18-01-2009, 04:10 PM
Iti multumesc foarte mult pentru critici si laude,flower_of_hell!Ma bucur ca ti-a placut prima parte! =^.^=
Deci,asa cum am promis acum cateva zile a venit si continuarea!Imi cer scuze daca nu este chiar atat de lunga pe cat va asteptati,insa am fost ocupata cu scoala si nu am scris foarte mult.
Dupa toate acestea fata parasi vestiarul,indreptandu-se spre una din salile de antrenamente,unde o asteptau alte cateva persoane.Incet-incet sala se aglomereaza,luminile se aprind,iar trapezele sunt coborate.Siluete colorate se reliefa acum din umbra,executand miscari mai mult sau mai putin complexe,atent supravegheate de privirile celorlalti acrobati.
Cateva ore mai tarziu,cand auditiile se apropiau de sfarsit si juriul incepuse sa vorbeasca despre cu totul alt subiect isi facu aparitia in sala de antrenament o fata a carei varsta o puteai cu greu ghici.Privind-o cu atentie nu iti puteai da seama daca are 15,20 sau 30 de ani.Ochii albastrii si mari scrutau imprejurimile,analizand cu interes fiecare persoana prezenta,in vreme ce pasii usor nesiguri si clatinati o purtau spre primul trapez.Urcand in graba,cu miscari aproape tulburi,diforme,silueta ajunse in cele din urma pe platforma,continuand sa priveasca usor dezorientata.
-Domnisoara,sigur va simtiti bine?Doriti putin ajutor?se auzi o voce barbateasca din spatele grupului de oameni ce se stransesera pe scaunele din primele randuri.
Fara a le adresa nici un raspuns,fata prinse metalul rece si inert al unuia dintre trapeze,strangandu-l in mana inca tremuranda.In cateva clipe ea se avanta in aer,starnind un cor de soapte si murmure imprejur.
Silueta ei,pana atunci plapanda si poate necizelata capata dintr-o data gratia unei adevarate balerine,in timp ce suvitele lungi si cenusii dobandira sclipiri aurii.Intreaga fiinta ii paru in cateva clipe cuprinsa de o adevarata lumina interioara,aproape fizica.Trapezul se roti in aer de cateva ori si cand in cele din urma fata ii dadu drumul sala amuti.Poza iesi pefecta,astfel incat in clipa urmatoare ea parea ca pluteste in aer.Asemeni unui phoenix,fata atat de stearsa de adineauri,cu chipul si parul cenusiu,acoperita parca de praful banalitatii vietii din fiecare zi parea a renaste din propria ei existenta.Se transformase intrutotul,devenind o alta persoana.Numai chipul ii ramasese acelasi.Ochii mari si albastrii continuau sa priveasca in jur fara a exprima nici o emotie in timp ce gura micuta,cu buzele crapate ramase inchisa,usor tremuranda.Acrobatia nu dura mai mult de cateva clipe,insa atunci cand se sfarsi fu de ajuns sa reinvie in mintea catorva persoane aflate de fata amintirea cuiva pierdut demult.
In ochii fetei cu parul mov ,ce in urma cu cateva clipe ii incuraja pe participanti cu zambetul pe buze, aparura lacrimi fierbinti,pe care cu greu si le stapanea.Phoenix-ul de Aur fu indeajuns pentru a-i destepta amintirile atat de dureroase pe care incercase sa le ingroape in toti acesti ani.Incet-incet in minte ii revenira franturi de imagini,insotite de atatea sentimente dureroase.Incredere,tristete si dezamagire.Durere,tradare si singuratate.Acest noian de sentimente o cuprinse,tragand-o parca intr-un abis al durerii si lovind-o in plin,scufunadand-o in adancurile sale umbrite de bezna nenorocirilor.In cele din urma lupta ce se dadea in interiorul fetei fu pierduta,iar ea se lasa prada disperarii ce o cuprinse usor raspandindu-i-se repede in fiecare celula a corpului.
