Howl's Moving Castle

[MajinCloud]

Alt title: Hauru no Ugoku Shiro

Producers: Studio Ghibli, d-rights, Tokuma Shoten, Walt Disney Studios

Genre: Adventure, Drama, Fantasy

Rezumat: Sophie, o fata tacuta ce lucreaza intr-un magazin de palarii, isi gaseste viata zdruncinata odata cu aparitia vrazitorului Howl in ea. Situatia devine complicata cand o vrajitoare geloasa pune o vraja pe ea. Singura speranta se gaseste la capatul castelului lui Howl.

Sunet: ca orice film de Miyazaki Hayao sunetul este desavarsit.

Video: ca mai sus nici o animatie de Miyazaki nu poate sa fie decat excelenta

Opinie: Sincer ma mira ca acest anime nu a fost deja postat si are 1000 de posturi. Stiu cu siguranta ca in fanii anime din intreaga lume exista un cult al lui Miyazaki, chiar daca eu nu pot sa ii inteleg pe acei oameni. Recunosc ca nu m-a captivat foarte tare, dar oricat de ignorant as fii pot sa recunosc o opera de arta. Asa ca puneti mana sa vedeti acest film daca va considerati fani anime

[yuehan]

Wayyyyyyyy......de mn....l-am vazuuuuut xD e suuuper mega ultra thare xD mi-a placut la nebunie dar la sfarsit am plans credeam ca Howl va muri ;(....dar ma bucura faptul ca toti au avut un sfarsit gen "happy end" a fost ata de frumos animeul,mi-a placut ca a fost si putin comic,dar m-i s-a parut absurd atunci cand parul lui Howl a deveni brunet dar ii statea ma bine dar yoy,omule,atata criza pt par? omg....dar eh a fost ff fain xD

[Niska]

Meh, sorry: *wipe away all the tears from her eyes*. Abia ce-am terminat de vazut filmul asta – I know, it's a crying shame, such a crying shame ca apuc sa-l vad si eu abia acum - si inca nu mi-am revenit, inca ma simt emotionata dupa toata povestea. Oricum.. pentru toata asta ar trebui sa-i multumesc colegului meu MajinCloud, care mi-a recomandat filmul – chiar daca m-a batut doua zile la cap *haha* sa-l vad si sa apar pe aici cu un comentariu.

So, here I am.. chiar daca nu prea stiu cu ce ar trebui sa incep. Cu inceputul? Da, bun. Filmul mi-a captivat atentia, in primul rand, prin grafica lui minunata. Auzisem multa lume spunand ca filmele lui Miyazaki nu te dezamagesc niciodata la capitolul asta, si iata ca asa s-a dovedit. Este atat de viu colorata, de vesela, incat nu mai necesita fel si fel de efecte speciale pentru a capata privitorul. Sunetul, de asemenea mi s-a parut genial, sa nu mai spun de piesa principala, pe care o ascult continuu de la terminarea filmului. Este atat de placuta, de linistitoare si ma duce cu gandul la micutul ’taram’ din copilaria lui Howl – plus ca e ceva gen ’vals’ iar eu sunt indragostita de stilul asta.

Nu stiu de ce, dar ceea ce-am zis mai sus este nimic in comparatie cu ceea ce vreau sa spun de fapt. In combinatie cu ideea animatiei, filmul devine o asa numita opera de arta. Povestea, intortocheata pe alocuri, te prinde chiar din primele minute ale filmului. Micuta Sophi, il vede intamplator pe magicianul Howl despre care auzise ca este un fel de macho-men ce frange inimile femeilor - si culmea, chiar daca nu-si da seama initial, se indragosteste de el. Tot din cauza lui, vrajitoarea care ii vrea la randul ei inima – numai ca la propriu – o transforma pe tanara intr-o batranica garbovita. Astfel, aceasta porneste in cautarea magicianului Howl, si ramane sub aceasta infatisare pana cand, in final, recunoaste iubirea pe care i-o poarta, iubire ce rupe blestemul.

