Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[+18] Sacrificiu

#1
Hello world! A trecut destul de mult timp de cand nu am mai intrat pe acest forum and I know, shame on me! Insa am de gand sa ma revansez cu un fic nou, poveste originala, neinspirata din niciun anime. Sper sa va placa si ce altceva as mai putea zice? Lectura usoara

Disclaimer: Nu detin versurile sau anumite citate publicate la inceputul catorva capitole si nu fac profit de pe urma lor.

Varsta minima: 16 ani
Gen: romance, comedy, mistery
Observatii cu privire la continut: Daca nu va plac povestile cu si despre vampiri, demoni, ingeri, v-as recomanda sa nu va apucati de citit.
Tipul de comentariu solicitat: Simpla (deocamdata vreau sa va aud parerea in legatura cu povestea in sine)







-1-
*
I’m gonna pick up the pieces,
and build a lego house
if things go wrong we can knock it down…

Cu toate ca era ora 3 dimineata o anumita fata nu putea sa doarma. Statea pe balcon si privea cum ploaia inunda intregul oras. Fuma linistita o tigara si isi lasa mintea sa se odihneasca pentru cateva minute. Incerca sa nu se mai gandeasca la nimic, nu mai vroia sa isi aduca aminte cum in urmatoarea zi trebuia sa se trezeasca devreme si sa mearga la lucru si mai spre seara sa se puna sa mai si invete cate ceva pentru facultate.
Krystal. Krissie ii spuneau prietenii apropiati. De o intalneai pe strada nu prea multe lucruri iti atrageau atentia. La prima vedere puteai sa o descri ca o fata in jurul varstei de 20 de ani, corp atletic, par blond cu suvite negre la baza, putin ondulat si care ii ajungeau pana la jumatatea spatelui, ochii de un auriu intens si cu o privire patrunzatoare. Obisnuia sa se imbrace atat sport cat si elegant. Se simtea bine atat in tocuri cat si in adidasi, fuste sau blugi. Totul depindea de starea de moment, de dorea sa atraga atentia sau pur si simplu sa ramana in umbra.
,,De ce nu putem si noi sa fim ca ploaia asta de primavara? Doar sa existam si sa ne bucuram cu adevarat de tot ce e in jurul nostru…Poate suntem doar prea mandri si aroganti sau cine stie? In fine, mai bine as incerca sa mai dorm putin, trebuie sa fiu la lucru in 4 ore ca altfel sefu o sa faca scandal si de asta chiar nu am nevoie acuma.”
Lucra la un pub din mijlocul orasului ca chelnerita. Aceasta slujba o avea de cand s-a mutat in America in urma cu 4 ani. Eroina noastra s-a nascut in Kyoto, Japonia. In clasa a 10-a i s-a oferit sansa sa se transfere la un liceu foarte renumit din New York. Nu s-a gandit de doua ori inainte sa accepte oferta…
- Krissie! Te-ai trezit?
- Acuma vin Nikky. Pregatesti tu cafeaua in dimineata asta?
- Deja te asteapta asa ca vino repede sa nu se apuce sa planga dupa tine.
Nikky era colega de apartament a lui Krystal si in acelas timp cea mai buna prietena a acesteia. S-au cunoscut la pub o luna dupa ce a fost angajata eroina noastra. Mai incolo avea sa afle ca aceasta pustoaica provenea dintr-o familie foarte instarita, nu avea nevoie de salariul acela de la local insa dorea sa isi demonstreze ei ca putea sa se intretina singura si sa nu apeleze la banii altora. Avea un frate mai mare cu 3 ani decat ea care avea o trupa foarte cunoscuta in oras. De curand au reusit sa obtina un contract cu o agentie recunoscuta in America si se pregateau sa lanseze primul lor CD.
-Si mie imi place sa cant insa niciodata nu as fi putut fi mai buna decat el. Mi-a propus sa facem trupa impreuna dar l-am refuzat. Imi stiu limitele si sunt constienta de faptul ca nu as fi rezistat la toate presiunile mass mediei si faima aceea enorma.
La Krystal ii placea mult faptul ca era realista, insa nu asta le-au apropiat pe cele doua atat de mult.
-Cred ca o sa ma duc sa iti cumpar o medalie astazi.
-De ce?
-Ai reusit sa faci micul dejun fara sa te tai la degete!
-HA HA HA! Ar trebui sa rad de sa cad de pe scaun acuma?
-Defapt e o data de notat in calendar.
