08-02-2008, 09:19 PM
Shuichi_Mada nu e niciodata prea tarziu,mersi ca ai postat sa-mi spui ca iti place. :6: Si mai ales ca recitesti ficul.Shu are vise mari...cu Yuki :)) Hugs
Mikomi o sa incerc sa postez cat mai des. Ma bucur ca il recitesti cu atata placere. Nu uit de Adin si Tavi,momentan ambele pov. sunt in hiatus. Si Gravi si Pictand Pasiunea. Mai am de scris la ele si inspiratia mea a cam fugit :)) O gasesc eu! Pana una alta am sa postez la zi fiecare capitol din ambele. App...o sa pun la one-shots un ...one-shot din povestea originala din care am continuat Pictand Pasiunea. Este o tragedie romantica iar personajul Zack este de fapt Tavi. O sa va dati seama citind,desi nu am dat asa multe amanunte.
Picanterii? Hmmm...ma gandeam sa adaug un capitol fierbinte in Pp. Probabil va fi unul ;) Hugs! :6:
Fara numar :)) Nu cont. Arashi,eu citesc mesajele voastre oricum. Sanks,si tu imi dai motive de bucurie ;) PS1 Tratatul Mikomi-Arashi :)) PS2 O sa ne invidieze BenLaden? PS3 :)) Ce probleme am avut zilele astea...mi-au dat peri albi. Sper sa intru in weekend p mess Pt tine: big hug :6:
Hugs all.Nextu partu...
In saloanele de la Stoamtologie era destula lume. Mirosul de spital imbacsit cu cel de alcool medicinal persista pe holurile ce duceau spre cabinetul unde Yuki le facuse programarea.
„ Domunul doctor Sitara este ocupat ? Intreba Eiri pe una din asistente.
« Nu,nu este nimeni in cabinetul doctorului. Aveti programare ? »
Se interesa asistenta,uitandu-se cam nedumerita la Shuichi,care arata de parca o lume intreaga se prabusea in fata ochilor lui.
« Da. Am vorbit la telefon acum 15 minute si l-am anuntat » O informa Yuki,incruntandu-se putin iritat atunci cand pe neasteptate cantaretul il prinsese de brat aproape urcandu-se in sus pe el.
« Yuki!Omul ala se vaita! » Ii arata Shuichi. Nuvelistul zambi politicos asistentei,comunicandu-i astfel,ca poate disparea sa isi vada de treaba. Aceasta parea ca pricepe mesajul si pleca imediat spre alt cabinet.
« Nu toti vin aici cu aceeasi problema ca si tine,idiotule. Ti-am zis de atatea ori sa nu fii afectuos in public! Nu vreau sa faci vre-o scena » Il apostrafa Yuki cu o voce susotita,dar nu lipsita de nervi.
« Eram speriat,nu eram afectuos. Nu iti sar in brate de placere de fiecare data sa stii.” Ii spuse Shuichi incercand din greu sa para suparat.
« O sa probam teoria asta in alta zi. » Il provoca Yuki cu aroganta si batu de trei ori la usa doctorului.
« Intra Eiri! » Se auzi dinauntru o voce groasa de barbat. Yuki deschise usa de la cabinet si intra inauntru cu Shuichi de mana, spre nedumerirea cantaretului. Doar cateva secunde inainte stabilisera,pentru a suta oara,sa nu isi arate afectiunea in public. Evident,Yuki trebuia sa fie primul care sa incalce regula…iar Shuichi nici macar nu avea atata inima incat sa ii reproseze asta.
« Doctore Sitara… » Il intampina Eiri strangandu-i mana. Doctorul raspunse cu o strangere de mana la fel de viguroasa. Shuichi ii privi atent. Parea ca se cunosc de ceva timp,doctorul fiind cu cativa ani mai batran decat Yuki. Arata ca orice stomatolog,imbracat in halat alb,ce ii evidentia parul inchis la culoare si ochii negri. Nu era mai inalt decat Eiri,dar destul de slab in comparatie cu el.
Yuki tusi pentru a-i atrage doctorului atentia. Zambind il impinse pe Shuichi in fata sa.
« Iubitul meu,Shuichi Shindou. »
Doctorul isi cobora privirea catre cantaret,fara sa zica nimic pentru cateva clipe. Shuichi incepuse sa se dea in spate pentru a sta sprijinit de Yuki,caci se simtea inconfortabil sub privirile doctorului.
Intr-un final Sitara intinse mana spre Shuichi.
« Mizuki mi-a povestit multe despre el. Ma bucur sa il intalnesc,in sfarsit!... » Il anunta doctorul pe Eiri zambindu-i degajat.
« Mizuki ? Editorul tau,Yuki ? » Intreba Shuichi destul de nedumerit,in timp ce strangea mana doctorului.
« Se « prinde » greu. » Glumi Yuki pe seama iubitului sau.
Doctorul incepu si el sa rada.
« Sunt sotul lui Mizuki »
« Ahhhh! Da ? » Exclama Shuichi facand legatura abia acum. Privi nemultumit si cu repros catre Yuki. « Nu mi-ai spus nimic! »
« Ce rost avea ? Fie ca era Sitara,fie ca era un dentist normal,tot aceeasi masea era problema. » Explica nuvelistul.
« Deci el are probleme ? » Intreba doctorul Sitara privind la Shuichi. Cantaretul inghiti in sec.
« Are falca umflata si il dor dintii… » Il anunta Eiri pe doctor in ciuda protestelor lui Shuichi care il strangea de brat sa taca.
«Urca pe scaun sa vedem care e problema » Il pofti stomatologul pe scaunul special. « Ia loc pe fotoliul de langa fereastra,Eiri » Il invita doctorul pe scriitor.
