Gliese 581 g

[Michiyo道代]

Sper să vă placă . Aștept orice fel de critică , acesta nu fiind primul meu fic .


Capitolul 1 – Plecarea , un nou început



Tearlynn : Numele meu este Tearlynn Shadowsky , am 15 ani și sunt de pe planeta Gliese 581 g , cunoscută și ca GI 581 g , GJ 581 g sau , pur și simplu , Zarmina . Suntem în anul 20110 .
Sunt o fire ambițioasă , prietenoasă și retrasă . Părul meu este argintiu , lung și mătăsos . Ochii îmi sunt negri ca întunericul . Mama mea este o mare savantă pe stația spațială AI-58b , Ailynn Shadowsky .
Ea are părul scurt și blond , prins într-o coadă de cal , iar ochii ei sunt verzi . În ochi i se poate vedea blândețea și pielea sa este fină și delicată , de o nuanță deschisă .
Planeta mea se află în constelația Libra , în sistemul solar Gliese 581 . Stația spațială pe care lucrează mama se află în spatele planetei , este mică și nedetectabilă pe radar .
Tehnologia noastră este foarte avansată , ceea ce ne-a permis să creem un scut ce face planeta noastră nedetectabilă cu radarele WASP , prin cele patru stații spațiale , MG-12c , BH-46d , ZD-31a și AI-58b , care , prin cristalele lor energetice , mențin scutul activat .
Cristalele energetice sunt de cinci feluri , fiecare fel cu denumirea sa în funcție de putere . Cristalele Zython sunt verzi , au o putere mică , sunt foarte numeroase și sunt ușor de găsit . Methon sunt galbene , au o putere mai mare decât cele Zython , și sunt , și ele , ușor de găsit și destul de multe , dar diferența este că sunt găsite într-o măsură mai mică și puțin mai greu . Arthon sunt cristalele albastre , cu o putere mare, care sunt greu de găsit și puține . Ruthon sunt roșii , au o putere foarte mare , sunt rare și foarte greu de găsit , din moment ce nu există multe pe întreaga Zarmina . Ultima grupă este cea mai puternică , Python , care sunt roz , au o putere inestimabilă , sunt extrem de rare și pot fi găsite foarte greu , iar asta face ca unul din acest fel să fie găsit o dată la zece mii de ani . Ce-i drept , stațiile ce mențin scutul au cristale Ruthon .
Denumirile lor vin de la culoarea lor , " thon " însemnând cristal în limba zarminiană . Cuvintele " zyme " înseamnă " verde " , " meren " este " galben " , " arru " este " albastru " , " ruba " este " roșu " iar ” pyrnu “ este ” roz ”. Acum să vă spun mai multe despre Gliese 581 g .
Este o planetă frumoasă , cu păduri minunate , ape curate și munți superbi . Aparent , pare a fi planeta perfectă , dar nu e așa .
Orașele noastre sunt atacate frecvent de kryptaseni . Aceștia se hrănesc cu oameni vii , numele lor însemnând " aducători de oameni în criptă " . Și să nu uităm de feraseni , " oameni zburători " în traducere , care se zvonește cum că ar fi rezultatul unui experiment eșuat . Aceștia se hrănesc cu sânge animal și uman .
Din fericire , cercetătorii au dezvoltat arme atomice și puști , ceea ce ne da rezistență . Dacă vedem un astfel de monstru , îl împușcăm . Chiar și cel mai mic copil are o armă , pe planeta noastră fiind învățați de mici să utilizeze arme pentru a se apăra . Eu am un P510M .
Acum urmează să mă duc și eu pe AI-58b , pentru că a fost nevoie de încă o persoană și , din anumite motive pe care eu nu le cunosc , am fost aleasă . Oricum , îmi va fi ușor datorită mamei mele . Acum mă pregătesc pentru plecare . Drumul va dura o lună întreagă .
Ciudat este faptul că , pe stațile spațiale , mai există copii de vârsta mea și mai mici sau mai mari decât mine . Sper doar că nu sunt cobai pentru experimente și că nu vor deveni vreodată . Dacă va fi așa , îi voi reclama la Protecția Copilului și voi fugi imediat .
Plecarea mea de pe Gliese 581 g are loc la ora zero , la granița dintre o zi și următoarea zi . Mi s-a spus că voi merge cu racheta Surana 74 . Într-adevăr , era o rachetă pentru lansări în spațiu a astronauților .



