I won't let you die again [+16] (Kaleido Star)

[Maria Kurenai]

Wow,ma bucur ca a citit atat lume aceste capitole!Si ma bucur ca aveti o perere asa de buna despre ceea ce am scris pana acum!Deci,asa cum v-am promis a venit in sfarsit si continuarea.Sper ca nu am grabit prea tare actiunea,iar daca am facut acest lucru imi cer scuze si promit ca urmatorul capitol va fi ceva mai bun.
* * *

In camera mare,mobilata simplu s-a asternut linistea.Acea liniste de mormant,acea liniste impenetrabila.Si totusi,chiar si asa,cateva scancete se pierd in imprejurimi neauzite de nimeni.Plansetul unei fiinte singure,neconsolate razbate prin atmosfera greoaie din incapere.
Ochii mari si albastrii,conturati de cearcane intunecate par un izvor nesecat de suferinta,alimentat de viata din fiecare zi.Tragediile se succed una dupa alta,nefacand altceva decat sa hraneasca durerea incoltita in sufletul acestei fiinte.Si astfel aceasta sarmana umbra estompata parca de o pulbere cenusie continua sa hohoteasca,prada unui indigest amestec de durere si ura.Pentru durerea din fiinta ei,pentru groaza din sufletele oamenilor,pentru cainii vagabonzi ce poate ca isi gaseau acum culcus pe strazile orasului,incercand parca sa aline un ceva ce se dovedea mereu de nealinat.
Lacrimile continua sa ii curga pe obrajii palizi,in vreme ce o durere inconstienta ii strabate intregul trup scuturat involuntar de spasme slabe.Plange asemeni ingerilor ce plang pentru durerea de a renunta la aripi,in vreme ce ceva din interiorul ei o doare,o arde,asa cum ii dor pe ciungi picioarele pe care nu le mai au.
In cele din urma somnul o fura pe aceasta fata,ducand-o departe,intr-o lume a amintirilor si a iluziilor neimpartasite.Pielea de pe fata,usor stravezie,inrosita de la atata plans se lasa acum dezmierdata de atingerea noptii,in vreme ce ranile de pe buze se cicatrizeaza sub mangaierea calma a tacerii dimprejur.Incet-incet,tristetea face loc viselor,ce pun in intregime stapanire pe mintea fetei.
Dimineata veni in cateva ore si manunchiul de raze revarsat prin sticla ferestrei o trezi pe fata.In lumina clara a diminetii ea isi lasa la iveala chipul inca obosit si incercanat,cu ochii asemeni adancurilor cele mai intunecate ale marii.Cu miscari obosite si incete ea se ridica de pe pat,cascand in surdina.Maieul negru si destul de larg lasa la iveala cateva forme neclare ale corpului ei,in vreme ce parul lung si nepieptanat ii acoperea cat de cat marginile livide din jurul ochilor.Pasind pe varfuri blonda ajunse in scurta vreme la cabina de dus,unde isi dadu jos hainele,infatisand un corp alb,brazdat pe alocuri de urme ale unor lovituri mai vechi,insotite de cercuri violete.Aburii fierbinti o inconjurara imediat,facand ca trupu-i alb sa i se dilueze parca printre ei.
Dupa ce isi tremina dusul Felicia isi puse o rochie albastra si scurta cu un tiv de matase si pleca tacuta spre Kaleido.Ajunsa intruna din sali nu fu deloc uimita sa vada ca mai erau cateva ore pana la inceperea antrenamentelor si repetitiilor.Cu toate acestea insa nu era singura care se trezise devreme in acea dimineata.Din cealalta parte a incaperii isi facu aparitia o fata imbracata intr-un costum portocaliu,pasind hotarata spre blonda.
-Antrenamentele incep mult mai tarziu.Ce faci aici la aceasta ora?se auzi glasul fetei in portocaliu.
-Imi pare rau daca te-am intrerupt cumva din antrenamente,insa sunt noua aici si nu mi s-a spus o ora exact la care sa ma prezint la antrenamente,ii raspunse blonda fara a se stradui sa o priveasca.
-Da,e in regula.Oricum,numele meu este May si sunt una din antrenoarele de aici.
-Sunt Felicia,insa nu am nevoie de un profesor,incheie brusc blonda conversatia,retragandu-se.
Ramasa in sala de antrenamente,May privi uimita timp de cateva clipe spre silueta blonda ce tocmai parasea incaperea.Ceva in glasul fetei o uimise,facand-o incapabila de a-i raspunde.Cu toate ca tonul folosit de nou-venita o deranjase la inceput,nu acesta fusese principalul motiv pentru care se simtea acum astfel.Cuvintele pe care le spusese Felicia pareau doar insotite de existenta surda a mandriei pentru ca in spatele lor era voalata o prezenta goala,pustie.Blonda folosise acel ton doar pentru a ascunde ceva,fara prea mare succes insa.
Cand in cele din urma se dadu batuta,renuntand sa se mai gandeasca la cuvintele fetei,May se urca la trapez,continuandu-si antrenamentul de dimineata.
Cu toate ca nu dorise sa iasa in evidenta inca din prima zi,Felicia reusise sa-i ofere brunetei o replica despre care era sigura ca se va discuta in conducere timp de cateva zile.Plictisita,blonda se aseza pe una din bancile din vestiar,privind absenta tavanul alb.Fara a-si da seama de fulgerarea iute a timpului,fata continua sa viseze.Nu dupa multa vreme,in incapere isi facu aparitia fata cu parul violent de ieri.Felicia isi vazu mai departe de gandurile ei,incercand sa ignore prezenta fugara din stanga ei.
-Hei,eu sunt Sora Naegino,se auzi in cele din urma un glas usor tremurat.
-Da,iar eu nu sunt deloc interesata,veni bineinteles replica taioasa a blondei.Crezi ca doar fiindca esti marea Sora Naegino ai dreptul de a avea intregul public la picioare?Mereu au existat in jur persoane mult mai talentate,doar ca tu nu ai fost niciodata pregatita sa le accepti.Iar acum...aceste persoane nu mai exista,isi incheie Felicia replica privind-o cu ura pe cea din fata ei.
-Nu am zis niciodata asa ceva!incerca ea sa se apere,lasand-usi totusi in glas o usoara urma de disperare.
Chiar atunci in vestiar isi facura aparitia si alte figuri,cele doua fete fiind nevoite sa isi incheie dialogul.


Deocamdata atat.Inceputul imi place mai mult decat incheierea,insa am reusit sa il termin deabia acum.Daca saptamana aceasta ma simt ceva mai bine,voi mai pune o continuare.