Observand starea in care se afla prietena sa,o fata cu parul portocaliu se apropie de ea,punandu-si mainile pe umerii acesteia si privind-o cu compasiune timp de cateva clipe.
-Haide Sora,sa mergem de aici,ii zise fata incet,lasandu-si prietena sa se sprijine de ea.
Toata aceasta scena se pare ca ii afectase si pe ceilalti.Zambetele disparura brusc,soaptele incetara,iar plictiseala se risipi in aer asemeni cetii de dimineata sub atingerea razelor soarelui.Cateva dintre persoanele de fata se retrasera in spatele scenei de antrenamente,insotind-o pe fata cu parul violet,in timp ce acrobatii ramasi de fata o priveau pe blonda cuprinsi de o spaima nejustificata.
Aparent deloc deranjeata de toate reactiile pe care tocmai reusise sa le starneasca,fata,care pana atunci statuse nemiscata pe platforma trapezului, cobori scara tacuta.Odata de trupul ei atinse pamantul,ea isi recapata parca vechea imagine pustie si prafuita si in acelasi timp atat de impasibila.Isi indrepta din nou ochii albastrii si inexpresivi spre cele cateva persoane din juriu ce mai ramasesera prezente,asteptandu-le parerea.Si bineinteles,verdictul nu se lasa prea mult asteptat.
Adresandu-i o privire nu cu mult diferita de a celorlalti,un barbat inalt ce reusise sa isi pastreze aerul de demnitate chiar si confruntat cu multimea de reactii diverse din jurul sau ii adresa cele cateva cuvinte de confirmare.
-Iti multumim foarte mult pentru reprezentatie,domnisoara Felicia.Vom fi bucurosi sa va avem in echipa noastra de acrobati.Incepand de maine.
Deocamdata atat.Sper ca nu am greseli de tastare prea multe(Beta-ul a fost bolnav).Data viitoare va voi pune o poza cu Felicia. ^.~
Deci,asa cum am promis acum cateva zile a venit si continuarea!Imi cer scuze daca nu este chiar atat de lunga pe cat va asteptati,insa am fost ocupata cu scoala si nu am scris foarte mult.
Dupa toate acestea fata parasi vestiarul,indreptandu-se spre una din salile de antrenamente,unde o asteptau alte cateva persoane.Incet-incet sala se aglomereaza,luminile se aprind,iar trapezele sunt coborate.Siluete colorate se reliefa acum din umbra,executand miscari mai mult sau mai putin complexe,atent supravegheate de privirile celorlalti acrobati.
Cateva ore mai tarziu,cand auditiile se apropiau de sfarsit si juriul incepuse sa vorbeasca despre cu totul alt subiect isi facu aparitia in sala de antrenament o fata a carei varsta o puteai cu greu ghici.Privind-o cu atentie nu iti puteai da seama daca are 15,20 sau 30 de ani.Ochii albastrii si mari scrutau imprejurimile,analizand cu interes fiecare persoana prezenta,in vreme ce pasii usor nesiguri si clatinati o purtau spre primul trapez.Urcand in graba,cu miscari aproape tulburi,diforme,silueta ajunse in cele din urma pe platforma,continuand sa priveasca usor dezorientata.
-Domnisoara,sigur va simtiti bine?Doriti putin ajutor?se auzi o voce barbateasca din spatele grupului de oameni ce se stransesera pe scaunele din primele randuri.
Fara a le adresa nici un raspuns,fata prinse metalul rece si inert al unuia dintre trapeze,strangandu-l in mana inca tremuranda.In cateva clipe ea se avanta in aer,starnind un cor de soapte si murmure imprejur.
