I not your pray

[Nywa]

[center]Capitolul 8[/center]

Motaiam usor in bratele vampirului, in timp ce degetele sale lungi, treceau prin podoaba capilara, facandu-ma de cateva ori sa adorm usor. Il privesc gales, iar satenul imi zambi, aplecandu-se spre mine si depuse un sarut fugar pe buzele mele. Surad linistit si adormit, dar un ciocanit grijuliu in usa camerei presedintelui, ma facu sa ma ridic in picioare, dintr-o singura miscare si sa ma indrept spre fereastra deschisa.
- Ne vedem la apus, ii soptesc in urechie si il pup delicat pe obraz, disparand fara veste pe geamul deschis, aterizand foarte lin pe iarba inca verde.
Pornesc spre camera mea, avand grija sa nu fiu vazut de vreo muritoare sau vreun coleg de al meu vampir, ca sa fiu chestionat ce naiba caut pe timp de zi afara din camera mea. Ajung sub balconul meu, iar cu ajutorul puterilor mele, am levitat pana sus, deschizand usa de la balcon si intrand in camera.
- Te pot ajuta cu ceva, Zero-san? Il intreb pe argintiu, ce statea calm pe scaunul de la birou si se juca cu acel Bloody Rose, facandu-ma sa pufnesc usor in minte, fiindca aceea arma nu avea nici un efect pe mine.
- Da, chiar poti sa ma ajuti Oskar! Marai numele meu, ridicandu-se in picioare, incarca pistolul si il puse intre ochii mei. Da-mi un motiv pentru care sa nu te ucid, vampirule! Tipa, iar ochii i-au devenit rosi ca si sangele, aratand ca era extrem de nervos si oricand ar fi in stare sa ma atace.
Inainte sa apuc sa raspund, o mana ii se inclesta in jurul gatului gardianului, iar din umbra isi facu aparitia Kaname, ce nu parea prea bine-dispus ca a indraznit sa indrepte o arma letala spre mine. Inainte sa apuce unul dintre noi sa reactioneze, gardianul fusese azvarlit prin usa de la balcon, afara din camera, departe de mine. Vreau sa spun ceva, dar bratele protectoare si puternice a lui Kuran, ma incercuira intr-o imbratisare tandra si protectoare totodata. Vreau sa ii sopt ceva, dar buzele imi sunt acoperite de ale sale, facandu-ma sa plutesc deasupra podelei de placere. Aceasta placere trupeasca nu dura mult, fiindca se auzi vocea lui Aido cum il striga ca disperatul pe vampirul ce il tineam in brate. Satenul ofta si imi dadu un mic pupic pe frunte, plecand din camera mea pe usa de la balcon. Trag aer in piept, refac usa de la iesire cu ajutorul puterilor mele si trag in fereastra, scufundand incaperea in intuneric total. Ma trantesc pe pat, adormind rapid, aratand cat de obosit eram de fapt.

Cascam pofticios, aratandu-mi colti micuti ce ii aveam acum, aratand ca nu eram pe deplin treaz, chiar daca am mai dormit dupa ce mi-a sunat ceasul. Ii eram recunoscator lui Shiki ca m-a trezit, ca astfel nu veneam la cursuri si profesorul ala idiot, ma lua la ochi rai.
- Ce ai facut toata ziua, de esti asa de adormit? Ma intreba Rima, cascand si ea, dar mai elegant decat mine.
- Aceeasi intrebare ar fi si la tine, ii intorc intrebarea, masandu-mi ceafa, incercand cu greu sa ma abtin sa nu ma scarpin pe spate, din cauza bandajelor.
- Am fost la o sedinta foto, imi raspunse, facandu-ma sa ridic sceptic o spranceana, dar scot un aha, intelegator.
- Eu am avut probleme cu... soareci, mormai iritat, trecand pe langa Kiryuu, ce ma segata rapid din priviri.
Vampiroaica ma privi socata, ca si cum nu ar fi auzit de cele vietati dragute, dupa care soramea murea sa le captureze, apoi sa se joace cu ei. Mereu ii placea sa ii bage in labirint si acolo sa ii urmareasca, cum incearca sa ajunga primi la bucata de cascaval. Un tunet imi atrase atentia, urmat de un fulger, ce lovi in fata noastra. Acum au venit Felix si Laura, vampiri ce erau personificati ca si elemente ale naturii. Fara sa spun nici un cuvant, pornesc spre iesirea din scoala, ignorant strigatele colegilor mei. In alergarea mea prin padure, aparura cei doi vampiri, frati-siamezi si totodata sot si sotie. Parul lor de negru cu refleze de albastru la lumina, le intra in ochii de un albastru-violaceu. Se parea ca Laurei i-a crescut mai mult decat imi aminteam, ajugandu-i pana la omoplati, iar Felix si-a facut breton pe partea dreapta.
- Ce mai e acum? Mureati daca ati fi asteptat dupa ce terminam orele? Ii intreb nervos si iritat, cand ne-am oprit in afara scolii.
- Eu i-am rugat sa te aduca aici, am auzit un glas adanc, ce imi dadu fiori pe sira spinari.
Ma intorc spre vampirul din spatele meu, ce nu arata mai mult de treizeci si sapte de ani, dar era foarte batran. Fac o plecaciuna scurta si puteam sa ii simt ochii albastri-adanci, cum ma sagetasera usor. Zambesc si ii sar parintelui in brate, iar albastruiul - avea parul de un albastru-electric, lung pana la fund, prins in coada si cu cateva suvite taiate inegal, chiar si bretonul - imi raspunse la imbratisare.
- Ce s-a intamplat? Il intreb panicat, fiindca nu ma asteptam ca aproape toata familia sa vina din Norvegia aici, doar pentru mine.
- Vreau sa imi aranjezi o intalnire cu Kaname Kuran pentru a vorbi ceva foarte important, ma ruga Attila, lasandu-ma cu gura cascata.
Era prima data cand tata imi cerea o favoare. A inghetat de tot Iadul si Raiul e in flacari...