-Sunt curioasa cine o sa iti mai faca cafeaua de acum incolo…
-Haide acuma…Nu-mi spune ca te-ai suparat din cauza unui comment inofensiv.
-O saptamana ma las de facut cafea.
Desi au trecut mai bine de 3 ani de cand s-au mutat impreuna, niciodata nu s-au plictisit una cu celalalta. La inceput a fost mai greu pana s-au obisnuit cu obiceiurile celeilalte si pana au invatat sa faca anumite compromisuri.
-Apropo, astazi e randul meu sa fac cumparaturi si randul tau sa speli vasele si sa faci curat prin casa.
-Ok. Apropo, ce ai vrea la cina?
-Orice e bine. Trebuie sa plec la faculta. Ne vedem deseara Krissie!
-Ai grija de tine si spor la ore.
-Tu nu mergi la lucru?
-Trebuie sa fiu acolo intr-o ora. Dupa aia fug pana la faculta si cand ajung acasa ma apuc de curatenie si mancare.
-Te descuri cu toate?
-Cand nu m-am descurcat eu?
-Ce ai de gand sa faci deseara?
-Cum adica ce am de gand sa fac?
-Au trecut 4 ani de atunci…Vrei sa mergem sa bem ceva in oras? Maine e sambata si nu avem nici faculta nici lucru decat seara.
-Nu stiu ce o sa fac deseara…
,,Sunt sigura ca ar intelege daca i-as spune ca vreau sa ma duc in cel mai jegos bar pe care il gasesc in orasul asta si sa ma imbat ca sa uit de el. El fiind cel mai bun prieten al meu si singura persoana cu care chiar ma intelegeam cat timp am stat acasa. Satomi Itsuki… Era vecinul meu de cand aveam 7 ani. S-a mutat in Kyoto la bunicii lui la scurt timp dupa ce i-au murit parintii intr-un accident de masina pe cand avea 14 ani. Imi aduc aminte si acuma prima zi in care l-am vazut, stateam in curte si ma dadeam pe leagan cand el iesise din casa si a inceput sa se joace cu mingea. M-a observat din prima si din politete m-a intrebat de nu as vrea sa ma joc cu el. Din acel moment totul s-a schimbat…In scurt timp am devenit foarte apropiati, zici ca ne cunoasteam de o viata. Avea grija de mine si intotdeauna era acolo cand aveam nevoie de el. Cand aveam probleme acasa sau pur si simplu nu ma simteam bine prima persoana la care fugeam era el. Cand mi s-a oferit sansa sa vin in America el m-a incurajat sa nu ratez aceasta oportunitate uriasa si sa ma gandesc la posibilitatile mele de viitor. El terminase deja facultatea de chimie si a primit o slujba la cea mai buna clinica de cercetare din Tokyo. L-am rugat sa vina cu mine insa eram constienta de faptul ca nu putea sa refuze slujba. Mi-a promis ca va veni in vizita de Craciun, ca o sa isi stranga bani si va face pe dracul in patru sa ma viziteze cat de des putea…
Si acuma, de ce as vrea sa ma imbat in seara asta? Aaaa da… Se implinesc 4 ani de cand Satomi a murit intr-un accident de masina. La nici 2 saptamani dupa ce am ajuns in Los Angeles am primit un telefon de la bunica lui prin care imi dadea aceasta veste care m-a facut sa plang aproape incontinuu timp de o luna. Si, ca sa fiu 100% sincera cu mine insumi, nici acuma nu mi-am revenit si inca mai sper ca sa primesc un telefon de la el prin care sa imi spuna ca totul a fost doar o gluma proasta de un 1 Aprilie prelungit…”
Orele s-au scurs pe nesimtite si dupa cina Krystal s-a trezit plimbandu-se pe niste strazi de prin apropierea blocului, nu avea chef sa mearga prea departe oricum. A intrat in primul bar pe care l-a vazut, avea un nume care a facut-o sa zambeasca pentru o secunda, ,,Angel”.
-Un shot de tequila si o bere te rog frumos.
-Cu placere frumoaso.
Cu toate ca se astepta sa arate groaznic, in interior locul chiar arata frumos. Niste fotolii si o canapea din piele asteptau in colt, masute rotunde cu scaune de lemn, lista lunga cu bauturi la un pret rezonabil, un bar care ii amintea de cel de la pub-ul unde lucre, in concluzie un loc care merita sa mai fie vizitat si cu alta ocazie.
-Scuze dar eu nu am cerut vin rosu.
-E din partea domnului care sta pe fotoliul acela. M-a rugat sa iti transmit ca ar fi incantat daca i te-ai alatura pentru un pahar.
