14-01-2010, 07:33 PM
Hallo:X si multumim de commenturi :X speram sa ne cititi in continuare :>
Dupa ce "Domul Aroganta" a pasit afara din apartament, am inceput sa conversez cu Lukas in legarura cu el, insa desi paream calm, adevarul era ca ma simteam inca uimit. Si cand credeam ca Cel de Sus nu poate fi atat de rau precum spun altii, dar ce angajat mi-a dat... Nici nu stiu daca ar trebui sa multumesc pentru el, sau sa-mi dau pumni in cap.
-Imi pare rau, Dante. Dupa cum vezi e cam irascibil, mi s-a adresat Lukas, asezandu-se pe locul pe care inainte a sezut brunetul.
-Arogant, mandru, plin de sine, toate acestea duse la extrem? Da ai dreptate, dar nu e o problema. Faptul ca arata atat de bine, m-ar putea face sa-i iert atitudinea insuportabila, am replicat eu pe urma, zambind usor.
-Atunci, te anunt din timp ca Marko nu e genul ala de baiat, asadar, iti va fi cam greu cu el, spune blondul, razand.
-Stai linistit, nici nu trebuie sa fie, am rostit pe urma, prinzandu-mi putin din pielea buzei inferioare intre degetul mare si aratator, semn ca am cazut pe ganduri. Lukas tacea si ma urmarea, insa eu am si uitat ca era acolo.
-Dante, eu te vad un om relativ linistit, dar cine stie ce Dumnezeu iti poate mintea, a replicat blondul, afisand o expresie nedumerita.
-Asta e ceva ce nu multa lume stie. Am si eu accese de furie , si atunci nu cred ca ti-ai dori sa-mi stai prin preajma, am spus pe urma, gasindu-mi o pozitie mai confortabila pe fotoliu.
-Nu prea imi vine sa cred, dar nici nu as vera sa vad... stii ca eu astazi plec inapoi in Germania pentri cateva saptamani, si Marko nu vera sa se intoarca nici cu rugaciuni, pentru ca vera sa afle cu orice pret care e tradatorul acela ce ii da planurile peste cap. Dar il las in grija ta, asadar nu-mi fac griji, desi sper ca isi va schimba atitudinea fata de tine. Desigur, eu voi mentine legatura cu el, si ma informa in legatura cu tot ce se intampla.
-Dar parca numai ieri ai ajuns aici, si deja vrei sa pleci? Ce urat, am spus eu in gluma, continuand apoi cu zambetul pe buze: Iar in legatura cu baiatu, stai linistit ca pot sa ma descurc cu o pacoste ca el. Zicand acele cuvinte, m-am ridicat in picioare, salutandu-l printr-o strangere de mana si cu o urare de "Drum bun", conducandu-l apoi pana la usa. Hmm... si inca ce grija voi avea de el, rostesc cu voce tare dupa ce am ramas singur in apartament, afisand un zambet siret. Nici eu nu stiu de ce am facut-o dar numai acea expresie ar fi putut descrie ce imi trecea prin minte cand ma gandeam la frumosul ala.
Ma gandeam ca totusi nu putea fi atat de rau sa il dadacesc, desi stiam ce fel de atitudine avea. Dupa cum am spus, faptul ca era atat de frumos, i-ar putea compensa atitudinea aia de intepat. Adevarul e ca baiatul incepuse sa ma intereseze, si marele meu noroc, sau poate ghinionul vietii mele, era ca aveam sa imi petrec mult timp cu el.
Fiind obosit dupa acea zi, care a fost pe jumatate plictisitoate, am decis sa ma arunc direct in patul meu vrand sa ma odihnesc. Mi-am mai aprins o ultima tigara pe ziua aceea si turnandu-mi un ultim pahar de vin. Apoi dupa cinci minute, am inghitit restul lichidului din pahar, indreptandu-ma spre dormitor. Mi-am lasat hainele aruncate pe unul din scaunele aflate in incapete, ramanand doar in boxerii mei albi. Dupa ce m-am asezat in pat, am adormit in scurt timp, insa parca nu dupa foarte multa vreme, mi-am auzit telefonul sunand, si am raspuns obosit.
-Dante, am nevoie de tine si nu accept un refuz!, imi spune o voce placuta, pa care o recunosc indata.