Ca sa fiu sincera, intotdeauna animatiile au reusit sa ma miste mult mai mult decat o poate face un film - si da, am plans, chiar si la sfarsit, chiar daca a fost happy-end. Am plans! – Taramul de basm, imaginat de Miyazaki plin de culoare, chiar daca distrus partial de razboi, arata speranta pe care unii o pot avea atunci cand nimic nu se mai poate face – iar asta mi s-a parut foarte emotionant. Personajele diversificate fac de asemenea din acest film o adevarata opera. Pe Sophi o priveam ca pe o tanara neinfricata, care lupta cu propriile-i temeri si sentimente, care iubea si sarea in ajutorul oricui – chiar si vrajitoarei care a imbatranit-o. Howl era o fire atat de buna si bland, de iubitoare, si ce-i drept arata atat de.. bine – incat si eu cred ca ma puteam indragosti de el *hihi*. Si, iata ca personajele acestea usor dramatice, imbinate cu cele ce-ti aduc zambetul pe buze fac o echipa buna. Michael era adorabil si scump, iar Calcifer, ’demonul amabil’, cum as fi tentata sa-l numesc, a fost piesa lipsa in aceasta poveste. Imi aduce aminte de personajul ala care are mereu o replica buna si amuzanta de spus. De asemenea, de la drama la comedie, animatia trece prin toate si pot zice ca o face foarte bine. Au fost clipe comice – cand Sophi a aterizat cu racheta aia zburatoare fix in gura castelului – clipe romantice – cand Howl o plimba pe Sophi in taramul copilariei lui, si ii arata casuta mult iubita – dar si clipe usor dramatice – cand, pregatit sa plece, tanarul este oprit de Sophi care-l implora sa ramana cu ea, sa fuga undeva departe. Replica in care acesta ii raspunde ’m-am saturat sa fug; acum am gasit ceea ce vreau sa protejez – tu esti aceea’ m-a facut sa dau in plans mai rau decat un copil de 3 ani.

Au mai fost multe alte scene pe care n-as putea sa le uit, dar daca apuc sa spun cate ceva despre fiecare-n parte ma apuca iarna. In orice caz, per total filmul poate fii numit o adevarata opera de arta, cum zicea si Mr. Cloud. Vreau sa zic.. chiar nu stiu ce minusuri sa-i gasesc. Povestea se asociaza foarte bine cu un basm, un taram unde magia este la ordinea zilei, si nu vad chiar nimic tras de par. Filmul este facut sa impace copilul din tine cu adultul prin scenele de razboi urmate de momente dramatice invelite intr-o patura de comic. O satira a lumii in care traim, o incantatoare poveste ce ne invata despre dragoste, fie ea pasionala, prieteneasca, maternala sau filiala.

[Agrona]

Ar trebui sa-mi fie rusine ca nu am vazut filmul decat vara asta, cand el a aparut in 2004. Rusine! Si-ar trebui sa-mi mai fie rusine si pentru ca de asta vara de cand l-am vazut nu am binevoit sa trec pe la topic sa-mi las si eu umila parere. De doua ori rusine!

Auzisem de mult de el, de pe la prieteni sau citisem pe vreun forum dar daca as fi intrebare de ce mi-a luat atata timp sa-l vad nu as sti ce sa raspund. Mereu promit ca ma apuc de cate-un anime sau ca vad nu stiu ce film, dar ajung sa le vizionez muuuult timp dupa. It seems like old habits die hard...

Ce mi-a sarit in ochi prima data cand am vazut afisul a fost, inevitabil, grafica. Atat de multe culori vii, personaje incredibil de bine conturate si peisaje realiste care m-au facut sa ma intreb daca ma uit cu adevarat la un film animat sau nu. Apoi, cand am auzit coloana sonora, m-am simtit ca si cand as fi avut miere in urechi. <3 Sa nu mai vorbim de poveste care, desi nu e neaparat originala, fiind vorba de o poveste de dragoste dintre o fiinta umana si o creatura magica, a reusit sa ma tina cu servetelele in mana si cu plapuma in gura in cele doua ore de vizionat. Si da, si eu am inceput sa plang la final.

Personajele au toate povestile lor, pasiunile, temerile si frustrarile lor si am ajuns sa ma indragostesc imediat de ele (pana si de Witch of the Waste, in mod surprinzator); au ceva ce le face sa para placute si dragalase (in special Howl si Calcifer).

