Going Down

[Denisa_Deny]

L-am mai pus pe un forum , dar am mai adaugat si altceva , deci nu este plagiat .

Disclaimer : Nu detinem niciun personaj din manga-ul /anime-ul Naruto si nu facem profit de pe urma acestora .

Viata-i cruda din totdeauna

Sakura :

Viata-i cruda . Nu poti avea incredere in nimeni . Stiu foarte bine asta , deoarece viata mea s-a schimbat complet . La 18 ani , mama mea a murit , iar tata s-a casatorit cu o femeie sclifosita . Aceea femeie mai avea 2 fiice , pe nume : Karin si Ino . Semanau cu mama lor , la fel de enervante , pitigaiate , nesimtite si profitoare . Parintii erau mereu de partea lor . Iar pentru mine , este foarte neplacut sa stii ca parinti nu vor sa te creada .
Dupa un an , mi-am dedicat viata muzicii , fara sa-mi pese de vorbele altora . De cand eram mica , visul meu era sa cand la chitara , iar visul , mi s-a implinit .
Acum , stau in patul meu moale , lasand firele din parul meu rozaliu sa cada alene pe covorul meu pufos . ochii mei verzii ca smaraldul , privesc plictisiti tavanul camerei mele . In mintea mea era o lupta de ganduri .
" As vrea sa stiu cum este sa ai o mama , sa-i simti iubirea pe care ti-o impartaseste , sa-i simti mana usoara pe parul tau , sa-ti spune cuvinte linistitoare . "
Intotdeuna ma gandeam , cum arata oare mama ?
Nu stiu ce-a vazut tata la femeia aia sclifosita , care este o sugatoare de avere . Nici nu cred ca-l iubeste pe tata .
Daca nu murea mama , nu se mai casatorea cu ea .

Flashback
Tocmai pe la ora 14:00 venea mama de la serviciu cu masina .
In aceea zi era foarte multa ceata si din alta parte , venea o masina care mergea cu 200 km la ora . Mama , crezand ca incetineste , si-a continuat drumul , dar , a fost in zadar , deoarece , soferul celeilalte masini a dat peste ea .
Ochii cristalini ai mamei exprimau , tristete , dar inainte sa moara , a mai putut rosti doar cate-va cuvinte : "Sa ai grija , scumpa mea . "
End flashback

Niciodata nu mi-am putut scoate trauma aceea din cap .
Dar dintr-o data , sirul gandurilor imi este intrerupt de catre
" Domnisoara patru ochi de aragaz " care statea in pragul usii zambind diavoleste .
" Vai , cat o urasc pe fata asta dementa . " In fiecare zi invanteaza cate o minciuna nesarata , iar dragul meu tata....ce sa mai zic . Normal ca este deacord cu ea .

O intreb ce vrea , iar ea imi spune ca m-a chemat tata pana jos .
Sigur a mai inventat ceva . Jur ca intr-o zi , o sa le-o platesc cu varf si-ndesat . Ma indrept spre Karin , si trec pe langa ea , ca si cum n-ar exista . " Ce bine era daca nu exista . "Cobor scarile din lemn , indreptandu-ma spre sufragerie .
Il vad pe tata stand pe canapea , langa actuala mea mama .
" Cred ca presimt ce va urma " , trag aer in piept si ma indrept spre ei . Odata ajunsa in dreptul lor , tata se ridica si-mi spune :

- Sakura , eu cu mama ta , am hotarat sa te inscriem la liceul de muzica din Konoha .

Cand am auzit asta , i-am sarit in brate de bucurie si i-am spus ca-l iubesc din toata inima . Acesta imi spune ca o fost si ideea 'mamei' .
Ma desprind din imbratisare si ma uit putin la el putin mirata .
Ca sa-i fac pe drag lu' tata , ma duc la 'mama' si o imbratisez spunandu-i ca-i cea mai buna . Imi face mai multa placere sa vorbesc cu 'mama' decat sa le vad sau sa le aud pe Ino si Karin .
Ma desprind din imbratisare , apoi ...