-Oh, Marko... Nu-mi spune ca deja ma vrei, am replicat eu, cu o nota de oboseala in voce.
-Ce tot bolborosesti acolo, desteptule? Vreau sa vii maine cu mine la restaurant, ca sa imi pot duce la bun sfarsit misiunea!
-Ah, asta era? Atunci ar fi bine sa fie o cina romantica, daca ma trezesti la trei dimineata. Si apropo, cred ca ai vrut sa spui "Astazi". Ziua de ieri a fost pana acum trei ore. Hai... vorbim la o ora mai rezonabila, gute Nacht, rostesc eu, incheind conversatia, inainte sa mai comenteze ceva si nevrand sa-mi sara somnul. Ca sa fiu sigur ca nu mai suna, mi-am inchis telefonul mobil, trantindu-mi din nou capul pe perna. Sincer sa fiu, habar n-aveam de ce nu isi lua partenera cu el, si m-a trezit tocmai pe mine, dar stiam ca avea sa ma lamureasca el. Mi-am inchis din nou ochii, cazand intr-un somn profund, care speram sa-mi ajunga pentru tot restul zilei lungi care ma astepta.
Dimineata a venit mai repede decat as fi sperat, iar pleoapele mi s-au ridicat grele, descoperindu-mi ochii negri inca putin obositi si lenesi. M-am ridicat din pat, urmand drumul spre baie, unde m-am scapat de boxeri, intrand la un dus pentru a-mi revigora trupul. O senzatie atat de placuta si-a facut prezenta in momentul in care picaturile calde mi-au atins trupul, incet eram in stare sa nu mai ies de acolo pentru o lunga perioada de timp... si exact asta am si facut. Habar nu am cat timp am petrecut la dus, insa stiu sigur ca atunci cand am iesit, ceasul arata ora doisprezece, iar eu habar n-aveam la ce ora m-am trezit. Aveam in jurul taliei un prosop alb, ce-mi acoperea partile intime, iar un altul l-am pus dupa gat, incepand pe urma sa-mi sterg parul ud si in acelasi timp iesind in dormitor. Am ramas uimit vazandu-l pe Marko asteptand pe fotoliul pe care a stat si in ziua precedenta, mai ales ca habar nu aveam cum a intrat. S-a ridicat de indata cum m-a vazut, si a venit spre mine, nervos cu bratele incrucisate.
-La ce dracu' ti-a stat capul cand ti-ai inchis telefonul ala nenorocit?! A trebuit sa vin pana aici ca sa iti spun ca la ora unu trebuie sa mergem la restaurant! a spus el, aproape strigand si vizibil iritat.
-Oh, mai incet cu volumul, te rog, am rostit eu, asezandu-mi degetul aratator pe buzele sale moi si rolazi, indemnandu-l sa caste ochii, pe urma sa se incrunte.
-Ce?! Stai putin! Tu nu-mi spui mie ce sa fac! Vorbesc cat de tare am chef si urlu cat ma tin plamanii, ai inteles?! Striga pe urma, lovindu-mi mana a carui deget il aveam presat pe buzele sale. Imi venea sa rad, vazand cat de mult se agita pentru o prostie, si chiar si mie mi se parea ciudat... insa credeam ca era chiar dragut, in ciuda comportamentului.
Avand in vedere ca nu eram interesat de femei, el mi-a captat oarecum atentia, desi cred ca puteam fi sigur ca nu era si viceversa. Dar exista un mod de a afla...
-Stii, poate ca daca ti-ai folosi vocea in alt mod, era mai bine, am spus apropiindu-mi chipul de al sau. De aproape ochii lui pareau si mai frumosi... atat de speciali.
-Ce dracu' crezi ca faci?! m-a oprit el la o distanta de cativa centimetrii de buzele sale, lovindu-ma cu pumnul in umar. Esti pe invers? Interaba pe urma, parca nu serios, insa i-amn raspuns sincer, cu o simpla afirmatie urmata apoi de un scancet slab si scurt, din cauza loviturii pe care am primit-o.
-Perfect! Pe langa faptul ca trebuie sa raman aici si ca trebuie sa gasesc un tradator nenorocit, seful meu e si cretin si se da la mine! chiar perfect! A spus Marko pe urma, dandu-si ochii peste cap.
