Happiness beside Sadness

[Fifilina]

Ptr ca nu am postat foarte mult timp la acest fic, fac cadou sa zic da paste inca un capitol.Sper sa va placa. In special Andreei.
Capitolul 3
“Run away from love”
Acest citat imi rasuna imi minte de cateva zile. Dar nu imi dau seama de ce? Pur si simplu ma gandesc la Mih’ si imi aduc aminte. Oare ce o insemna ceva? Sau o fi doar mintea mea patetica.
Deea: Ce faci ma cand ne mai intalnim si noi?
Anto: Azi vin la tine la scoala ca plec de la ultimele doua ore ca nu am chef de mutra profelor.
Deea: Ah.. In regula, dar nu ai chiulit deja prea mult?
Anto: Nu stai linistita.
Iubesc sa vorbesc prin sms-uri cu Andreea. Ea imi aduce aminte ca totusi traiesc intr-o lume normala in care toti adolescentii chiulesc de la ore, doar ca sa petreaca mai mult timp cu prietenii. Mih’ si Andrea cred ca am exagerat cu absentele si ca ar trebuii sa frecventez mai mult scoala, dar tot nu-mi pasa.
-Antonia, pana la urma pleci de la ore, din nou?
-Da Mih’, ti-am mai zis o data.
-De data asta nu te mai las sa pleci. Pe bune. Anto sti cate absente ai?
-Da. Adica nu si nu ma intereseaza.
-Ar trebuii sa te intereseze, e viata ta, ce ai de gand sa faci cu ea? Ce s-a intamplat cu tine de nu iti mai pasa de nimic? Uitate in jurul tau. Viata merge inainte.
-Dar tie ce iti pasa? Mai lasa-ma e viata mea si o sa fac ce vreau cu ea. Nu te mai amesteca.
Am plecat inainte sa apuce sa zica ceva. Nu aveam chef de predica nimanui. Stiu ca tine la mine si ca isi face griji, dar nici chiar asa, pana la urma este doar problema mea. Nu suport ca cineva sa imi spuna ce sa fac sau sa imi controleze viata. Sunt mai incapatanata de fel si asa voi ramane. Nu stiu de ce incearca sa imi scoata ceva din cap, pentru ca este imposibil. Sunt o cauza pierduta.
Clopetelul enervant ma anunta ca trebuie sa ma duc sa dau ochi cu inca o profesoara care isi va expune neplacerea de a veni la noi in clasa sa predea. Si pe profesoarele astea cine le mai intelege. De ce mai vin sa ne predea. Mai bine stau naiba acasa, nu ne mai freaca nici pe noi si isi vad si ele de viata.
-Antonia, iar ai intarziat.
-Si daca am intarziat ce?
-Ce e o vitamina.
-A, sa inteleg ca luati si dumneavoastra.
-Daca tot iti place sa vorbesti atat de mult, povesteste-ne si noua lectia de astazi ca eu am uitat-o.
-Gogosele cum ca am uitat vindeam si eu cand eram la mama in burta. De ce nu imi spuneti direct ca vreti sa ma asculatati? Asa consumati mai putin oxigen si nu imi mai vine nici mie sa vars.
Spre norocul meu aseara invatasem lectia ca nu aveam ce face. Si asa i-am dat si peste nas si m-am ales si cu o nota buna. Nu am ce sa le fac daca incearca sa ma enerveze tot ele se fac de ras.
Mih’ ma privea cu coltul ochiului dezaprobator. Stia ca nu este bine sa ma pun rau cu profele ca cine stie unde voi ajunge. Mi s-a mai zis de mii de ori, dar nu prea am bagat de seama. Atata timp cat invat, nu bat pe nimeni si stau linistita la ora nu au ce sa imi faca.
Si asa mi-am vazut linistita de treaba mai toata ziua fara sa vorbesc cu blond. Cand am vrut sa imi iau geaca din cuier cineva m-a prins de mana.
-Uite Antonia imi pare rau. Stiu ca trebuie sa te sustin, dar nu pot sa tac din gura cand te vad ca iti distrugi singura viata.
Isi apasa buzele de ale mele inainte sa apuc sa ii spun ca este iertat. A profitat de ocazia cand am respirat putin si si-a introdus limba in lacasul meu. A inceput sa exploreze fiecare particica. Limbile noastre se frecau una de alta, dar tot cei frumos se sfarseste.
Clopotelul suna si eu plec grabita din clasa inainte sa ajuga profa. Jos ma astepta un amic care avea un motor si mergea pana la liceul prieetenei mele.
-Salut. Merci ca ma duci si pe mine.
-Oricand.
Dialogul a fost unul scurt. La fel ca si drumul. In douazeci de minute am ajuns si Andreea era deja acolo. Defapt niciodata nu plecase, dar asta e partea a doua.
