Hunters

[goddess]

32: Infiltrare


Cand Sophie imi spusese sa ma indepartez si de preferat sa ma uit in alta parte am spus ca exagera doar putin si nu prea am luat-o in serios . Sunt sigura ca toti oamenii au vazut la viata lor un film cu varcolaci in care acestia se transforma sub clar de luna insa experienta reala era indubitabil complet diferita de ce se vede pe un ecran mic care in mod inconstient te protejeaza de adevarata natura a transformarii.
Practic Sophie isi rupea pielea de om , scorojind-o cu unghiile si lasand o urma de sange pe intreg corpul acolo unde se zgaria ca sa rupa pielea umana. Nu numai ca parea dureros, dar chiar arata ca si cum era in dureri groaznice.Asa ceva nu am vazut in niciun film pana acum , si chiar daca vedeam....experienta reala a unui varcolac care se transforma la doar 10 metri de mine nu putea fi redata nicaieri.
Eram atat de socata si de speriata incat un om normal care mi-ar vedea fata ar zice ca am ramas neimpresionata.Pur si simplu eram pietrificata , atat de tare incat nici muschii fetei nu mai erau in stare sa se miste si sa-mi permita sa schitez o expresie fie ea de surprindere, soc , mirare sau orice alt fel de sentiment.
Cand transformarea era completa Sophie nu mai avea nimic uman in aspectul ei...era pur si simplu un lup urias. Ma intrebam cum de a intrat atata blana argintie sub pielea aia.
Am stat vreo 10 minute inca in stare de soc.
‘Ti-am zis sa nu te uiti...mai ales ca e prima data’ ii aud vocea mai mult ca un marait acum.
‘...D..Doare?’ am intrebat eu pe o voce atat de joasa incat ma intrebam daca ma aude.
‘Foarte...dar te obisnuiesti..’ marai ea.Nu imi venea sa cred ca te puteai obisnui cu asa ceva.
‘D-aia nu prea imi place sa ma transform..insa nu avem alta solutie..pe doua picioare nu avem avantaj’ zise ea.’Haide..urca ‘ ordona ea.
‘Cred ca glumesti!’ zic eu uimita.
‘Nu . O sa intram direct...cu corpul asta avem mai multe sanse sa ajungem mai repede la tinta..insa vom fi vazuti..esti gata sa risti?’
‘Da..eu da..dar tu?Mei si ceilalti n-o sa accepte asta.’ Mi-era teama ca o voi trage si mai mult in necaz pe Sophie dupa mine daca acceptam.
‘Deja ne-am hotarat...sau deja ti s-a facut frica?’ intreba ea ironic.Incerca sa foloseasca psihologia inversa...eram clar constienta de asta..insa m-am facut ca-i joc jocul.
‘Bine.’ Zic si ma urc cat mai usor posibil pe spatele ei.Mi-era teama sa nu o ranesc si mai rau decat era.
‘Wow..ce pufoasa esti..’ glumesc eu.
‘Tine-te bine...’zise ea.Eu m-am agatat bine si m-am lasat pe spatele ei.’Am pornit!’ striga ea si tasneste inainte.
Alerga cu o viteza uimitoare...o viteza ce cu siguranta o egala pe a lui Kei.Am inchis ochii putin pana m-am obisnuit cu forta aerului insa apoi i-am deschis cand am inceput sa vad ca ieseam dintre copaci si ne indreptam spre castel.
Toti soldatii se dadeau la o parte din drumul nostru si desi Sophie risca sa-i calce pe multi , ea nu incetinea deloc.Deja eram in centrul atentiei acum...s-a cam zis cu infiltratul pe furis.Am zarit-o pe Mei doar pentru o milisecunda dar sunt sigura ca ne injura de mama focului.
‘Fii atenta...o sa intru direct prin gea,m!’ zise Sophie in timp ce ne apropiam din ce in ce mai mult de castel.
‘Dar e si apa acolo!’ zic eu observand santul care inconjura pe jumatate castelul.
‘Nicio problema!Dar fii atenta....din momentul in care intram pregateste orice arma ai care sa ii impuste ...eu o sa incerc sa-i dobor pe toti din calea mea si sa fac drum liber..insa va trebui sa inveti sa tragi..ai inteles? ‘
‘Da’ zic eu scurt si deja cautam arme in rucsac.Nu mai era timp sa dam inapoi.
Kei...ajung imediat...mai rezista pana vin sa iti dau sange.Kyoko..vin dupa tine..te rog sa fi in siguranta.
Sophie sarii in aer...pentru o clipa am simtit ca zbor , apoi ne indreptam cu viteza direct catre un geam urias.Mi-am bagat capul adanc in blana ei .Sophie patrunse prin geamul spart la o viteza atat de mare incat se sparse in mii si mii de bucatele explodand in toate directiile.
Infiltrare completa.Acum vine partea mai nasoala...