~~~~~~~~DUPÄ‚ TREI ORE~~~~~~~~



Tearlynn : A sosit vremea să mă îndrept către rachetă . Bagajul meu este făcut . Pornesc la drum . Mai am puțin până la punctul de lansare . După zece minute am și ajuns , acesta fiind foarte aproape de casa mea . M-am întâlnit cu cel care va lansa Surana 74 , domnul Barks . Era un om trecut de a doua vârstă , a cărui păr începea să albească și a cărui zâmbet îi bucura pe toți cei din jur .
- Bine ați venit , domnișoară Shadowsky .
- Bine v-am găsit . De pe ce punte se va lansa Surana 74 ?
- Puntea 86 C . Zborul va începe imediat . Vă rugăm să vă lăsați bagajele aici .
Eu îmi las bagajul unde mi-a zis domnul Barks .
- Altceva ?
- Ar mai fi ceva . Vă anunțăm că veți fi adormită pe tot parcursul drumului , alimentele nu rămân proaspete în spațiu . Vi se va face o injecție care vă va adormi .
- Sunt de acord cu asta . Nu mai e nimic de spus , nu ?
- Nu , asta a fost totul .
- Vă mulțumesc pentru informații , domnule Barks .
- Plăcerea este de partea mea .
Am aflat tot ceea ce era de aflat despre zborul meu . Lansarea avea loc în trei minute , așa că a trebuit să mă grăbesc pentru a ajunge la timp , însă am reușit . Iată-mă acum în rachetă cu doctorii lângă mine pentru injecția de adormit . Mi-au făcut injecția și ușor-ușor mi se închideau ochii . Până să îmi dau eu seama , eram deja adormită .
M-am trezit după o lună , atunci când am ajuns pe AI-58b . Am auzit o voce .
- Scularea toată lumea ! Zborul a luat sfârșit , sunteți pe AI-58b !
Acea voce m-a sculat . Am constatat că am ajuns în sfârșit . Cobor puțin amețită și lent din Surana 74 . Era prima dată când vedeam o stație spațială adevărată , și când mă aflam pe una .



SFÂRȘITUL CAPITOLULUI 1


Sper să vă placă .

[Michiyo道代]

Am venit și cu capitolul al doilea . Sper să vă placă ^^ . Am adăugat de asemenea un nou personaj , și , pentru a diferenția partea personajului meu și al celui de al doilea personaj , le voi scrie numele .






Capitolul 2 – Reunire și o nouă viață



Tearlynn : Întreb pe cineva unde se află laboratorul 87 , unde lucra mama mea . Răspunsul a venit repede . Am luat-o pe unde mi-a spus acea persoană și dau de o ușă pe care scria ” Laboratorul 87 . Acces permis doar personalului . ” . Am intrat înăuntru și am văzut-o pe mama , care m-a văzut și ea pe mine .
- Tearlynn , dragă !
- Mami !
Noi ne luăm în brațe . Nu o mai văzusem de când aveam doisprezece ani , adică de trei ani , și asta din cauză că a avut mult prea mult de lucrat , nemai lăsându-i timp și pentru mine .
- Bine ai venit pe AI-58b !
- Mulțumesc , mami !
- Ce ai mai făcut de când nu ne-am mai văzut ?
- Din câte se vede , am crescut , zic eu râzând .
- Da , am observat . Te-ai făcut atât de mare ... Ce rău îmi pare că nu am putut fi lângă tine să te ocrotesc și să îți observ evoluția ....
Pe mama o apucă plânsul .
- Hai , mama , nu fi supărată , nu e vina ta . Acum suntem bine și suntem împreună , totul e așa cum ar trebui să fie . Și sincer nu cred că voi putea pleca prea curând de aici , deci vom avea mult timp de petrecut una cu cealaltă .
- Ai dreptate ...
Mama ia o batistă din buzunar și își șterge lacrimile .
- Dacă ai ști ce mult mă bucur că ești aici !
- Îmi dau seama . Apropo , eu unde o să dorm ?
- Ah , da , te conduc acolo imediat . Vino după mine .
Eu o urmez pe mama și o luăm pe un coridor ce părea că nu se mai sfârșește . Am ajuns în sfârșit la capăt , unde era o ușă , iar mama mi-a zis că aceea este ușa camerei mele , dar m-a atenționat că voi avea o colegă de cameră . Ea mi-a zis că trebuie să plece pentru că mai are niște treabă și că speră că mă voi înțelege cu acea fată . Mama pleacă și eu intru în cameră .
Tamara : Au trecut deja două luni de la moartea Mayei . Încă nu am o colegă nouă de cameră . Când îmi aduc aminte de Maya , îmi vine să îi omor pe toți cei vinovați de moartea ei . Dacă nu ar fi venit niciodată pe această stație spațială blestemată unde toți copii sunt sortiți morții , acum ar mai fi fost în viață .
