I not your pray

[Nywa]

Capitolul 10

Inganam o melodie in rusa, in timp ce imi fixam manusile cu placute de otel pe mana. Nu m-as fi asteptat ca ametitul ala de director, sa vina la mine si sa imi dea o misiune de exterminate a unor vampiri de Level E. Imi privesc tinuta de lupta, ce era alcatuita dintr-un maiou negru, pe trup, fixat cu catarame, o pereche de pantaloni din panza, neagra, prinsi din loc in loc, cu curele de aceeasi culoare ca si ei, iar in picioare adidasi negri, foarte comozi. Imi pun la spate niste shuriken-uri speciale si senbon-uri, pentru a ucide acei nenorociti fara sa am nevoie de vreun Bloody Rose la mine. Imi prin parul in coada si iau de pe scaunul de la birou, paltonul din piele, ce il purtau Vanatori Mortii din Europa si tara mea. Ies pe balcon si sar de pe balustrada, aterizand cu genunchi usor flexati pentru a putea atenuta ateizarea si sa nu se auda bufnitura. Arunc o privire la cladirea scufundata in somnul de dupa-amiaza, apoi am inceput sa ma misc repede printre copaci, spre iesire, parand o fantasma a padurii, ce fuge de un preot ce vroia sa o trimita in Iad. Ajung la zid si il sar fara nici o problema, aterizand doi metri mai incolo de el. Pornesc mai departe spre oras, comportandu-ma ca si cand as merge la plimbare si la ucis de Level E.

Priveam calm cladirea din fata mea, verificand pentru a treia oara adresa pe care mi-a dat-o directorului, ca sa ii elimit. Daca era sa ma iau dupa spusele sale, acea cladire colcaia de Level E, exact cum colcaie purici pe caini vagabonzi, dar pentru astia eu eram pesticidul fara scapare. Trag aer in piept si scot din gentuta de la spate niste senbon-uri, pentru a fi pregatit in caz de ceva si intru in cladire.
- E cineva aici? Intreb, iar vocea mea suna in ecou, printre camerele goale si pline de gunoaie.
Pufnesc usor si amuzant, dar imi sterg zambetul de increzut, cand aud niste gemete venind dintr-un colt tenebros. Ma duc acolo si dau cu ochii de un copilas de vreo unsprezece ani livid la fata si tremura din toate incheieturile.
- Roaga-te sa nu fi vampir, ca astfel trebuie sa te ucid, ii spun calm, privindu-l rece si distant, aratand ca si cand as fi o fiinta fara inima.
Teoretic, inima mea era moarta, dar practic, ea inca batea in ritmul vietii nemuritoare. Ii apuc barbia si ii intorc capul, verificandu-i gatul, apoi incheieturile. Se parea ca baiatul era doar in stare de soc, in hipotermie si trebuia actionat rapid. Imi dau jos pardisiul negru, imbracandu-l in el si invelindu-l ca un nou-nascut in fasa. Aud miscare in spatele meu si ma intorc, arucand senbon-urile direct in inima unui vampir, ce se dezintegra in aer.
- Patetic, mormai si imi musc incheietura, lasand sa curga cativa stropi de sange, pe podeaua prafuita si subreda. Ca mustele la miere, spun ironic, fiindca camera din fata mea se umplu de Level E.
Scot shuriken-urile si incep sa ii atac pe sugativele acelea, folosindu-ma si de puterile mele, pentru a manevra armele letale, doar cu o miscare a maini sau a mimica fetei, vaporizand pe cativa. Cross ar fi trebuit sa imi dea unda verde sa vaporizez cladirea, ca astfel nu aveam cum sa ii distrug. Vad cum unul dintre nenorociti aia se apropie de muritor, ce ma facu sa il vaporizez si sa il iau pe copilas in brate, ridicandu-l parca ar fi o papusa si nu o fiinta in toata regula.
- O sa te duc de aici in siguranta, copilule, ii soptesc micutul, ce isi deschise ochii si incepu sa se zbata in bratele mele.
Ies cu el din cladire, sarind de la etajul al treilea si dupa ce l-am pus la adapost, m-am intors spre cladire. Am ridicat mainile cu palmele indreptate spre cladire, am inchis ochii si m-am concentrat, trimitandu-mi puterea in fiecare molecula a cladirii, simtind tot ce se petrecuse acolo. Vampiri sarira din ea, pentru a ma ataca, dar ceja imi simteam puterea si in corpul lor. Fac mainile in pumni, iar pentru o secunda timpul se opri in loc, cu Level E in aer, cu ghearele indreptate spre mine, pentru a-mi sfarteca gatul si dezmembra corpul. Aveti nevoie de mai mult decat gheare si forta bruta pentru a ucide un Pure-Blood de calibrul si nivelul meu. Timpul se reporni, iar cladirea cu aceste creaturi nenorocite, se transforma in particule minuscule de praf. Pic ingenunchi, tusind si tragand cu disperare aer in piept, fiindca aceasta putere cerea si un psihic de fier, dar si o rezistenta fizica foarte buna. Simt o mana pe umarul meu, ce ma facu sa ma ridic in picioare, dar am ametit imediat, picand in fata. Niste brate puternice si familiare in acelasi timp, ma prinsera inainte de impact.
- Kaname-sama, murmuri, cand intalnesc ochii de ciocolata ai iubitului meu secret. Ce faceti aici? Il intreb pe un ton firav, ca si cand as fi foarte bolnav.
- Shhh, odihneste-te, imi sopti in ureche, ajutandu-ma sa ma ridic in picioare si sa ma sustina, fiindca tremuram aproape din toate incheieturile. Shiki si Rima vreti sa il duceti pe copil acasa? Ii intreba pe cei doi vampiri, facandu-ma sa pufnesc usor.
Normal ca nu a venit singur, fiindca ar fi foarte periculos pentru el. Cei doi il luasera pe pusti, dar acesta se desprinse de langa ei si veni la mine, avand grija sa nu imi tarasca partisiul pe jos.
- Multumesc mult frate mai mare, spuse copilul, zambind si aratandu-si colti, ce ma facu sa constientizez, ca acel pui de om era un pui de vampir, Level C.
Zambesc prietenos si iau pe mine pardisiul, bucurandu-ma de caldura lui, uitandu-ma cu ochi somnorosi, cum vampirul pleca cu cei doi spre parinti sai. Kaname ma lua in brate si porni cu mine spre Academie, dandu-mi in cand in cand cate un sarut pe buze, dar era prea somnoros sa ii raspund, adormind in bratele sale...