08-03-2008, 09:28 PM
2.Admiratorul
Uitand pentru o clipa de iubitul sau, Eiri isi lua bagajul si pleca spre hotel. Desi mai fusese in multe zone mult mai luxoase acest loc ii capatse atentia. Toata privelisteaera plina de culoare. De la culoarea cerului pana la florile din frumoasele gradini amenajate la intrarea in hotel. In hotelul in care urma sa-si petreaca urmatoarea saptamana nuvelistul ramase uimit. Florile asezate in tot hotelul si parfumul care il raspandeau te faceau sa uiti chiar si de fantana arteziana din fata hotelului care ii mai racorea pe turistii din apropiere cu picaturile ei. “Ar trebuii sa ma las pe mana lui Tohma mai des…â€
<<Numele, va rog>>se auzii o voce subtire.
<<Yuki Eiri>> Nuvelistul examinand-o din cap pana in picioare pe receptionera isi dadu seama ca nu avea mai mult de 21 de ani. In ochii ei albastri ca cerul intr-o zi senina se putea vedea sinceriatea dar in acelasi timp si naivitatea fetei. Parul ei blond-oranj era prins in doua codite care o faceau sa arate mai degraba ca o adolescenta de 15 ani decat o femeie aprope maturizata si obisnuita cu rautatea oamenilor din jur. Dupa ce se uita un timp la ecranul monitorului pe care erau afisate numele turistilor si camerele unde vor sta acestia receptionera isi ridica privirea, vesele spre romancier.
<<Camera 22! O sa chem pe cineva sa va ajute sa gasiti camera>>
<<Multumesc Youko.>> zise scriitorul observand pe camasa fetei o placuta pe care scria numele acesteia.
<<Cu…Cu placere!>> reusi sa zica aceasta rosie ca racul.<<Sper sa va placa aici! Sedere placuta!>>mai spuse inainte ca nuvelistul sa-si ia bagajul si sa plece spre liftul care imediat se inchidea. Reusind sa ajunga la timp, inainte de a se inchide. In lift se mai afla doar un singur barbat. Acesta era imbracat cu o camasa alba deschisa la toti nasturii lasand la vedere un abdomen perfect lucrat si niste pantaloni albi, largi, vestimentatia fiind completata de adidasii de aceeasi culoare ca si restul hainelor. Desi trupul bine lucrat furau toate privirile, scriitorul admira, insa, tatuajul de pe umarul stang ce se intindea pana pe piept. Fiind atent si la celelalte detalii, romancierul mai observa lanticul de la gatul acestuia, un inel pe degetul mijlociu de la mana stanga si un cercel la urechea stanga ascuns in parul negru si ciufulit. Nuvelistul observand frumusetea celui de langa el il compara cu un inger. Gandindu-se in continuare la ingerul de langa el scriitorul nu observa ca si acesta il examineaza in oglinda din spatele lor.
Deodata liftul se oprii si cei doi iesira si se dusera fiecare la camerele lor. Observand ca stau la camere apropriate, 22 si 21, ingerul se aproprie.
<<Se pare ca o san e mai vedem, nu-i asa?>> zise acesta cu un zambet ciudat pe fata.<<Ce nepoliticos sunt! Pe mine ma cheama Keith. Se poate spune ca sunt un admirator al dumneavoastra. Este o mare onoare faptul ca o sa stam in acelasi hotel, la acelasi etaj si in camere alaturate. Se poate spune ca asta e destinul. Imi pare rau ca am vorbit atata, cred ca ar trebuii sa va las in pace sa va odihniti. Totusi sper ca ne vom revedea>>incheie acesta. Vrand sa intre in camera insa simtise cum o mana il tinea.
<<Maine. Fata hotelului. Ora 12.>>se auzi vocea romancierului dandu-i drumul ingerului si intrand in camera sa.
<<Desigur>>mai apucase sa zica acesta in asa fel incat sa fie auzit. "Se pare ca maine o sa avem parte de niste distractie" se gandea cu un zambet pervers.
