11-12-2009, 01:49 PM
Mulţumim de comentarii şi aprecieri D: Scuze de întârziere D: am venit cu următorul capitol D: .
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 17.[/center]
- Bine, trebuie să plec.
- Încă ceva Anne.
M-am apropiat de ea şi i-am pus o mână în cap.
- Ai grijă de Shiro, bine ? Tati o să te răsplătească frumos de tot.
Am rânjit deşi aceasta îmi putea vedea expresia serioasă din spatele buzelor arcuite. A dat din cap.
- Ok, papi, altceva?
Se pregătea să iasă pe uşă .
- A , da. Vreau să-l scot pe Gresh d’aici. Am nevoie de ceva de la el după asta; aşa că fă actele . Iese odată cu mine. Mai aveam nevoie de încă o potaie de companie.
- Gresh?
M-a privit uimită şi am început să râd. Nu eram singurul care nu şi-l amintea pe idiot . Aşa că am adăugat.
- Grek, tipu’ de acum 4 ani.
- A, cel cu urechea ruptă. A început să râdă. Tati, ai făcut multe la viaţa ta, vrei să ţin minte totul? Oricum, se rezolvă repede. Doar că trebuie să mai stai vreo două săptămâni , dacă vrei să iasă totul perfect. Aş putea să te scot şi mâine, dar ar mai continua investigaţiile vreo câteva luni.
M-am gândit puţin.
- Nu, lasă. Să îmi ducă blondul mai mult dorul. Încă o dată, ai grijă de el.
Mi-a zâmbit.
- Ok. Am plecat.
M-am dus în celula mea, iar pe hol a apărut brunetul .
- NiÅŸte poker?
Am dat din cap şi Chiştoc s-a poziţionat în spatele meu. Când am fost în faţa camerei mele îngrozitor de frumoase, avea şi gratii, l-am văzut pe Grek.
- Niiro, pot să stau aici?
Am început să râd batjocoritor.
- Nu, cară-te. Te chem eu când am nevoie de tine. I-am aruncat o ţigară şi a fugit. Între timp, am decis să joc nişte cărţi cu poliţistul. Se vedea că avea antrenament, dar nu avea cum să mă bată. Aşa că am câştigat şapte din şapte jocuri. Păcat că nu jucasem pe bani, dar am observat că brunetul era cam falit.
- Prietene, când ies d’aici o s-o duci mai bine.
A dat din cap.
- Ştiam că mă pot baza pe tine, Niiro.
I-am făcut semn să plece din celulă şi m-am urcat în pat pentru a adormi. Gândul îmi era iar la blond şi la tot ce se întâmplase între noi. Ah, frate cât de mult îl iubeam. Nu ştiu cum se întâmplase ca tocmai el să apară în viaţa mea, tocmai pe el să îl ador atât . Dar nu îmi păsa şi nu doream să aflu, atâta vreme cât eram împreună. Aveam încredere în roşcată; ştiam că avea să aibă grijă de el. Chiar şi aşa, nu mă puteam „culca pe-o ureche †. Trebuia să ies de aici şi să rezolv şi treburile de afară; destule nerezolvate. Nu vroiam să o târăsc pe fie-mea chiar şi în acele lucruri. Era o lume îngrozitor de vicioasă. Ok, diferenţa era că mie îmi oferea plăcere fiecare crimă şi victorie. Am adormit, înlăturând grijile şi imaginându-mi-l pe Shiro lângă mine.
Ah, păpuşel.
Ceva era în neregulă. Era o mulţime de zgomot în închisoare şi cineva îmi bătea în gratii. Deja se făcuse dimineaţă? Am deschis ochii enervat şi am sărit din pat, sau piatră, la cât de inconfortabil era.
- Ce dracu? Am ţipat cât să se audă în toată clădirea, dar am zărit-o pe Anne în spatele celulei disperată.
- Ce?
Şi nu am mai continuat. Am ieşit repede, văzându-l pe Chiştoc acolo.
- Eu ies, acum.
Nu am mai luat în seamă nimic, am luat-o pe Anne de mână şi am început să fug. Poliţistul a venit în urma noastră.
- Niiro, nu poţi ieşi acum. Asta înseamnă că evadezi, lasă-mă măcar să rezolv să ieşi în seara asta, dau nişte bani. . .
- Unde e Shiro, Anne?
A oftat, văzându-i iar chipul pierdut parcă în abis.
- A plecat la el în apartament aşa că am fost să îl caut. I-am găsit câinele mort, iar el nu mai era. Totuşi, „ răpitorii †au avut grijă să lase un bilet.