[Isis-Zeita iubirii]

Imi place foarte mult. Greseli de tastare nu ai avut.
Nu pot sa cred ca Midori i-a spus lui Sophie despre sentimentele ei fata de Ky.
Abea astept continuarea. Si sa fie un capitol mai mare ca asta.:pls:
Acestea fiind spuse:
TE ASTEPTAM CU NEXTU!
:bye:

[goddess]

33 : Ce ma ghideaza inainte...

Exact cum ne asteptam.Locul misuna de zombi.Ceea ce candva fusese un castel superb era acum plin de creaturi care nu aveau decat un scop , sa ucida sau sa transforme.
Desi am supravietuit intrarii prin geam , eram putin zgariata dar Sophie parea sa fie in regula.Incetini doar cand ateriza ca sa nu ma darame dar in secunda imediat urmatoare continua s-o ia la fuga pe culoarul lung inlaturand tot ce-i statea in cale .Pana acum toti care au incercat s-o opreasca au fost prinsi si sfasiati de coltii ei ascutiti.Nu parea sa aiba nevoie de acoperire.
‘Acum incotro ?’ ma intreaba ea in timp ce alerga.
‘Habar n-am ‘ spun eu cu jumatate de gura.
‘Ce!? Ai intrat aici si nici nu stii incotro sa mergem?’ striga ea la mine.’Credeam ca ai reusit sa-l contactezi pe Kei..’
‘Mda..am reusit...’ bomban eu,
‘Atunci care e problema...?Nu ti-a zis unde e? ‘
‘Nup...badaranul doar a raspuns ca sa zica ca nu are timp de mine si apoi a inchis..’ ii explic eu revoltata.
Sophie nu raspunse.Acum eram intr-adevar in bucluc.Cum aveam sa gasesc eu pe Kyoko si Kei in castelul asta cu sute de camere si mii de zombi plimbatoare?
Mi se puse un ghimpe in inima brusc si simteam ca nu mai pot respira.Stiu ca nu e ceva neobisnuit insa de ce tocmai acum.Ma durea foarte rau.Era mai violent decat de obicei.Am simtit cum sangele imi era pompat prin vene din ce in ce mai repede.Am avut o tresarire scurta cand am realizat ce vazusem.
‘Ia-o la dreapta!’ zic eu deodata.Sophie nu comenta si coti la dreapta pe un alt culoar.
‘La stanga!’ zic apoi si Sophie imi urma ordinul izbindu-se cu putere de usile ce legau camerele si care se intindeau de-a lungul castelului.
Era ca un adevarat labirint...inafara de culoarele principale toate camerele erau legate intre ele , iar intr-o incapere mai aveai inca vreo 2 sau 3 usi prin care puteai alege sa intri , inafara de cea pe care intram noi.
‘Usa din dreapta!’spun eu.Eram sigura...tot ce vazusem era adevarat.Simteam cum o mana...nu..mai bine zis..cum un spirit ma ghida in directia potrivita.Eram sigura pe mine.Vazusem prin ochii LUI....eram sigura..ma ducea la el.