Silueta ei,pana atunci plapanda si poate necizelata capata dintr-o data gratia unei adevarate balerine,in timp ce suvitele lungi si cenusii dobandira sclipiri aurii.Intreaga fiinta ii paru in cateva clipe cuprinsa de o adevarata lumina interioara,aproape fizica.Trapezul se roti in aer de cateva ori si cand in cele din urma fata ii dadu drumul sala amuti.Poza iesi pefecta,astfel incat in clipa urmatoare ea parea ca pluteste in aer.Asemeni unui phoenix,fata atat de stearsa de adineauri,cu chipul si parul cenusiu,acoperita parca de praful banalitatii vietii din fiecare zi parea a renaste din propria ei existenta.Se transformase intrutotul,devenind o alta persoana.Numai chipul ii ramasese acelasi.Ochii mari si albastrii continuau sa priveasca in jur fara a exprima nici o emotie in timp ce gura micuta,cu buzele crapate ramase inchisa,usor tremuranda.Acrobatia nu dura mai mult de cateva clipe,insa atunci cand se sfarsi fu de ajuns sa reinvie in mintea catorva persoane aflate de fata amintirea cuiva pierdut demult.
In ochii fetei cu parul mov ,ce in urma cu cateva clipe ii incuraja pe participanti cu zambetul pe buze, aparura lacrimi fierbinti,pe care cu greu si le stapanea.Phoenix-ul de Aur fu indeajuns pentru a-i destepta amintirile atat de dureroase pe care incercase sa le ingroape in toti acesti ani.Incet-incet in minte ii revenira franturi de imagini,insotite de atatea sentimente dureroase.Incredere,tristete si dezamagire.Durere,tradare si singuratate.Acest noian de sentimente o cuprinse,tragand-o parca intr-un abis al durerii si lovind-o in plin,scufunadand-o in adancurile sale umbrite de bezna nenorocirilor.In cele din urma lupta ce se dadea in interiorul fetei fu pierduta,iar ea se lasa prada disperarii ce o cuprinse usor raspandindu-i-se repede in fiecare celula a corpului.
Observand starea in care se afla prietena sa,o fata cu parul portocaliu se apropie de ea,punandu-si mainile pe umerii acesteia si privind-o cu compasiune timp de cateva clipe.
-Haide Sora,sa mergem de aici,ii zise fata incet,lasandu-si prietena sa se sprijine de ea.
Toata aceasta scena se pare ca ii afectase si pe ceilalti.Zambetele disparura brusc,soaptele incetara,iar plictiseala se risipi in aer asemeni cetii de dimineata sub atingerea razelor soarelui.Cateva dintre persoanele de fata se retrasera in spatele scenei de antrenamente,insotind-o pe fata cu parul violet,in timp ce acrobatii ramasi de fata o priveau pe blonda cuprinsi de o spaima nejustificata.
Aparent deloc deranjeata de toate reactiile pe care tocmai reusise sa le starneasca,fata,care pana atunci statuse nemiscata pe platforma trapezului, cobori scara tacuta.Odata de trupul ei atinse pamantul,ea isi recapata parca vechea imagine pustie si prafuita si in acelasi timp atat de impasibila.Isi indrepta din nou ochii albastrii si inexpresivi spre cele cateva persoane din juriu ce mai ramasesera prezente,asteptandu-le parerea.Si bineinteles,verdictul nu se lasa prea mult asteptat.
Adresandu-i o privire nu cu mult diferita de a celorlalti,un barbat inalt ce reusise sa isi pastreze aerul de demnitate chiar si confruntat cu multimea de reactii diverse din jurul sau ii adresa cele cateva cuvinte de confirmare.
-Iti multumim foarte mult pentru reprezentatie,domnisoara Felicia.Vom fi bucurosi sa va avem in echipa noastra de acrobati.Incepand de maine.
Deocamdata atat.Sper ca nu am greseli de tastare prea multe(Beta-ul a fost bolnav).Data viitoare va voi pune o poza cu Felicia. ^.~
[center]![[Imagine: 2ibj691.jpg]](http://i41.tinypic.com/2ibj691.jpg)
[/center]
[/center]