Am urmarit si eu acest anime pe vremea A+-ului, nu prea imi mai amintesc eu toate detaliile, insa stiu ca pe atunci il gaseam destul de infricosator, deoarece mereu era o atmosfera ciudata si tensionata cand acei copii intrau de unii singuri noaptea in acea scoala bantuita, iar coloana sonora sporea si mai mult aceasta senzatie. De asemenea, nici monstrii nu erau chiar de lepadat, unii intr-adevar pareau destul de caraghiosi si amuzanti, cu greu puteai sa ii iei in serios, dar altii erau destul de hidosi si inspaimantatori, inca imi amintesc episodul cu fantoma aceea care canta la pian piese ale lui Beethoven, ma treceau fiorii cand auzeam Fur Elise-ul acela ( sau era Moonlight Sonata, nu imi mai amintesc exact).
Povestea nu a fost cine stie ce, asta pentru ca seria era mai mult episodica si nu bazata pe continuitate, nu prea aveau legatura episoadele intre ele, poate doar la sfarsit ce au inceput sa se lege. De asemenea, desi umorul era unul simpatic, de cele mai multe ori era hit and miss, in mare parte cu tente ecchi, nimic exceptional, dar poate ca a fost mai bine, deoarece pana la urma anime-ul este in primul rand horror si daca se insista prea mult cu umorul se ducea si putinul de teama care il mai aveai uitandu-te la acesta. Personajul meu preferat este Amanojaku, mi-a placut felul in care s-a dezvoltat acesta pe parcursul povestii, dintr-un demon sarcastic si rauvoitor, intr-unul care a ajuns sa ii pese de soarta copiilor, ba chiar sa se puna in pericol pentru acestia. Grafica nu prea m-a convins, destul de rudimentara, in genul Cowboy Bebop, dar pentru mine aceasta nu este de maxima importanta intr-un anime, so nu m-a impiedicat sa ma bucur de serie.
All in all, un anime ok care pe mine unul m-a distrat si captat, insa cu cateva lacune peste care am putut sa trec cu vederea relativ usor, so nota 8 pentru acesta si il recomand fanilor genului horror, insa cu o avertizare: nu este un horror care sa se ia prea mult in serios cum este Hellsing sau Jigoku Shoujo, so nu va asteptati la cine stie ce plot, ganditi-va ca e un fel Scooby-Doo in varianta japoneza, doar ca in loc de un caine tont, avem o pisica aroganta.
Povestea nu a fost cine stie ce, asta pentru ca seria era mai mult episodica si nu bazata pe continuitate, nu prea aveau legatura episoadele intre ele, poate doar la sfarsit ce au inceput sa se lege. De asemenea, desi umorul era unul simpatic, de cele mai multe ori era hit and miss, in mare parte cu tente ecchi, nimic exceptional, dar poate ca a fost mai bine, deoarece pana la urma anime-ul este in primul rand horror si daca se insista prea mult cu umorul se ducea si putinul de teama care il mai aveai uitandu-te la acesta. Personajul meu preferat este Amanojaku, mi-a placut felul in care s-a dezvoltat acesta pe parcursul povestii, dintr-un demon sarcastic si rauvoitor, intr-unul care a ajuns sa ii pese de soarta copiilor, ba chiar sa se puna in pericol pentru acestia. Grafica nu prea m-a convins, destul de rudimentara, in genul Cowboy Bebop, dar pentru mine aceasta nu este de maxima importanta intr-un anime, so nu m-a impiedicat sa ma bucur de serie.
All in all, un anime ok care pe mine unul m-a distrat si captat, insa cu cateva lacune peste care am putut sa trec cu vederea relativ usor, so nota 8 pentru acesta si il recomand fanilor genului horror, insa cu o avertizare: nu este un horror care sa se ia prea mult in serios cum este Hellsing sau Jigoku Shoujo, so nu va asteptati la cine stie ce plot, ganditi-va ca e un fel Scooby-Doo in varianta japoneza, doar ca in loc de un caine tont, avem o pisica aroganta.
![[Imagine: tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png]](http://s28.postimg.org/my0sya859/tumblr_static_tumblr_static_dilvsoojho0sgwoc0s4s.png)
"What's wrong isn't me, what's wrong is the world!"