Happiness beside Sadness

[Kripterya]

Hello,am crecut si eu pe aici,si ti-am citit ficul. Am descoperit ceva greseli, deci uitele:

Capitolul 1

Privesc fulgii de nea cum cad in neant, pe farama de pamant, pe care traim in prezent.Multimea de copii, iesititi in graba afara la sanius,imi aminteste cat de fascinata eram de aceast fenomen numit zapada.Pe cat era de magic dansul fulgilor de afara, pe atat de periculos.Era ceva simplu si frumos dar complicat de inteles( ar suna mai bine "greu de inteles").Te bucuri de fiecare fulg de nea cand esti cuprins de magia lor,dar nu iti dai seama ca te poate ranii.Frigul te poate aduce in pragul disperarii,cauzand sangerari,degeraturi si alte complicatii survenite.Nu inteleg de ce, ceva atat de frumos, face atat de mult rau?
Zapada se aseamana cu Trandafirii( de ce ai scris cu s mare? Nu e nume...).Trandafirul este pur,dar veninos.Omul optmist (optimist)uita de spini atunci cand vede frumusetea trandafirului,dar omul pesimist uita de frumusete, atunci cand vede spinii.Nu ii pot intelege pe nici unul dintre ei.Eu sunt undeva intre neutru(cum se poate sa fi intre neutru? Neutru e o singura situatie, eventual undeva intre aceste doua stari, sau ceva de genul acesta:P).Pentru ca ma tem de spini,dar trandafirii sunt florile mele preferate.
Eu (mai bine ar fi sunat fara "eu") pe langa aceste chestii complicate,eram o fata simpla.Fara talente,fara rost pe lume,cel putin asa cred eu.Sa ma prezint.Ma numest(numesc) Antonia,desi prefer Anto.Este mai scurt,si mai altfel.Sunt o fata de 15 ani.Debea (de abia)am intrat la liceu,(in)clasa a 9 a B.Am ramas cu cativa dintre colegii mei vechi,dar cei noi ma cred o ciudata.Colegii vechi,adica prietenii mei, pentru ca nu ii pot numi colegi,pentru ca (ai repetat "pentru ca")am petrecut atata timp impreuna,incat ne cunoastem foarte bine,ne spunem secrete si restul.Ei bine(,) ei,(fara virgula)ma accepta asa cum sunt.Si le sunt recunoascatoare(recunoscatoare) pentru asta.Am avut multi prietenii, dar de cand sunt la liceu, nu mai ma baga in seama, pentru ca, considera ei, ca m-am schimbat prea mult.Daca erau prietenii meu adevarati, cum se considerau, atunci nu plecau de langa mine, doar pentru ca m-am schimbat.Asta este viata, trebuie sa trecem si peste coborasuri si sa rezistam cu brio testelor peste care trecem, dealungul (de-a lungul)anilor.Uneori, cand imi amintesc ma apuca plansul, dar imi tot spun in gand, ca nu merita si nu trebuie sa mai plang.Imi amintesc generala.Cat de dor imi este de ea.Ca doar aici (acolo)m-am maturizat foarte mult.Imi pretuiesc prietenii care mi-au fost alaturi si la bine si la greu, cei care au fost aacolo(acolo), ca sa imi stearga lacrimile si sa ma incurajeze, ca totul va fi bine.Profesorii, cu care eram obisnuita, erau atat de diferiti, fata de acestia, care sunt mai duri cu noi, pentru ca ei cred ca nu avem altceva de facut, decat de invatat( Aici ai mare dreptate, aproape toti profesorii cred acest lucru.).Noi nu avem o viata, nu avem pasiuni, nu avem placeri, noi trebuie doar sa invatam, dupa gandirea lor comunista.Noi (Fara "noi", subiectul se intelege din context.)incercam pe cat posibil san e(sa ne) descurcam,dar nu totul era roz.
-Antonia,este timpul sa pleci la scoala,grabeste-te!
-Da mami,imediat.
Eu si mama suntem cele mai bune prieten(prietene).Ne spunem una alteia, ce patim, ce avem pe suflet, pe scurt totul.Ea ma ducea(duce, pentru ca o face si acum, nu?) in fiecare zi cu masina pana la scoala.Ce bine ca are carnet.Am ajuns si (fara "si")la liceu,unde ma asteptau prietenii, Anelie,Mihnea,Andreea si Raluca.
-Anto!!Ce bine ca ai venit.
-Da(,) ce bine.
Mihnea ma lua de mana,ca intotdeauna si a intors pasul catre banca noastra,unde stateam zilnic.Eu stateam in bratele lui, langa Raluca si Anelie.Pai eu si Mihnea eram impreuna inca din clasa a 8 –a ( Nu ar fi fost mai bine" Eram impreuna cu Mihnea inca din clasa a opta" ?) .
-Anto,vi la ziua lui Alex?
-Da, daca ma invita, de ce nu.
-Te-a initat(invitat) deja, adica ne-a rugat sa iti dam invitatia.
-Ah’(,) ce bine..
Acum mai aveam o probleama.Cu ce sa ma imbrac la ziua lui.El era inca un prieten de al meu, bine relatia noastra era mult mai puternica inainte, dar decand ( de cand)este cu Anna, s-au(s-a) mai schimbat cate ceva.
-Trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