-Mda…sigur.
-De asemenea m-a pus sa te intreb de ce ai plange pentru cineva care nu este mort?
La auzul acestor cuvinte s-a ridicat instant de la bar si s-a indreptat spre acel strain.
-Cine esti?
-Krissie, Krissie. Nu tin minte sa fi trecut asa de mult timp de la ultima data cand ne-am vazut.
-Nu se poate asa ceva!
In momentul in care strainul si-a ridicat privirea si a intalnit-o pe a ei, fata noastra a amutit complet. In fata ei se afla un tanar in jurul varstei de 23 de ani, parul brunet si lung pana la umeri, ochii de un negru patrunzator, calzi si primitori. Baiatul i-a zambit frumos si a invitat-o sa i se alature pe fotoliul din fata lui insa aceasta a fugit din bar si a luat-o la goana pe strazile pustii din jurul barului. Plangea si afara a inceput sa ploua. Stropii mari de ploaie ii ascundeau lacrimile insa se puteau auzi niste suspine. Nu s-a oprit decat in cel mai apropiat parc pe care il stia in acea zona. S-a asezat pe o banca si si-a aprins o tigara.
,,Incep sa imi pierd mintile cu totul…”
-De ce ai fugit asa scumpo?
Ar fi recunoscut acea voce dintr-o mie insa stia ca este imposibil sa fie adevarat.
-Azi s-au implinit 4 ani de cand ai murit Satomi.
-Si daca ti-as spune ca intr-adevar sunt mort dar in acelas timp te pot lua in brate si vorbi cu tine?
-As zice ca am innebunit si ca trebuie sa ma internez undeva.
-Dar daca ti-as spune ca nu esti nebuna?
-Atunci te-as intreba ce dracu se intampla aici si de ce numai dupa 4 ani vi sa vorbesti cu mine cand mi-ai promis ca mereu o sa fi alaturi de mine!
-Pot sa iti explic. Totul a fost impotriva dorintei mele.
-Stai putin…De ce areti ca ultima oara cand te-am vazut? Zici ca nu ai imbatranit deloc…

#2
**
We stopped checking for monsters under our bed when we realized they were inside us…

-Krissie? Ce s-a intamplat cu tine? Areti de parca ai fi vazut o fantoma!
-Nu s-a intamplat nimic. Nu iti face griji pe degeaba.
-Cum sa nu imi fac griji? Esti toata uda si mai palida decat varul.
-Sunt putin obosita.
-Nu ma minti!
-Nikky te rog frumos sa ma lasi acuma in pace ok? Vreau sa fiu singura.
-Merci mult ca ai incredere in mine in a-mi spune ce e cu tine!
-Nu e vorba de incredere, pur si simplu nu ma simt in stare sa vorbesc cu tine acuma.
-Fa ce vrei. Tine in continuare in tine totul si poate intr-o zi o sa explodezi si o sa omori pe cineva!
-Esti imposibila jur!
-Eu sunt imposibila? Eu mereu iti spun toate problemele mele chiar si cele mai puerile! Eu mereu ma descarc in fata ta si am incredere in tine! Tu niciodata nu imi spui nimic sau si cand imi spui este pentru ca nu gasesti o solutie prin care sa iesi din situatie singura si ai nevoie disperata de ajutorul unei alte fiinte umane! Ei bine hai sa iti spun ultima barfa, NU le poti duce pe toate singura mereu!!!
Auzind aceste cuvinte Krystal s-a inchis in camera ei dorind sa evite cearta uriasa care s-ar fi iscat cu Nikky daca ar fi continuat sa ii raspunda. Pur si simplu nu se simtea in stare sa vorbeasca cu ea, acuma nu avea nevoie decat sa fie singura, sa isi puna ordine in ganduri si sa rumege tot ceea ce a aflat cu putin timp in urma. Stia ca cea mai buna prietena a ei ii vroia numai binele insa nici ea nu stia cum sa faca fata adevarului crud si in plus, nu stia daca ii este permis sa zica asa ceva…
,,Nikky asta! Cateodata stau si ma gandesc cum de este posibil sa fim cele mai bune prietene la cat suntem de diferite. Zici ca suntem ying si yang…”
S-a dus sa faca un dus rece. Cand avea 14 ani a descoperit ca apa rece o ajuta sa se calmeze si sa isi puna ordine in ganduri.
,, -E o poveste foarte lunga Krissie si aici nu am cum sa ti-o spun. Hai la mine acasa.
-Ce s-a intamplat cu tine?
-Nu intelegi ca nu pot sa iti spun nimic aici?