‘Simt...simt miros de sange!’ zise deodata Sophie si am simtit cum tonul ei calm se schimba intr-unul ingrijorat.
Doamne , sper ca nu era al lui Kei...sau al lui Kyoko.Trebuia sa ajungem repede, inainte ca legatura sa dispara .
Eram aproape, foarte aproape.Nici nu ma uitam in jurul meu ca sa vad unde ma aflam...eram sigura ca era locul care trebuia.Apoi ochii mi-au cazut pe o usa mai mare din stejar.
‘Acolo!’ zic eu grabita si Sophie tasni si izbi usa cu forta.
Eram intr-o incapere circulara mare.
‘Ai ajuns mai repede decat anticipasem...’ zise vocea amuzata a lui Kyuchi.
‘Nu!Idioat-o..ce cauti aici..pleaca!’ striga Kei pe jumatate disperat si pe jumatate furios.
Era acolo , in mjlocul camerei , nevatamat , in timp ce Kei gafaia intr-un colt.Am inghetat.Kyoko zacea pe patul urias , parea inconstienta si...
‘Nu!’ strig eu vazandu-mi sora patata de sange.Ajunsesem prea tarziu?O muscase deja?Din modul in care aratau lucrurile asa era.Kei parea epuizat.
‘Te-ai miscat foarte repede Midori-chan...din nefericire nu asa de repede cum probabil vroiai.’ Continua Kyuchi asezandu-se langa Kyoko pe pat si mangaindu-i parul cu o blandete prefacuta.
‘Nenorocitule!Ce i-ai facut?’ strig eu si deja eram cu pistolul in mana. Sophie era langa mine si maraia fioros.
‘Doar am luat masa impreuna putin..’ zise el zambind la fel de prefacut.Sub zambetul ala ce parea ingeresc era defapt o aura diavoleasca si foarte infricosatoare.
Am indreptat arma spre el nervoasa.Mana tremura.
‘Vai..nu te stiam asa de violenta..’zise el prefacandu-se uimit.
O sa tintesc si o sa trag.O sa-i zbor creierii.Asta vroiam sa fac dar mana imi tremura pe tragaci.
‘Nu are rost papusa...acum sunt invincibil...poti sa-ti iei adio de la sora ta..acum este trup si suflet a mea..’ zise el si-i lua barbia in mana si o saruta scurt pe buze.
Degetul mi-a scapat si am tras.Stiam ca daca incercam sa-i tintesc capul riscam sa o ranesc si pe Kyoko , de aceea am tras mai intr-o parte astfel ca glontele , sau cu ce Dumnezeu am tras , zbura si ricosa in spatarul patului la doar cativa centimetri de Kyuchi.
‘I-ati buzele alea veninoase de pe Kyoko’ zic eu dezgustata si plina de ura.Deodata ochii lui ii fixara pe ai mei si negrul intens din ei ma infricosa.De data asta masca de baiat inocent pe care o avuse pana acum cateva clipe cazu si in locul lui un chip rece cu niste ochi salbatici si plini de intentie ucigasa ma priveau cu intensitate.
‘Ar fi trebuit sa te omor atunci....’suiera el.

[goddess]

34: daca te-as pierde...