I-am dat drumul la braţ, conştientizând că de fapt o răneam. Chipul meu era inexpresiv, cred. Dar eu turbam de furie şi disperare. Trebuia să îl găsesc, ce se întâmplase? Trebuia să ies de aici chiar acum şi să am grijă de el. Dacă păţise ceva, nici nu vreau să îmi imaginez... Îi ucid pe toţi. Am smuls biletul din mâna roşcatei şi l-am citit.
Ne mai ţii minte, Niiro, dragă?
Mda, suntem unii dintre tipii de care ţi-ai bătut joc. Dar uite că în viaţă, totul se plăteşte.
Să nu mai zic că nu l-ai scos pe şefu’ din închisoare. Poate acum, o să vezi că nu eşti singurul care poate să îşi bată joc.
PS : Jucăria ta e foarte sexi. O să i-o tragem şi noi, şi cine ştie? Poate îl găseşti mort într-o ghenă de gunoi, sau cu un semn drăguţ pe chip.
Am început să înjur. Ştiam acum cine erau tipii ăia; în trecut, când avusesem grijă de ei, nu ştiam concret că erau ceva mai „ mult †dar nu îmi păsa. Am rupt hârtia şi am început să merg spre ieşire.
- Niiro, n-or să te lase să ieşi. A strigat Chiştoc la mine, dar deja nu îl mai auzeam. M-a apucat de trup şi am început să mă zbat pentru a ieşi. Ce dracu, mă? Trebuia să merg după blondul meu şi să îi fac pe cei ce îl răpiseră să plătească. Să îl salvez, să îl am iar aproape. Cine crede că poate să îmi stea în cale o amărâtă de închisoare? Nu ! Nu îmi pasă dacă am să putrezesc pentru restul vieţii aici doar din cauza asta, trebuia să merg să îl salvez.
- Dă-mi drumul, acum.
Au oftat amândoi şi mi-au aruncat o uniformă de poliţist.
- Te acoperim pentru câteva zile, Niiro. O să sun un prieten şi o să îi zic că trebuie să îţi ia locul în închisoare. Am grijă de formalităţi, îmbracă asta şi după pleacă.
Am zâmbit mulţumit, aruncând uniforma şi îmbrăcând rapid hainele.
Înainte să fug spre ieşire, Anne mi-a zis:
- Dacă i-au făcut ceva, loveşte-i şi pentru mine.
Chiştoc a adăugat.
- Ştii că trebuie să te întorci viu, altfel o să mor sărac lipit.
A zâmbit sarcastic, înţelegeam oricum ce vroia să zică prin acele cuvinte. Dar nu am mai stat să le mulţumesc. Am luat maşina lui, o rablă. Cum putea să trăiască cu ea? I-am mituit bine pe poliţiştii de la intrare şi toţi au zis că eram un camarad. Am accelerat şi m-am îndreptat spre apartamentul lui Shiro. Din păcate nu am găsit nimic acolo, decât o pată mare de sânge pe covor. Şi cât iubise blondul meu potaia aia, şi eu la rândul meu.. Mă gândeam că ar fi drăguţ să îl mai scot măcar o dată la plimbare. Anne îi luase deja trupul, rămânând doar sângele.
- Morţii lor de cretini. La dracu! Am înjurat şi am ieşit din casă, luându-mi maşina din parcare. Mda, asta era altceva în comparaţie cu autovehiculul vechi şi aproape de neutilizat al lui Chiştoc. M-am urcat la volan, scoţându-mi haina de poliţist. Era incomodă. Am rămas într-un maieu alb – care îşi cam pierduse culoarea, şi am plecat. Ştiam un loc unde ar putea să fie idioţii ăia, şi dacă nu erau acolo, puteam să caut peste tot. Nu aveam eu să îi las să îmi rănească puştiul. Orice, dar până la el. Nici nu mai vedeam cum conduceam, nu îmi mai păsa. Nu am mai oprit nici la semafor şi a fost cât pe ce să dau peste o femeie în vârstă, mă bucuram totuşi că nu o făcusem. Nu îmi plăcea să omor oameni nevinovaţi. Cum nu îmi plăcea ca nimeni să se ia de inocentul de Shiro. Ce căcat. Am tras repede pe dreapta; mă aflam în faţa unei clădiri părăsite. Am intrat şi nu se putea vedea nimic. Normal, că doar nu aveau să îl aducă aici. Cunoşteam prea bine locul. Am zărit însă doi băieţi cam în vârstă de 17 ani. Amărâţi, cred că erau cerşetori.