Yuki isi indrepta privirea catre Shuchi. Acesta parea ca il roaga sa nu plece din proximitatea sa. Era inspaimantat de ce putea urma. Eiri hotara in cele din urma,cu un oftat prelung, sa stea langa cantaret si sa il tina de mana. Shichi il privi multumit de alegerea lui si se aseza ceva mai optimist pe scaunul cu pricina.
“ Ai o masea cariata in dreapta. Se pare ca ai adunat putin puroi, de aceea aveai falca umflata” Explica Sitara la o prima inspectie.
Shuichi isi indrepta ochii mariti spre Yuki. Nuvelistul ii simtea mana tremurand intr-a sa.
« Ce poti face sa-l scapi de durere ? » Intreba Eiri,privind cu blandete catre iubitul lui,transmitandu-i astfel sa se calmeze.
« Va trebui sa-i scot maseaua… »
« Nuuu! » Se auzi plansetul cantaretului care isi proteja falca umflata cu palmele. « Mi-e frica… » Continua apoi,cand dadu de privirea ferma a lui Eiri.
« E un procedeu simplu si nu te va durea deloc » Incerca doctorul sa il convinga.
Shuichi incremenise pe scaun. Nu isi misca decat capul,cand spre Yuki,cand spre Sitara,asteptand parca o salvare magica.
“Shuichi…” Ii rosti Yuki numele pentru a-i spune ceva important. “Daca iti vei scoate maseaua,mai incolo vom merge in oras. Unde vrei tu…acolo mergem. »
« Serios,Yuki ?! » Sari cantaretul de pe scaun,uitand de dentist, uitand de masea.
« Serios. » Raspunse Eiri zambind,pentru a-l incuraja in continuare.
“Sigur?”
“Sigur” Il asigura Yuki inca odata.
“Pe bune?!”
“Da!” Se rasti nuvelistul la el,enervat.
« Bine atunci!Sunt gata sa ma scap de o masea nefolositoare si cariata! »
Eiri dadu ochii peste cap. Shuichi isi schimba dispozitia mai des ca personajele din telenovele. Acum il vedeai plangand cu lacrimi de crocodil si in secunda urmatoare radea din orice fleac. Numai el putea face asemenea lucruri.
Extractia durase in jur de o jumatate de ora,timp in care Shuichi era sa adoarma de cateva ori datorita anestezicului puternic. Asta spre distractia dentistului si neplacerea lui Yuki,care era nevoit tot timpul sa stea langa el.
« Va trebui sa revii si saptamana viitoare pentru un alt consult. Am dezinfectat locul dupa ce am extras maseaua,dar daca te mai doare va trebui sa scoatem si nervul » Anunta Sitara scotandu-si manusile de plastic cu care lucrase pana atunci.
Shuichi clipi de cateva ori. Avea falca amortita si un miros ciudat in gura. Nici nu ii mai pasa de ce spusese doctorul la sfarsit.
Tot ce conta pentru el era ca Eiri il scotea in sfarsit in oras! Numarase secundele si minutele ca un nebun. Si acum ca totul se terminase vroia sa iasa de acolo,sa mearga undeva cu Yuki al lui.
« Multumesc Sitara » Ii spuse nuvelistul. Shuichi nu reusi decat sa-l aprobe pe Yuki. Era ciudat sa vorbesti cu un maxilar amortit. Si nu vroia sa afle tocmai acum cat de diferit ar fi pronuntat cuvintele.
« O sa iti treaca senzatia de amortela peste 15 minute maxim. O sa iti prescriu o reteta pentru ca te va durea putin dupa aceea. »
Shuichi se aproprie tacut de Yuki. Scriitorul isi duse bratul stang peste umerii lui,tragandu-l aproape.
Dupa ce lua reteta de la Sitara,multumindu-i inca odata, Yuki isi lua iubitul de mana si porni spre iesirea din cabinet.
« Sa o saluti pe Mizuki… » Completa in timp ce deschidea usa.
« Cu siguranta se va bucura sa auda ca ai trecut pe aici.» Rosti dentistul privind la cei doi care ieseau pe usa.
Shuichi simtea deja lipsa bratului lui Yuki peste umarul sau. Nuvelistul isi trasese mana imediat ce iesisera din cabinet.
« Te doare ? » Intreba Eiri in semn de consolare.
« Nu foarte rau… » Raspunse Shuichi intr-un final cu o voce soptita din cauza anesteziei.
« O sa iti treaca repede… » Il incuraja scriitorul pasind odata cu el pe coridorul ce ducea spre iesirea din spital.
« Stiu,Yuki. E important pentru mine ca m-ai insotit. Puteai sa stai acasa,dar ai ales sa vii cu mine. » Rosti Shuichi privind cu devotament catre Eiri.
In privirea lui Yuki se puteau citi multe,incepand cu negare, confuzie,dar cel mai mult dragoste.
« Asteapta-ma afara. » Ii spuse Yuki cantaretului sau in timp ce facea cale intoarsa catre cabinetul lui Sitara.
« Yuki ? » Intreba Shuichi privindu-l nedumerit cum se indeparteaza. <Probabil a uitat sa ii spuna ceva> Isi spuse tanarul deranjand intre timp jumatate din pacientii aflati in asteptare cu rasul sau victorios « Yuki ma iubesttteee! ».
*
Eiri iesi cu pasi grabiti din cabinetul dentistului. Cat timp vorbise cu Shuichi avusese o idee si facuse cale intoarsa spre cabinetul lui Sitara pentru a-i cere parerea. Ceva ce nu-i statea in caracter,dar era o fire perfectionista si avea nevoie de anumite detalii,pe care numai Sitara putea sa i le ofere.
Il zari pe Shuichi asteptandu-l pe banca de langa usile spitalului,alaturi de un batran imbracat in uniforma militara. <Probabil vre-un mos scapat de la nebuni…> Isi spuse nuvelistul ducandu-si mana prin par. Shuichi avea strania capacitate de a strange in jurul sau numai nebuni. Yuki ofta resemnat. Facea remarca cu riscul de a se jigni singur.