‘Midori pleaca de aici!’ striga Kei si tasni spre Kyuchi incercand sa-l taie cu sabia.Vampirul evita lovitura cu usurinta si zambi in timp ce se dadu intr-o parte.
‘Fratioare...lipsa acuta de sange din ultimii sute de ani isi spune clar cuvantul...esti mai patetic decat cand ne-am luptat ultima oara cu adevarat..iti amintesti?Acea zi minunata de iarna, o iarna plina de zapada ....o zapada alba superba...care intra in contrast perfect cu culoarea sangelui ei ? ’ spuse el diabolic .
Am inteles imediat la ce se referea...era probabil atunci cand a ucis-o pe Elizabeth.Modul in care povestea despre asta, modul total detasat ,calm , chiar entuziast si amuzat ma infiora mai mult ca orice.Chiar se bucura sa ia vietile oamenilor.Cum putea un monstru ca acesta sa fie frate cu kei?Inca nu imi venea sa cred.
‘Taci !’ suiera Kei si pentru prima data un val de ura nestapanita se putea citi clar pe chipul sau.’ O sa termin totul aici! ‘ zise el si-si indrepta sabia spre el.
‘Nu te stiam atat de nesabuit....nu ai cum sa ma invingi..nu atata timp cat inca ai compasiune in sufletul tau pentru viermii astia..’ spuse Kyuchi iar chipul sau relaxat si calm se preschimba din nou intr-unul plin de ura si repulsie.
‘Un vampir adevarat...nu are compasiune pentru hrana lui!’ continua el.’Aceasta slabiciune o sa te...’
‘Mai taci dracu din gura !’ intervin eu brusc plina de furie.Amandoi se intoarsera spre mine.
‘Un nenorocit ca tine...un monstru ca tine.. NU ARE DREPTUL SA SPUNA CUM TREBUIE SAU CUM NU TREBUIE SA FIE UN ADEVARAT VAMPIR ! ‘ Urlam ,Furia din sufletul meu , ura pentru el nu mai putea fi ascunsa.Nu il uram numai pentru ce i-a facut lui Kyoko....ci si pentru ce i-a facut lui Elizabeth , familiei sale , lui kei si vrea sa faca intregii umanitati.
‘Ia te uita...ai mai mult tupeu decat credeam...pentru o sursa de hrana.’ Ranji el dezvelindu-si coltii.
‘Asta s-o crezi tu...Kei niciodata n-a vazut pe nimeni doar ca sursa de hrana...de aceea s-a abtinut atata timp...el vede totul asa cum e...iar eu cred..ca defapt esti invidios , pentru ca el poate sa vada lucrurile astfel si tu nu !’
‘Cum?’ zise el incruntandu-se.
‘Exact..ti-e ciuda..ti-e ciuda ..pentru ca fratele tau s-a indragostit de un om..pentru ca in ciuda faptului ca va urmareste acest blestem de sute de ani..el a putut gasi fericirea chiar si pentru o clipa in bratele a ceea ce tu crezi ca e doar hrana.Ti-e ciuda..si de aceea i-ai omorat pe parintii tai..pentru ca incercau sa traiasca pasnic cu oamenii! Nu esti decat un las nenorocit!’
Acum era furios.Se albii la fata total de ura.heh..asta eram eu: daca nu puteam fizic sa-i provoc pagube macar puteam sa-l ranesc moral, macar atat.Inainte sa mai fac o miscare Kyuchi era deja langa mine si ma apuca de gat ridicandu-ma de pe podea.Simteam cum raman fara aer.
‘Las-o jos Kyuchi! ‘ striga Kei.
‘Heh...oare daca o omor si pe ea...cum o sa te simti frate?’
‘Da-i drumul ! ‘ aud vocea lui Sophie si simt cum o izbitura puternica ma tranteste la pamant.Cand am reusit sa respir din nou normal totul in jurul meu se clarifica.Sophie se lupta singura cu Kyuchi.
‘Esti bine? ‘ il aud pe kei intreband in timp ce ma apuca de brat pentru a ma sprijini.
‘Mda..intr-un fel..’ incerc eu sa glumesc.Cand m-am uitat in sus la chipul lui m-am simtit oribil.Parea cu adevarat ingrijorat si ranit de nechibzuinta mea.Am lasat capul in jos rusinata.
‘Scuze..’bomban eu.Fara sa mai zica ceva ma imbratisa tare la pieptul lui.Am simtit ca ma sufoc in stransoarea lui.
‘Aer...aer..’ ma balbai eu.
‘Fir’ar...esti mai nebuna ca ea.’ Il aud spunand.’Ea’ ? se referea la Elizabeth?
‘Hei..nu ma compara cu...’ incep eu sa spun iritata dar ma intrerupe.
‘Sa nu mai faci asa ceva niciodata....nu stiu ce m-as face daca te-as pierde ‘ suspina el.
Oh fir’ar....am ajuns la partea aia nu?Partea super siropoasa in care trebuie sa ne destainuim sentimentele unul pentru celalalt? Stai putin..ca eu eram aia care trebuia sa-si spuna sentimentele..nu el..stai ca nu sunt pregatita !
Ok...oficial am rosit ca un rac..sau poate ca era din cauza ca ramaneam fara aer? Nup...roseam ca un rac de emotie dar si de bucurie.Era pentru prima data cand imi spunea ceva atat de direct. Intr-un fel , asteptasem dintotdeauna acele cuvinte.Nu sunt eu partizana povestilor romantice dar ...omul se poate razgandi nu?
‘Nici eu nu stiu ce m-as face....daca m-ai pierde’ zic eu un pic ironic.Ce pot sa spun ...eram o egoista pana la capat, mai ales in dragoste.
‘Haide...termina odata cu asta !’ zic eu deodata.
‘Nu stiu daca am destula forta..eu..’
Mi-am dat parul intr-o parte dezvelindu-mi gatul.
‘Ia cat vrei..si termina-l.O sa-i dovedim...ca nu sunt doar sursa de hrana , nu ?’ ii fac eu cu ochiul incurajator.

