L's journal [shounen-ai]

[Kara]

yeeeey...cap.28:)înainte de toate îmi cer scuze că nu am mai "criticat" până acum dar am avut probleme cu parola:((daaaa am pierderi de memorie)revenind la ficul tău ideea mi se pare foarte interesantă si originală (de câte ori cred că ai auzit asta:)))sunt într-adevăr şi lucruri pe care nu prea le-am înţeles(chestii de detectivi:)))personajele...un curcubeu de personalităţi :chuu: ce-mi mai place:??faptul că nu te-ai îndepărtat foarte mult de personalităţile pe care le aveau în animeu:D(mai puţin Ran ,desigur)dar Light tot la fel de "nemernic"este,L vorbeşte cu mai multe sensuri ca de obicei,Misa e Misa:))
Curiozitatea mea cea mai mare e JURNALUL ăla :99: pentru că nu sunt sigură dacă L încearcă să-i transmită ceva sau doar îşi bate joc de el:-?
Scenele yaoi nu le aştept cu sufletul la gură pentru că ele aduc de obicei sfârşitul unui fic(Şi au facut-o din dragoste bla,bla,bla...şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...The End):))eu una prefer să mai "fierb" vre-o 10 capitole;))daaaa...
Acestea fiind spuse,succes în continuare o//o

[Verrine]

Uhm... Acesta va fi ultimul capitol din fic. Ma bucur ca am reusit sa-l duc la capat si le multumesc tuturor celor care au lasat comentarii si m-au sustinut ^:)^. Am o multime de idei ( yaoi ofc:)) ) si cred ca ma voi apuca cat de curand de ele. In idee, nu scapati de mine=))). Sper ca nu o sa dezamagesc pe nimeni cu acest ultim capitol. Hope you'll like it!

Capitolul 29: Ultimul adevar.

-Ryuuzaki!!!
Ma zbateam ca un nebun pe scaun.
De ce dracu s-a pus in fata mea?!
-Iidotuleeee! Ma auzi? Esti un idiot!! De ce dracu…?!
Doamne, nici nu puteam sa ma uit la corpul lui, stand pe jos, in fata mea, sangele lui imprastiindu-se in jurul picioarelor mele.
-De ce dracu te-ai pus in fata mea??
Ma zbateam. Trebuia sa ajung la el.
-Nu…
Mi-am indreptat privirea catre vocea infundata ce s-a auzit.
-Nemernicule!
Nu am primit nici un raspuns. Light se uita la fel de stupefiat la Ryuuzaki.
-L-am omorat… l-am omorat.
Mirarea lui s-a transformat intr-un ras isteric si zgomotos. M-am oprit brusc, uitandu-ma tamp la el. Radea… ?
-Insfarsit. Ai vazut? Te-am invis, sunt mai bun decat tine, mereu am fost!
In momentul acela simteam… simteam… voiam sa-l omor… eram insa atat de lipsit de vlaga. Intr-o data totul era incetosat, simteam ca o sa cedez. Ryuuzaki era mort.
Mort. Acest cuvant ma bantuia oriunde ma duc. De ce s-a pus in fata mea? De ce? Era in mijlocul unei cariere excelente, era inteligent, toata lumea il placea. De ce a renuntat la viata asta pentru a salva una murdara si infima ca a mea?
-Haide, haide. Ial de aici.
Nu pot intelege. Nici un minut nu am facut-o.
-Grabeste-te.
Sa inteleg ca si pe asta a planuit-o? Nu imi pot aduce aminte decat corpul lui prabusindu-se pe podea si paltonul maroniu patat de sange. De ce…? Auzeam ceva… ceva ce nu-mi placea. Imi facea urechile sa zvacneasca ca atunci cand…
Deschid brusc ochii. Alarma! Asta era, alarma!
-Ran, sa stii ca tu esti idiotul.
Am holbat ochii la persoana din fata mea, incercand sa o disting mai bine. Vocea lui ma infiora. Era exact ca a lui…
-Ryuuzaki!
Visam oare? In fata ochilor mei vedeam ochii aceia negri, cearcanele adanci si parul brunet si neglijent.
-Un... mai… hai…
Nu stiam ce sa zic. Daca era un vis, voiam sa traiesc in el pentru tot restul vietii, daca era realitate, atunci ar cam trebui sa lesin. Am fost inconstient, cat timp? Pot jura ca in urma cu doar cateva secunde corpul lui zacea mort pe jos.
-Gata.
M-am uitat la el, uimit. Ce era gata?
-Mainile.
M-am uitat la ele. Nu intelegeam.
-Erai legat daca iti mai aduci aminte.
Da chiar. Aproape ca uitasem.
-Haide.
M-a luat de mana si am iesit pe usa. Ma simteam atat de ciudat si placut. Nu imi mai pasa daca era real sau nu. Faptul ca ma plimbam pe un coridor plin cu cadavre, unde Ryuuzaki ma tinea de mana, ghidandu-ma spre o iesire, banuiesc eu, este un lucru prea frumos.
Am continuat sa merg inconstient pana am dat de lumina noptii si mai apoi, de un taxi care cred ca fost chemat de Ryuuzaki. Nu imi aduc aminte ce s-a intamplat dupa, probabil am adormit. Hm… poti sa adormi intr-un vis? Cred ca ar fi ciudat.