« Nu ai gasit o banca libera sau ce ? » Se hotara Yuki sa-i abordeze pe amandoi,aruncandu-le priviri dusmanoase. Mai mult batranului,dar o parte si lui Shuichi.
« Yuki!Vorbeste frumos cu veterinarii! » Il apostrofa Shuichi pe nuvelist,ridicandu-se de pe banca. Batranul in schimb se aseza cat mai comod si mai falnic posibil,pe mislocul bancii.
« Veterani! Nu veterinari!Neghiobule. » Il corecta imediat Yuki.
« Are si medalii! » Continua Shuichi cu nepasare,trecand peste lectia de cultura.
Yuki se abtinea din greu sa nu ii serveasca un pumn in crestetul capului. Medaliile din fata buzunarului de la piept al mosului erau de fapt insigne fara vre-o semnificatie anume. Uitandu-se mai bine,Yuki constata ca nici uniforma nu este autentica ci una de pescar.
« Hai sa mergem,Shuichi » Ii spuse Yuki impacientat. Ii pierise si minuscula buna dispozitie pe care o avusese pana atunci.
« La revedere! » Isi lua adio Shuichi de la mosneag,facandu-i politicos cu mana. « Yuki!Asteapta-ma! »
Cantaretul il ajunse din urma lasand sa se citeasca pe fata sa veselia.
« Yuki ? Unde mergem ?Mi-ai promis! »
« Nu imi amintesc sa fi zis « iti promit » »
« Dar ,Yuki…Ai zis… » Asa constata Shuichi ca fusese pacalit. De fapt,avea impresia.
« Da,stiu ce am zis! » Spuse Yuki privind la trecatorii de pe strada. Noroc ca nu era multa lume care sa ii recunoasca. « Am spus sa alegi tu locul. »
« Serios ? »
« Daca incerci sa ma pui sa repet iti lipesc mutra de asfalt. » Ameninta nuvelsitul cu vocea cat mai calma,mergand in dreptul lui Shuichi si privind in fata.
« Yuki,nu se poate distra omul cu tine. Esti prea artagos! Nu-ti place nimic…esti mereu nemultumit… »
« Stiu. » Recunoscu Eiri cu zambetul pe buze.
« Da! Asta e. Mergem la film! » Spuse Shuichi cu hotarare privind spre Yuki,care se oprise din mers. “Vreau la flim,Yuki!” Exclama Shuichi ceva mai tare. Suficient de tare insa ca numele faimosului nuvelist sa fie auzit si de-o parte si de cealalta a strazii.
Cateva tinere deja isi indreptasera privirea catre cuplu.
« Yuki Eiri ? » Intreba una cu parul scurt.
« Yuki ?Nuvelistul ?Unde ? » Continua cea de langa ea.
« Acolo peste strada! » Tzipa cealalta,care era un fan infocat al autorului,recunoscandu-l. La strigatul ei si mai multe persoane se aratasera.
Eiri presimtea deja Apocalipsa.
« Shuichi,in seara asta dormi pe canapea. » Promise Yuki fixand multimea cu neliniste.
« Yuki ?Ce ne facem acum ?! » Intreba tanarul privind o adevarata dezlantuire de spirite. Tipete asurzitoare si oameni ce veneau din toate partile il blocasera pe loc. Noroc ca Yuki nu se pierdea atat de usor cu firea.
Il trase grabit de mana si il forta sa alerge impreuna cu el, evitand multimea de fani. Eiri ii adusese pe amandoi pe o alee laturalnica. Privira cum pe strazi inca mai fugeau persoane disperate sa-i vada. Nuvelistul ofta obosit. Oamenii in ziua de azi trebuiau sa isi gaseasca o preocupare. Ca el de exemplu…Abia astepta sa vina seara si sa il « rasplateasca » pe Shuichi.
« Tontule! Era sa strici si restul zilei de azi! »
« Nu am vrut Yuki! » Eiri se pregatea pentru o reprezentatie « a la » Shuichi. Cu scancete si lacrimi. Dar cineva ratacit din multimea de fani ii zarise.
« Sunt aici! » Tipa barbatul anuntand si restul de lume.
« La naiba! » Mai avu Yuki timp sa pronunte si il apuca in continuare pe Shuichi de mana. Acesta nu reusise totusi sa se abtina de la plans.
« E vina mea,Yukiii! » Rosti cantaretul cu regret vazand ca Eiri nu-i mai vorbeste.
« Taci » Ii spuse scriitorul dandu-i drumul la mana. Dand coltul la o cladire Eiri se hotara ca nu ar strica sa intre in primul magazin sau bar. « Intram aici pana ne pierd urma. » Il anunta pe Shuichi.
« Da,Yuki » Accepta Shuichi cu tristete. Cateodata,in zile ca acestea,si-ar fi dorit sa nu fie vedeta. Ci sa fie doar el, Shuichi, iubitul lui Yuki Eiri.
Isi mai reveni putin la viata cand vazu ca Eiri ii aduse intr-o cofetarie. Yuki nimerise exact in paradisul la care visa Shuichi.
Si nu mai erau decat alte doua mese ocupate,spre multumirea scriitorului,care nu suporta locurile aglomerate.
« Va pot servi cu ceva,domnilor ? » Se oferi chelnerul intrebandu-l pe Yuki,care era imbracat ceva mai adecvat.
« As dori o masa pentru doi,la cel mai indepartat separeu pe care il aveti »
« Urmati-ma va rog » Le spuse chelnerul mergand inaintea lor.
Ajunsi intr-un loc destul de ascuns,fata de cum erau asezate celelalte mese,chelnerul se opri. « Puteti lua loc. »
Yuki si Shuichi se asezara pe canapea. Masa era pe colt,spre bucuria celui din urma,caci avea ocazia sa stea foarte aproape de nuvelist.
