Hikikomori

[Flash]

Nu ştiu dacă aţi auzit / ştiţi de acest fenomen ce pare foarte popular în Japonia, dar la o cercetare mai atentă pare un curent bizar şi nesănătos dacă stăm se ne gândim. Hikikomori ( ひきこもり or 引き籠もり) sunt numiţi adolescenţii / persoanele ce se izolează în propria casă / cameră din pricina unor evenimente traumatizante la şcoală / în societate, factori ce i-au afectat emoţional / psihic ajungându-se la refuzul de a ieşi afară. Practic ei stau în cameră şi părinţii / persoanele din locuinţa respectivă lasă mâncarea la uşă şi aceştia în felul acesta o consumă. Asta este doar o caracteristică a acestui curent. Citeam un articol pe România Liberă unde un adolescent tot aşa a stat închis în jur de 3 ani din câte îmi aduc aminte, iar părinţii îi lăsau la uşa dormitorului mâncarea, el o lua apoi deschidea uşa şi punea tava goală pe jos, iar mama o lua înapoi. Acest fenomen nu este sănătos deloc cel puţin în opinia mea. Nu numai că te izolezi de oxigen, de societate, de lume, însă nu ajungi să experimentezi viaţa aşa cum e ea de asemenea pot apărea multe boli spre exemplu obezitatea sau afecţiuni mai grave also dacă încăperea nu este curată sau aerisită vă închipuiţi cum este acolo. Cât despre contactul cu mediul exterior aceşti oameni folosesc internetul pentru a se conecta cu lumea şi mediul înconjurător. ce părere aveţi despre ei ? Nu sunt o persoană ce critică orice mişcă, însă nu mi se pare un mediu de viaţă adecvat. Sunt mii de oameni ce mor de malarie, nu au mâncare, suferă de boli grave şi totuşi răzbesc, dar nu trebuie să ne lăsăm devastaţi că cineva ne critică stilul vestimentar sau că am luat o notă proastă. Pentru asta consider că e nevoie de un psiholog. Şi că tot mi-am amintit, părinţii ar trebui să ofere o mână de ajutor adolescenţilor în cauză. Practic ei îşi irosesc viaţa închişi.

[Sign of hell]

Ai mare dreptate Lynn, si eu acum cateva luni eram inchisa in casa, efectiv nu simteam nevoia de a iesi afara cu prietenii sau de a ma distra putin, vroiam sa ajung cat mai repede acasa de la scoala pentreu a ma baga pe internet si de a socializa cu prietenii din alte colturi ale tarii poate chiar si din strainatate. Am prins gustul calculatorului si am inceput sa devin dependenta, stiam lucrul acesta constientizam c at se poate de bine, dar nu imi pasa. Parintii mei sunt plecati in strainatate si vorbesc zilnic cu ei pe mess, ei imi spuneau sa mai ies si pe afara dar eu doar aprobam si nu puneam in practica. Mi-am revenit de curand cand am inceput sa merg la dansuri datorita directoarei, care a facut o trupa de dans si m-a lua cu forta. Ore sa ii multumesc sau sa o injur pentru ca am febra musculara de abia mai pot merge?
Nu cred ca unele persoane s-ar inchide in casa deoarece sunt insultati, adica eu daca cineva ma injura sau ne certam, primesc o palma nu ma las dau inapoi dar deobicei nu bag in seama ma doare la.. basca.
Avand in vedere de notele luate iarasi nu sunt rele si nu m-a deranjat cand am luat o nota mai proasta deoarec emi-o scoteam.
In schimb un coleg dea-l meu are probleme cu acest lucru, si nu asa cum e acest simdrom ci din contra, a devenit nepasator cu viata lui si se crede "smecher" pentru ca injura si e cel mai "tare" vrea sa se bage in seama si nu stie alta modalitate.
Cred ca mai degraba cei care se inchid in casa este pentru ca o persoana de genul colegului meu il traumatizeaza sau pentreu ca el/ea crede ca are anumite defecte si ii e rusine de propria-si persoana.
Consider ca ar trebui sa se respecte mai mult pe sine si sa incerce sa lupte cu aceasta lene care il/o domina. Viata totusi e frumoasa si merita traita, si cand ma refer la treaita nu ma refer virtual!

[Saravis]

Hmm.... Intr-adevar este un stil de viata nesanatos, dar eu sunt gata sa ii si inteleg... Pana la urma nu sunt obligati sa iasa in societate daca societatea isi bate joc de ei. Poate au trecut prin experiente foarte neplacute si li se pare ca viata nu mai are sens. Sunt gata sa-i inteleg.... Dar cred ca e cam exagerat. Adica macar poti sa-ti faci singur mancarea! Eu una cred ca ar trebui sa aiba mai multa stima de sine si sa nu le pese de ce cred ceilalti si sa fie ei insisi si in realitate, nu doar pe internet.... Trebuie sa recunosc ca probabil si eu sunt dependenta de calculator, dar nici chiar asa... Si in plus e destul de grav ca ei refuza sa mai mearga la scoala si familia ii mai si sustine... Ar trebui ca parintii sa ia atitudine si sa incerce sa-l ajute pe cel care face asa ceva... Nu cred ca este bine ceea ce fac, ar trebui sa ia viata in piept si sa se faca cunoscuti, asa cum sunt ei, dar cum am mai spus, sunt gata sa-i si inteleg dacă au avut intamplari traumatizante in trecut.