Cam atat . Sper ca v-a placut si astept critici si pareri legate de fic .
:zuppy02:

[crazy little red]

hello, sunt prima care iti comenteaza fic-ul deci nu o sa fiu dura cu tine
deci ideea nu mi se pare exceptional de originala, am mai vazut-o pe Sakura in rolul Cenusaresei dar pana la urma e doar primul capitol deci este timp...
descriere ai folosit as zice desi nu preea multa, adica ai descris reactile Sakurei dar nu si ce simtea ea defapt in acele momente...
numerele, chiar daca e vorba de ore sau altceva, se scriu cu litere, nu cu cifre, e mai estetic asa :P
ne-ai lasat in mijlocul nicaieriului, adica inteleg ca vroiai sa ne lasi in suspans, dar nu parea sa urmeze sa se intample ceva interesant ca sa zici ca ne-ai facut curiosi de ce urmeaza deci puteai sa mai scrii pentru ca nu stiu nii macar daca ai umplu cele 40 de randuri
in rest,e ok, in orice caz merita continuat asa ca succes in continuare si sper ca te-am ajutat cu ceva

[Alle]

Hey, dragii mei am sosit cu nextul. Sper sa va placa, nu stiu cat de reusit este, dar imi veti spune voi. Deci, fara alte cuvine, va urez: Lectura Placuta !!!

Going Down

Capitolul 2

- ”Va mai fi inca o zi in care soarele va rasari” -

Ma desprind din imbratisare, apoi aud un sunet total necunoscut mie. Ma uit in jurul meu, intr-un fel disperata, deoarece era chiar iritant sunetul acela si il vad pe tata cum scoate ceva din buzunar, un telefon. Hmm, eu stiam ca are alt telefon, se pare ca iar si l-a schimbat. Oftez plictisita de situatie, dupa care le spun parintilor ca urc sus, in camera mea. Ma indrept spre scarile din sticla, dar drumul imi este intrerupt de catre pisica uneia dintre surorile mele vitrege. Doamne, cat urasc aceasta pisica, chiar daca este alba, una dintre culorile mele preferate, dar ma enerveaza prin simplul fapt ca ii apartine lui Ino. Ma opresc pur si simplu in mijlocul holului. Ma uit in jurul meu si vad doar acelasi lucru, o casa la fel de plictisitoare, mare si frumoasa ca intotdeauna. Ma simt foarte ciudat, dupa ce am imbratisat-o pe asa-zisa mea mama, parca ceva s-a schimbat, dar nu stiu ce. Simt ca si cum as fi acoperita de ceva, care ma preseaza, nu prea inteleg de ce simt asta, nu cred ca mi s-a mai intamplat pana acum. Imi inchid instrictiv ochii, tragand mult aer in piept. Stau asa aproape zece secunde, care pareau mai degraba minute. Deschid ochii rapid, dupa care sar peste pisica si urc in graba scarile. Cand ajung la mansarda, deschid imediat usa si intru, incuind-o, apoi aruncandu-ma in patul moale si caldut. Imediat m-a cuprins un sentiment de melancolie, pe care il urasc cu toata puetrea mea de a uri. In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciunea si trauma, lasate de moartea mamei mele. Nu pot sa inteleg de ce a murit, nu merita, era o persoana atat de buna, prietenoasa, gingasa, iubitoare si blanda. Ce a facut ca sa plateasca atat de scump, chiar cu pretul vietii. Inca imi amintesc ce am simtit cand am vazut-o moarta, cum mi-a batut inima de tare, cum siroaiele de lacrimi ce ieseau din ochii mei imi taieau fiecare paricica a fetei. Dar nu se compara de loc cu ceea ce simt acum si de fiecare data cand ma gandesc la acel moment dureros, traumatizant, ucigator, din trecut. Inima mea bate de fiecare data din ce in ce mai tare, vrand sa iasa cu totul din interiorul meu. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata, exact ca acum. Imi aud sora, nestiind fix care dintre ele, cum incearca sa deschida usa de la camera mea. Incepe sa urle ca descreierata sa deschid usa ca daca nu, vai draga, cine stie ce-mi face. Nu are curaj nici sa-si rupa o unghie, dar sa ma si loveasca ce sa mai spun? Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele doua sclifosite.

Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei. Ma ridic lenesa de pe patul calduros si pufos, avand intentia de a face ceva, ceva care sa-mi ia gandul de la acel cosmar. Stiu ce voi face.

