Haruno High vs. Jukogu High introducere

[JavaLeen]

In sfarsit reusise sa scape de la ora de filozofie... ii luase ceva vreme sa conceapa un plan nou de a chiuli si de data asta de la ora plicticoasa a profesorului care avea ciudatul obicei de a vorbi ore in sir elevilor, ignorand deopotriva ceasul din perete cat si tusea elevilor de parca ar fi facut parte dintr-o lume paralela cu el pe care o vedea fara voia sa si pe care se hotarase sa se prefaca a nu o vedea pentru a nu fi considerat nebun. Pe langa asta, vorbele bietilor filozofi erau atat de contorsionate in mintea acestuia incat Renji se intreba cum de nu inviasera deja acestia pentru a-i da cateva lectii suplimentare.

Cum pe teritoriul liceului propriu nu-si prea permitea sa se ascunda momentan pentru ca seniorii terminasera programul, iar printre ei se enumerau si unii care ar fi putut incerca sa-l trimita inapoi la ore, hotara ca cel mai bine era sa valorifice posibilitatile oferite de terenul scolii de fete de vis-a-vis. Avu si bafta: tocmai incepusera orele, iar elevele ce-si incheiasera programul plecasera deja in oras, asa ca isi permitea sa stea destul de lejer, evitand vederea spre geamuri sau propria scoala.

Tocmai se asezase pe o banca si incepuse sa sculpteze o bucata de lemn cu cel mai bont briceag pe care il putuse gasi (ba chiar se asigurase si el ca nu taie prea bine, 'ascutindu-l' de zidul scolii cu grija cu care iei in mana un ou proaspat fiert si incerci sa-l zdrobesti pe toat partile) cand se trezi cu micutul Shinichi zgaindu-se la el.

-Ce faci? il intreba privind cu interes bucata de lemn.
-Sculptez... ii raspunse, asteptand avalansa de intrebari ce urma.
-Scuptezi?
-Sculptez. il corecta zambind si incepu din nou sa ciunteasca bucatica de lemn de parca tocmai s-ar fi incheiat conversatia.
Shinichi se legana pe picioare incurcat, soptind incet cuvantul pana reusi sa-l pronunte corect. Renji mustaci, continuand sa sculpteze in liniste, de parca ar fi ramas singur, de fapt asteptand urmatoarea intrebare. Nu-l cunostea pe pusti decat de cateva luni, cand il trasese din calea unei turme de fete grabite sa nu intarzie la cine stie ce ora. Bombani la adresa surorii lui care il lasase nesupravegheat sa se duca la gradinita, dar Shinichi il opri imediat, incapatanandu-se ca sora lui nu facuse nimic gresit. Pustiul era istet, asa ca Renji se trezi indragindu-l destul de repede. Atat de mult incat se trezea in fiecare dimineata cu jumatate de ora mai devreme si-l insotea spre gradinita, ascultandu-i povestirile despre diverse personaje de desene animate si provocandu-l cu mici intrebari mai complicate la care primea raspuns intotdeauna cel tarziu in seara aceleiasi zi.
-Ce inseamna 'sculptez'?
-Atunci cand incerci sa convingi o bucata de ceva sa o alta forma decat avea initial. De exemplu, incerc sa conving bucata asta de lemn sa semene cu un Charizard. Dar din cauza ca e cam grea de cap, dureaza putin mai mult...
Mustaci. Pustiul era deja atat de incantat incat ramasese cu gura cascata. Vru sa bage bucata de lemn si briceagul in buzunar, dar pustiul il opri.
-Nuu... mai incearca... poate se prinde... se ruga el, asezandu-se pe banca langa Renji.

Nu mult dupa aceea se trezi cu un nou spectator. Zambi sarcastic atunci cand i se atrase atentia ca se afla pe teritoriul scolii de fete, si fu gata sa se ridice si sa plece cand fata se aseza langa el, luandu-l pe Shinichi in brate. Era probabil sora lui, ghici el corect.

-Nu ma intelege gresit... Shinici nu asculta de mine. Face ce vrea... vorbeste cu mine cand are chef... Intr-adevar e prietenos cu mine, din fericire. Chicoti el facandu-i cu ochiul pustiului care chicoti la randul lui si incerca si el sa faca cu ochiul. E un pusti istet... Tu trebuie sa fii... Misa?...ah, Misaki, da... se corecta rapid cand Shinichi ii arse usor un picior in genunchi. Eu sunt Renji...

ooc: marina