***

-Ran.
Imi auzeam numele, insa nu puteam recunoaste vocea. Era una soptita, undeva in apropierea mea. Stateam pe ceva atat de moale, nu voiam sa ma trezesc. Ce voi face daca Ryuuzaki… nu va mai fi acolo?
-Ran, nu vrei sa dormi pe ceva mai confortabil?
Ce poate fi mai conformatabil decat asta? Am deschis incet ochii, incercand sa imi formez o imagine a lucrurilor din jur.
Camera de hotel.
-Ryuu…zaki, am murmurat inconstient.
-Sunt aici.
Mi-am intors privirea catre locul din care auzisem vocea.
-Visez… ?
L-am auzit si vazut cum a oftat.
-Nu, nu visezi. Sunt viu.
Parul ii era dat pe spate, iar hainele lui si o parte din obrazul drept acoperite cu sange. Am tresarit.
-Ce… cand… unde?
-Ce? Sa spunem o parte din plan. Cand? Acum cateva ore. Unde? Pe mine.
Ma uitam nedumerit la el, analizand mai bine pozitia lui si a mea. M-am ridicat brusc cand mi-am dat seama. Stateam cu capul sprijinit pe genunchii lui.
-Scuze.
-Poti sa ramai daca vrei. Ma gandeam doar ca nu-i prea confortabil.
Nu am zis nimic. Ma aflam inca intr-o ceata densa. Nu prea stiam cum am ajuns acolo sau de ce. Incercam sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Stiu parca ceva de un Ryuuzaki mort si rasul isteric a lui Light.
-Uhm… ce s-a intamplat?
-O sa-ti spun, insa mai intai, ar merge un dus.
Firea lui amabila ma cam speria. Cred ca e pentru prima data cand il vedeam asa.
S-a ridicat de pe canapeaua pe care eram asezati, indreptandu-se spre baie.
M-am intins spre el, prinzandu-l de maneca bluzei negre care o purta. Ma uitam la el, uimit de propria reactie.
-Pot…?
Am inghitit in sec. Nu stiu de ce am intrebat asta. Pur si simplu, aveam acel sentiment de teama…
“Daca il voi pierde iar?”
Cred ca asta gandeam.
Mi-a zambit.
-Normal.
M-am lasat ghidat de el. Nu stiu de ce, insa corpul imi zvacnea. Ma simteam obosit.
Am pregatit apa si m-am asezat in cada, cu capul aplecat. Era pentru a doua oara cand faceam baie cu el. Deja mi se parea ceva… obisnuit.
Eram uimit de propriile mele cuvinte. Am scuturat capul, privind inainte. Nici nu l-am observat pe Ryuuzaki cand a intrat. Ceva e ciudat. Eram atat de neatent, nu puteam sa ma gandesc clar la un anumit lucru. O suta de idei imi treceau prin minte in acelasi moment, iar eu nu reuseam sa conturez nici una dintre ele.
-Deci…? ma uit la el, in cautarea unei explicatii. Simteam ca innebunesc.
-Stiam dinainte ce avea sa se intample, asa ca mi-am luat o vesta antiglont, asa ca atunci cand am fost impuscat nu am patit nimic. M-am prefacut mort ca sa ii dau satisfactie lui Light.