Tipic mie, cand sunt foarte nervoasa nu aud decat ceea ce vreau sa aud. Insa Satomi stie asta foarte bine si ca sa ma faca sa il ascult m-a tras de mana pana la el la apartament. Comic este faptul ca el statea la doar 3 strazi distanta de mine…Cand am intrat in casa mi-am adus aminte de cum obisnuia el sa decoreze casa bunicilor si camera de camin dupa gusturile lui. Nu i s-au schimbat deloc preferintele. Simteam mirosul vag de vanilie si ciocolata, vesnicele flori de la pervaz, trandafiri albi in vaza, canapeaua de piele neagra cu cateva fotolii din acelas material, masuta de cafea intre ele.
-Acuma daca te rog poti sa imi spui ce se intampla?
-Ceai, ciocolata calda, cola sau cafea?
-Cola.
-Vrei sa iti aduc si o scrumiera? O sa ai nevoie de tigari pe parcurs…
-Daca te rog.
Inafara de cele promise mi-a adus si o bucata din tortul lui faimos de ciocolata pe care il pregatea doar la ocazii gen ziua mea, a bunicilor lui, aniversarea mortii parintilor lui.Si asa a inceput sa povesteasca…
-Totul a inceput intr-o seara ca aceasta,vroiam sa stam si eu linistit intr-un bar sa beau o bere dupa o zi lunga la servici. Nu vroiam sa vad pe nimeni, m-au invitat colegii sa mergem la ceva club sa agatam niste fete insa sti foarte bine ca nu sunt genul acela de baiat. I-am refuzat politicos si am mers in drumul meu.Si acuma cred ca aia a fost una dintre cele mai mari greseli ale vietii mele.
-Nu mai lungi povestea si spune odata ce s-a intamplat!
-Nu lungesc nimica! Fi cuminte si asculta pana in capat… Cum ziceam, eram in barul acesta si dintr-o bere s-au facut doua, trei. Am pierdut numaratoarea la 7.
-De ce ai baut asa de mult? Nu iti sta in fire absolut deloc.
-Imi era foarte dor de tine si mai aveam umpic si ma dadeam cu capul de pereti la cat de prost am fost sa te las sa vi singura in America! Imi parea rau ca am fost un las si nu mi-am asumat riscul de a-mi cauta o slujba aici. Chiar ma gandeam in seara aia cum sa imi dau demisia in ziua ce urma si sa prind primul avion spre LA. Eram foarte hotarat in a renunta la tot ce aveam in Japonia doar ca sa stam impreuna intr-un apartament micut de la periferia orasului, tu sa mergi la liceu, eu la ceva laborator de aici si sa ne fie viata mai usoara.
-Poftim??? De ce dracu nu mi-ai acceptat propunerea asta din prima? Te-am rugat sa vi cu mine din momentul in care am aflat ca am primit bursa!
-Nu mai vroiam sa ma amestec asa de mult in viata ta si pur si simplu vroiam sa te las sa iti traiesti adolescenta in pace si liniste si sa nu ajungi sa ma vezi ca pe fratele cel mare si enervant care iti sufla in ceafa!
-Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o in viata mea! Niciodata nu te-am vazut asa!
-Ei bine imi era frica sa nu iti schimbi parerea pe parcurs.
-Ai fost cel mai bun prieten al meu si asta nu s-ar fi schimbat niciodata! In fine, continua ce ai inceput.

#3
-M-am pilit indeajuns de bine incat sa nimeresc intr-o alee pe care nu am mai vazut-o in viata mea. Tinand cont de faptul ca barul la care am fost era la 2 strazi distanta de garsoniera mea din Tokyo pot sa declar cu sufletul impacat ca defapt eram mai mult decat pilit, eram beat crita.
-Si o spui cu atata mandrie de parca ai fi primit premiul Nobel pentru chimie…
-Si ca sa inchei acea seara cu bine am fost atacat de un vampir infometat.
-Tu chiar ai chef sa iti bati joc de mine?
-Numele lui este Mike. Nu intentionase sa ma faca vampir, defapt vroia doar sa ia o inghititura din sangele meu si apoi sa ma lase acolo unde m-a gasit. Fiind asa de ,,treaz” oricum nu mi-as fi adus aminte ce s-ar fi intamplat sau as fi crezut ca am avut un vis urat. Se baza mult pe faptul ca eram beat, zicea ca mi-ar fi facut niste zgarieturi pe gat si mana care sa lase impresia ca am cazut prin ceva tufis in drum spre casa. Totul pare perfect in teorie nu scumpo?