- Ce faceţi pentru nişte bani băieţi?
Încă turbam de nervi. Şi-au scos cuţitele şi le-am văzut feţele. Erau îmbrăcaţi în nişte zdrenţe şi aveau cicatrice pe trup. Unul dintre ei era brunet, cu ochii negrii, înalt şi uscat, iar celălalt era tot la fel de înalt, nu la fel de slab, şi chel, intra într-un contras interesant având ochii albaştrii.
- Orice dom’le.
- Atunci, hai odată.
Au zâmbit şi au venit în spatele meu. I-am băgat în maşină.
- Caut trei tipi, unul dintre ei are o cicatrice pe faţă în formă de „ N †nu ştiu pe care obraz. L-aţi văzut?
Chelul s-a uitat la mine sarcastic, iar eu am scos o bacnotă pe care nu i-am dat-o însă.
- Uite ce e, dacă mă ajutaţi vă ajut şi eu. Am destui bani şi am eu grijă de voi.
Brunetul s-a uitat la mine.
- Strada ne-a învăţat multe dom’le..
- Ce mai aveţi de pierdut?
„ Nimic ! †spuneau privirile lor. Am continuat să învârt volanul maşinii.
- Omu’ ăla mai era cu doi, au venit în clădirea asta acum două zile şi ne-au găsit acolo. Au vrut să ne dea afară dar nu i-am lăsat , am înţeles că aveau nevoie de locu’ ăla şi vroiau să ne plătească să ne cărăm. Dar ăla cu cicatricea a zis că : „Nu , oricum idiotul ăla cunoaşte locu’, mai bine mergem dincolo †sau ceva de genu’. Ne-au ameninţat că dacă zicem ceva sântem arşi.
M-am uitat la chel, oprind maÅŸina.
- Băieţi , eu sunt Niiro. Şi „ ăia †au luat ceva important de la mine, vreau să ştiu UNDE l-au dus?
Brunetul a zâmbit.
- Noi nu ştim cu exactitate, dar ar mai putea fi un singur loc asemănător cu ăsta în zonă care nu e „ locuit †. Am rânjit şi eu.
- Aşa mai vii de acasă.
- Eu sunt Negru’ şi el e Chelu’ , aşa ni se zice.
M-am gândit o secundă cât am învârtit cheia .
- Nu, tu eşti Hilfe, iar chelul Biji. Sună mai bine, ce dracu de nume sunt alea?
Încă o dată, sarcastic m-am uitat la ei.
- ÃŽncotro deci?
Îmi plăceau ochii lor, pentru că mă priveau cu admiraţie şi respect, aşa şi trebuia. Se pare că urma să mai adopt încă doi copii.
- La depozitul de la intrare din oraş. La „ Mak’s †. E părăsit de două luni deci nu a avut cine să se instaleze acolo încă. Sunt multe lucruri pe acolo, am auzit că or să se întoarcă patronii. În fine, acolo cred că ar putea fi.
Biji mi-a răspuns hotărât de această dată, iar eu am scos setul de pistoale dintr-o cutie, aveam destule în maşina aia.
- Ştiţi să folosiţi aşa ceva?
M-au privit întrebători.
- Eu da. Hilfe era singurul.
- Biji, tu rămâi la cuţite.
A dat afirmativ din cap , eu înţelegând că de fapt era specialist în aşa ceva. Mi-am luat şi eu puşca şi un pistol mai mic şi l-am băgat în buzunar. Deşi aveam de gând să îi bat cu mâinile goale, să îi omor şi ... Dar nu am mai continuat, ci doar am apăsat pe ambreiaj, gândindu-mă la Shiro. Aveam o poză cu el în maşină.
- El e?
M-a întrebat brunetul iar eu am chicotit.
- Mda, sunt gay.
Au început să râdă dar nu prea aveam chef de aşa ceva, aşa că m-am crispat şi ei au tăcut. Am oprit exact acolo unde au zis cei doi.
- Aici e?
- Da.
Am coborât din autovehicul şi am continuat să merg. Mă întrebam cum mi se vede chipul, cum îmi era aranjat părul? Dar ce contau aparenţele? Vroiam să îl văd odată pe blondul meu aşa că am mers şi am doborât uşa de la intrare, şi singura. În încăperea imensă era lumină, şi patru tipi. Uşa stătea pe jos, sub picioarele mele şi a noilor mei recruţi.