Ma uitam ca un idiot la el. O explicatie atat de rapida, simpla si logica la tot ce mi s-a intampalt si am simtit… Numai el putea sa faca asta.
-Pai si sangele? Sunt sigur ca am vazut sange.
-A fost ceva cam neasteptat. Atunci cand bodyguard-ul a fost impuscat, i-a alunecat cutitul din buzunar. Cand am cazut jos, mi-a intrat cutitul in picior si am inceput sa sangerez.
Mi se parea logic, insa inutil.
-Nu inteleg de ce a fost nevoie de toate astea.
-Cand Light a vazut ca sunt intins pe jos si acoperit de sange, s-a gandtit ca am murit – nici nu a mai verificat. A intrat intr-o stare de isterie, iar datorita faptului ca atunci au venit si autoritatile, Sarah nu putea decat sa il scoata de acolo, iar noi sa scapam nevatamati.
-Sunt un idiot, atunci chiar am crezut ca te-ai aruncat inconstient in fata glontului.
Avea dreptate, chiar m-am comportat copilareste. Era deci adevarat ca nu m-a salvat. Lucrul asta ma intrista.
-Atunci… chiar a fost ceva inconstient.
M-am uitat uimit la el.
-De ce…?
-Nu e evident?
-Nu vreau sa fie evident. Prefer sa o aud de la tine.
Eram intr-un fel nervos, deoarece imi era greu sa ma impac cu ideea ca Ryuuzaki s-a gandit si la altcineva exceptand propria persoana, insa parca mi s-a luat ceva de pe suflet cand mi-a contrazis teoria de mai sus.
L-am vazut cum se apropia de mine. Il priveam nedumerit.
-Daca insisti, spuse cu un zambet mijit in coltul gurii, in timp ce isi lipi buzele de ale mele.
Nu l-am putut numi sarut decat dupa ce brunetul si-a incolatacit mainile in jurul gatului meu, obligandu-ma deci, sa ma implic mai mult. Nu stiu de ce insa nu mai aveam aceasi retragere ca inainte.
Totul a laut insa o intorsatura ciudata cand i-am simtit mana intre picioarele mele.
-Ryuuza…ah…ki.
M-am inrosit puternic la fata. Oh Doamne, cum am ajuns in situatia asta?
-Tu ai vrut-o, pana la urma.
M-am uitam la figura lui satisfacuta. Ma simteam ca intr-o trasa. Gemetele mele cred ca se auzeau in tot apartamentul.
-Nu… ah… mai… vreaau!
Cred ca ma aflam in ce mai cretina ipostaza din toata viata mea. Avema niste dureri ingrozitoare in partea de jos, scoteam niste gemete de spuneai ca am orgasm, Ryuuzaki se afla… ei bine… in mine. Banuiesc ca asta ma facea masochist, nu?
-Daca imi spui ca nu-ti place… ma opresc.
Am tacut. Trebuia sa recunosc, nu era tocmai cel mai ingrozitor lucru care l-am facut in viata mea. Totusi…
-Pregatit? a spus in timp ce mi-a acaparat buzele intr-un sarut, plimbandu-si limba voios prin gura mea.
Din nou, nu am zis nimic. Nu stiu cum reusea sa vorbeasca atat de fluent intr-un moment ca asta.
Mi-a ridicat piciorul drept. O Doamne, presimt ceva rau.