-Inca tot am impresia ca iti bati joc de mine…
-Insa lucrurile nu au decurs intocmai cum vroia el. In momentul in care a inceput sa bea nu s-a mai putut opri. Nu se hranise de foarte mult timp si isi pierduse controlul. Nu si-a retras coltii din gatul meu decat cand eram la un pas de moarte si negandindu-se de doua ori m-a facut. In momentul in care m-am trezit el deja imi inscenase moartea. Nu aveam cum sa raman in Tokyo, aveam nevoie de antrenament ca sa pot sa imi stapanesc pornirile ucigase de a sari pe toti oamenii din jurul meu si de a le bea sangele. Trebuia sa ma duca in Germania sa ma invete cum sa supravietuiesc si sa trec neobservat prin multime.
-Demonstreza-mi!
Atunci i-am vazut pentru prima data coltii lui Satomi. Erau lungi, de un alb imaculat si ii cresteau zici ca la comanda. Instinctiv mi-am intins mana spre ei, vroiam sa vad de chiar sunt asa de ascutiti precum par. Insa Satomi mi-a prins mana.
-Nu! Nu vreau sa te tai. Sunt extrem de ascutiti.
Mi-a facut o demonstratie pe degetul lui. Deabea de i-a atins si s-a taiat.
-Cum de ai putut sa vi sa ma vezi?
-Ai fi vrut sa nu vin deloc? Sa te las sa traiesti cu iluzia ca am murit?
-Nu. In niciun caz. Ma bucur enorm sa te vad, nu sti cat de mult mi-ai lipsit.
L-am luat in brate fara nicio ezitare. Vroiam sa il simt din nou langa mine. Vroiam sa imi confirm mie faptul ca nu am innebunit si ca totul e o iluzie. Vroiam ca timpul sa se opreasca in acel moment si sa nu mai plec de langa el niciodata.
-Nu ti-e frica chiar deloc?
-De ce sa imi fie frica?
-As putea sa te ranesc oricand. Sa imi pierd controlul si sa te ucid fara sa ma gandesc decat la sangele care imi invigoreaza toata fiinta.
-Nu imi este frica pentru ca stiu ca orice s-ar intampla te-ai opri inainte sa ma ucizi si m-ai face si pe mine ca tine. Nu ai suporta sa ma vezi murind la tine in brate.
-Esti sigura de asta?
-Sunt foarte sigura! Cel putin acela e Satomi de acus 4 ani. Te-ai schimbat asa de mult de atunci?
In acel moment am simtit pentru prima data durere adevarata si coltii unui vampir sa iti patrunda prin carnea vie. M-a muscat foarte incet de umar si vedeam cum imi bea din sange. Energia incepea sa imi scada pe masura ce durerea se intensifica. Nu a baut decat 3 guri insa au fost de ajuns ca eu sa realizez ca toate acele carti pe care le citisem cu vampire nu erau decat niste glume proaste si nici pe departe nu surprindeau realitatea.
-M-am schimbat Krissie. Am crescut si pretuiesc mai mult viata acum ca am pierdut-o. Insa, tie intr-adevar nu as putea sa iti fac niciun rau. Mai degraba m-as ucide eu decat sa te omor pe tine. Ai mare grija ce decizie iei cu privire la mine.
-De ce m-ai muscat?
-Vroiam doar sa iti demonstrez ca nu o sa putem niciodata sa revenim la ceea ce a fost candva. Daca accepti sa ma vezi in continuare trebuie sa fi constienta si de riscurile care vin impreuna cu aceasta decizie. Totul depinde acuma de tine scumpo.
-Cat timp imi dai pana sa ma decid?
-Duminica seara cel tarziu.
-Si unde te pot gasi?
-Ai sa ma gasesti ori aici, la barul de mai devreme sau imi trimiti un mesaj pe vechiul numar de telfon. Acuma ti-as sugera sa te duci acasa si sa te gandesti foarte bine. De nu imi dai niciun semn de viata o sa presupun automat ca nu mai vrei sa ai de-a face cu mine si nu o sa te mai deranjez niciodata. “
In acea seara Krystal nu a reusit sa adoarma decat la 4 dimineata. Intreaga conversatie pe care a avut-o cu Satomi zici ca mergea pe repeat in subconstientul ei. Stia foarte bine ca aceasta decizie avea sa ii schimbe radical viata insa deocamdata nu era sigura de nimic. Nu vroia sa il piarda din nou insa ii era si putin frica de ce ar avea sa urmeze privind aceasta decizie…

#4
Hey Hey Angels... se pare ca sunt prima ! Punctuala B-) Daca tot ai cerut o critica simpla, presupun ca sunt in stare sa-ti dau ceva sfaturi si...de ce nu ? Sa-ti spun parerea mea sinera.