- Ia te uită, a venit şi salvatorul. Bărbatul cu cicatrice şi-a lins buzele. Ceilalţi doi purtau doar pantaloni pe ei şi înţelesesem că de abia se îmbrăcaseră. CE DRACU'? Ce îi făcuseră frumosului meu Shiro, ce? M-am enervat şi mai tare şi am mers spre cel ce mă sfida. L-am apucat de guler şi i-am tras un cap în mutră, după care l-am aruncat în perete. A scos un zgomot ciudat, prin care am înţeles că i s-a rupt un os sau două. M-am uitat fugitiv la ceilalţi doi, unul îl ţinea captiv pe Shiro şi celălalt mă privea batjocoritor. având aţintit un pistol asupra mea.
- Hilfe, acu’.
Acela nici nu a aşteptat să dau ordinul bine că a apăsat pe trăgaci, glonţ care a străpuns umărul drept al tipului. A mai „ aruncat †un glonţ care, nu ştiam dacă aceia fusese direcţia, dar i-a ajuns în cap. A căzut jos şi nu mai respira.
Am mers spre cel care îl ţinea pe Shiro, începuse să tremure şi avea un cuţit pus în jurul gâtului său. Blondul era gol şi plin de sânge. Ce îi făcuseră? Inima mea se zbătea nebuneşte, adrenalina nu îmi dădea pace şi dorinţa de a-l ucide pe cel ce îl atinsese nu se mai putea opri. Biji a vrut să mă ajute dar l-am oprit.
- Cuminţî băieţi, de ăsta mă ocup eu. Un cretin căruia îi tremurau şi chiloţii pe timp cât eu îmi aruncam paşii în încăpere.
L-am luat de păr şi acesta a scăpat cuţitul.
- L-ai atins?
A dat afirmativ din cap probabil sperând că va scăpa cu doar o bătaie.
- Åži l-ai violat.
Nu era o întrebare.
- Toţi am făcut-o.
Nu mai avea nicio şansă de supravieţuire. A căzut din mâna mea, iar eu am rămas cu firele părului său printre degete. A încercat să fugă dar l-am prins de piciorul drept, l-am luat cu ambele mâini şi l-am aruncat în perete după care iar m-am apropiat de el. I-am dat un picior în gură, altul în testicule, altul în stomac, şi încă unul în mutră.
L-am ridicat după care i-am mai dat un pumn, am scos pistolul din buzunar şi i-am străpuns inima. A murit pe loc. L-am aruncat pe podea şi am zărit bărbatul cu cicatrice încercând să fugă. Nu avea nicio şansă, m-am dus lângă el foarte repede , l-am apucat de gât şi acesta a încercat să mă taie cu un guţit. A reuşit să îmi rupă maieul, dar nu a contat. Am început să îl strâng de gât până am văzut că de abia mai putea respira. I-am dat un cap în gură, după care l-am aruncat pe sol şi am început să îl lovesc cu picioarele. Dar evident, că nu era de-ajuns. Am scos pistolul şi l-am împuşcat în zona lui sensibilă, am tras trei gloanţe să ştiu eu – sigur – că nu va mai putea face nimic cu acel lucru şi i-am mai dat un picior în gură. Am scos telefonul din buzunar.
- La intrarea în oraş, la „ Mak’s †. Am nevoie de ajutoare – fără poliţie şi ambulanţăm doar „ privat †. Am închis după ce Anne mi-a dat un răspuns afirmativ şi m-am dus lângă blond. L-am privit, acum începuse să plângă şi era mai mult inconştient de ce se întâmplase. Sângera al dracului de tare şi ştiam că acea tăietură urma să îi lase un semn urât rău de tot.
- Iubirea mea, îmi pare atât de rău că a trebuit să treci prin aşa ceva. Dar sunt aici acum, sunt aici. A închis ochii şi eu l-am sărutat . Dar nu mai era conştient.
Am început să mă panichez luându-l în braţe. Am fugit la maşină urmat de cei doi băieţi, dar Anne deja sosise cu echipa mea de salvare. Fusese rapidă.
Îl aveam încă printre braţe pe blond şi îl priveam, sângele lui era acum şi în mâinile mele. Roşcata s-a aflat lângă mine într-o fracţiune de secundă şi l-am urcat într-un helicopter.
- Anne, ai tu grijă de ei doi, du-i acasă la mine. Vorbim după despre ce şi cum.
- Ok.
M-am urcat alături de Shiro până când l-am dus la spital – mă bucur că aveam un spital privat.
- Te iubesc puştiule. Aşa că te rog, nu mă părăsi.