« Cu ce sa va servesc ? » Intreba chelnerul facand o fata dezamagita atunci cand Shuichi se trase cat mai aproape de Yuki.
« O inghetata cu capsuni,vanilie si mult sirop de ciocolata! » Isi exprima Shuichi dorinta.
« Vreau o cafea,fara zahar. Lui nu-i aduceti nimic. Nu are voie sa bea sau sa manace timp de doua ore. » Rosti Eiri cu monotonie.
« Yuki! Nu ma pedepsi tocmai acum! » Il ruga cantaretul cu ochii inotand in lacrimi.
Chelnerul ii privi cu nerabdare,lasandu-se cand pe un picior,cand pe celalalt.
« Nu ai voie! Doar ce ti-ai extras maseaua. » Ii explica Eiri, privind intre timp si la chelner,dandu-i de inteles ce vrea.
« Cafeaua va fi gata in cateva minute.” Se grabi chelnerul sa ii aduca comanda.
« Nu pot sa cred, ce zi proasta! »
Shuichi isi lasa dezamagit bratele pe masa si isi puse capul pe ele.
« Ce noroc am… » Spuse nuvelistul in continuare,cu ironie. « Masa e pentru nefumatori. »
« Yuki!E mai bine asa…O sa mori din cauza fumatului! » Il atentiona Shuichi.
« Nici o cafea nu e buna fara o tigara » Filosofa Yuki cu indiferenta,facandu-l pe Shuichi sa se imbufneze.
« Yuki ? »
« Ce mai vrei acum ? » Intreba Eiri privindu-l.
Shuichi ii zambi amuzat.
« O sa ma pedepsesti,asa e ? »
« Nici nu iti imaginezi! » Sublinie Yuki facandu-l pe Shuichi sa se roseasca.
« Dupa asta mergem la film,da ? »
« Mergem. Dar o sa se adauge ceva mai mult la pedeapsa… »
Shuichi pricepuse aluzia nuvelistului si se pregatea sa se traga mai aproape de el,dar il opri chelnerul.
« V-am adus cafeaua »
« Multumesc » Rosti Eiri privind lichidul din ceasca. Cafeaua era numai buna pentru a-l energiza in continuare. Mai ales ca alaturi de Shuichi,ziua i se parea mult prea lunga.
Cantaretul se hotara sa nu invadeze inca spatiul personal al lui Eiri. Cu cat era mai subtil,cu atat Yuki ii accepta micile imbratisari sau pupicii. In schimb privi mirat cum nuvelistul scoate un carnetel din buzunar si noteaza ceva pe el.
« Yuki ? Ce scrii acolo ? »
« Mi-a venit o idee pentru o noua nuvela. Il port mereu la mine.. » Explica autorul incercand sa scrie ceva alaturi de un desen.
« Dar eu nu gasesc niciodata nimic cand iti caut prin buzunare! » Se dadu Shuichi de gol. Degeaba isi acoperi gura cu palmele. Yuki il auzise foarte clar.
« Daca te prind odata cu mana in buzunarele mele,te arunc de pe balcon! Cat despre carnet,il tin langa mine si il scot cand ajung acasa. »
« Ma enerveaza ca nu mi-ai spus asta! » Se incapatana Shuichi sa continue discutia,spre neplacerea lui Yuki.
« Nu e asa important… »
« Ce scrii in el ? » Se holba Shuichi curios sa vada ce scrie in acel carnet.
« Idei care imi sunt necesare pentru nuvele. In caz ca uit ceva.”
“Despre mine nu ai scris nimic? Il intreba Shuichi cu speranta in privire.
“E un carnet de notite. Nu un jurnal. Si in plus,nu mai sunt un sugar ca tine…sa mai scriu in jurnal! »
« Yuki! Nu fi rau! » Il ruga Shuichi,desi stia ca il roaga degeaba.
« Ce scrie acolo,totusi ? » Presa tanarul subiectul,scotandu-l pe Yuki din sarite.
« Oricum nu ai sti sa citesti! »
« Atunci da-mi sa vad! »
Shuichi apuca cu mainile de partea de sus a carnetului si incepu sa traga de el.
« Nu fi natarau si da-i drumul! » Ameninta Yuki la fel de incapatanat,tinand tare de baza carnetului.
« Nu!Vreau sa vad ce scrie in el! » Se ridica Shuichi,incercand sa smulga carnetul din mana lui Yuki,dar nu avea destula forta.
« Tontule! »
« Raule!Lasa-ma sa citeesssccc! »
Shuichi de prabusi pe canapea cu viteza. Eiri daduse drumul la carnetel,nu inainte de a rupe cu grija ultima pagina pe care facuse ultimele notite.
« Da! L-am prins! » Striga cu bucurie cantaretul,care nici nu observase ca Yuki luase acea foaie.
« Ma duc pana la baie… » Ii spuse Eiri,tanarului care se apucase deja sa rasfoiasca primele coli.
« Nu fi suparat,Yuki. Ma uit putin si ti-l inapoiez. » Promise Shuichi solemn. « Vreau sa vad ce ai scris. »
« Mincinos pitic. Vrei sa vezi daca numele tau e pe acolo. » Ii spuse scriitorul cu o voce amuzata. “Bafta la cautare!” Ii ura Yuki indreptandu-se spre locul unde erau toaletele.
Shuichi zambi victorios catre carnetelul cu pricina. Avea impresia ca sub acele foi se ascundeau multe secrete.
Yuki Eiri inchise cu grija usa la baie,blocand-o cu incuietoarea. Privi atent in jurul incaperii. Chiuvetele erau prevazute deasupra cu oglinzi si in fata lor se aflau cabinele de toaleta. Sigurul geam de acolo era spre norocul lui Eiri,deschis larg. Dar parea cam ingust pentru planurile nuvelistului.
