I not your pray

[Nywa]

Capitolul 11

Motaiam linistit in pat, in timp ce soarele imi mangaia si incalzea spatele, lungindu-mi si mai mult aceasta stare. E asa de bine, incat nu m-as ridica din asternuturi, nici daca o armata de Level E ar veni cu satarele sa ma execute, imi spun in gand, intizand mana si atigand degetele unei persoane. Deschid impacientat ochii, dar ma calmez imediat, zambind dragastos.
- Te-am trezit? Imi pare rau, isi ceru Kaname scuze, in timp ce ma privea si ma mangaia delicat in cap, aproape adormindu-ma la loc.
- Nu, nu m-ai trezit tu, mint frumos, afisandu-mi un zambet somnoros si dulce, pentru care am primit un mic sarut pe buze. Cat e ceasul? Il intreb curios, fiindca era prea multa liniste in jurul nostru... mult prea multa.
Satenul se ridica pe jumatate din pat si privi la ceasul de pe noptiera de langa baldachin si apoi ma informa ca era ora noua si ceva seara. Maresc ochii de uimire si ma ridic repede din pat.
- Vai! Am intarziat..., incep sa ma vait, incepand sa imi dau hainele de vanator jos de pe mine, cautand uniforma de scoala. Ce este asa de haios? Il intreb pe vampir, bosuflandu-ma pe o parte, semanand ca un copil micut, ce nu primeste ce vrea.
- Azi nu mergi la ore, din ordinul directorului, ma lamuri, iar eu imi dau ochii peste cap si incep sa imi caut lucrurile necesare pentru un dus lung, fierbinte si revigorant.
- Dar tu? Il intreb pe Kuran, in timp ce ma dezbracam de haine si m-am dus in baie, iar tanarul ma urma, fara nici un fel de invitatie.
Imi arunca o privire plictisita, ce ma facu sa rad amuzant de ea si dau drumul la apa in vana. Inainte sa apuc sa se stranga ceva apa, Kaname imi dadu boxeri jos si ma baga in cada spatioasa. Casc ochii cand il vad pe Presedintele dormitoarelor, intrand gol-golut alaturi de mine in cada spatioasa. Am inrosit in obraji si mi-am plecat capul sa nu se observe acest lucru, dar Kaname imi apuca barbia, ridicandu-mi chipul, iar buzele sale le aparara pe ale mele, intr-un sarut apasat si posesiv, aratand ca eu eram de acum inainte proprietatea lui. Imi asez mainile pe umeri sai si ii gem usor in gura, cand degetele sale lungi si dibace, au inceput sa ma mangaie pe spate si abdoment, trimitand fiori dulci in tot corpul, pana in varful firului de par. Atat de atent si senzual..., imi soptesc in minte, lasandu-ma pe spate, razamandu-ma de peretele vanei din faianta si fonta. Era asa de bine in bratele sale, dar tot momentul tandru s-a destramat, cand Kuran a coborat cu mainile spre interiorul coapselor mele, ce ma facu sa imi infig mana in gatul sau si imi arat colti, dandu-i de inteles ca nu sunt jucaria nimanui. Ies din vana, stergandu-mi corpul cu scarba de mine si de vampirul din cada, ce ma privea intrebator.
- Nu sunt jucaria ta sexuala, ii spun pe un ton rece si categoric, dandu-i de inteles ca m-a calcat rau de tot pe nervi.
Ies din baie, incepand sa ma imbrac cu uniforma de scoala, dar ma enervez si imi trag pe mine costumul de Vanatorul Mortii, fiindca vroiam sa ma destind si sa vanez niste Level E. Deschid usa balconului si ies pe ea, urcandu-ma pe balustrada balconului. Noaptea e tanara, la fel si eu, imi spun in gand, sarind de pe balcon si aterizand foarte fin pe iarba si pierzandu-ma in intumecimea padurii, ca un demon ce eram de fapt.

Imi urmaream prada din umbra, fara ca aceasta sa stie ca este urmarita si incurand va ajunge pranzul meu. Sar de pe acoperis, aterizand direct in spatele sau si imi infig coltii in gatul Level-ului E, incepand sa il golesc de sange. Aud pasi apropiindu-se de gangunl unde eram si il transform pe vampir in praf, apoi ma ascund intr-o scara de bloc.
- Esti sigura ca l-ai simtit aici pe Oskar? Aud vocea lui Akatsuki, trecand pe acolo alaturi de Yukie si Ruka.
Mda, numai de ele nu aveam chef in momentul de fata. Ma intorc cu spatele si cand vreau sa urc din nou pe acoperisul blocului, scara lua foc din senin.
- Intoarce-te incet, sa iti vedem chipul, ii aud vocea Rukai, cum imi ordona calma, dar puteam sa ii miros frica, fiindca simteau ca eram un Pure-Blood si nu un Level B ca si ei.
Ochii imi devenira rosiatici, iar puterile mele psihokinetice, au facu o gaura imensa in tavan. Sunt inconjurat de o linie foarte subtire, albastra si incepu sa plutesc spre tavan, spre groaza asa-zisilor recuperatori ai mei. Akatsuki isi trimise focul ala blestemat dupa mine, dar am refacut tavanul, inainte ca focul sa ma atinga. Trec prin podele si tavane, pana am ajuns pe acoperisul blocului.
- Buna Oskar, aud vocea lui Kaname, lucru ce ma facu sa inghid ochii si sa mormai niste injuraturi la adresa lui. De ce fugi de mine? Ma intreba satenul, facand cativa pasi spre mine.
Ridic o spranceana perspicace, iar vampirul fusese azvarlit in podea, trecand prin aceasta, la etajul de dedesupt. Privesc luna si zambesc amuzant, gandindu-ma la macelul ce am sa-l fac printre catelusi, mai ales ca era luna noua si nici un catelus nu isi puteau folosi puterile de nemuritor. Moartea nu poate fi pacalita niciodata, imi spun in gand si sar de pe cladire, scufundandu-ma in intunericul dintre alei, ca un diavol ce traieste in strafundurile Iadului. Era timpul sa repar greselile clanului meu din trecut si sa ii restitui onoarea de mult pierduta. Sunt greseli ce se pot remedia imediat, dar altele trebuie remediate cu grija si in timp, ca sa nu se agreveze situatia...