Nu prea stiu cum, dar mi-a venit inspiratia si nu prea am de gand sa o irosesc, asa ca o sa scriu un cantec. M-am intreptat spre ghiozdanul meu roz, de langa birou, vrand sa iau un pix. Dupa ce l-am luat m-am asezat la birou, pe scaunul meu transfarent, care era recisor si m-a facut sa tresar. Am luat la nimereala o coala alba, simpla, care era pe birou si am inceput sa scriu:

'Dar totusi va mai fi o zi,
In care soarele va rasari,
Iar eu iar voi zambi
Voi invia si voi trai,
Acea zi va veni ....'

Dar nu am avut indeajuns timp sa scriu, deoarece la usa iar se auzeau ciocanituri. Doamne fereste, fetele alea chiar nu se satura niciodata sa ma sece la cap, deja devine foarte enervant. Ascund repede foaia sub un caiet, dupa care ma duc sa descui usa, sa vad ce naiba mai vor si astea. Rasucesc plictisita cheia in usa, dupa care vad o mana, a lui Ino, pe clanta, impingand usa sa se deschida, cu toata puterea pe care o avea. Spre nemirarea mea, cade fix in nas. Era de asteptat la cat de proasta este ea, de fel. Aveam o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Ea se ridica nervoasa la culmea, zicand ca este doar vina mea. Ma uit inrebatoare la ea, vrand sa aflu ce minciuna a mai inventat si de data asta. Ea se scutura repede pe fusta sa mini rosie, apoi isi trage frumos maieul verde, care mie mi se parea un pic cam prea decoltat si se apropie de mine. Se indreapta din ce in ce mai incet de mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- De ce te-au chemat parintii mai devreme jos, ca sa-ti zica de liceul de muzica la care, nu stiu cum ai reusit sa-i convingi sa te lase, dar din cauza liceului tau stupid nu ma mai pot duce eu la liceul de frumusete. Stii ce inseamna asta nu? Inseamna ca tu, domnisoarica Sakura fricoasa, o vei pati, rau de tot, ma voi razbuna, chiar cand te vei astepta cel mai putin si sunt sigura ca nu-ti va placea de loc. Vei regreta amarnic ceea ce ai facut! Vai, iar se da in spectacol, dar de data asta cred ca voi protesta. Fara sa mai stau pe ganduri ii spun:

- Eh, lasa ca nu moare nimeni ca nu mai mergi tu la liceul de frumusete, doar nu credeai ca o sa te si primeasca, la cat de urata esti si cu ce fata de mata plouata, plina de macheaje, chimicale si multe alte prostii ai, nu?

Huh, se pare ca asta a dat-o gata, deja nu mai are ce spune, oare ce va face. Un mic chicotit se aude din gura mea, apoi ma uit la blonda din fata mea, impindand-o mai departe si spunandu-i ca ii miroase gura. Ea face o fata de cioara moarta, care ma amuza si incep sa chicotesc, vazand cum ii dau lacrimile si cum incepe sa faga jos strigand ceva de genul: ”Mamii, tatii, nu stiti ce mi-a facut Sakura, m-a batut, ma injurat si a urlat la mine. S-a purtat foarte urat cu mine, fara ca eu sa-i fac absolut nimic !!!”. Doamne, dar ce se mai da fata asta in spectacol, ma enerveaza atat de tare. Simt cum mi se ridica tensiunea, cum incepe sa-mi fiarba sangele prin vene, accentuandu-se din ce in ce mai mult circulatia sangelui. Deci pur si simplu imi veanea sa o iau la pumni, dar cu greu m-am abtinut.

Cand ma intorc pentru a intra in camera am marea surpriza de a vedea ceva ingrozitor. Fac ochii mari, cat cepele, vazand cine este in fata ochilor mei, verzi ca iarba cruda. Dar asta nu este nimic, ceea ce facea era mult mai grav. In fata mea se afla chiar ....

Cam asta a fost capitolul, stiu ca este destul de scurt, dar promit ca ma voi revansa data viitoare.

Sper sa va placa!
Va pup dulce de tot pe toti cei care merita :*:*:*
Ja ne !!!