<Shuichi,sper sa nu isi dea seama de lipsa mea> Rosti Yuki in sinea sa.
Mikomi o sa incerc sa postez cat mai des. Ma bucur ca il recitesti cu atata placere. Nu uit de Adin si Tavi,momentan ambele pov. sunt in hiatus. Si Gravi si Pictand Pasiunea. Mai am de scris la ele si inspiratia mea a cam fugit :)) O gasesc eu! Pana una alta am sa postez la zi fiecare capitol din ambele. App...o sa pun la one-shots un ...one-shot din povestea originala din care am continuat Pictand Pasiunea. Este o tragedie romantica iar personajul Zack este de fapt Tavi. O sa va dati seama citind,desi nu am dat asa multe amanunte.
Picanterii? Hmmm...ma gandeam sa adaug un capitol fierbinte in Pp. Probabil va fi unul ;) Hugs! :6:
Fara numar :)) Nu cont. Arashi,eu citesc mesajele voastre oricum. Sanks,si tu imi dai motive de bucurie ;) PS1 Tratatul Mikomi-Arashi :)) PS2 O sa ne invidieze BenLaden? PS3 :)) Ce probleme am avut zilele astea...mi-au dat peri albi. Sper sa intru in weekend p mess Pt tine: big hug :6:
Hugs all.Nextu partu...
In saloanele de la Stoamtologie era destula lume. Mirosul de spital imbacsit cu cel de alcool medicinal persista pe holurile ce duceau spre cabinetul unde Yuki le facuse programarea.
„ Domunul doctor Sitara este ocupat ? Intreba Eiri pe una din asistente.
« Nu,nu este nimeni in cabinetul doctorului. Aveti programare ? »
Se interesa asistenta,uitandu-se cam nedumerita la Shuichi,care arata de parca o lume intreaga se prabusea in fata ochilor lui.
« Da. Am vorbit la telefon acum 15 minute si l-am anuntat » O informa Yuki,incruntandu-se putin iritat atunci cand pe neasteptate cantaretul il prinsese de brat aproape urcandu-se in sus pe el.
« Yuki!Omul ala se vaita! » Ii arata Shuichi. Nuvelistul zambi politicos asistentei,comunicandu-i astfel,ca poate disparea sa isi vada de treaba. Aceasta parea ca pricepe mesajul si pleca imediat spre alt cabinet.
« Nu toti vin aici cu aceeasi problema ca si tine,idiotule. Ti-am zis de atatea ori sa nu fii afectuos in public! Nu vreau sa faci vre-o scena » Il apostrafa Yuki cu o voce susotita,dar nu lipsita de nervi.
« Eram speriat,nu eram afectuos. Nu iti sar in brate de placere de fiecare data sa stii.” Ii spuse Shuichi incercand din greu sa para suparat.
« O sa probam teoria asta in alta zi. » Il provoca Yuki cu aroganta si batu de trei ori la usa doctorului.
« Intra Eiri! » Se auzi dinauntru o voce groasa de barbat. Yuki deschise usa de la cabinet si intra inauntru cu Shuichi de mana, spre nedumerirea cantaretului. Doar cateva secunde inainte stabilisera,pentru a suta oara,sa nu isi arate afectiunea in public. Evident,Yuki trebuia sa fie primul care sa incalce regula…iar Shuichi nici macar nu avea atata inima incat sa ii reproseze asta.
« Doctore Sitara… » Il intampina Eiri strangandu-i mana. Doctorul raspunse cu o strangere de mana la fel de viguroasa. Shuichi ii privi atent. Parea ca se cunosc de ceva timp,doctorul fiind cu cativa ani mai batran decat Yuki. Arata ca orice stomatolog,imbracat in halat alb,ce ii evidentia parul inchis la culoare si ochii negri. Nu era mai inalt decat Eiri,dar destul de slab in comparatie cu el.
Yuki tusi pentru a-i atrage doctorului atentia. Zambind il impinse pe Shuichi in fata sa.
« Iubitul meu,Shuichi Shindou. »
Doctorul isi cobora privirea catre cantaret,fara sa zica nimic pentru cateva clipe. Shuichi incepuse sa se dea in spate pentru a sta sprijinit de Yuki,caci se simtea inconfortabil sub privirile doctorului.
Intr-un final Sitara intinse mana spre Shuichi.
« Mizuki mi-a povestit multe despre el. Ma bucur sa il intalnesc,in sfarsit!... » Il anunta doctorul pe Eiri zambindu-i degajat.
« Mizuki ? Editorul tau,Yuki ? » Intreba Shuichi destul de nedumerit,in timp ce strangea mana doctorului.
« Se « prinde » greu. » Glumi Yuki pe seama iubitului sau.
Doctorul incepu si el sa rada.
« Sunt sotul lui Mizuki »
« Ahhhh! Da ? » Exclama Shuichi facand legatura abia acum. Privi nemultumit si cu repros catre Yuki. « Nu mi-ai spus nimic! »
« Ce rost avea ? Fie ca era Sitara,fie ca era un dentist normal,tot aceeasi masea era problema. » Explica nuvelistul.
« Deci el are probleme ? » Intreba doctorul Sitara privind la Shuichi. Cantaretul inghiti in sec.
« Are falca umflata si il dor dintii… » Il anunta Eiri pe doctor in ciuda protestelor lui Shuichi care il strangea de brat sa taca.
«Urca pe scaun sa vedem care e problema » Il pofti stomatologul pe scaunul special. « Ia loc pe fotoliul de langa fereastra,Eiri » Il invita doctorul pe scriitor.
Yuki isi indrepta privirea catre Shuchi. Acesta parea ca il roaga sa nu plece din proximitatea sa. Era inspaimantat de ce putea urma. Eiri hotara in cele din urma,cu un oftat prelung, sa stea langa cantaret si sa il tina de mana. Shichi il privi multumit de alegerea lui si se aseza ceva mai optimist pe scaunul cu pricina.