In principiu, ideea este oarecum deosebita, dar nu neaparat originala. Acuma na, faze cum ca cineva ar fi murit, dar defapt nu..si practic e vampir...nu e neaprat nemaiauzit. Dar asta nu inseamna ca nu e interesant. Mie mi-a placut ! Hmm, sa zicem ca nu ai avut tocmai o descriere superba, dar te-ai axat mai mult pe dialog si anumite actiuni. Asta este bine, dar nu strica si ceva mai multa descriere si una- doua sentimente. Desfasurarea actiunii...a fost oarecum grabita. Actiunea curge ! Nu este rau, dar asa..detalile lipsesc, drept urmare si suspansul, practic interesul unui cititor pentru fic.
Momentan este bine, dar ai putea adauga, pe viitor, mai multe detalii referitoare la caracterul personajelor si de ce nu, si trecutul acestora.
Nu stiu ce sa mai zic...ma opresc aici pe moment ! Astept next-ul, bafta si te-am pupat ! <3
[center][Imagine: tumblr_ljp85yDnif1qhk7cjo1_500_large.jpg...wERIH3KuPA]
[/center]

#5
Imi place mult cum ai inceput si sunt sigura ca pui tu ceva la cale deoarece nu ai dat detalii despre istoria personajelor ci ai intrat direct in mijlocul actiunii. Poate ma insel dar ma astept sa fie ceva mai mult si nu doar o alta poveste cu vampiri. Astept cu nerabdare ce vei scrie in continuare. Cat despre actiune, eu una nu ma pronunt decat dupa ce vad unde vrei sa ajungi cu ea :D

#6
***
She’s like cold coffee in the morning…

,,I-am simtit respiratia calda pe gat, cum se intindea langa mine in pat si ma lua in brate. I-am simtit buzele atingandu-le pe ale mele intr-un sarut patimas si lenes de dimineata. Eram pe jumatate adormita insa cand mi-am deschis ochii l-am vazut pe el.”
-Neata frumoaso. Ce ai vrea la micul dejun?
-Nimic specific Jess, orice mi-e bine.
-Vrei sa stam astazi si sa lenevim impreuna?
-Cum de nu ai lucru?
-Mi-am luat o zi libera sa o petrec cu tine. In ultima vreme am fost atat de ocupat cu firma incat simt ca te-am neglijat.
-A trecut intr-adevar destul de mult timp de cand am stat impreuna, doar noi doi.
-Cum as putea sa ma revansez?
-Nu stiu. Cu siguranta gasesti ceva.
-Astazi iti fac toate mofturile asa ca profita la maxim.
-Ce zici de ai incepe cu un masaj cu ulei si apoi ma mai gandesc de vreau sa facem o baie sau nu?
-De ce nu incepem prima data cu baia?
,,Jessie Wilson. Nici nu imi vine sa cred ca au trecut deja 3 ani de cand suntem impreuna. El este varul primar a lui Nikky si in acelas timp cea mai apropiata ruda de sufletul ei, practic e ca fratele ei mai mare. Jess e cu 2 ani mai mare decat mine. Ne-am cunoscut cand s-a mutat din New York la liceul nostru… Din prima clipa mi-a atras atentia atat mie cat si a celorlalte fete din scoala. E inalt, parul scurt si blond mereu arata de parca ii era dat cu gel cand in realitate nu facea nimica cu el, ochii de un albastru intens in care te puteai pierde, un simt al umorului foarte bine dezvoltat, putin pervers insa foarte grijuliu cand venea vorba de persoanele la care tinea.
Ne-am imprietenit foarte repede si pe parcursul timpului mi-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni. Cand aveam nevoie de ceva, un umar pe care sa plang, un partener de petreceri, cineva pe care sa il sun si la 3 dimineata de nu ma simteam bine, era acolo. Am inceput sa tin mai mult la el si sa il vad ca pe un potential iubit dupa un jumatate de an din momentul in care ne-am cunoscut pentru prima data. Mi-am dat seama de acest lucru in momentul in care observam ca devin din ce in ce mai iritata cand il apucau discutiile in legatura cu ce tipa s-a culcat la ultima petrecere sau pe care tipa ar vrea sa o bage in pat urmatoarea data…
-Ai putea odata sa taci din gura? Deja m-am saturat sa te aud cum te tot lauzi cu toate tarfele pe care le-ai avut!