[Miranda.]

heloo
Se afla ? Doamne, n-ai lasat in pom cu aceata intrebare, nu stiu ce va urma. Descrerea imi place, actiunea este buna, dialogul nu este sec, ideea este originala. Mie mi se pare o varianta a Cenusaresei, Sakura este cea tratata cu ura si superioritate, iar Ino si Karin sunt surorile sale rele. Primul capitol a fost mai scurt, dar mi-aplacut foarte mut. Am doilea capitol a fost la polul opus. Ale tu ai avut un capitol cu multa descrierea, iar partenera ta a avut mai putin. Incercati sa va apropriati, Ale nu mai descrie atata, pare ciudat cand citesti cap tau... iar apoi a partenerei tale.

:bye:

[crazy little red]

hello, deci am revenit
pai, defapt nu mi se prea pare un capitol scurt, este potrivit mai degraba...
pai, descriere ai avut detstula, actiunea a fost ok, nu stiu de ce toata lumea o face pe Ino personaj negativ, mie una mi draga, in fine, nu asta conteaza
e ok in mare luand in considerare ca sunt abia primele capitole si nu ma astept sa intrati direct in actiunea mai interesanta :P
imi place ca nu te-ai folosit de dialog aprope deloc :D
ce ma deranjat, acel "Going Down" si "Capitolul 2" cat casa, parca mi-ai dat una cand le-am vazut acolo asa mari, poate e doar impresia mea totusi
in rest nimic de comentat, succes in continuare :P
bye bye

[Denisa_Deny]

Multumim pentru comm . Cap 3 il voi pune maine .:zuppy02: :d

[Rose ^^]

Alle, mersi mult ca mi-ai spus si ma bucur sa vad ca te tii de scris. Doar va trebuie imbunatatiri.
Observ ca tu te axezi foarte mult pe muzica, in fiecare fic al tau e o idee despre muzica, insa ma bucur ca incercati sa surprindeti cu ceva nou. Ino si Karin aliate si pitipoance, biata Sakura..>.< aia da tortura.

Descrierea: nu prea accentuati sentimentele. Incercati sa patrundeti mai adanc, vreau sa vad acea descrierea care sa dea fiori. Pantero acel flashback nu a fost cine stie ce..puteai sa exprimi acea frica cand a vazut cum masina respectiva a intrat, sa descrii cum de a venit in ele. Totusi erau pe benzi diferite. Era o curba sau ala a adormit la volan?...ceva Trebuia sa zici ce simtea Sakura cand a vazut-o pe mama ei plina de sange si cum si-a dat ultima suflare.
Alle la tine nu e suficient o enumeratie, incearca alte figuri de stil. Poate mai profunde. Imaginativa ca sunteti voi in locul Sakurei, cu doua pitipoance in casa si ca mama pe care voi o iubiti, mama naturala a murit intr-un accindent. Cum v-at simti?
Imi place ca aveti capitole lungi si faptul ca reusiti sa mentineti un suspans. Inca ceva, incercati sa descrieti si locuri...insa, nu uitati de sentimente ca sunt mai importante.
Deci cine e in fata rozaliei? Hai ca sunt te jar.

Alle, fic'mea, mersi ca mi-ai zis de fic si sper sa ma tineti la curent cu urmatoarele capitole. V-am pupat fetele si sper ca nu v-ati suparat :d :*

[Denisa_Deny]

Capitolul 3

Ino si greseala ei

Sakura:

In fata mea se afla chiar Ino , tinand in mana un cutit . " O Doamne ! Ce are degand fata asta ? Stiam ca este nebuna , dar nici chiar asa ! " imi zic eu in minte speriata de ce va urma sa faca sora mea . Nu pot sa cred ca , Ino ar fi instare sa se sinucida .

- Ino , lasa cutitul ala jos !

Nu-mi raspunde si doar isi indreapta cutitul spre gat . Ma uitam la ea cu ochii infricosati .
Lacrimile incepeau sa iasa din ochii mei verzi ca iarba proaspata dimineata .

- Te rog ! Nu face asta !
- Nu intelegi ! Nimanu-i nu-i pasa de mine ! Mereu tu cu Karin ati fost preferatele in ochii parintilor ! imi spune Ino , varsand lacrimi amare pe covor .