“ Ai o masea cariata in dreapta. Se pare ca ai adunat putin puroi, de aceea aveai falca umflata” Explica Sitara la o prima inspectie.
Shuichi isi indrepta ochii mariti spre Yuki. Nuvelistul ii simtea mana tremurand intr-a sa.
« Ce poti face sa-l scapi de durere ? » Intreba Eiri,privind cu blandete catre iubitul lui,transmitandu-i astfel sa se calmeze.
« Va trebui sa-i scot maseaua… »
« Nuuu! » Se auzi plansetul cantaretului care isi proteja falca umflata cu palmele. « Mi-e frica… » Continua apoi,cand dadu de privirea ferma a lui Eiri.
« E un procedeu simplu si nu te va durea deloc » Incerca doctorul sa il convinga.
Shuichi incremenise pe scaun. Nu isi misca decat capul,cand spre Yuki,cand spre Sitara,asteptand parca o salvare magica.
“Shuichi…” Ii rosti Yuki numele pentru a-i spune ceva important. “Daca iti vei scoate maseaua,mai incolo vom merge in oras. Unde vrei tu…acolo mergem. »
« Serios,Yuki ?! » Sari cantaretul de pe scaun,uitand de dentist, uitand de masea.
« Serios. » Raspunse Eiri zambind,pentru a-l incuraja in continuare.
“Sigur?”
“Sigur” Il asigura Yuki inca odata.
“Pe bune?!”
“Da!” Se rasti nuvelistul la el,enervat.
« Bine atunci!Sunt gata sa ma scap de o masea nefolositoare si cariata! »
Eiri dadu ochii peste cap. Shuichi isi schimba dispozitia mai des ca personajele din telenovele. Acum il vedeai plangand cu lacrimi de crocodil si in secunda urmatoare radea din orice fleac. Numai el putea face asemenea lucruri.
Extractia durase in jur de o jumatate de ora,timp in care Shuichi era sa adoarma de cateva ori datorita anestezicului puternic. Asta spre distractia dentistului si neplacerea lui Yuki,care era nevoit tot timpul sa stea langa el.
« Va trebui sa revii si saptamana viitoare pentru un alt consult. Am dezinfectat locul dupa ce am extras maseaua,dar daca te mai doare va trebui sa scoatem si nervul » Anunta Sitara scotandu-si manusile de plastic cu care lucrase pana atunci.
Shuichi clipi de cateva ori. Avea falca amortita si un miros ciudat in gura. Nici nu ii mai pasa de ce spusese doctorul la sfarsit.
Tot ce conta pentru el era ca Eiri il scotea in sfarsit in oras! Numarase secundele si minutele ca un nebun. Si acum ca totul se terminase vroia sa iasa de acolo,sa mearga undeva cu Yuki al lui.
« Multumesc Sitara » Ii spuse nuvelistul. Shuichi nu reusi decat sa-l aprobe pe Yuki. Era ciudat sa vorbesti cu un maxilar amortit. Si nu vroia sa afle tocmai acum cat de diferit ar fi pronuntat cuvintele.
« O sa iti treaca senzatia de amortela peste 15 minute maxim. O sa iti prescriu o reteta pentru ca te va durea putin dupa aceea. »
Shuichi se aproprie tacut de Yuki. Scriitorul isi duse bratul stang peste umerii lui,tragandu-l aproape.
Dupa ce lua reteta de la Sitara,multumindu-i inca odata, Yuki isi lua iubitul de mana si porni spre iesirea din cabinet.
« Sa o saluti pe Mizuki… » Completa in timp ce deschidea usa.
« Cu siguranta se va bucura sa auda ca ai trecut pe aici.» Rosti dentistul privind la cei doi care ieseau pe usa.
Shuichi simtea deja lipsa bratului lui Yuki peste umarul sau. Nuvelistul isi trasese mana imediat ce iesisera din cabinet.
« Te doare ? » Intreba Eiri in semn de consolare.
« Nu foarte rau… » Raspunse Shuichi intr-un final cu o voce soptita din cauza anesteziei.
« O sa iti treaca repede… » Il incuraja scriitorul pasind odata cu el pe coridorul ce ducea spre iesirea din spital.
« Stiu,Yuki. E important pentru mine ca m-ai insotit. Puteai sa stai acasa,dar ai ales sa vii cu mine. » Rosti Shuichi privind cu devotament catre Eiri.
In privirea lui Yuki se puteau citi multe,incepand cu negare, confuzie,dar cel mai mult dragoste.
« Asteapta-ma afara. » Ii spuse Yuki cantaretului sau in timp ce facea cale intoarsa catre cabinetul lui Sitara.
« Yuki ? » Intreba Shuichi privindu-l nedumerit cum se indeparteaza. <Probabil a uitat sa ii spuna ceva> Isi spuse tanarul deranjand intre timp jumatate din pacientii aflati in asteptare cu rasul sau victorios « Yuki ma iubesttteee! ».
*
Eiri iesi cu pasi grabiti din cabinetul dentistului. Cat timp vorbise cu Shuichi avusese o idee si facuse cale intoarsa spre cabinetul lui Sitara pentru a-i cere parerea. Ceva ce nu-i statea in caracter,dar era o fire perfectionista si avea nevoie de anumite detalii,pe care numai Sitara putea sa i le ofere.
Il zari pe Shuichi asteptandu-l pe banca de langa usile spitalului,alaturi de un batran imbracat in uniforma militara. <Probabil vre-un mos scapat de la nebuni…> Isi spuse nuvelistul ducandu-si mana prin par. Shuichi avea strania capacitate de a strange in jurul sau numai nebuni. Yuki ofta resemnat. Facea remarca cu riscul de a se jigni singur.
« Nu ai gasit o banca libera sau ce ? » Se hotara Yuki sa-i abordeze pe amandoi,aruncandu-le priviri dusmanoase. Mai mult batranului,dar o parte si lui Shuichi.
