Give me just a kiss

[Lara]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Trandafirul:

Floare a frumusetii.
Acum pentru mine.
Planta a tristetii.




Flacari, doar flacari ,atat se vedea in jurul meu.Puteam sa o vad pe sora mea Carla cum isi recapata cunostiinta.Am incercat sa ajung la masina cuprinsa de flacari,dar a fost prea tarziu,caci,masina a explodat si cu ea s-au dus si sansele mele la o viata linistita alaturi de familia mea.

Tin minte aceasta intamplare ca si cum s-ar fi intamplat ieri.Amintirea sa dureroasa nu ma lasa in pace nici acum dupa patru ani ,patru ani in care am incercat sa localizez si sa distrug clanul care mi-a ucis familia si totodata si cea mai buna prietena Elisa,o fiinta cum nu v-a mai exista pe acest pamant.
Cu durere,dar si cu ura in suflet imi amintesc acea seara blestemata in care acei asasini fara inima au violat-o si sfartecat-o in bucati fara remuscari,crezand ca ea era fata de numai paisprezece ani care a fost martora la una dintre afacerile lor cu droguri.
Dar s-au inselat,acea fata nu era ea, eram eu ,Erica Johnson,o biata copila care a crezut ca poate scapa nevatamata dupa ce a fost martora la una dintre operatiuniile cu droguri ale clanului supranumit:,,Drgon&Rose''.



Mi se spunea sa nu urasc toti trandafirii doar pentru ca m-a intepat un spin,dar cum sa le dau dreptate cand acel spin mi-a sfasiat sufletul.



Erica pov:

In sfarsit rasare soarele mult asteptat.Desi sunt o adepta mai mult a ploii,soarele nu imi displace atat de mult,fiindca doar el imi mai lumineaza viata.

Astazi e prima mea zi la liceul Halliwell,dar si ziua in care voi incerca sa dau de asasini ,deoarece am auzit un pont cum ca si-ar face veacul aici in San Francisco.
Observ ca e ora sase patruzeci si cinci ,iar eu ma ridic cu greu din pat in drum spre baie.
Dupa ce imi fac toaleta de dimineata merg sa ma imbrac cu o pereche de blugi inchisi,o pereche de cizme negre pana la genunchi , un maieu negru mulat cu un decolteu mijlociu, dar destul cat sa-mi arate formele de la mama natura,iar apoi merg sa ma machiez cat mai natural.
Dupa ce termin,ma duc in bucatarie sa-mi iau un mar,iar apoi ma indrept spre decapotabila mea de culoare negra in care ma urc si o iau la goana spre scoala.

Ajung la scoala,iar din momentul in care am intrat in clasa ,parca orele au zburat pentru ca foarte repede a venit vremea sa plec acasa.
Ce bine!macar acum am timp sa ma ocup de acei nenorociti.
Indata ce ajung acasa ma schimb in costumul meu in care ma imbracam cand aveam astfel de misiuni,imi iau toate armele ,inclusiv un cutit ascuns la cizma dreapta pentru orice eventualitate si pornesc spre persoana care imi v-a spune unde se afla cartierul general al clanului.
De data asta imi iau motocicleta mea neagra pentru a nu putea fi detectata asa de usor si plec spre acel tip.
Ajung la destinatie care se pare ca e o fabrica veche ,nici macar nu stiu de ce nu ma mira,iar acolo il gasesc intr-un colt pe Normand tipul pe care-l cautam.
-Hei,tu esti Normand?il intreb eu pentru a nu avea nici o indoiala.
Vazand ca nu are de gand sa-mi raspunda ma duc spre el,iar cu pistolul indreptat spre capul lui ii pun aceeasi intrebare.
Se pare ca atunci cad are un pistol la tampla si un mut poate vorbi.
-Da, eu sunt si cei cu asta?
Se pare ca omul are niste curaj dar nu se intampla nimic am eu grija sa-i dispara.
-Am cateva intrebari pentru tine la care sut sigura ca imi vei raspunde cu toata sinceritate.spun eu in timp ce imi pun pistolul in dreptul inimii lui.
Il aud cum inghite in sec,si observ ca incepe sa vorbeasca,,Asa-i mai bine'' spun eu in gand.
-Si cam ce intrebari ar fi acelea?
-E in legatura cu un clan despre care am auzit ca sti unde se afla,clanul Dragon&Rose.
-Ai auzit gresit,nu stiu nimic.
Considerand ca ar trebui sa-l sperii si mai mult imi indrept pistolul spre o fereastra si apasand tragaciul spun:
-Acum ti-ai amintit?
-Da ,da bineinteles ,dar te rog nu imi face rau.zice Normand cu o fata de parca l-ar fi vazut pe Diavol,nu ca o sa ajunga in alta parte bineinteles.
In cateva minute aflu tot de la Normand,iar eu ca o buna samariteana ce sunt l-am impuscat nu in cap ,ci in inima ca sa moara mai repede si fara suferinta ,cel putin asa imi place sa cred.
Se pare ca nu m-am inselat,clanul chiar isi face veacul pe aici si chiar la iesirea din oras.
Sigur ca stiu ca ar trebui sa-mi fac un plan,dar ca de obicei in loc sa-mi ascult mintea,imi ascult inima si astfel am pornit spre acei criminali.