Incotro ne indreptam, vom fi ultimii care ne aducem aminte de copilarie ca de perioada in care faceam tampenii inocente, de micile placeri ieftine a le vietii si de multe ori gratuite?
O sa pun aici ce am scris candva pe blogul meu si o sa va intreb, de ce generatiile noi par din ce in ce mai teribiliste, mai obsedate de a-si afirma imaginea si individualitatea prin toate metodele gresite, negative si trecatoare.
Pot continua cu inca doua articole:
Mature content and language
O sa pun aici ce am scris candva pe blogul meu si o sa va intreb, de ce generatiile noi par din ce in ce mai teribiliste, mai obsedate de a-si afirma imaginea si individualitatea prin toate metodele gresite, negative si trecatoare.
Citat:Am crezut ca voi ramane mereu copil, copil ai anilor 90', ca noul mileniu nu va veni niciodata si ca voi sta in fiecare seara pe balcon si voi privi stelele in incercarea zadarnica de a gasi Orionul. Stiam ca nu se vede din bucatica mea de lume, dar nu ma puteam abtine.
Am crezut ca zilele in care faceam roboti din pachete de Marlboro nu se vor sfarsi vreodata, acum nu-mi mai pasa de ambalajul in sine ci de continut; sau de jumatatile de ora in care mestecam guma Turbo ca abia apoi sa incep sa-i simt gustul. Nu stiu de ce-mi placeau, de ce ne placeau si nu mai stiu daca le cumparam sa le mananc sau doar pentru abtibilduri, poze si tatuaje. Baietii aveau colectii imense de masini si fotbalisti si schimbau dublurile intre ei, asa cum faceam cu surprizele de la Chipicao in generala, sau cele de la Kinder de pe vremea cand erau in oua aurii de plastic.
Stiu ca prin clasa intai eram toti innebuniti de sticksuri si in fiecare pauza cumparam de la magazinul de langa scoala, care acum e inchis si nimeni nu mai stie ce a fost vreodata. Nimeni in afara de noi, cei care am crescut si nu ne mai jucam pe acolo. Cel mai trist e ca nu se mai joaca nimeni asa cum stiam noi, sotronul, frunza, nu mai sare nimeni coarda si nu mai stie nimeni miscarile de elastic. Nu se mai ascund copii pe sub masini, in copaci, prin gradini, garduri si nu mai sare nimeni pe geamul de la etajul 1 al scarii, nu mai inventeaza nimeni reguli la prinselea pe animale sau nume.
Nu-mi aduc aminte ultima oara cand am jucat Mario, stiu doar ca il detestam pe ala mic si verde de-l chema Luigi. Si n-am terminat niciodata jocul, n-am salvat printesa, dar am inghitit la ciuperci halucinogene si banuti de am zis ca-l fac banca pe micul instalator. N-am terminat nici Hercules, iubeam jocurile de consola in care bagam dischete, Tom si Jerry, Pacman, Bomberman si multe altele.
Ma simt de parca as scrie in oracol, le mai tine minte cineva? Cred ca mai am asa ceva pe acasa, desi ma cam indoiesc. Caietele cu intrebari care le dadeam colegilor sa le completeze si apoi sa deseneze ceva la sfarsit. Am avut o lene teribila mereu la completat. Ar fi fost curios sa ma gandesc ce ne-am spus pe atunci.
Daca ai fi citit ce scriam ca raspuns la intrebarea ce ascultam probabil iti ziceam Cher, Modern Talking, Michael Flatley, Roxette si niste chestiute romanesti pe care le auzeam zilnic. Cine nu auzise de Andre cu platformele lor de 13 cm, de Genius si melodiile lor de pe Atomic si orasul lor trist? Sau Animal X si ASIA? Sau de Mihai Traistariu in Valahia cand Suzana le furase bananele? Daca nu, trebuie sa fi trait intr-o pestera sau aveai dopuri in urechi.
Faceam mereu galagie si mereu babele aruncau dupa noi cu borcane cu apa, altele cu oale cu apa fiarta. Altii ar fi zis ca's debile, dar noi le intaratam. Furam flori si fructe, aruncam cu bulgari de zapada in geamuri sau le faceam mici cazemate pe pres. Cei de la Sectia 5 deja ne stiau dupa nume si delicte, ma rog, nu a fost niciodata ceva serios, dar cine putea sa ignore reclamatiile nebunei de la 4. Toti o detestam, si dupa ce nu a mai fost ea am detestat-o si pe fiica ei, care era la fel de nebuna, dar nu atat de crizata.
Ah, ce vremuri.
Am tras cu prastia si faceam cornete de hartie din caietele din clasele primare. Imi aduc aminte de Vacanta Mare cand avea 3 membrii si erau amuzanti. Imi aduc aminte cand radeam cu lacrimi la Divertis si Carcotasi si cum ii asteptam in fiecare duminica. Ma uitam la Abracadabra si GeneratiaPRO si Academia Vedetelor si Ploaia de stele. Nu puteam sa traiesc fara Cartoon Network asa cum era el pe atunci.
Si ar mai fi atatea de zis, cert e ca macar noi am stiut sa fim copii.
Pot continua cu inca doua articole:
Mature content and language
probabil n-ai primit niciodata
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
telegramele mele sau poate
nu credeai ca e vital cand
lumea mea se descompunea
in ceasuri si goluri
de mine
au imbatranit in cadente
si sentimentele mele
sub greutatea
atator vieti netraite...
Clicky