"Cine e tipul asta?
Uitand pentru o clipa de iubitul sau, Eiri isi lua bagajul si pleca spre hotel. Desi mai fusese in multe zone mult mai luxoase acest loc ii capatse atentia. Toata privelisteaera plina de culoare. De la culoarea cerului pana la florile din frumoasele gradini amenajate la intrarea in hotel. In hotelul in care urma sa-si petreaca urmatoarea saptamana nuvelistul ramase uimit. Florile asezate in tot hotelul si parfumul care il raspandeau te faceau sa uiti chiar si de fantana arteziana din fata hotelului care ii mai racorea pe turistii din apropiere cu picaturile ei. “Ar trebuii sa ma las pe mana lui Tohma mai des…â€
<<Numele, va rog>>se auzii o voce subtire.
<<Yuki Eiri>> Nuvelistul examinand-o din cap pana in picioare pe receptionera isi dadu seama ca nu avea mai mult de 21 de ani. In ochii ei albastri ca cerul intr-o zi senina se putea vedea sinceriatea dar in acelasi timp si naivitatea fetei. Parul ei blond-oranj era prins in doua codite care o faceau sa arate mai degraba ca o adolescenta de 15 ani decat o femeie aprope maturizata si obisnuita cu rautatea oamenilor din jur. Dupa ce se uita un timp la ecranul monitorului pe care erau afisate numele turistilor si camerele unde vor sta acestia receptionera isi ridica privirea, vesele spre romancier.
<<Camera 22! O sa chem pe cineva sa va ajute sa gasiti camera>>
<<Multumesc Youko.>> zise scriitorul observand pe camasa fetei o placuta pe care scria numele acesteia.
<<Cu…Cu placere!>> reusi sa zica aceasta rosie ca racul.<<Sper sa va placa aici! Sedere placuta!>>mai spuse inainte ca nuvelistul sa-si ia bagajul si sa plece spre liftul care imediat se inchidea. Reusind sa ajunga la timp, inainte de a se inchide. In lift se mai afla doar un singur barbat. Acesta era imbracat cu o camasa alba deschisa la toti nasturii lasand la vedere un abdomen perfect lucrat si niste pantaloni albi, largi, vestimentatia fiind completata de adidasii de aceeasi culoare ca si restul hainelor. Desi trupul bine lucrat furau toate privirile, scriitorul admira, insa, tatuajul de pe umarul stang ce se intindea pana pe piept. Fiind atent si la celelalte detalii, romancierul mai observa lanticul de la gatul acestuia, un inel pe degetul mijlociu de la mana stanga si un cercel la urechea stanga ascuns in parul negru si ciufulit. Nuvelistul observand frumusetea celui de langa el il compara cu un inger. Gandindu-se in continuare la ingerul de langa el scriitorul nu observa ca si acesta il examineaza in oglinda din spatele lor.
Deodata liftul se oprii si cei doi iesira si se dusera fiecare la camerele lor. Observand ca stau la camere apropriate, 22 si 21, ingerul se aproprie.
<<Se pare ca o san e mai vedem, nu-i asa?>> zise acesta cu un zambet ciudat pe fata.<<Ce nepoliticos sunt! Pe mine ma cheama Keith. Se poate spune ca sunt un admirator al dumneavoastra. Este o mare onoare faptul ca o sa stam in acelasi hotel, la acelasi etaj si in camere alaturate. Se poate spune ca asta e destinul. Imi pare rau ca am vorbit atata, cred ca ar trebuii sa va las in pace sa va odihniti. Totusi sper ca ne vom revedea>>incheie acesta. Vrand sa intre in camera insa simtise cum o mana il tinea.
<<Maine. Fata hotelului. Ora 12.>>se auzi vocea romancierului dandu-i drumul ingerului si intrand in camera sa.
<<Desigur>>mai apucase sa zica acesta in asa fel incat sa fie auzit. "Se pare ca maine o sa avem parte de niste distractie" se gandea cu un zambet pervers.
"Cine e tipul asta?