I-am zis înainte să fie băgat într-o sală de operaţie dar el nu cred că mă auzea...
Lectură plăcută ! <3
[center]Capitolul 17.[/center]
- Bine, trebuie să plec.
- Încă ceva Anne.
M-am apropiat de ea şi i-am pus o mână în cap.
- Ai grijă de Shiro, bine ? Tati o să te răsplătească frumos de tot.
Am rânjit deşi aceasta îmi putea vedea expresia serioasă din spatele buzelor arcuite. A dat din cap.
- Ok, papi, altceva?
Se pregătea să iasă pe uşă .
- A , da. Vreau să-l scot pe Gresh d’aici. Am nevoie de ceva de la el după asta; aşa că fă actele . Iese odată cu mine. Mai aveam nevoie de încă o potaie de companie.
- Gresh?
M-a privit uimită şi am început să râd. Nu eram singurul care nu şi-l amintea pe idiot . Aşa că am adăugat.
- Grek, tipu’ de acum 4 ani.
- A, cel cu urechea ruptă. A început să râdă. Tati, ai făcut multe la viaţa ta, vrei să ţin minte totul? Oricum, se rezolvă repede. Doar că trebuie să mai stai vreo două săptămâni , dacă vrei să iasă totul perfect. Aş putea să te scot şi mâine, dar ar mai continua investigaţiile vreo câteva luni.
M-am gândit puţin.
- Nu, lasă. Să îmi ducă blondul mai mult dorul. Încă o dată, ai grijă de el.
Mi-a zâmbit.
- Ok. Am plecat.
M-am dus în celula mea, iar pe hol a apărut brunetul .
- NiÅŸte poker?
Am dat din cap şi Chiştoc s-a poziţionat în spatele meu. Când am fost în faţa camerei mele îngrozitor de frumoase, avea şi gratii, l-am văzut pe Grek.
- Niiro, pot să stau aici?
Am început să râd batjocoritor.
- Nu, cară-te. Te chem eu când am nevoie de tine. I-am aruncat o ţigară şi a fugit. Între timp, am decis să joc nişte cărţi cu poliţistul. Se vedea că avea antrenament, dar nu avea cum să mă bată. Aşa că am câştigat şapte din şapte jocuri. Păcat că nu jucasem pe bani, dar am observat că brunetul era cam falit.
- Prietene, când ies d’aici o s-o duci mai bine.
A dat din cap.
- Ştiam că mă pot baza pe tine, Niiro.
I-am făcut semn să plece din celulă şi m-am urcat în pat pentru a adormi. Gândul îmi era iar la blond şi la tot ce se întâmplase între noi. Ah, frate cât de mult îl iubeam. Nu ştiu cum se întâmplase ca tocmai el să apară în viaţa mea, tocmai pe el să îl ador atât . Dar nu îmi păsa şi nu doream să aflu, atâta vreme cât eram împreună. Aveam încredere în roşcată; ştiam că avea să aibă grijă de el. Chiar şi aşa, nu mă puteam „culca pe-o ureche †. Trebuia să ies de aici şi să rezolv şi treburile de afară; destule nerezolvate. Nu vroiam să o târăsc pe fie-mea chiar şi în acele lucruri. Era o lume îngrozitor de vicioasă. Ok, diferenţa era că mie îmi oferea plăcere fiecare crimă şi victorie. Am adormit, înlăturând grijile şi imaginându-mi-l pe Shiro lângă mine.
Ah, păpuşel.
Ceva era în neregulă. Era o mulţime de zgomot în închisoare şi cineva îmi bătea în gratii. Deja se făcuse dimineaţă? Am deschis ochii enervat şi am sărit din pat, sau piatră, la cât de inconfortabil era.
- Ce dracu? Am ţipat cât să se audă în toată clădirea, dar am zărit-o pe Anne în spatele celulei disperată.
- Ce?
Şi nu am mai continuat. Am ieşit repede, văzându-l pe Chiştoc acolo.
- Eu ies, acum.
Nu am mai luat în seamă nimic, am luat-o pe Anne de mână şi am început să fug. Poliţistul a venit în urma noastră.
- Niiro, nu poţi ieşi acum. Asta înseamnă că evadezi, lasă-mă măcar să rezolv să ieşi în seara asta, dau nişte bani. . .
- Unde e Shiro, Anne?
A oftat, văzându-i iar chipul pierdut parcă în abis.
- A plecat la el în apartament aşa că am fost să îl caut. I-am găsit câinele mort, iar el nu mai era. Totuşi, „ răpitorii †au avut grijă să lase un bilet.