Nu mi s-a parut ca avea ceva impotriva orientarii mele sexuale, ci nu i-a convenit ca am incercat sa il abordez. Mandria asta...
-Sa inteleg ca daca eram un baietel de saptesprezece sau optsprezece ani, slabut si dragut, reuseam? intreb eu mai mult in gluma, razand pe urma.
-Da, dar dupa cum stii, nu esti! Deci stai pe locul tau, amice! Imi spune el, parand atat de hotarat si sigur pe sine. Si du-te sa pui niste haine pe tine! Trebuie sa plecam imediat, continua apoi, masurandu-ma din cap pana-n picioare, apoi oprindu-si privirea pe pieptul meu, pe care inca se prelingeau picaturi de apa, conturandu-mi pe urma muschii abdomenului. As fi putut jura ca nu a facut-o numai de forma, ci intentionat, asadar zambesc din nou, prinzandu-l de barbie, si indemnandu-l sa-si ridice privirea spre mine.
-Ma duc sa ma imbrac, Schöner*, i-am spus, facandu-i cu ochiul, indreptandu-ma apoi spre camera. Era evident ca ii placeau complimentele,altfel cu siguranta ar mai fi gasit el ceva de comentat.
In scurt timp, ies din camera, imbracat in costumul meu alb, al carui sacou l-am lasat desfacut, si pe urma l-am anuntat pe brunet ca eram pregatit. Am mai completat cu parfumul meu preferat, Black Code, Armani, mi-am trecut mana prin parul meu negru, care inca era putin ud, apoi m-am incaltat si am iesit amandoi pe usa, indreptandu-ne spre masina mea.
Pe drum am aflat cum a reusit sa intre in apartamentul meu, si desigur, s-a folosit de puterea sa de a controla mintile oamenilor. Pur si simplu i-a ordonat menajerei sa-i dea cheile, si astfel a intrat.
Ajunsi in fata restaurantului, am vambit multumit, abia asteptand sa-l vad in actiune, sau mai degraba cum va sta sa controleze mintile altora. Stiam ca avea sa fie interesant...
_________
*Schöner=frumosule
Capitolul IV
Dupa ce "Domul Aroganta" a pasit afara din apartament, am inceput sa conversez cu Lukas in legarura cu el, insa desi paream calm, adevarul era ca ma simteam inca uimit. Si cand credeam ca Cel de Sus nu poate fi atat de rau precum spun altii, dar ce angajat mi-a dat... Nici nu stiu daca ar trebui sa multumesc pentru el, sau sa-mi dau pumni in cap.
-Imi pare rau, Dante. Dupa cum vezi e cam irascibil, mi s-a adresat Lukas, asezandu-se pe locul pe care inainte a sezut brunetul.
-Arogant, mandru, plin de sine, toate acestea duse la extrem? Da ai dreptate, dar nu e o problema. Faptul ca arata atat de bine, m-ar putea face sa-i iert atitudinea insuportabila, am replicat eu pe urma, zambind usor.
-Atunci, te anunt din timp ca Marko nu e genul ala de baiat, asadar, iti va fi cam greu cu el, spune blondul, razand.
-Stai linistit, nici nu trebuie sa fie, am rostit pe urma, prinzandu-mi putin din pielea buzei inferioare intre degetul mare si aratator, semn ca am cazut pe ganduri. Lukas tacea si ma urmarea, insa eu am si uitat ca era acolo.
-Dante, eu te vad un om relativ linistit, dar cine stie ce Dumnezeu iti poate mintea, a replicat blondul, afisand o expresie nedumerita.
-Asta e ceva ce nu multa lume stie. Am si eu accese de furie , si atunci nu cred ca ti-ai dori sa-mi stai prin preajma, am spus pe urma, gasindu-mi o pozitie mai confortabila pe fotoliu.
-Nu prea imi vine sa cred, dar nici nu as vera sa vad... stii ca eu astazi plec inapoi in Germania pentri cateva saptamani, si Marko nu vera sa se intoarca nici cu rugaciuni, pentru ca vera sa afle cu orice pret care e tradatorul acela ce ii da planurile peste cap. Dar il las in grija ta, asadar nu-mi fac griji, desi sper ca isi va schimba atitudinea fata de tine. Desigur, eu voi mentine legatura cu el, si ma informa in legatura cu tot ce se intampla.