Am fost anunțată că noua mea colegă este pe drum . Dar oare când va sosi ? Totuși , ar fi fost mai bine pentru ea , indiferent cine ar fi , să rămână pe Gliese 581 g , unde doar kryptasenii și ferasenii sunt o amenințare . Aici riscă să moară în chinuri groaznice , la fel ca și Maya . Dintr-o dată , ușa se deschide . Doamne , doamne , te rog , să nu fie ei ...
Tearlynn : Spre surpriza mea , camera era întunecată iar lumina era stinsă . Eu aprind lumina și o văd pe colega mea de cameră . Avea părul lung de culoare mov și ochii mov. Ea stătea ghemuită și îndesată într-un colț al camerei , de parcă i-ar fi fost teamă de ceva .
- Bună . Nu îți face griji , nu îți fac nimic . Eu sunt noua ta colegă de cameră , Tearlynn Shadowsky mă numesc .
Fata a răsuflat ușurată și a prins curaj să iasă din colțul acela . A început să spună primele cuvinte .
- B-Bună ... Eu ... Eu ... Sunt Ta ... Ta ... Tamara Ro .... Ro ..... Romero ......
- Încântată , Tamara . Dar ce e cu tine , parcă ți-ar fi frică de ceva .
- D-Da .
- De ce îți e așa de teamă ?
Nu aud nici un răspuns .
- Bine dacă nu vrei să îmi spui , eu nu te voi forța . Doar o întrebare ... nu faci parte din familia Romero ?
- Ba da ...
- Asta e bine , mama mea a fost bună prietenă cu părinții tăi .
Încep să îmi despachetez hainele . Văd că era un pat liber , unul turcoaz , și mă instalez acolo . Era o cameră foarte drăguță , cu tot ce aveai nevoie . Exista și o baie , ceea ce înseamnă că nu este baie publică , iar asta m-a bucurat .
- Po .... Po ....
- Ce este ? Spune .
- Poți ... să îmi spui ...... Tamy .
- Tamy ? Ce poreclă drăguță .
- M-Mulțumesc ...
Trebuie să recunosc , ceva mi se pare ciudat la fata asta . Ce e cu ea de nu poate vorbi și îi este atât de frică ? Este ceva ciudat și necurat în legătură cu stația asta spațială . Orice ar fi , sper că mama mea nu este implicată în asta .
Acum am observat că există un emițător de sunete în această cameră . Mă gândesc la oare ce funcție ar avea și , chiar atunci , aud o voce venind din emițător . Era o voce de robot , care zicea că Tearlynn Shadowsky este chemată în laboratorul 87 de către profesor Ailynn Shadowsky . Prin urmare , îmi transmitea un mesaj prin care mama mea mă chema la ea . Am ascultat ceea ce a zis emițătorul și m-am dus în laboratorul unde lucra mama .
Tamara : Noua mea colegă pare a fi destul de prietenoasă . Este fiica doamnei Shadowsky , așa că îmi va fi mai ușor să mă împrietenesc cu ea . Când a ajuns , a remarcat imediat frica ce mă cuprindea . Îmi era frică să nu fie ei , dar s-a dovedit că era doar ea .
La puțin timp după ce ea s-a îndreptat către laborator , ei au intrat pe ușă .
- Tamara Romero , este timpul pentru testul zilnic .
Eu nu am avut cum să mă împotrivesc , așa că am mers cu ei . Mă duceau în laboratorul 29 , unde avea loc testul zilnic . Mă săturasem până peste cap de asta , dar nu aveam ce face . Părinții mei au murit încercând să oprească aceste lucruri , deci aveau cele mai dure restricții pentru mine , cu mult mai dure decât ale celorlalți .
Ciudat , de data asta mi-au luat doar puțin sânge , chestie la care nu mă așteptam . Probabil pentru că venise și Tearlynn aici . În perioada în care nu a mai fost Maya , toți am suportat lucruri mai dure și ne-a fost luat mult sânge . În drumul de întoarcere am trecut pe lângă laboratorul 87 , unde lucra mama lui Tearlynn . Ea vorbea liniștită cu mama ei , nici nu bănuia ce se întâmplă cu adevărat aici .
Tearlynn : Eu vorbeam liniștită cu mama mea . Îi povesteam despre Tamara și de faptul că ea e fiica soților Romero . Auzind asta , ea a fost foarte încântată . S-a oferit și să o adopte , dar mai rămâne să vedem ce va spune ea . Când mă uit în spre geam , o văd pe Tamara , care era dusă undeva , însoțită de doi bărbați înalți care aveau măști pe față .