[Yuki4ever]

Am citit si eu povestea!E grozava.Mai ales ultimul cap ma lasat p spate.Insfarsit si-au dezvaluit sentimentele...de romantic...
Ok,e si foarte amuzant,mai alex partea cu usturoiul cand o bagai...
Oricum astept cu nerabdare continuarea!
Kissu and gambate!

[Just Sugar]

ok oficial i'm back
deci ficul este absolut genial,greseli de tastare nici nu se mai pune problema
dialogul, naratiunea absolut bune
moama deci sophie a ajutat-o pe midori,imi place ideea asta...nu inteleg cum poate sophie sa isi ascunda sentimentele pentru alexander de atata timp
kei si cu midori...Love Is In The Air!!!...iar s-a oferit singura unui vampir ca sa ii bea sangele
sper k kyoko sa nu aiba nimik si kei sa reuseasca sa il invnga pe frate-su
spor la scris sys!

[goddess]

nota: probabil o sa ma urati dupa capitolul asta..GOMENSAI!SUMIMASEN DESHITA!

35 : Adio...


Nu imi amintesc ca sangele meu sa-i fi dat vreodata atata forta.Oare tinuse ascunsa acea putere ? Imediat cum a inceput sa-mi bea din sange pur si simplu am simtit cum aura in jurul lui se schimba.Era o energie coplesitoare , mai ales pentru un om , o forta ce aproape ca ma strivea si-mi presa sufletul.O presiune asupra intregii mele fiinte.
‘Deci acum o sa luam lucrurile in serios , in sfarsit ? ‘ il aud pe Kyuchi zicand amuzat si lovind-o pe Sophie cu o mana izbind-o de perete.
‘In sfarsit’ repeta Kei si katana sa straluci mai puternic ca oricand intr-o nuanta de rosu aprins. De data asta ochii mei nu i-au mai putut urmari .Nu am apucat decat sa vad un ranjet pe fata lui Kyuchi iar apoi cei doi disparura ca doua naluci.Zgomote de sabii ciocnindu-se violent se auzeau din intreaga camera si incaperea se cutremura violent.Peretii incepura sa se zguduie . Fara sa mai stau pe ganduri am alergat spre Kyoko.
‘Kyoko..trezeste-te!Kyoko!’strig eu zgaltaind-o un pic cam violent ca sa se trezeasca.Trebuia s-o iau de acolo cat timp kei era ocupat cu Kyuchi.
Continuam s-o strig insa parea sa fie cufundata intr-un somn adanc.
‘Doar nu crezi ca o sa te las sa scapi cu ea..’aud vocea lui Kyuchi in spatele meu in timp ce sabiile inca se auzeau vajaind si izbindu-se una de cealalta.
Deodata usile incep sa se cutremure si zombii apar din toate colturile .Acum ca putea sa-i controleze ii putea folosi drept marionete de razboi.Urmau sa ma sfartece daca nu faceam ceva repede.
‘Trezeste-te Kyoko!’ strig eu in timp ce scot arma si incep sa trag in cei care se apropie de mine.Cat aveam sa rezist in felul asta?
‘Onee-chan...’ o aud soptind cu ochii inca inchisi.
‘Kyoko..trebuie sa plecam..te rog trezeste-te..nu pot sa te car singura in conditiile astea..’ spun eu pe un ton rugator dar si disperat in acelasi timp.Zombiile incepeau sa se apropie tot mai mult si eram coplesita numeric.Mi-a luat cateva clipe sa realizez ca imi pareau cunoscuti.Unii din ei purtau pijamale rupte..altii purtau echipamente de sport........erau colegii mei de clasa care au disparut in tabara, doar ca acum nu mai era nimic uman la ei.
Am fost foarte socata iar asta m-a costat.Se apropiasera prea mult si nu am mai putut sa-i opresc.Aveam sa mor aici?