-Ce te-a apucat Krystal? N-ai dormit bine azi noapte?
-Ba am dormit chiar foarte bine de esti chiar curios sa afli.
-Atunci nu inteleg care ti-e problema. Zici ca e prima data cand asisti la o discutie de genu.
-Nu inteleg ce e asa de fascinant sa te lauzi cu ditamai palmaresul pe care il ai. Daca te-ai lauda cu inexistenta ta relatie de durata atunci jos palaria. Insa, la cum te cunosc pe tine nu cred ca ai fi in stare sa stai cu cineva mai mult de o luna fara sa te apuce dracii sa o inseli.
-Chiar crezi asta?
-DA!
-Atunci lasa-ma sa iti demonstrez contrariul…

#7
4 aprilie. In acea zi m-a sarutat pentru prima data… Tin minte si acuma ca eram atat de surprinsa incat nici nu stiam cum sa reactionez.
-Ce-a fost asta? Ai glume in program astazi?
-Defapt vroiam de mai demult sa te invit la o intalnire numai ca pana acum nu mi-ai dat niciun semn cum ca m-ai placea si nu vroiam sa risc sa ma fac de ras.
-Tu chiar vorbesti serios?
-De ce nu as vorbi serios? Chiar asa de imposibil ar fi sa te plac?
-La cum te comporti tu cu fetele in general, cam da.
-Tu nu esti ca restul. Din cate stiu eu ai un creier pe care chiar il folosesti. Plus ca mi-a placut cum areti din prima clipa in care te-am vazut. Faptul ca am devenit cei mai buni prieteni a fost un bonus. Din punctul meu de vedere era numai natural sa ajung sa te plac.
-Nu chiar, puteai sa ma vezi si ca pe o sora mai mica.
-Mai ai de gand sa lungesti mult conversatia asta inainte sa imi dai un raspuns?
-Si care ar fi fost intrebarea? Eu nu tin minte sa imi fi pus o intrebare…
-Vrei sa umbli cu mine? Tie serios chiar iti place sa ti un tip in suspans.
-Daca am pe cine sa tin normal ca imi place. Dar ca sa nu zici ca sunt rea, raspunsul meu este da…
Din acel moment parca Jessie s-a schimbat radical. Era foarte atent cu mine si mereu incerca sa ma surprinda si sa faca relatia asta sa mearga. Adevarul era ca nici nu trebuia sa se straduiasca prea mult, niciodata nu ma puteam plictisi alaturi de el. Mereu ma facea sa zambesc si sa rad chiar daca simteam ca nimic nu mai merge cum trebuie in viata mea. A fost si mereu va fi raza mea de soare din fiecare dimineata… Am ajuns sa il iubesc, nu vroiam sa ii dau drumul vreodata si asta dupa numai un an. Urmatorii doi ani nu au facut altceva decat sa intareasca acel sentiment. Normal ca mai aveam mici divergente si neintelegeri dar intotdeauna ceda unul dintre noi, de cele mai multe ori el. La un moment dat m-am trezit intr-o dimineata cu cafeaua, tigara si micul dejun pregatit si cu el pe scaunul de langa citind ziarul. Mie mi s-a parut foarte naturala situatia dar cand Nikky ne-a vazut asa a pufnit intr-un ras si ne-a facut an old married couple. Mda… pacat ca acuma totul a inceput sa se naruie in jurul meu. Intoarcerea lui Satomi mi-a zguduit sufletul si toata fiinta. Nu mai stiu ce simt, ce este real si ce nu. Totul este un complet haos si trebuie sa scap, am nevoie de cineva care sa ma tina si sa imi zica ca totul va fi in regula, sau?”

#8
-Krystal ce e cu tine?
-Ce sa fie cu mine? Sunt ok Jess.
-Aha… Si porcii zboara. Uite unul pe tavan! Te uiti in gol si nici macar nu te-ai atins de mancare.
-Oricum nu m-ai putea ajuta cu nimic si de ti-as spune, asa ca ce rost are?
-Poate pentru simplul fapt ca sunt prietenul tau si vreau sa stiu ce te macina?
-Am de luat o decizie foarte importanta si trebuie sa imi dau singura seama de ce am nevoie pe viitor.
-Ok. Pana aici ti-a fost.
Cu aceste cuvinte Jessie a luat-o ca un sac de cartofi pe Krystal si a pus-o pe pat. S-a asezat langa ea si a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui si sarutand-o pe frunte.
-Ce faci? Nu ma ajuti cu nimic asa.