Miyazaki are un talent in a nascoci scenarii captivante si interesante si in a induce privitorului sentimentele personajelor lui. Reuseste cumva sa te faca sa tii la personajele lui si sa traiesti aceleasi drame sau aceleasi clipe fericite ca si ele. El creeaza lumi de basm care te incurajeaza sa-ti lasi imaginatia sa zboare, indiferent de varsta, si asta place tuturor.

Recomaaaaand cu toata caldura de care sunt capabila How's Moving Castle, ca si celelalte filme pe care si-a pus Miyazaki amprenta.

[DeDal N.]

UUuuu, prima data cand am vazut filmul asta, nu stiam pe ce planeta eram. M-a fascinat pur si simplu. Studioul Ghibli e de neegalat si o arata cu fiecare animatie pe care o creaza. Si aceasta nu e diferita. Howl mi-a parut suuuper- excentric de la bun inceput, mai ales cand Calcifer mentioneaza ca mai demult, Howl facuse o criza cand fosta lui prietena se despartise de el. I was like, ex-girlfriend? He has an ex? Wooow! Dar am trecut peste acel soc imediat. Sophie l-a ajutat sa treaca prin atata suferinta si in acelasi timp a reusit ca in final se creada ca e frumoasa, la fel de mult ca si Howl. Nu era doar buna pentru curatenie si mama mia ce curatenie a facut dar pentru ca l-a sprijinit pana la final.
In orice caz, un film superb. Poti sa il vizionezi si la optzeci de ani si tot nu te poti plictisi.

[Syryus]

Am reusit sa vad si eu anul acesta animeul impreuna cu @Ulquiorra , dupa cateva beri. Recunosc ca nu m-a atras deloc povestea, si pe buna dreptate. Prea slow-paced, multe scapari, plus ca nu-i genul meu de fantasy.
Am fost totusi curios sa vad peisajele acelea desenate manual cadru cu cadru si aici nu am fost dezamagit. Grafica este extraordinara si coloana sonora m-a impresionat mai mult decat voice actingul (care a fost totusi bun, probabil nu mai auzeam clar de la bere)

[Romania]

Acest film anime brings back good memories for me, nu neaparat pentru ca mi s-a parut genial, ci pentru ca intr-adevar in acele momente ma simteam foarte fericit, de la bere si glumele lui @Syryus probabil (desi recunosc, as fi fost si mai fericit daca am mai fi avut un PET in plus de bere, nu ne-a tinut decat pana la jumatatea filmului T_T)

Revenind la lucruri serioase si fara alcool, eu voi fi cat se poate de sincer, chiar daca poate voi fi judecat ca fiind ignorant, dar eu unul nu am inteles mare lucru din acest film, cu exceptia inceputului unde tanara fata este transformata in batrana de acea vrajitoare, iar aceasta pleaca in lume pentru a cauta un leac. Din momentul in care il intalneste pe Calcifer si este obligata oarecum sa devina menajera casei, din punctul meu de vedere povestea isi pierde firul logic (atat cat poate sa existe intr-un fantasy). Totul mi se pare mult prea abstract si profund for it's own good.

Miyazaki are un talent in a nascoci scenarii captivante si interesante si in a induce privitorului sentimentele personajelor lui. Reuseste cumva sa te faca sa tii la personajele lui si sa traiesti aceleasi drame sau aceleasi clipe fericite ca si ele. El creeaza lumi de basm care te incurajeaza sa-ti lasi imaginatia sa zboare, indiferent de varsta, si asta place tuturor.

Din ce am inteles, acest film este adaptat dupa un roman al unei scriitoare americane, prin urmare meritul pentru povestea aceasta greoaie, din punctul meu de vedere, nu este in totalitate a lui Miyazaki, cu toate ca povestea din film difera subtantial de cea din carte.

Intr-adevar, asa cum mai toti cei de deasupra mea au scris, grafica, cu peisajele si culorile ei vii care iti taie respiratia si te fac sa te minunezi la cat detaliu s-au pus in acestea, si coloana sonora sunt geniale, printre cele mai bune pe care am avut ocazia sa le vad/aud, fiind demne de nominalizarea la Oscar pe care filmul chiar a primit-o in 2006, insa povestea si personajele pur si simplu nu m-au convins, cel putin nu la prima vizionare, probabil ca va trebui sa il mai revad odata, poate le voi intelege mai bine, dar pana atunci anime-ul acesta primeste nota 7 de la mine.