I not your pray

[Nywa]

[center] Capitolul 7[/center]

Limbile noastre se mangaiau, atingeau si se frecau in cel mai pervers mod posibil, tragand aer in piept, doar cand schimbam pozitia capului, in rest, buzele ne erau pecetluite de dorinte trupesti si sufletesti. Se intoarce intr-o parte, tragandu-ma si pe mine, bagandu-ma sub el, pentru a arata ca el era cel care domina intr-o relatie.
- Kaname-sempai, chitai, cand incepu sa imi sarute si sa imi linga gatul, iar cand ma musca usor de piele, mi-am arcuit spatele, lipindu-mi bazinul de al sau.
- Oskar-kun, cu tine nu voi mai fi niciodata sempai, imi sopti in ureche, iar glasul sau imi dadu fiori pe sira spinarii. Spune-mi pe nume, imi mai spuse, apoi reincepu sa ma sarute pe gat.
Imi dau capul pe spate, incepand sa gafai usor. Unghile mele degenisera gheare, care se bagara in cearceaful patrului si am strans mana in pumn, incercand sa imi tin in frau puterile mele, ce puteau face rau persoanelor ce le iubeam si aveau grija de mine. Ochii mei au devenit de culoarea sangelui, incat am putut sa vad prin pereti inimile celor doi ocupanti ai casei, care nu isi dadeau seama la ce risc mortal s-au expus, aducandu-ma aici. Inchid ochii, incepand sa plang de durerea ce o simteam in cap si in piept, in inima mai exact, fiindca ma formatam sa imi tin puterile in frau, dar tot simteam ca imi scapa printre degetele, fiindca geamul exploda in mii de cioburi, facandu-l pe Kuran sa se ridice de pe mine si sa se puna in garda, apoi sa incerce sa ma calmeze, cand peretii crapasera de la presiunea acumulata in mine.
- Oskar incearca sa respiri normal si nu te mai panica, ii auzeam vocea calma, dar in acelasi timp usor agitata, fiindca eu eram la pragul de a face un atac serios de panica.
Simteam cum aerul nu imi mai ajunge in plamani si privirea mi se incetoseaza considerabil, semn ca incurand o sa distrug locul asta si pe mine insami. O durere scurta isi facu aparitia in corpul meu, iar apoi muschii mi se relaxara, facandu-ma sa alunec intr-un somn lin si linistit...

Simteam cum cineva ma mangaia usor pe par, ce ma facu sa ma bag si mai mult in persoana respectiva, pana am auzit un mic oftat de durere, ce facu sa deschid ochii alarmat. Il vad pe Kaname, cu o mica taietura pe obraz, cum ma privea cu dragoste, apoi ma pupa pe frunte, urandu-mi traditionalul buna dimineata. Ma uit in jurul meu si inghet de uimire, cand vad crapaturiile din perete si cioburile geamurilor pe jos si in stratul de flori. Deja imi era frica sa aflu ce s-a intamplat, mai ales ca simteam mirosul de sange al vampirului de langa mine, in pat si pe hainele mele. Imi cobor ochii si raman socat, cand ii vad pieptul pansat, iar prin pansament se vedeau cateva pete minuscule de sange.
- Imi... pare... rau..., reusesc sa spun printre lacrimi, apoi ma intorc cu spatele la el, incepand in liniste sa imi curga lacrimile din ochii, pentru a numai face si alte chesti, din cauza puterilor mele.
- Oskar-kun, nu a fost vina ta, ca ti-ai pierdut controlul, imi sopti vampirul in ureche, imbratisandu-ma pe la spate si imi dadu un mic sarut pe gat, exact pe cele doua semne de la coltii sai. Eu sunt de vina, ca te-am impins asa de departe, incat te-ai ranit si tu si m-ai obligat sa iti mai beau din sange, ca sa te ajut sa nu o scapi de tot, imi explica cele doua orifici de pe gat.
Vreau sa spun ceva, cand aud un ciocanit in usa, ce ma facu sa ma ridic rapid din pat, dar muschii imi cedara cum am pus piciorul pe podea, facandu-ma sa ma pravalesc in cioburile de la geam. Scot un suntet mut de durere, apoi sangele cald incepu sa imi ude maiou si pielea, imprastindu-se pe podea.
- Oskar! Striga Kaname, impreuna cu Zero si Cross, care ma apucasera de maini, ridicandu-ma de pe jos, cu spatele insangerat si plin de bucati de sticla insangerata.
Ma asezasera pe burta, iar cei doi vampiri - Zero era corcitura, dar il numeam vampir - ma apucara de maini si din picioare, in timp ce Kaien incepu sa imi extraga cioburile din carne, in timp ce intreba ce dracu s-a intamplat cu camera. Satenul ii minti ca a visat urat si a scapat puterile de sub control, ranindu-se la abdomen si pe mine pe maini si picioare, cand am incercat sa il stapanesc. Mi-am ascuns socul cand am auzit acea minciuna gomonata, fiind concentrat asupra unui peretului alb, urmarindu-i cu multa curiozitate crapaturile din el, imaginandu-mi diferite modele florale, ce ar porni de la acele crapaturi.
- Eh, Kuran, se mai intampla ca cei mai puternici sa aibe cosmaruri de ce le este frica, spuse intepator Zero, dar vampirul din fata mea, nu schita nici un gest pentru ai arunca o privire rece si severa, cum i-o arunca lui Aido. Tare as fi vrut sa aflu de ce se teme maretul Kaname Kuran..., numai continua, ca m-am intors fulgerator, apucandu-l de gat, aratandu-mi coltii.
Il imping de langa mine, folosindu-ma si de puterile mele, trimitandu-l prin perete in camera cealalta si am refacut rapid peretele, cand Kyriuu se repezi spre mine, dar se lovi de caramida, tencuiala si var. Ma asez din nou pe burta, aproape motaind sub degetele gingase a lui Kamane, care se juca in parul meu, facandu-ma sa ignor fara efort, durerea care era infotita de scoaterea sticlei din spatele meu. As putea sa stau asa o eternitate si nu m-as satura...