[Weiss]

AHAHAHAHAHA ma resimt si ma simt mandru )))) lasa ca e de bine zic eu
Atata timp cat am calculatoru cu jocurile si animeurile pe le nu mai ies din casa rar doar sa cumpar paine si alea necesare in rest numa in casa :X cola manele si tigari si niste marijuana :X

[Mitsukai Yoru]

Chiar am discutat despre Hikikomori la orele de japoneza. Eu nu ii judec, pentru ca intr-un fel ii inteleg. Am inceput sa merg pe strada si sa nu mai vreau sa aud nimic, sa vad nimic, efectiv sa imi fie sila de ceilalti, de oameni de tot. Nu cred ca asta este ceva ok, ok insemnand moral. Pana la urma insa moralitatea tine de propria mentalitate, e logic sa fie imoral ceva ce nu tine de tine. E imoral sa fumeze cineva langa tine daca tu nu suporti mirosul de tigara, dar pentru ei e moral sa faca asta. Ma rog, trecand peste aceste lucruri. Exista doua tipuri de persoane: false si neinformate. Mi-e scarba cand ii aud pe oameni ca vai ma salveaza Dumnezeu, ca vai cum sa faci asa ceva? Cum sa te imbraci in negru? Cum sa asculti rock? Asculta manele, ce naiba. Toti intreaba cum, cum, cum, nimeni nu intelege natura lucrurilor ca un fapt care nu se poate schimba. Hikikomori sunt doar niste copii fie prea scarbiti de oamenii ingusti la minte, fie prea concentrati pe lumea lor sa vada ca exista cineva. Pana la urma cine sunt eu sa ii judec cat timp nu ii inteleg?

[yaoi maniac]

Mi se pare o prostie. In a te inchide in tine insuti nu iti aduce nimic bun! Mai bine confruti problemele deschizandu-le usa si asteptandu-le cu o matura ca sa le faci vant [vorba vine]. Dar stiti cum este: Daca (,) cazi, ridica-te si mergi inainte. Unii nu se ridica, dau un pas inapoi si fug. Si oricum, si eu am trecut prin chestii si trestii, dar nu m-am inchis intr-o camera si foloseam internetul ca sa pot scapa de singuratate.
Parintii in acest fenomen Hikikomori doar inrautatesc problema. In loc sa-i ia de mana si sa-i duca afara, desi le-ar trebui si niste anestezice. Dar sa incercam sa intelegem, ei se gandesc ca totul trece de la sine. Doar ca daca nu le oferi un impuls nu-si mai ridica fundul de a colo. Nu este o cale de a fugi din fata unei probleme. Si daca astepti ca copilul tau sa iasa din acea stare, cand o sa se intample din nou, ce o sa faci? Reincepi sa-i aduci mancarea la usa?
Doar o parere.

[Ryuu]

Mi se pare o prostie, dar prostia asta se practică, să spun așa. Dar în mare parte este și vina părinților care nu rezolva asta[aici vorbesc de cei din Japonia]. Acești copii ar trebui duși la un spital specializat, dacă nu cu vorbă bună, cu forța atunci.
Înțeleg... duci o preioadă mai grea în viață, dar viața are și bune și rele. Asta nu înseamnă că trebuie să te izolezi.
Noi privim partea proastă. Partea bună este că nu se omoară așa cumfac unii: ba că nu mai au iubit/ă, ba că nu mai am caine etc. Dar na. Bolile apar, cum a zis și lynn, dar e o șansă să poată fi vindecate și ei nu mor.

[kame.]

Din cate imi dau seama, acest fenomen este ingrijorator... Am trecut printr-o situatie asemanatoare, dar consider ca am avut indeajuns de multa vointa incat sa inteleg care era situatia si ca nu eram decat josnica si demna de mila. M-am transferat in gimnaziu la o scoala noua, in care toti ma tratau dupa bunul lor plac. Ma simteam stanjenita, in ceea ce priveste scoala o luasem pe aratura rau de tot, incepusem sa le ascund parintilor adevarata mea situatie scolara si stateam mereu inchisa in mine. Pana intr-un moment cand am simtit ca nu mai pot si i-am povestit totul mamei. Ea m-a inteles si m-a sprijinit, si astfel, acum, la liceu, notele mele sunt printre cele mai bune, ma inteleg extraordinar de bine cu colegii, iar relatia cu parintii merge foarte bine.
Ideea e ca daca eram putin mai emotiva decat sunt deja, probabil eram in situatia acestor copii. Conexiunea cu parintii este foarte importanta in asemenea momente, iar daca ei nu sunt in stare sa isi intelega si sa isi ajute copilul, atunci cine sa le faca si pe astea?
Consider ca sunt un copil norocos sa am asemenea parinti, care ma inteleg, ma sprijina si ma iubesc, pentru ca datorita spiritului de luptatoare pe care l-am mostenit de la ei nu m-am lasat invinsa de situatie, mi-am dat seama ca viata are si suisuri si coborasuri, iar ceea ce mi se intampla mie atunci, nu era decat un mic obstacol pe care trebuia sa il trec.
Ma gandesc ca poate vor si sa atraga atentia asupra lor, inchizandu-se in camera. Dar, cine poate stii? Nimeni nu intelege pe deplin prin ce trece o persoana pana nu i se intampla chiar lui/ei... Ii sfatuiesc insa pe parintii acestor copii sa ii prezinte unor specialisti, daca nu sunt in stare sa isi scoata copilul de sub carapace de unii singuri.