Ma apropii de ea cu pasi inceti si ma asez langa ea . " Nu stiu ce se intampla cu mine dar simt ca a avut aceeasi soarta ca a mea ! Stiu cum se simte ! "

Ii i-au cutitul din mana si-l pun pe noptiera de langa pat . Dupa ce stiu c-am scapat de cutit , imi indrept privirea spre Ino . Ma uitam la ea si parca ma vedeam eu inlocul ei . O fata care este ignorata complet de dragostea parinteasca . A avut aceeasi soarta ca a mea si nu pot s-o condamn .
I-am luat mainile in mainile mele si i-am spus ca are aceeasi soarta ca si mine si ca o inteleg perfect .
Aceasta isi indreapta privirea spre mine si puteam observa ca in spatele acestei fete nepasatoare se ascunde o fata cu o inima foarte buna .

- Stii , eu am crezut intotdeauna ca tu esti preferata parintilor !
- Defapt , doar Karin este preferata lor si eu eram doar un obiect pentru ei ! imi spune aceasta varsand incontinuare lacrimi .
- Sa stii ca te inteleg perfect ! Dupa moartea mamei , iar dupa ce tata s-a casatorit cu mama ta , totul s-a schimbat ! Prima data cand ati aparut voi , am crezut ca ne vom intelege , dar dupa un timp , mi-am schimbat parerea .

Dupa ce am mai vorbit , am intrebat-o pe Ino daca ar vrea sa facem pace si s-o lasam pe Karin in treaba ei , in care sa continuie sa-i minteasca pe parinti . Aceasta sta putin pe ganduri , apoi imi spune ca i-ar placea sa facem pace .
Am zambit , apoi am traso pe Ino dupa mine afara . Ma intreaba unde mergem , iar eu ii raspund ca vom merge la o inghetata , apoi sa ne plimbam .
Am iesit pe usa , iar acolo statea Karin sarutandu-se de zori cu un baiat brunet , cu ochii negrii si era imbracat cu o pereche de blugi negri si cu o bluza de trening visinie .
Se pare ca nu ne-au observat , asa ca am profitat de ocazie si am inceput sa urlam in gura mare :

- BUU ! zicem amandoua in cor , apoi ne pravalim pe jos de ras din cauza ca s-au speriat .

Acum puteam observa ca baiatul avea un piercing in buza .
Acesta se uita la Ino sau mai degraba la decolteul ei . AM chicotit putin , dupa care am luat-o pe Ino la " Ice Cream " , cea mai buna inghetata se gasea acolo .

Ino :

"Vai...cat de frumos era baiatul acela ! "
Dar mai bine nu m-as gandi la asta , ca simt cum sunt trasa de mana de catre Sakura .
"Ce bine ca insfarsit am facut pace ! Ca m-am saturat de atata cearta ! "
Cand am ajuns la " Ice Cream " , ne-am comandat fiecare cate o inghetata .
Dupa ce am terminat de mancat inghetata , am platit apoi am plecat intr-o padurice foarte frumoasa .

Sakura :

Ne plimbam intr-o padure asa de frumoasa , cu atat de multe flori colorate , copacii cei batrani dadeau o alta frumusete padurii , iar ciripitul pasarilor iti incanta auzul .
Ne-am tot plimbat , pana cand s-a inserat . Ziua asta , a fost una din cele mai frumoase .
Cand am ajuns acasa , acolo ne asteptau parintii nostri . Si se pareau ca erau foarte suparati . Ma intreb de ce .
Ne-am asezap pe canapeaua din piele, apoi am inceput sa ne uitam intrebatoare una la cealalta. Ma intreb ce s-a mai intamplat. Cred ca iar a inventat Karin vreo prosite. Hmm, dar ceva mi se pare ciudat, necurat. Nu stiu inca ce, dar voi afla. Ma simt foarte ciudat, dar nu stiu de ce. Simt ca si cum as fi urmarita, inconjurata, presata. Este ciudat.

Sper ca v-a placut ,
Bye

[^Light~In~The~Dark^]

Buna!
Well... am trecut si eu pe aici si am citit ficul tau.
Mie ideea mi se pare originala,ai destula descriere si dialogul este putin (exact cum trebuie).
Sper sa continui ficul si sa nu renunti!(gabatte!!)
Ei, cam atat am de comentat... Ja ne!:bye:

[Denisa_Deny]

Thank You pentru comm Zakuro , ma bucur ca-ti place .
mai asteptam comm-uri