***

-Nu pot crede ca am facut asta.
-Inceteaza, ma faci sa ma simt vinovat.
-Esti vinovat!
S-a uitat urat la mine.
-Sa inteleg ca a fost ingrozitor, mi-a spus, afisand o privire trista.
-Aaa… nu… chiar.
-Atunci ti-a placut.
-Nu!
Of Doamne, cat pot uri discutiile cu el legate de tema “ America”.
Ma rog, trecand peste asta, ne-am intors inapoi in Tokyo, incercand sa uitam ce s-a intamplat acolo. Ryuuzaki a spus ca a fost un caz pe masura lui, insa nu aveam aceeasi parere cu el. Oricum, avand in vedere ca am stat cu el atata timp intr-o camera de hotel, am hotarat sa ramana la mine pentru cateva zile, asta doar asa, ca sa ma asigur ca se comporta ca un om normal – mananca, doarme, chestii de genul. Acum incerc sa ma impac cu ideea ca am facut sex cu un barbat. Atunci eram intr-o transa cred, deoarece nu am realizat pe moment ce faceam. Stiu doar ca mi-a placut.
-Ran?
Mi-am indreptat privrea catre Ryuuzaki. Tinea un caiet negru in mana, pe care nu l-am recunoscut.
-Nu stiam ca tii un jurnal.
-Nu tin jurnale, neg, in timp ce il privesc uimit.
S-a uitat neconvins la mine.
-Mie imi seamana a jurnal.
I l-am luat din mana, rasfoindu-l. Am privit uimit la randurile scrise de mana, cu cerneala albastra. Jurnalul! Uitasem complet de el! Stai, daca brunetul nu-l recunoaste, iar al meu nu e, atunci…?
-Ce naiba se intampla aici?! Vrei sa spui ca nu-i al tau?
M-a privit uimit.
-Crezi ca as scrie un jurnal?
-Pai de la tine l-am luat.
De data asta nu m-a privit uluit – cum cred ca ar fi trebuit sa o faca-, ci cu un aer trist, ce mi-a ridicat un semn de intrebare.
-Ma rog.
M-am uitat urat la el.
-Ryuuzaki, tu stii ceva si nu vrei sa-mi spui.
Acum ma simteam ca genul acela de nevasta ce isi cicaleste sotul atunci cand i se pare ei ca ii ascunde ceva.
Am oftat, lasandu-mi corpul sa cada pe salteaua moale a patului. Trebuie sa aflu in alt mod.
-Stii… credeam ca de acum incolo nu vor mai fi secrete intre noi.
-Nu e chiar un secret, a zis, in timp ce s-a asezat langa mine.
-Nu conteaza, vreau sa aflu. Poate te pot ajuta.
Mi-a zambit.
-N-ai cum.
-Dar pot incerca.
Cred ca era pentru prima data cand ii zambeam dupa tot ce s-a intamplat, iar asta l-a uimit intr-o oarecare masura. Era bine totusi, speram ca imi va spune.
-Banuiesc ca nu am de ales.
Am zambit invingator. Hi, hi, lucrul asta imi dadea satisfactie, plus ca atmosfera din jurul nostru era una lejera si degajata.
-Mai tii minte cand ti-am spus de Shinigami?
-Mmm… da.
-Probabil te-ai intrebat cum a reusit sa omoare Light toti acei oameni cand era Kira.
Il ascultam atent, vrand sa aflu parerea lui.
-Avea un fel de carnet in care scria un nume, iar persoana respectiva murea in patruzeci de secunde. Era al unui Shinigami. Ca sa testez lucrul asta mi-am scris numele in acel carnet si ziua mortii.
Ma uitam la el cu o privire de idiot. Explicatiile lui pe acel ton amabil ma speriau din ce in ce mai mult. Unde este Ryuuzaki cel enigmatic?
-Era ultima mea zi, iar la birou ai aparut tu, ca sa te angajezi. Imi pareai simpatic si inteligent, aproape ca imi parea rau ca o sa mor. Un Shinigami a simtit chestia asta si mi-a propus un targ. Avea sa-mi dea viata inapoi, insa el era cel care mi-o controla. Nu m-as fi gandit niciodata ca ar face-o prin intermediul unui jurnal ca asta. Banuiesc ca ti s-a parut cam anormal cand ti-ai dat seama ca se scrie singur.
-Nu inteleg, ii spun imediat ce termina de vorbit. Daca este adevarat atunci de ce Light nu mi-a scris pur si simplu numele in carnet?
-Probabil atunci cand am facut targul Light a uitat totul despre carnet si ce s-a intamplat, ramanad doar cu ideea ca ma uraste.
-Deci ai facut toate lucrurile astea din cauza mea?
A dat din cap, in semn ca da.
-Tu chiar tii la mine, i-am zis, pe un ton uimit.
-Abia acum ai realizat asta?
-Da.
A oftat.
-Nu ma asteptam sa reactionezi atat de… calm.
-Daca este ceva legat de tine, nimic nu ma mai uimeste.
Era adevarat. Am trecut prin atat de multe lucruri impreuna si am aflat asa de multe chestii, nu m-ar mira nici daca mi-ar spune ca e extraterestru.
S-a apropiat de mine, lasandu-si corpul peste al meu si sarutandu-ma.
-Uhm… Ryuuzaki?
-Credeai ca ti-am zis asta pe degeaba?
-Nu mi-as fi imaginat niciodata ca esti asa un obsedat.
-Daca prin “obsedat” vrei sa spui “ idiot care te iubeste”, atunci sunt de acord.