Clopotel afurisit.Intotdeauna suna cand este mai nepotrivit.Nu prea aveam chef de prima ora, ce bine ca profa era bolnava.Am ascultat toata ora muzica si am reflectat la schimbarea mea.Acum daca ma gandesc mai bine, chiar ca m-am schimbat mult.
Inainte eram o fata care nu prea iesea in evidenta, imi placea muzica de orice tip, cu exceptia manelelor, nu ca nici acum nu mi-ar placea.Dar, altceva ma face schimbata.Nu numai schimbarea la infatisare.Intradevar, acum am parul mult mai lung, sunt mult mai slaba, mai ales decand(de cand) parintii mei s-au despartit, mai inalta..Etc. Dar mi-am schimbat mult stilul vestimentar, felul de a gandi, de a ma purta.Cred ca m-am maturizat prea repede.Tara mea preferata este Japonia, inainte nici nu vroiam sa aud de aceasta tara.Acum ador tot ce este legat de ea, de la limba, pana la cultura.Deja stiam sa scriu in japoneza, nu ca nu as fi stiut si limba.Am invatat-o laperfectie( la perfectie), intr-un an.(Ooo, Batman...Intr-un an? Cred ca era ceva soi de Einstein=)) ).Deseori in prind parul cu betele(betelele) acelea specifice al(fara "al") lor.Am o colectie intreaga, orice culoare si foarte multe modele.Desigur ca aveam si o colectie frumoasa de Chop Stiks-uri.Calendare, picsuri(pixuri), caiete, bani, cati(carti), haine.Aveam orice, (cacofonie, doi de "ce" consecutivi)ce era legat de Japonia.Si din cauza asta am ajuns sa fiu considerata, o ciudata, desi eu nu sunt asa.Sunt o persoana sociabila si oricand dornica sa ajut.Nu imi prea place ca sunt caracerizata gresit, dar m-am obisnuit cu asta.
-Anto, mergi in parc?
-Desigur.
Mihnea ma lua in brate ca deobicei(de obicei) si nu se mai dezlipi de mine.Isi apasa buzele de ale mele, incepand sa isi plimbe limba prin lacasul meu.
-Mih’ vi in weekend pe la mine?
-Mi-ar face placere.Ce zici mergem la un film?
-Sigur.
-Amorezilor, mai suntem si noi prin preajma!
-Ne scuzati!
Mi-am petrecut mai toata dupa-amiza stand cu ei si palavragind despre tot ce ne place.Aveam deja planuri pentru la vara.Doamne ce nebuni suntem.
Ajung acasa si ma trantesc obosita in pat.Ma gandesc numai si numai la el.Ma gandesc la falptul(faptul) ca prietenii (cei care)care nu imi mai sunt prietenii ne-au adus impreuna, pentru ca nu aveam curajul sa ne spunem unul altuia ceea ce simtim.Ce noroc cu ei..
Trrrr!Trrr!Trr! Mih’ apeleaza!
-Iubire, ce faci?
-Bine, Mih’, tu?
-Pai, m-am plictisit si m-a gandeam ca ar fi bine sa mai vorbim si noi.
-Da, sti, ma gandeam la cum am ajuns sa fim impreuna..
-Da, ciudat, ma mir ca au avut binevointa sa faca asta..
-Si eu, chiar ma mir, este ceva ciudat pentru ei..
Am mai vorbit asa inca vreo doua ore pana cand am inceput sad au(sa dau) semne de oboseala.
-Pai, mai vorbim, te iubesc!
-Si eu, noapte buna!
Deschid laptopul si ajung la un forum unde gasesc un cncurs(concurs0.O excursie in Japonia ca premiu.Totul consta intr-o compunere, in care sa povestim ceva din viata noastra, care ne-a determinat sa ne placa Japonia atat de mult, incat sa vrem sa ajungem acolo.M-am gadit ca nu ar strica sa fac asta, asa ca am inceput, sa imi insir viata intr-o compunere de 6(sase, ca doar nu suntem la mate:10: ) pagini, pe care am tradus-o apoi in japoneza, dupa care dau Shut Dawn(Down) si imi pun capul pe perna.
Ma las purtata de ganduri, intr-o lume imaginara, o lume a mea, doar a mea, in care nu lasam pe nimeni sa patrunda.Deseori in aceasta lume, eu si prietena mea Andreea, cea mai buna prietena, locuiam immrepuna(impreuna, pai daca era lumea ei, si doar a ei, ce cauta Andreea in ea?), cu iubitii nostrii si eram foarte fericita(si iubitii la fel, ce cautau?).Faceam doar ce ne taia capul si nimeni nu ne spunea ce sa facem.Dar toate, erau doar vise, fara cusur.
Unul dintre visele mele, spunea ca voi ajunge o cantareata celebra, in Japonia si ca toate visele mele vor deveni retaliate..In Japonia.Cat mi-as dori sa fie adevarat.

Ok, pot sa spun ca-mi place ideea ficului tau, dar ma deranjeaza ca nu l-ai corectat, ca ai foarte multe repetitii si ca sunt unele cuvinte pe care nu le sti scrie corect, am dedus asta pentru ca am vazut in mai multe locuri aceeasi greseala. Cel mai des repeti subiectele, nu e necesar, adeasea acestea se inteleg din context, nu e nevoie sa scri X a facut ceva, dupa aceea tot X a plecat undeva, etc.
Presupun ca este prima ta creatie, deci ai o scuza, dar te rog foarte mult ca pe viitor sa fi mai atenta la ce si cum scri, pentru ca altfel o sa fie o provocare sa citesc creatiile tale.
Mult suces in continuare.
Paste fericit
.(\/)
(*.*)
:bye: