24-08-2011, 02:00 PM
Jane Austen - Mandrie si prejudecata- M-a plictisit teribil.
— Dumneavoastră discutaţi un ideal, o abstracţie, iar eu trebuie să îngrijesc individul, omul în carne şi oase. Ştiu că va muri, şi că va muri în dureri mari, în scurtă vreme. De ce să-l terorizez cu asta? Mai presus de orice, trebuie păstrată speranţa. Şi cine altcineva decît medicul poate să întreţină speranţa?
— Speranţa? Speranţa e răul finali Nietzsche aproape că ţipa. In cartea mea Omenesc, prea omenesc, sugeram că atunci cînd cutia Pandorei s-a deschis şi relele pe care Zeus le pusese înăuntru s-au împrăştiat în lumea omului, a mai rămas, neştiut de nimeni, un ultim rău: speranţa, încă de atunci, omul a greşit privind cutia şi conţinutul ei de speranţă drept un sipet al norocului. Dar noi am uitat dorinţa lui Zeus ca omul să continue a-şi permite să se chinuie. Speranţa e cel mai rău dintre rele pentru că ea prelungeşte chinul.
— Dumneavoastră discutaţi un ideal, o abstracţie, iar eu trebuie să îngrijesc individul, omul în carne şi oase. Ştiu că va muri, şi că va muri în dureri mari, în scurtă vreme. De ce să-l terorizez cu asta? Mai presus de orice, trebuie păstrată speranţa. Şi cine altcineva decît medicul poate să întreţină speranţa?
— Speranţa? Speranţa e răul finali Nietzsche aproape că ţipa. In cartea mea Omenesc, prea omenesc, sugeram că atunci cînd cutia Pandorei s-a deschis şi relele pe care Zeus le pusese înăuntru s-au împrăştiat în lumea omului, a mai rămas, neştiut de nimeni, un ultim rău: speranţa, încă de atunci, omul a greşit privind cutia şi conţinutul ei de speranţă drept un sipet al norocului. Dar noi am uitat dorinţa lui Zeus ca omul să continue a-şi permite să se chinuie. Speranţa e cel mai rău dintre rele pentru că ea prelungeşte chinul.