Sange sarii in toate colturile incaperii.Cand am deschis ochii creatura care odinioara fusese Mizuhara statea deasupra mea inerta.O mana era infipta prin pieptul ei si iesea pe partea mea.
‘Alexander!’ strig eu uimita.
‘Cand si daca o sa supravietuim...tu si Sophie ati dat de dracu’ ‘ spune el cu un zambet mult prea prietenos pe chip.
‘Ii tinem la distanta..iao pe sora ta’ o aud pe Reika.Atat ea cat si Jun se luptau acum cu mai multi deodata.Au venit toti sa ne ajute.
M-am intors grabita spre Kyoko.
‘Haide..prietenii nostrii au venit sa ne ajute..sa mergem’ zic eu si dau sa o ridic.Ea se propti in pat si mai bine.Am ramas socata si confuza.
‘Onee-chan....’ o aud inca soptind .Buzele ii erau vinete ,parea bolnava si suferinda.
‘iarta-ma...iarta-ma..’ bolboroseste si lacrimi incepura sa-i curga pe obraji.Cumva delira?
‘Ce vorbesti prostuto..’ o tachinez eu si incerc s-o ridic.Ea se impotrivi din nou.
‘Nu...nu am stiut...Daca era oricine altcineva sora mea poate ca nu-mi pasa dar....de ce a trebuit sa fi tocmai tu?’
Eram atat de grabita s-o iau de acolo incat toate vorbele ei spuse in moment de delir imi intrau pe o ureche si ieseau pe alta.Abia ca o ascultam cu adevarat.
‘Daca as fi stiut mai devreme...’ continua ea.
‘Kyoko...nu avem timp haide sa plecam de aici!’ zic eu grabita si disperata.Chiar nu putea sa inteleaga ca nu aveam timp de aiureli?
Imi scoase cutitul mic de la sold pe care il luasem o data cu armele si si-l puse pe piept.
‘Sper sa ma poti ierta...ca te-am bagat in tot cosmarul asta..’ murmura ea printre lacrimi.’Trebuia...’ Ce!? Ce tot indruga acolo!? De ce a scos cutitu!? De ce spune toate chestiile astea!?
‘...trebuia...sa fi in excursie acum , distrandu-te cu prietenii tai , gasindu-ti un iubit si jucand volei...’ adauga ea iar fata ii era complet inundata de lacrimi.
Nu Kyoko , nu spune asa ceva , nu gandi ce cred eu ca gandesti !Te rog nu!
‘Nu, Kyoko ! ‘ strig eu si trag de cutit incercand cu disperare sa-l indepartez de pieptul ei.Avea o forta incredibila.Cutitul nici nu se misca de unde il tinea ea.Nici macar cu un centimetru.
‘Nu te las sa faci asa ceva!Kyoko..o sa iesim de aici impreuna!’ strig eu tragand in continuare .Lacrimi incepura sa-mi curga si mie pe obraji.
‘Daca facem asa ceva...o sa vina dupa mine Midori.N-o sa mai poti trai pasnic niciodata daca eu sunt in preajma ta’ spune ea mai cu vlaga decat inainte.Mai hotarata sa isi puna capat vietii.
‘Nu ma intereseaza!O sa trecem impreuna prin asta!’ urlu eu.,
‘Si mama!?’ striga Kyoko la mine.’Si toti prietenii nostrii.?Au ajuns astfel din cauza mea..uite!’
Stiam ca nu are dreptate.La fel ca si mine ,era doar o victima a circumstantelor , nu era nimic de facut si nimic nu era din vina ei.
Eu continuam sa trag disperata de cutit , dar ea avea mainile inclestate pe el si nu ii dadea drumul.
Am tras si am tras, am tot tras......
‘Adio...nee-chan’ parca aud in valtoarea care se isca in jurul meu.Cand am realizat ce se intamplase era deja prea tarziu.
‘N...n..nu..’murmur eu si inainte sa lesin vad mana lui Kyoko inclestata in jurul pumnalului care acum zacea infipt in inima ei.
‘Ce ai facut nenorocito!’ aud o voce furioasa in fundal iar apoi m-am cufundat intr-un abis intunecat.

[Just Sugar]

ne sys te bat...de ce ai omorat-o pe kyokoT_T
frate deci acum m-am pus pe plans
greseli de tastare nu am vazut...oricum nu ma interesau
de ce a trebuit k kyoko sa moara?aaaa?
spor la scris^_^

[Yuki4ever]

a murit Kyoko!!!
nu-mi ivne sa cred...saraca Midori..trebuie sa fie devastata de ce s-a intamplat..
oricum ma bucur ca ai continuat.
astept cu nerabdare urmatorul cap!!!^_^
kissu and gambate!

[goddess]

36 : Abis


Cand m-am trezit eram in patul meu.Mama plangea langa mine si m-a imbratisat puternic cand m-am trezit.
Din ce imi povestise politia ma adusese acasa si o anuntara de moartea lui Kyoko , totul fiind categorizat ca un incident nefericit in care au murit toti colegii mei iar eu eram singura supravietuitoare.Incidentul nefericit se referea la faptul ca locul unde am stat in excursie , cabana, luase foc si toti au fost prinsi inauntru inafara de mine. Nu stiu cum de cineva putea sa creada asta , insa probabil parea mai plauzibil decat explicatia conform careia Kyoko a murit , undeva in Franta ,in urma unui razboi intre vampiri , varcolaci si zombi.
Era mai convenabil ca mama sa nu stie adevarul , era de ajuns ca il stiam eu.Uneori as fi preferat sa imi fi sters memoria ca sa nu mai sufar atat.