[Zwai]

Ca intotdeauna unii nu pot sa doarma de grija altora.
Pot sa zic ca si eu fac parte din acest grup si ma simt perfect in pielea mea.
Atata timp cat internetul poate sa imi ofere absolut tot, nu inteleg de ce trebuie sa mai ies si pe afara.
Daca vreau sa vorbesc cu cineva am n prieteni pe mess, daca am pofta de ras sunt n site-uri specializate pentru asa ceva, daca vreau sa plang ma uit pe youtube la site-ul dedicat mortilor, pot sa zic ca acolo gasesti cele mai faine melodii. Daca vreau sa vad un film bun sau un serial bun tot netul mi-l poate oferi.
Destul trebuie sa ies zilnic, ca sa ma duc la scoala si sa vad mutrele nesuferite ale multora.

[Diz]

Ca intotdeauna unii nu pot sa doarma de grija altora.
Pot sa zic ca si eu fac parte din acest grup si ma simt perfect in pielea mea.
Atata timp cat internetul poate sa imi ofere absolut tot, nu inteleg de ce trebuie sa mai ies si pe afara.

Poate pentru ca internetul, contrar ideologiei actuale, nu iti poate oferi tot ce vrei. Cand o sa stai singur si nu o sa mai fie parintii sa iti aduca mancarica aia calda la usa, mancarea ti-o da internetul? Da, poti sa faci comanda online dar tot trebuie sa dai ochii cu cei care ti-o livreaza, asta daca nu vrei sa stai ascuns dupa usa, sa intinzi banii si apoi sa ii inchizi usa in nas omului, numai sa nu il vezi. E si asta o posibilitate, dar ar fi cam foarte trist daca ai ajunge la asa ceva.

Daca vreau sa vorbesc cu cineva am n prieteni pe mess, daca am pofta de ras sunt n site-uri specializate pentru asa ceva, daca vreau sa plang ma uit pe youtube la site-ul dedicat mortilor, pot sa zic ca acolo gasesti cele mai faine melodii.

Ok, tu poti sa vorbesti cu prietenii tai cei mai buni de pe mess, pentru ca pana la urma urmei, cine are nevoie si de contact fizic? Omul e robot, n-are nevoie de afectiune, n-are nevoie de socializare pe viu, nu prin intermediul unui calculator, ca sa nu o ia razna. Hai sa presupunem prin absurd, ca o sa ai o prietena. Nu te vezi cu ea? Nu o saruti? Mozolesti ecranul calculatorului? N-o sa vrei sa iesi cu ea sa te plimbi? Mai lasa-ma cu atitudinea ta extremista tipica oricarui copil. Hikikomori sufera de o problema mentala, ei stau inchisi pentru ca nu se pot adapta mediului din exterior, pentru ca se considera neacceptati. Tu pe alta parte, esti un copil cu prea mare acces la internet si din fericire pentru tine, nu suferi de nici un sindrom de persecutie, cum simt cei care sunt cu adevarat hikikomori.

Daca vreau sa vad un film bun sau un serial bun tot netul mi-l poate oferi.
Destul trebuie sa ies zilnic, ca sa ma duc la scoala si sa vad mutrele nesuferite ale multora.

Pentru oameni ca tine, as vrea sa se aplice SOPA, dar sa fie numai pentru voi, aia care considera ca "internetul ne poate oferi tot ce avem nevoie in viata". Oh ce as mai rade atunci. Copilas dragalas atotstiutor, mutrele copiilor alora nesuferiti de care tu te plangi ca trebuie sa le vezi la scoala in fiecare zi demonstreaza ca nu esti hikikomori, ci doar un fandosit ( ma scuzi de expresie, ceva mai dragut n-am putut gasi ). Daca faceai parte cu adevarat din acea categorie, nici la scoala nu te mai duceai. Sentimentul de neadaptare ar fi fost prea mare, si chiar si cu parintii tai ti-ar fi fost greu sa dai ochii.

Sincer m-am saturat de atitudini teribiliste din partea unor copii care se cred interesanti prin ceea ce posteaza, tu facand parte din acea categorie. Nu esti hikikomori, ai o idee total gresita despre acest concept si tare as vrea sa recitesti postul asta cand o sa mai cresti, sa iti dai palme singur pentru ce ai putut sa zici. Vreau sa cred ca o sa va vina mintea la cap candva, cand o sa mai cresteti.