THE END

[Kara]

Sfârşit??????? :99: V-am zis eu ca ceva nu e în regulă cu jurnalul ăla (o chestie de altfel,vizibilă):))
Ce mult mi-a plăcut ultimul capitol :chuu: deşi în anime,manga,movies îl prefer pe pe Light,în fanfic L e preferatul meu...îmi aduc aminte foarte clar când am spus că "Scenele yaoi aduc sfârşitul unui fic în majoritatea cazurilor"de ce trebuie să am dreptate cand nu vreau???:((
A fost o creatie superba...să vi repede cu un fanfic nou (yaoi sau nonyaoi)că murim aici :perv:

[Drama Queen]

nope nu vreau sfarsit e prea-prea marfa ca sa se sfarseasca nu poti sa faci si un L's journal reloaded(cam ca titanic 2).
lasand la o parte aberatiile mele sa stii ca mi-a placut la nebunie ficul(cred ca e favoritul meu) ai avut actiune suspans,yaoi si tot ce-i mai trebuie

[MiraA]

Am venit si eu....mda mda stiu chiar la sfarsit.Scuze ca nu ti-am lasat un comm mai repede,dar spre marea mea rusine nu ti-am citit ficul decat saptamana trecuta :(.Si de atunci l-am mai citit inca de 2 ori asa de mult mi-a placut.Luca are dreptate:nu mai faci o continuare sau makr cateva capitole acolo? oricum felicitari...mi-a placut la nebunie.PooP

[Verrine]

Sank you pentru comentarii :)). Hm... nu cred ca voi face vreo continuare sua ceva o.O, n'am nici o ideee despre ce as mai putea scrie :)). Oricum, am o gramada de idei de ficuri noi :-?.
Multumesc din nou pentru cei care au comentat si au avut rabdare sa il citeasca pe tot ^:)^.
Uhm... cred ca un moderator poate inchide topicul :-??.