I-am dat drumul la braţ, conştientizând că de fapt o răneam. Chipul meu era inexpresiv, cred. Dar eu turbam de furie şi disperare. Trebuia să îl găsesc, ce se întâmplase? Trebuia să ies de aici chiar acum şi să am grijă de el. Dacă păţise ceva, nici nu vreau să îmi imaginez... Îi ucid pe toţi. Am smuls biletul din mâna roşcatei şi l-am citit.
Ne mai ţii minte, Niiro, dragă?
Mda, suntem unii dintre tipii de care ţi-ai bătut joc. Dar uite că în viaţă, totul se plăteşte.
Să nu mai zic că nu l-ai scos pe şefu’ din închisoare. Poate acum, o să vezi că nu eşti singurul care poate să îşi bată joc.
PS : Jucăria ta e foarte sexi. O să i-o tragem şi noi, şi cine ştie? Poate îl găseşti mort într-o ghenă de gunoi, sau cu un semn drăguţ pe chip.
Am început să înjur. Ştiam acum cine erau tipii ăia; în trecut, când avusesem grijă de ei, nu ştiam concret că erau ceva mai „ mult †dar nu îmi păsa. Am rupt hârtia şi am început să merg spre ieşire.
- Niiro, n-or să te lase să ieşi. A strigat Chiştoc la mine, dar deja nu îl mai auzeam. M-a apucat de trup şi am început să mă zbat pentru a ieşi. Ce dracu, mă? Trebuia să merg după blondul meu şi să îi fac pe cei ce îl răpiseră să plătească. Să îl salvez, să îl am iar aproape. Cine crede că poate să îmi stea în cale o amărâtă de închisoare? Nu ! Nu îmi pasă dacă am să putrezesc pentru restul vieţii aici doar din cauza asta, trebuia să merg să îl salvez.
- Dă-mi drumul, acum.
Au oftat amândoi şi mi-au aruncat o uniformă de poliţist.
- Te acoperim pentru câteva zile, Niiro. O să sun un prieten şi o să îi zic că trebuie să îţi ia locul în închisoare. Am grijă de formalităţi, îmbracă asta şi după pleacă.
Am zâmbit mulţumit, aruncând uniforma şi îmbrăcând rapid hainele.
Înainte să fug spre ieşire, Anne mi-a zis:
- Dacă i-au făcut ceva, loveşte-i şi pentru mine.
Chiştoc a adăugat.
- Ştii că trebuie să te întorci viu, altfel o să mor sărac lipit.
A zâmbit sarcastic, înţelegeam oricum ce vroia să zică prin acele cuvinte. Dar nu am mai stat să le mulţumesc. Am luat maşina lui, o rablă. Cum putea să trăiască cu ea? I-am mituit bine pe poliţiştii de la intrare şi toţi au zis că eram un camarad. Am accelerat şi m-am îndreptat spre apartamentul lui Shiro. Din păcate nu am găsit nimic acolo, decât o pată mare de sânge pe covor. Şi cât iubise blondul meu potaia aia, şi eu la rândul meu.. Mă gândeam că ar fi drăguţ să îl mai scot măcar o dată la plimbare. Anne îi luase deja trupul, rămânând doar sângele.
- Morţii lor de cretini. La dracu! Am înjurat şi am ieşit din casă, luându-mi maşina din parcare. Mda, asta era altceva în comparaţie cu autovehiculul vechi şi aproape de neutilizat al lui Chiştoc. M-am urcat la volan, scoţându-mi haina de poliţist. Era incomodă. Am rămas într-un maieu alb – care îşi cam pierduse culoarea, şi am plecat. Ştiam un loc unde ar putea să fie idioţii ăia, şi dacă nu erau acolo, puteam să caut peste tot. Nu aveam eu să îi las să îmi rănească puştiul. Orice, dar până la el. Nici nu mai vedeam cum conduceam, nu îmi mai păsa. Nu am mai oprit nici la semafor şi a fost cât pe ce să dau peste o femeie în vârstă, mă bucuram totuşi că nu o făcusem. Nu îmi plăcea să omor oameni nevinovaţi. Cum nu îmi plăcea ca nimeni să se ia de inocentul de Shiro. Ce căcat. Am tras repede pe dreapta; mă aflam în faţa unei clădiri părăsite. Am intrat şi nu se putea vedea nimic. Normal, că doar nu aveau să îl aducă aici. Cunoşteam prea bine locul. Am zărit însă doi băieţi cam în vârstă de 17 ani. Amărâţi, cred că erau cerşetori.