« Yuki!Vorbeste frumos cu veterinarii! » Il apostrofa Shuichi pe nuvelist,ridicandu-se de pe banca. Batranul in schimb se aseza cat mai comod si mai falnic posibil,pe mislocul bancii.
« Veterani! Nu veterinari!Neghiobule. » Il corecta imediat Yuki.
« Are si medalii! » Continua Shuichi cu nepasare,trecand peste lectia de cultura.
Yuki se abtinea din greu sa nu ii serveasca un pumn in crestetul capului. Medaliile din fata buzunarului de la piept al mosului erau de fapt insigne fara vre-o semnificatie anume. Uitandu-se mai bine,Yuki constata ca nici uniforma nu este autentica ci una de pescar.
« Hai sa mergem,Shuichi » Ii spuse Yuki impacientat. Ii pierise si minuscula buna dispozitie pe care o avusese pana atunci.
« La revedere! » Isi lua adio Shuichi de la mosneag,facandu-i politicos cu mana. « Yuki!Asteapta-ma! »
Cantaretul il ajunse din urma lasand sa se citeasca pe fata sa veselia.
« Yuki ? Unde mergem ?Mi-ai promis! »
« Nu imi amintesc sa fi zis « iti promit » »
« Dar ,Yuki…Ai zis… » Asa constata Shuichi ca fusese pacalit. De fapt,avea impresia.
« Da,stiu ce am zis! » Spuse Yuki privind la trecatorii de pe strada. Noroc ca nu era multa lume care sa ii recunoasca. « Am spus sa alegi tu locul. »
« Serios ? »
« Daca incerci sa ma pui sa repet iti lipesc mutra de asfalt. » Ameninta nuvelsitul cu vocea cat mai calma,mergand in dreptul lui Shuichi si privind in fata.
« Yuki,nu se poate distra omul cu tine. Esti prea artagos! Nu-ti place nimic…esti mereu nemultumit… »
« Stiu. » Recunoscu Eiri cu zambetul pe buze.
« Da! Asta e. Mergem la film! » Spuse Shuichi cu hotarare privind spre Yuki,care se oprise din mers. “Vreau la flim,Yuki!” Exclama Shuichi ceva mai tare. Suficient de tare insa ca numele faimosului nuvelist sa fie auzit si de-o parte si de cealalta a strazii.
Cateva tinere deja isi indreptasera privirea catre cuplu.
« Yuki Eiri ? » Intreba una cu parul scurt.
« Yuki ?Nuvelistul ?Unde ? » Continua cea de langa ea.
« Acolo peste strada! » Tzipa cealalta,care era un fan infocat al autorului,recunoscandu-l. La strigatul ei si mai multe persoane se aratasera.
Eiri presimtea deja Apocalipsa.
« Shuichi,in seara asta dormi pe canapea. » Promise Yuki fixand multimea cu neliniste.
« Yuki ?Ce ne facem acum ?! » Intreba tanarul privind o adevarata dezlantuire de spirite. Tipete asurzitoare si oameni ce veneau din toate partile il blocasera pe loc. Noroc ca Yuki nu se pierdea atat de usor cu firea.
Il trase grabit de mana si il forta sa alerge impreuna cu el, evitand multimea de fani. Eiri ii adusese pe amandoi pe o alee laturalnica. Privira cum pe strazi inca mai fugeau persoane disperate sa-i vada. Nuvelistul ofta obosit. Oamenii in ziua de azi trebuiau sa isi gaseasca o preocupare. Ca el de exemplu…Abia astepta sa vina seara si sa il « rasplateasca » pe Shuichi.
« Tontule! Era sa strici si restul zilei de azi! »
« Nu am vrut Yuki! » Eiri se pregatea pentru o reprezentatie « a la » Shuichi. Cu scancete si lacrimi. Dar cineva ratacit din multimea de fani ii zarise.
« Sunt aici! » Tipa barbatul anuntand si restul de lume.
« La naiba! » Mai avu Yuki timp sa pronunte si il apuca in continuare pe Shuichi de mana. Acesta nu reusise totusi sa se abtina de la plans.
« E vina mea,Yukiii! » Rosti cantaretul cu regret vazand ca Eiri nu-i mai vorbeste.
« Taci » Ii spuse scriitorul dandu-i drumul la mana. Dand coltul la o cladire Eiri se hotara ca nu ar strica sa intre in primul magazin sau bar. « Intram aici pana ne pierd urma. » Il anunta pe Shuichi.
« Da,Yuki » Accepta Shuichi cu tristete. Cateodata,in zile ca acestea,si-ar fi dorit sa nu fie vedeta. Ci sa fie doar el, Shuichi, iubitul lui Yuki Eiri.
Isi mai reveni putin la viata cand vazu ca Eiri ii aduse intr-o cofetarie. Yuki nimerise exact in paradisul la care visa Shuichi.
Si nu mai erau decat alte doua mese ocupate,spre multumirea scriitorului,care nu suporta locurile aglomerate.
« Va pot servi cu ceva,domnilor ? » Se oferi chelnerul intrebandu-l pe Yuki,care era imbracat ceva mai adecvat.
« As dori o masa pentru doi,la cel mai indepartat separeu pe care il aveti »
« Urmati-ma va rog » Le spuse chelnerul mergand inaintea lor.
Ajunsi intr-un loc destul de ascuns,fata de cum erau asezate celelalte mese,chelnerul se opri. « Puteti lua loc. »
Yuki si Shuichi se asezara pe canapea. Masa era pe colt,spre bucuria celui din urma,caci avea ocazia sa stea foarte aproape de nuvelist.
« Cu ce sa va servesc ? » Intreba chelnerul facand o fata dezamagita atunci cand Shuichi se trase cat mai aproape de Yuki.
