Hunters

[goddess]

nota: probabil o sa ma urati dupa capitolul asta..GOMENSAI!SUMIMASEN DESHITA!

35 : Adio...


Nu imi amintesc ca sangele meu sa-i fi dat vreodata atata forta.Oare tinuse ascunsa acea putere ? Imediat cum a inceput sa-mi bea din sange pur si simplu am simtit cum aura in jurul lui se schimba.Era o energie coplesitoare , mai ales pentru un om , o forta ce aproape ca ma strivea si-mi presa sufletul.O presiune asupra intregii mele fiinte.
‘Deci acum o sa luam lucrurile in serios , in sfarsit ? ‘ il aud pe Kyuchi zicand amuzat si lovind-o pe Sophie cu o mana izbind-o de perete.
‘In sfarsit’ repeta Kei si katana sa straluci mai puternic ca oricand intr-o nuanta de rosu aprins. De data asta ochii mei nu i-au mai putut urmari .Nu am apucat decat sa vad un ranjet pe fata lui Kyuchi iar apoi cei doi disparura ca doua naluci.Zgomote de sabii ciocnindu-se violent se auzeau din intreaga camera si incaperea se cutremura violent.Peretii incepura sa se zguduie . Fara sa mai stau pe ganduri am alergat spre Kyoko.
‘Kyoko..trezeste-te!Kyoko!’strig eu zgaltaind-o un pic cam violent ca sa se trezeasca.Trebuia s-o iau de acolo cat timp kei era ocupat cu Kyuchi.
Continuam s-o strig insa parea sa fie cufundata intr-un somn adanc.
‘Doar nu crezi ca o sa te las sa scapi cu ea..’aud vocea lui Kyuchi in spatele meu in timp ce sabiile inca se auzeau vajaind si izbindu-se una de cealalta.
Deodata usile incep sa se cutremure si zombii apar din toate colturile .Acum ca putea sa-i controleze ii putea folosi drept marionete de razboi.Urmau sa ma sfartece daca nu faceam ceva repede.
‘Trezeste-te Kyoko!’ strig eu in timp ce scot arma si incep sa trag in cei care se apropie de mine.Cat aveam sa rezist in felul asta?
‘Onee-chan...’ o aud soptind cu ochii inca inchisi.
‘Kyoko..trebuie sa plecam..te rog trezeste-te..nu pot sa te car singura in conditiile astea..’ spun eu pe un ton rugator dar si disperat in acelasi timp.Zombiile incepeau sa se apropie tot mai mult si eram coplesita numeric.Mi-a luat cateva clipe sa realizez ca imi pareau cunoscuti.Unii din ei purtau pijamale rupte..altii purtau echipamente de sport........erau colegii mei de clasa care au disparut in tabara, doar ca acum nu mai era nimic uman la ei.
Am fost foarte socata iar asta m-a costat.Se apropiasera prea mult si nu am mai putut sa-i opresc.Aveam sa mor aici?
Sange sarii in toate colturile incaperii.Cand am deschis ochii creatura care odinioara fusese Mizuhara statea deasupra mea inerta.O mana era infipta prin pieptul ei si iesea pe partea mea.
‘Alexander!’ strig eu uimita.
‘Cand si daca o sa supravietuim...tu si Sophie ati dat de dracu’ ‘ spune el cu un zambet mult prea prietenos pe chip.
‘Ii tinem la distanta..iao pe sora ta’ o aud pe Reika.Atat ea cat si Jun se luptau acum cu mai multi deodata.Au venit toti sa ne ajute.
M-am intors grabita spre Kyoko.
‘Haide..prietenii nostrii au venit sa ne ajute..sa mergem’ zic eu si dau sa o ridic.Ea se propti in pat si mai bine.Am ramas socata si confuza.
‘Onee-chan....’ o aud inca soptind .Buzele ii erau vinete ,parea bolnava si suferinda.
‘iarta-ma...iarta-ma..’ bolboroseste si lacrimi incepura sa-i curga pe obraji.Cumva delira?
‘Ce vorbesti prostuto..’ o tachinez eu si incerc s-o ridic.Ea se impotrivi din nou.
‘Nu...nu am stiut...Daca era oricine altcineva sora mea poate ca nu-mi pasa dar....de ce a trebuit sa fi tocmai tu?’
Eram atat de grabita s-o iau de acolo incat toate vorbele ei spuse in moment de delir imi intrau pe o ureche si ieseau pe alta.Abia ca o ascultam cu adevarat.
‘Daca as fi stiut mai devreme...’ continua ea.
‘Kyoko...nu avem timp haide sa plecam de aici!’ zic eu grabita si disperata.Chiar nu putea sa inteleaga ca nu aveam timp de aiureli?
Imi scoase cutitul mic de la sold pe care il luasem o data cu armele si si-l puse pe piept.
‘Sper sa ma poti ierta...ca te-am bagat in tot cosmarul asta..’ murmura ea printre lacrimi.’Trebuia...’ Ce!? Ce tot indruga acolo!? De ce a scos cutitu!? De ce spune toate chestiile astea!?
‘...trebuia...sa fi in excursie acum , distrandu-te cu prietenii tai , gasindu-ti un iubit si jucand volei...’ adauga ea iar fata ii era complet inundata de lacrimi.
Nu Kyoko , nu spune asa ceva , nu gandi ce cred eu ca gandesti !Te rog nu!
‘Nu, Kyoko ! ‘ strig eu si trag de cutit incercand cu disperare sa-l indepartez de pieptul ei.Avea o forta incredibila.Cutitul nici nu se misca de unde il tinea ea.Nici macar cu un centimetru.
‘Nu te las sa faci asa ceva!Kyoko..o sa iesim de aici impreuna!’ strig eu tragand in continuare .Lacrimi incepura sa-mi curga si mie pe obraji.
‘Daca facem asa ceva...o sa vina dupa mine Midori.N-o sa mai poti trai pasnic niciodata daca eu sunt in preajma ta’ spune ea mai cu vlaga decat inainte.Mai hotarata sa isi puna capat vietii.
‘Nu ma intereseaza!O sa trecem impreuna prin asta!’ urlu eu.,
‘Si mama!?’ striga Kyoko la mine.’Si toti prietenii nostrii.?Au ajuns astfel din cauza mea..uite!’
Stiam ca nu are dreptate.La fel ca si mine ,era doar o victima a circumstantelor , nu era nimic de facut si nimic nu era din vina ei.
Eu continuam sa trag disperata de cutit , dar ea avea mainile inclestate pe el si nu ii dadea drumul.
Am tras si am tras, am tot tras......
‘Adio...nee-chan’ parca aud in valtoarea care se isca in jurul meu.Cand am realizat ce se intamplase era deja prea tarziu.
‘N...n..nu..’murmur eu si inainte sa lesin vad mana lui Kyoko inclestata in jurul pumnalului care acum zacea infipt in inima ei.
‘Ce ai facut nenorocito!’ aud o voce furioasa in fundal iar apoi m-am cufundat intr-un abis intunecat.