- Ce faceţi pentru nişte bani băieţi?
Încă turbam de nervi. Şi-au scos cuţitele şi le-am văzut feţele. Erau îmbrăcaţi în nişte zdrenţe şi aveau cicatrice pe trup. Unul dintre ei era brunet, cu ochii negrii, înalt şi uscat, iar celălalt era tot la fel de înalt, nu la fel de slab, şi chel, intra într-un contras interesant având ochii albaştrii.
- Orice dom’le.
- Atunci, hai odată.
Au zâmbit şi au venit în spatele meu. I-am băgat în maşină.
- Caut trei tipi, unul dintre ei are o cicatrice pe faţă în formă de „ N †nu ştiu pe care obraz. L-aţi văzut?
Chelul s-a uitat la mine sarcastic, iar eu am scos o bacnotă pe care nu i-am dat-o însă.
- Uite ce e, dacă mă ajutaţi vă ajut şi eu. Am destui bani şi am eu grijă de voi.
Brunetul s-a uitat la mine.
- Strada ne-a învăţat multe dom’le..
- Ce mai aveţi de pierdut?
„ Nimic ! †spuneau privirile lor. Am continuat să învârt volanul maşinii.
- Omu’ ăla mai era cu doi, au venit în clădirea asta acum două zile şi ne-au găsit acolo. Au vrut să ne dea afară dar nu i-am lăsat , am înţeles că aveau nevoie de locu’ ăla şi vroiau să ne plătească să ne cărăm. Dar ăla cu cicatricea a zis că : „Nu , oricum idiotul ăla cunoaşte locu’, mai bine mergem dincolo †sau ceva de genu’. Ne-au ameninţat că dacă zicem ceva sântem arşi.
M-am uitat la chel, oprind maÅŸina.
- Băieţi , eu sunt Niiro. Şi „ ăia †au luat ceva important de la mine, vreau să ştiu UNDE l-au dus?
Brunetul a zâmbit.
- Noi nu ştim cu exactitate, dar ar mai putea fi un singur loc asemănător cu ăsta în zonă care nu e „ locuit †. Am rânjit şi eu.
- Aşa mai vii de acasă.
- Eu sunt Negru’ şi el e Chelu’ , aşa ni se zice.
M-am gândit o secundă cât am învârtit cheia .
- Nu, tu eşti Hilfe, iar chelul Biji. Sună mai bine, ce dracu de nume sunt alea?
Încă o dată, sarcastic m-am uitat la ei.
- ÃŽncotro deci?
Îmi plăceau ochii lor, pentru că mă priveau cu admiraţie şi respect, aşa şi trebuia. Se pare că urma să mai adopt încă doi copii.
- La depozitul de la intrare din oraş. La „ Mak’s †. E părăsit de două luni deci nu a avut cine să se instaleze acolo încă. Sunt multe lucruri pe acolo, am auzit că or să se întoarcă patronii. În fine, acolo cred că ar putea fi.
Biji mi-a răspuns hotărât de această dată, iar eu am scos setul de pistoale dintr-o cutie, aveam destule în maşina aia.
- Ştiţi să folosiţi aşa ceva?
M-au privit întrebători.
- Eu da. Hilfe era singurul.
- Biji, tu rămâi la cuţite.
A dat afirmativ din cap , eu înţelegând că de fapt era specialist în aşa ceva. Mi-am luat şi eu puşca şi un pistol mai mic şi l-am băgat în buzunar. Deşi aveam de gând să îi bat cu mâinile goale, să îi omor şi ... Dar nu am mai continuat, ci doar am apăsat pe ambreiaj, gândindu-mă la Shiro. Aveam o poză cu el în maşină.
- El e?
M-a întrebat brunetul iar eu am chicotit.
- Mda, sunt gay.
Au început să râdă dar nu prea aveam chef de aşa ceva, aşa că m-am crispat şi ei au tăcut. Am oprit exact acolo unde au zis cei doi.
- Aici e?
- Da.
Am coborât din autovehicul şi am continuat să merg. Mă întrebam cum mi se vede chipul, cum îmi era aranjat părul? Dar ce contau aparenţele? Vroiam să îl văd odată pe blondul meu aşa că am mers şi am doborât uşa de la intrare, şi singura. În încăperea imensă era lumină, şi patru tipi. Uşa stătea pe jos, sub picioarele mele şi a noilor mei recruţi.