-Hello, ce mai faci? Cum a fost la scoala?
-Hey. A fost oribil. Am dat test la mate si nu am stiut nimic.
-Poate nu il trece, oricum nimeni nu e perfect. Deci unde mergem?
-Ce zici mergem la bar sa bem un suc, mai vorbim si noi ca intre fete?
-E perfect.
Timpul petrecut cu cea mai buna prietena intotdeuna imi ridica moralul. Nu stiu ce este cu mine in ultima vreme de ma simt din ce in ce mai pierduta in toata aceasta mutime de oameni. Parca nu imi gasesc locul. Am observat si eu ca am inceput sa zambesc din ce in ce mai putin. Inainte prietenii se mirau cum de tot timpul radeam. Un minut plangeam si apoi nu mai ma puteam oprii din zambit. Probabil pentru ca eram mult mai copilaroasa atunci. Ce n-as das a fiu din nou vechea “eu”. Imi este atat de dor de ea. Posibil nu doar mie..
-Anto, uite’l pe Mihai. Tipu de care ti-am povestit.
-El este Mihai? Dar eu il cunosc, defapt suntem prieteni buni. El este my “bro”.
-Vorbesti serios?
-Nu. Mint sic and iti spun ca eu ies foarte des cu el. La film, la mall, la water, o data am fost si cu el la mare. Defapt cu el ies deseori pe strada. Este foarte de treaba tipul. Mereu rad cu el. Sa ne vezi odata. Eram la mall si el s-a dus sa niste chop-sticks-uri dintralea si mie mi-a cazut toata tava cu mancare intre timp. Doamne cat a putut sa rada de mine atunci. Dar eu ma simteam penibil. Pana la urma m-a facut sa rad.
-Cat de dragut. Ce bine ca macar tu poti sa vorbesti cu el.
-Hei Mihai, vino sa iti prezint pe cineva.
-Ce ai de gand sa faci, te-ai tampit, nu ca nu erai deja.
-Stai linistita.
-Mihai ea este Andreea cea mai buna prietena a mea, Andreea el este Mihai un prieten bun cu care ies pe strada.
-Andreea ce zici maine iesi la un film?
-Bine..
-A da da-mi si mie id-ul si numarul tau.
Dup ace au facut schimb de numere si de id-uri Mihai a plecat cu prietenii lui si noi am ramas la bar. Deea era atat de fericita. Se vedeau in ochii ei sclipitori. Poate iese totusi ceva din chestia asta. Cand ajung acasa o sa vorbesc cu el pe mess. Daca are o parere buna despre ea poate iese mai mult. Darar dracu sa fie si ei in sfarsit mai fericiti, ca pana acum au tot bocit.
Am petrecut cele doua ore tot vorbind si vorbind si se pare ca mi-a facut mai bine. Eu si ea ne asemanam foarte mult. La examene am luat cam aceleasi note. Am planificat ca saptamana urmatoare mergem sa ne luam rochii pentru banchet ca mai e putin si se termina si anul asta.
Debea astept o zi la shopping. Doar noi doua. Mor de nerabdare.
Mih’ m-a sunat si mi-a spus ca nu se mai pun absente de acum in colo si m-a invitat maine la un film. Ce dragut. O sa imi petrec mai mult timp cu el.
Imi iau la revedere de la Andreea si ma indrept catre casa. Cand ajung ca deobicei mama ma inebuneste de cap sa mananc ceva. De ce naiba nu intelefe ca mie nu imi e foame, dar ma rog. M-am dus sa fac un dus dupa care imi deshid laptopul. Ce noroc mihai e online.

~Anto~ : Buna. Ce faci:X
Mitsa : Heyz. Bn tu:X?
~Anto~ : Uite bn pe mess. Auzi ce parere ai despre Deea?
Mitsa : Arata bine=p~ De ce?
~Anto~ : Pai nu prea esti tu genu care sa invite o fata la film de prima data cand o vezi.
Mitsa : Adevarat. Dar chiar imi place de ea. Nu iese prea mult in evidenta ca restu. Dar mai intai vreau sa o cunosc.
~Anto~ : Oooo.Bv Oricum de rog sa ai griija de ea. E my B.F.F.
Mitsa : Stai linistita.
~Anto~ : Ok:X Eu ies. Nb:X
Mitsa: Nb si tie:X

Ma gandeam sa o sun pe Deea si sa ii spun. Dar de ce sa stric eu surpriza. Sa descopere ea singura. Oricum nu se v-a supara. Pana la urma daca ii place de el va fi chiar incantata. Sper sa le mearga bine. Sunt foarte fericita pentru ea. Si pentru el. Ma bucur ca am putut sa ii ajut. Daca stiam o faceam de mult. Dar asta e mai bine acum decat mai tarziu.