-Dar parca numai ieri ai ajuns aici, si deja vrei sa pleci? Ce urat, am spus eu in gluma, continuand apoi cu zambetul pe buze: Iar in legatura cu baiatu, stai linistit ca pot sa ma descurc cu o pacoste ca el. Zicand acele cuvinte, m-am ridicat in picioare, salutandu-l printr-o strangere de mana si cu o urare de "Drum bun", conducandu-l apoi pana la usa. Hmm... si inca ce grija voi avea de el, rostesc cu voce tare dupa ce am ramas singur in apartament, afisand un zambet siret. Nici eu nu stiu de ce am facut-o dar numai acea expresie ar fi putut descrie ce imi trecea prin minte cand ma gandeam la frumosul ala.
Ma gandeam ca totusi nu putea fi atat de rau sa il dadacesc, desi stiam ce fel de atitudine avea. Dupa cum am spus, faptul ca era atat de frumos, i-ar putea compensa atitudinea aia de intepat. Adevarul e ca baiatul incepuse sa ma intereseze, si marele meu noroc, sau poate ghinionul vietii mele, era ca aveam sa imi petrec mult timp cu el.
Fiind obosit dupa acea zi, care a fost pe jumatate plictisitoate, am decis sa ma arunc direct in patul meu vrand sa ma odihnesc. Mi-am mai aprins o ultima tigara pe ziua aceea si turnandu-mi un ultim pahar de vin. Apoi dupa cinci minute, am inghitit restul lichidului din pahar, indreptandu-ma spre dormitor. Mi-am lasat hainele aruncate pe unul din scaunele aflate in incapete, ramanand doar in boxerii mei albi. Dupa ce m-am asezat in pat, am adormit in scurt timp, insa parca nu dupa foarte multa vreme, mi-am auzit telefonul sunand, si am raspuns obosit.
-Dante, am nevoie de tine si nu accept un refuz!, imi spune o voce placuta, pa care o recunosc indata.
-Oh, Marko... Nu-mi spune ca deja ma vrei, am replicat eu, cu o nota de oboseala in voce.
-Ce tot bolborosesti acolo, desteptule? Vreau sa vii maine cu mine la restaurant, ca sa imi pot duce la bun sfarsit misiunea!
-Ah, asta era? Atunci ar fi bine sa fie o cina romantica, daca ma trezesti la trei dimineata. Si apropo, cred ca ai vrut sa spui "Astazi". Ziua de ieri a fost pana acum trei ore. Hai... vorbim la o ora mai rezonabila, gute Nacht, rostesc eu, incheind conversatia, inainte sa mai comenteze ceva si nevrand sa-mi sara somnul. Ca sa fiu sigur ca nu mai suna, mi-am inchis telefonul mobil, trantindu-mi din nou capul pe perna. Sincer sa fiu, habar n-aveam de ce nu isi lua partenera cu el, si m-a trezit tocmai pe mine, dar stiam ca avea sa ma lamureasca el. Mi-am inchis din nou ochii, cazand intr-un somn profund, care speram sa-mi ajunga pentru tot restul zilei lungi care ma astepta.
*
Dimineata a venit mai repede decat as fi sperat, iar pleoapele mi s-au ridicat grele, descoperindu-mi ochii negri inca putin obositi si lenesi. M-am ridicat din pat, urmand drumul spre baie, unde m-am scapat de boxeri, intrand la un dus pentru a-mi revigora trupul. O senzatie atat de placuta si-a facut prezenta in momentul in care picaturile calde mi-au atins trupul, incet eram in stare sa nu mai ies de acolo pentru o lunga perioada de timp... si exact asta am si facut. Habar nu am cat timp am petrecut la dus, insa stiu sigur ca atunci cand am iesit, ceasul arata ora doisprezece, iar eu habar n-aveam la ce ora m-am trezit. Aveam in jurul taliei un prosop alb, ce-mi acoperea partile intime, iar un altul l-am pus dupa gat, incepand pe urma sa-mi sterg parul ud si in acelasi timp iesind in dormitor. Am ramas uimit vazandu-l pe Marko asteptand pe fotoliul pe care a stat si in ziua precedenta, mai ales ca habar nu aveam cum a intrat. S-a ridicat de indata cum m-a vazut, si a venit spre mine, nervos cu bratele incrucisate.