- Ia te uită, a venit şi salvatorul. Bărbatul cu cicatrice şi-a lins buzele. Ceilalţi doi purtau doar pantaloni pe ei şi înţelesesem că de abia se îmbrăcaseră. CE DRACU'? Ce îi făcuseră frumosului meu Shiro, ce? M-am enervat şi mai tare şi am mers spre cel ce mă sfida. L-am apucat de guler şi i-am tras un cap în mutră, după care l-am aruncat în perete. A scos un zgomot ciudat, prin care am înţeles că i s-a rupt un os sau două. M-am uitat fugitiv la ceilalţi doi, unul îl ţinea captiv pe Shiro şi celălalt mă privea batjocoritor. având aţintit un pistol asupra mea.
- Hilfe, acu’.
Acela nici nu a aşteptat să dau ordinul bine că a apăsat pe trăgaci, glonţ care a străpuns umărul drept al tipului. A mai „ aruncat †un glonţ care, nu ştiam dacă aceia fusese direcţia, dar i-a ajuns în cap. A căzut jos şi nu mai respira.
Am mers spre cel care îl ţinea pe Shiro, începuse să tremure şi avea un cuţit pus în jurul gâtului său. Blondul era gol şi plin de sânge. Ce îi făcuseră? Inima mea se zbătea nebuneşte, adrenalina nu îmi dădea pace şi dorinţa de a-l ucide pe cel ce îl atinsese nu se mai putea opri. Biji a vrut să mă ajute dar l-am oprit.
- Cuminţî băieţi, de ăsta mă ocup eu. Un cretin căruia îi tremurau şi chiloţii pe timp cât eu îmi aruncam paşii în încăpere.
L-am luat de păr şi acesta a scăpat cuţitul.
- L-ai atins?
A dat afirmativ din cap probabil sperând că va scăpa cu doar o bătaie.
- Åži l-ai violat.
Nu era o întrebare.
- Toţi am făcut-o.
Nu mai avea nicio şansă de supravieţuire. A căzut din mâna mea, iar eu am rămas cu firele părului său printre degete. A încercat să fugă dar l-am prins de piciorul drept, l-am luat cu ambele mâini şi l-am aruncat în perete după care iar m-am apropiat de el. I-am dat un picior în gură, altul în testicule, altul în stomac, şi încă unul în mutră.
L-am ridicat după care i-am mai dat un pumn, am scos pistolul din buzunar şi i-am străpuns inima. A murit pe loc. L-am aruncat pe podea şi am zărit bărbatul cu cicatrice încercând să fugă. Nu avea nicio şansă, m-am dus lângă el foarte repede , l-am apucat de gât şi acesta a încercat să mă taie cu un guţit. A reuşit să îmi rupă maieul, dar nu a contat. Am început să îl strâng de gât până am văzut că de abia mai putea respira. I-am dat un cap în gură, după care l-am aruncat pe sol şi am început să îl lovesc cu picioarele. Dar evident, că nu era de-ajuns. Am scos pistolul şi l-am împuşcat în zona lui sensibilă, am tras trei gloanţe să ştiu eu – sigur – că nu va mai putea face nimic cu acel lucru şi i-am mai dat un picior în gură. Am scos telefonul din buzunar.
- La intrarea în oraş, la „ Mak’s †. Am nevoie de ajutoare – fără poliţie şi ambulanţăm doar „ privat †. Am închis după ce Anne mi-a dat un răspuns afirmativ şi m-am dus lângă blond. L-am privit, acum începuse să plângă şi era mai mult inconştient de ce se întâmplase. Sângera al dracului de tare şi ştiam că acea tăietură urma să îi lase un semn urât rău de tot.
- Iubirea mea, îmi pare atât de rău că a trebuit să treci prin aşa ceva. Dar sunt aici acum, sunt aici. A închis ochii şi eu l-am sărutat . Dar nu mai era conştient.
Am început să mă panichez luându-l în braţe. Am fugit la maşină urmat de cei doi băieţi, dar Anne deja sosise cu echipa mea de salvare. Fusese rapidă.
Îl aveam încă printre braţe pe blond şi îl priveam, sângele lui era acum şi în mâinile mele. Roşcata s-a aflat lângă mine într-o fracţiune de secundă şi l-am urcat într-un helicopter.
- Anne, ai tu grijă de ei doi, du-i acasă la mine. Vorbim după despre ce şi cum.
- Ok.
M-am urcat alături de Shiro până când l-am dus la spital – mă bucur că aveam un spital privat.
- Te iubesc puştiule. Aşa că te rog, nu mă părăsi.
I-am zis înainte să fie băgat într-o sală de operaţie dar el nu cred că mă auzea...