- Mama , uite-o pe Tamy ! Unde o duc ?
- Ce ? O duc undeva ? Unde ?
- Nu știu , azi am sosit aici , credeam că ști .
- Copii nu ar trebui duși nicăieri . Ah , stai , e ora mesei . Poate o duc la cantină .
Eu mă îndrept spre Tamy , dar , când am ajuns , ea deja o luase înainte .
Tamara : Tearlynn m-a observat , și de aceea am fost nevoită să o iau înainte . Am avut noroc că doar eu o observasem , căci dacă ar fi observat-o și ei , ar fi fost dusă în laboratorul 29 . La puțin timp după ce am ajuns în cameră , a ajuns și ea .
Tearlynn : Am ajuns și eu în cameră . Tamy era deja acolo , și stătea pe patul ei de culoare mov . Îmi fac curaj să o întreb ce căutau acei oameni cu ea și de ce nu se află în cantină .
- Tamy .... De ce erau acei oameni cu tine și de ce nu ești în cantină ca să mănânci ?
Tamy nu mi-a răspuns .
- Haide , poți să îmi spui .
- Nimic .
Am rămas uimită și fericită în același timp . Tamy a zis pentru prima dată o propoziție completă făra a repeta sau a se întrerupe . Bine , era de fapt o propoziție de un cuvânt , dar e bine și așa . Cât despre răspunsul ei , nu cred că e adevărat ceea ce a zis .
- Bine .
Când m-am întors cu spatele , am observat un pansament pe brațul ei drept .
- Tamy , ce ai pățit ?
- Am făcut un vaccin . Nu am voie să mănânc toată ziua . Tu dute să mănânci .
Acum că Tamy mi-a zis adevărul , am putut să mă duc în cantină .
Tamara : Tearlynn s-a prins de faptul că prima dată am mințit . Însă mi-a văzut pansamentul , așa că a trebuit să inventez ceva . Doar partea cu vaccinul a fost inventată , chiar nu am voie să mănânc toată ziua . De fapt , nu am voie să mănânc până la următorul test , așa că e posibil să pierd ori micul dejun , ori prânzul de mâine .
O să mă descurc eu cumva , dar va trebui să o mint și păcălesc în continuare , ceea ce mă întristează . Sper doar că ea nu va experimenta ceea ce am experimentat și eu . Desigur , am fost forțată . Așa cum am mai spus , îmi doresc sincer să nu aibă aceiași soartă cu Maya sau cu mine , dar în special soarta Mayei .
Tearlynn : Am ajuns în cantină . Era un peisaj de groază . Totul era întunecat și plin de pânze de păianjeni . Să nu mai zic că toți copii aveau un pansament sau niște fire agățate de ei . Altul avea o cască electronică pe cap . Am început să cred că mă aflu în iad , la un spital de nebuni sau că am un coșmar cumplit . Nu , nici imaginația mea nu ar putea concepe ceva atât de îngrozitor , și , dacă ar fi fost așa , Tamy nu ar mai fi fost reală , nu îmi doream asta .
Toate scaunele aveau un nume scris pe ele . Pe unul , locul 76 , am văzut numele ” Tamara Romero ” , iar , lângă al ei , un scaun cu numele “ Maya Cloudstorm ” . Celelalt era ocupat , așa că am presupus că numele fostei colege de cameră a Tamarei era Maya . M-am așezat pe locul Mayei .
Din toată sala , ce conținea cinci sute de locuri , doar doua sute treizeci sau doua sute patruzeci erau ocupate , adică puțin sub jumătate . Oare ce s-a întamplat cu ceilalți copii ? În fine , m-am apucat de mâncat , iar toată sala se uita ciudat la mine , în timp ce îi puteam auzi bârfind . Existau câteva propoziții pe care le auzeam mereu : Aceea este noua colegă a Tamarei ? A venit în locul Mayei ? Sper să nu aibă aceeași soartă cu Maya .
Le-am auzit de cel puțin o sută de ori pe fiecare . Însă aceste propoziții m-au făcut să mă întreb ce s-a întamplat cu așa-zisa Maya Cloudstorm , fosta colegă de cameră a Tamarei Romero , îm locul căreia venisem eu . Mi-am stabilit să o întreb pe Tamy mai multe despre ea , Maya și acest loc .
Tamara : Tearlynn sosește într-un final . Pare că vrea să îmi pună câteva întrebări .




SFÂRȘITUL CAPITOLULUI 2