*

Inainte sa-mi dau seama a trecut deja o luna de la acest eveniment. Pentru altii timpul curgea normal , dar pentru mine timpul se oprise in loc din ziua aceea.Nu mai eram ca inainte.Radeam cu mama insa in interior nu eram mai mult decat o leguma.
Zvonuri si barfe au cutremurat toata luna liceul , legat de acele evenimente.Erau chiar oameni care credeau ca eu am facut-o ,sau tot felul de alte teorii .Incercam sa rad cu noii mei colegi insa desi o faceam ii simteam cum pe la spate ma barfeau si ma priveau ciudat.Dar acum nu mai imi pasa.Eram goala in interior.
Din acea zi nu am mai intrat in contact cu nimeni din organizatie , niciun vanator,nimic.Era ca si cum intrasera in pamant ceea ce intr-un fel parea normal avand in vedere ca misiunea lor probabil a fost indeplinita: Kyoko , sursa de putere a lui Kyuchi , a murit iar pe Kyuchi probabil l-au prins sau ceva.Insa totusi pentru o perioada ma deranjase ca o persoana anume nu a venit sa ma vada.Ma asteptam ca macar Kei sa vina sa vada ce fac avand in vedere prin tot ce am trecut impreuna. Mai multe teorii mi s-au format in cap in incercarea de a gasi o scuza pentru care nu ma vizitase.prima data am zis ca poate o fi ocupat cu misiuni,a doua a fost ca poate se simtea vinovat pentru moartea surorii mele , a treia era ca poate ma urmarea de la distanta...insa totul la aceste teorii ma deranja , din moment ce sursa problemei, adica Kyoko , a disparut , atunci de ce nu putea sa ma vada ?De ce nu vroia?Mai ales acum cand aveam nevoie de un umar pe care sa plang , cineva care stie tot adevarul.Pe langa goliciunea din sufletul meu s-a adaugat si suferinta provocata de faptul ca nici nu a mai venit sa vada daca sunt bine , in viata etc.
Am vrut in numeroase ocazii sa-mi pun capat zilelor , insa apoi am realizat ca asta ar fi fost calea lasului.Sa mor ar fi insemnat sa scap de povara care ma apasa si sa ma odihnesc in pace , ceea ce nu era decat un mod usor de a scapa de vina, asa ca am decis sa traiesc.Da, sa traiesc cu aceasta povara.
Dar ce aveam sa fac cu viata mea cand persoana care mi-era cea mai draga a plecat si a lasat in urma ei atatea amintiri?

*

‘Haide Midori-chan...trebuie sa mai iesi din casa!Haide sa mergem la karaoke !’ ma incurajeaza o colega.Nici nu stiam cum o cheama.
‘Da..da..Shuri-chan are dreptate..haide la karaoke!’ intervine o alta.Macar aflasem ca pe cealalta o chema Shuri, trebuie sa tin minte.
‘Vrem si noi !’ intervin si 2 baieti.
‘Nu mersi..am teme...dar aveti destui care vor sa mearga, n-aveti nevoie de mine’ zic eu incercand sa par de treaba.
‘E haide!Stim prin ce ai trecut si nu e cinstit sa te lasam asa!Haide cu noi!’ insista fata pe nume Shuri.
Se parea ca dupa ce zvonurile s-au mai domolit vroiau sa incerce sa se apropie de mine.Probabil credeau ca sunt un fel de expozant la un muzeu de ciudatenii.Pana la urma am cedat si am acceptat sa-i insotesc.
Habar n-aveam de niciuna din melodiile alea.de cand am intrat in lumea noua a terorii rupsesem total legatura cu realitatea linistita .
Ma uitam la ei cum rad si se distreaza si apropae ca mi-era ciuda.Ei habar nu aveau de ce se petrecea in realitate dincolo de zidurile acestea invizibile ale societatii.Mi se puse iar un junghi la inima.Cand am ridicat capul se intampla din nou.Exact ca atunci in castel. Fara sa stau pe ganduri m-am ridicat brusc de pe canapea ignorand fetele uimite ale colegilor mei si am iesit repede din incapere.
Alergam pe hol , persoanele din jur dandu-se la o parte din calea mea in timp ce treceam violent prin mijlocul lor.Am iesit in strada luminoasa din Shibuya. Gafaiam si ma roteam in cerc privind luminile orbitoare.Trebuia sa fie pe acolo pe undeva.L-am simtit , am vazut.
Reclama uriasa de Coca-Cola imi dovedea ca aveam dreptate.Am luat-o intr-acolo si am vazut o umbra familiara miscandu-se prin aglomeratia de oameni.
M-am imbrancit ca sa pot trece mai departe si apoi am urmarit umbra aceea....umbra mea de speranta.