« O inghetata cu capsuni,vanilie si mult sirop de ciocolata! » Isi exprima Shuichi dorinta.
« Vreau o cafea,fara zahar. Lui nu-i aduceti nimic. Nu are voie sa bea sau sa manace timp de doua ore. » Rosti Eiri cu monotonie.
« Yuki! Nu ma pedepsi tocmai acum! » Il ruga cantaretul cu ochii inotand in lacrimi.
Chelnerul ii privi cu nerabdare,lasandu-se cand pe un picior,cand pe celalalt.
« Nu ai voie! Doar ce ti-ai extras maseaua. » Ii explica Eiri, privind intre timp si la chelner,dandu-i de inteles ce vrea.
« Cafeaua va fi gata in cateva minute.” Se grabi chelnerul sa ii aduca comanda.
« Nu pot sa cred, ce zi proasta! »
Shuichi isi lasa dezamagit bratele pe masa si isi puse capul pe ele.
« Ce noroc am… » Spuse nuvelistul in continuare,cu ironie. « Masa e pentru nefumatori. »
« Yuki!E mai bine asa…O sa mori din cauza fumatului! » Il atentiona Shuichi.
« Nici o cafea nu e buna fara o tigara » Filosofa Yuki cu indiferenta,facandu-l pe Shuichi sa se imbufneze.
« Yuki ? »
« Ce mai vrei acum ? » Intreba Eiri privindu-l.
Shuichi ii zambi amuzat.
« O sa ma pedepsesti,asa e ? »
« Nici nu iti imaginezi! » Sublinie Yuki facandu-l pe Shuichi sa se roseasca.
« Dupa asta mergem la film,da ? »
« Mergem. Dar o sa se adauge ceva mai mult la pedeapsa… »
Shuichi pricepuse aluzia nuvelistului si se pregatea sa se traga mai aproape de el,dar il opri chelnerul.
« V-am adus cafeaua »
« Multumesc » Rosti Eiri privind lichidul din ceasca. Cafeaua era numai buna pentru a-l energiza in continuare. Mai ales ca alaturi de Shuichi,ziua i se parea mult prea lunga.
Cantaretul se hotara sa nu invadeze inca spatiul personal al lui Eiri. Cu cat era mai subtil,cu atat Yuki ii accepta micile imbratisari sau pupicii. In schimb privi mirat cum nuvelistul scoate un carnetel din buzunar si noteaza ceva pe el.
« Yuki ? Ce scrii acolo ? »
« Mi-a venit o idee pentru o noua nuvela. Il port mereu la mine.. » Explica autorul incercand sa scrie ceva alaturi de un desen.
« Dar eu nu gasesc niciodata nimic cand iti caut prin buzunare! » Se dadu Shuichi de gol. Degeaba isi acoperi gura cu palmele. Yuki il auzise foarte clar.
« Daca te prind odata cu mana in buzunarele mele,te arunc de pe balcon! Cat despre carnet,il tin langa mine si il scot cand ajung acasa. »
« Ma enerveaza ca nu mi-ai spus asta! » Se incapatana Shuichi sa continue discutia,spre neplacerea lui Yuki.
« Nu e asa important… »
« Ce scrii in el ? » Se holba Shuichi curios sa vada ce scrie in acel carnet.
« Idei care imi sunt necesare pentru nuvele. In caz ca uit ceva.”
“Despre mine nu ai scris nimic? Il intreba Shuichi cu speranta in privire.
“E un carnet de notite. Nu un jurnal. Si in plus,nu mai sunt un sugar ca tine…sa mai scriu in jurnal! »
« Yuki! Nu fi rau! » Il ruga Shuichi,desi stia ca il roaga degeaba.
« Ce scrie acolo,totusi ? » Presa tanarul subiectul,scotandu-l pe Yuki din sarite.
« Oricum nu ai sti sa citesti! »
« Atunci da-mi sa vad! »
Shuichi apuca cu mainile de partea de sus a carnetului si incepu sa traga de el.
« Nu fi natarau si da-i drumul! » Ameninta Yuki la fel de incapatanat,tinand tare de baza carnetului.
« Nu!Vreau sa vad ce scrie in el! » Se ridica Shuichi,incercand sa smulga carnetul din mana lui Yuki,dar nu avea destula forta.
« Tontule! »
« Raule!Lasa-ma sa citeesssccc! »
Shuichi de prabusi pe canapea cu viteza. Eiri daduse drumul la carnetel,nu inainte de a rupe cu grija ultima pagina pe care facuse ultimele notite.
« Da! L-am prins! » Striga cu bucurie cantaretul,care nici nu observase ca Yuki luase acea foaie.
« Ma duc pana la baie… » Ii spuse Eiri,tanarului care se apucase deja sa rasfoiasca primele coli.
« Nu fi suparat,Yuki. Ma uit putin si ti-l inapoiez. » Promise Shuichi solemn. « Vreau sa vad ce ai scris. »
« Mincinos pitic. Vrei sa vezi daca numele tau e pe acolo. » Ii spuse scriitorul cu o voce amuzata. “Bafta la cautare!” Ii ura Yuki indreptandu-se spre locul unde erau toaletele.
Shuichi zambi victorios catre carnetelul cu pricina. Avea impresia ca sub acele foi se ascundeau multe secrete.
Yuki Eiri inchise cu grija usa la baie,blocand-o cu incuietoarea. Privi atent in jurul incaperii. Chiuvetele erau prevazute deasupra cu oglinzi si in fata lor se aflau cabinele de toaleta. Sigurul geam de acolo era spre norocul lui Eiri,deschis larg. Dar parea cam ingust pentru planurile nuvelistului.
<Shuichi,sper sa nu isi dea seama de lipsa mea> Rosti Yuki in sinea sa.
![[Imagine: kanpai.jpg]](http://i171.photobucket.com/albums/u284/Evil_Kant/kanpai.jpg)