-La ce dracu' ti-a stat capul cand ti-ai inchis telefonul ala nenorocit?! A trebuit sa vin pana aici ca sa iti spun ca la ora unu trebuie sa mergem la restaurant! a spus el, aproape strigand si vizibil iritat.
-Oh, mai incet cu volumul, te rog, am rostit eu, asezandu-mi degetul aratator pe buzele sale moi si rolazi, indemnandu-l sa caste ochii, pe urma sa se incrunte.
-Ce?! Stai putin! Tu nu-mi spui mie ce sa fac! Vorbesc cat de tare am chef si urlu cat ma tin plamanii, ai inteles?! Striga pe urma, lovindu-mi mana a carui deget il aveam presat pe buzele sale. Imi venea sa rad, vazand cat de mult se agita pentru o prostie, si chiar si mie mi se parea ciudat... insa credeam ca era chiar dragut, in ciuda comportamentului.
Avand in vedere ca nu eram interesat de femei, el mi-a captat oarecum atentia, desi cred ca puteam fi sigur ca nu era si viceversa. Dar exista un mod de a afla...
-Stii, poate ca daca ti-ai folosi vocea in alt mod, era mai bine, am spus apropiindu-mi chipul de al sau. De aproape ochii lui pareau si mai frumosi... atat de speciali.
-Ce dracu' crezi ca faci?! m-a oprit el la o distanta de cativa centimetrii de buzele sale, lovindu-ma cu pumnul in umar. Esti pe invers? Interaba pe urma, parca nu serios, insa i-amn raspuns sincer, cu o simpla afirmatie urmata apoi de un scancet slab si scurt, din cauza loviturii pe care am primit-o.
-Perfect! Pe langa faptul ca trebuie sa raman aici si ca trebuie sa gasesc un tradator nenorocit, seful meu e si cretin si se da la mine! chiar perfect! A spus Marko pe urma, dandu-si ochii peste cap.
Nu mi s-a parut ca avea ceva impotriva orientarii mele sexuale, ci nu i-a convenit ca am incercat sa il abordez. Mandria asta...
-Sa inteleg ca daca eram un baietel de saptesprezece sau optsprezece ani, slabut si dragut, reuseam? intreb eu mai mult in gluma, razand pe urma.
-Da, dar dupa cum stii, nu esti! Deci stai pe locul tau, amice! Imi spune el, parand atat de hotarat si sigur pe sine. Si du-te sa pui niste haine pe tine! Trebuie sa plecam imediat, continua apoi, masurandu-ma din cap pana-n picioare, apoi oprindu-si privirea pe pieptul meu, pe care inca se prelingeau picaturi de apa, conturandu-mi pe urma muschii abdomenului. As fi putut jura ca nu a facut-o numai de forma, ci intentionat, asadar zambesc din nou, prinzandu-l de barbie, si indemnandu-l sa-si ridice privirea spre mine.
-Ma duc sa ma imbrac, Schöner*, i-am spus, facandu-i cu ochiul, indreptandu-ma apoi spre camera. Era evident ca ii placeau complimentele,altfel cu siguranta ar mai fi gasit el ceva de comentat.
In scurt timp, ies din camera, imbracat in costumul meu alb, al carui sacou l-am lasat desfacut, si pe urma l-am anuntat pe brunet ca eram pregatit. Am mai completat cu parfumul meu preferat, Black Code, Armani, mi-am trecut mana prin parul meu negru, care inca era putin ud, apoi m-am incaltat si am iesit amandoi pe usa, indreptandu-ne spre masina mea.
Pe drum am aflat cum a reusit sa intre in apartamentul meu, si desigur, s-a folosit de puterea sa de a controla mintile oamenilor. Pur si simplu i-a ordonat menajerei sa-i dea cheile, si astfel a intrat.
Ajunsi in fata restaurantului, am vambit multumit, abia asteptand sa-l vad in actiune, sau mai degraba cum va sta sa controleze mintile altora. Stiam ca avea sa fie interesant...
_________
*Schöner=frumosule
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]