-Cine zice ca nu te ajut? Iti tin de caldurica, iti dau un pupic pe frunte sa gandesti mai bine si de vrei iti fac si un masaj sa te relaxezi. Ai de luat o decizie care tine de viitor asa ca vreau sa fiu alaturi de tine. Hmm… te-ai hotarat in sfarsit sa ma ceri de sot? Pentru ca nu sunt inca pregatit scumpo.
La auzul acestor cuvinte fata noastra s-a retras din imbratisarea lui si l-a lovit cu o perna. Numai de glumele lui nu avea chef acuma. Insa nici nu putea sa il invinovateasca, nu era constient de ce i s-a intamplat in urma cu mai putin de 24 de ore.
-Daca brusc as disparea din viata ta cat de mult te-ar afecta?
-Ce e cu intrebarea asta brusc si din senin?
-Vreau sa stiu pentru linistea mea sufleteasca. Adica daca sa zicem ca ar trebui sa ne despartim datorita unor circumstante care nu tin de noi, ai putea sa treci usor peste tot ce a fost intre noi?
Jessie s-a ridicat si el in sezut si se uita la ea cu ochi mari si tristi. Niciodata nu l-a intrebat ceva atat de serios. Discutii privind viitorul lor nu au avut, lui nu ii placea sa planuiasca nimic ci doar sa traiasca clipa sa lase lucrurile sa curga. Nu se astepta niciodata la nimic, prefera sa fie luat prin surprindere decat sa fie dezamagit. Insa la aceasta intrebare nu s-a gandit niciodata… Dupa o lunga pauza i-a oferit in sfarsit un raspuns.
-Nu stiu sincer cum as reactiona. Nu credeam ca e cazul sa ma gandesc la asa ceva dat fiind faptul ca nu prevad o astfel de situatie, in care sa nu te mai pot vedea sau sa nu pot face ceva sa ma mut aproape de tine daca si tu ti-ai dori asta. Adevarul este ca daca m-ai parasi sau ai avea doamne fereste un accident, mi-ar fi destul de greu sa trec peste avand in vedere ca esti prima fata la care chiar tin cu adevarat. Mi-as continua viata insa nu as mai lasa pe cineva sa ma cunoasca la fel de bine ca si tine, ai avut ceva special care m-a facut sa ma deschid in fata ta…uneori chiar simt ca sti prea multe si oricand ai putea sa le folosesti impotriva mea. Insa nu imi pasa, daca e vorba de tine chiar nu ma intereseaza.
-De cand ai devenit tu asa de sentimental?
-Dintotdeauna am fost numai tu nu ai observat pana acuma!
-Ce sa-ti povestesc…
-Intreab-o pe Nikky daca nu ma crezi.
-Ce zi a fost ieri?
-Vineri, 4 ani de cand a murit Satomi?
-Cum de nu m-ai sunat deloc ieri?
-Nu am vrut sa te enervez pentru ca stiam ca ai faculta, lucru, curatenie si seara cu siguranta te-ai dus intr-un bar sa bei in memoria lui. Stiu ca nu iti place sa fi deranjata in acea zi de nimeni.
Cat de bine o stia… Daca ar fi putut sa ii citeasca si amintirile din seara trecuta ar fi fost perfect. Nu ar mai fi fost nevoita sa ii spuna ea totul. Nici nu stia cum sa inceapa, insa dupa 3 ani merita sa afle adevarul. Nu putea sa ascunda asa ceva de el, nu dupa tot ce a fost si este intre ei.
-Satomi nu a murit. L-am intalnit seara trecuta.
-Scumpo. Realizezi ca este imposibil ceea ce zici nu?
-E vampir.
-Poftim?
Timp de 15 minute a ascultat-o in liniste, fara sa o intrerupa nici macar o singura data. Acest lucru se intampla foarte rar, doar in momentele in care chiar era vorba de ceva serios si nu vroia sa piarda nici macar un cuvant din monolog. Nu stia cum a putut sa fi atat de sincera cu el, sa ii spuna verde in fata faptul ca toata situatia a facut-o confuza si ca nu stie daca il vrea pe el sau pe Satomi. Cu fiecare cuvant in plus, Jessie simtea cum se rupe cate un pic din sufletul lui. Insa nu avea de gand sa se lase, nu dupa ce a investit atat de mult in toata relatia asta.
-Nu am de gand sa renunt la tine. Nu in fata unuia care cu un tupeu extraordinar vine dupa 4 ani si se asteapta sa il primesti inapoi cu bratele deschise.
-Jessie…
-Niciun Jessie! Nu vreau sa te pierd din cauza unui imbecil care ti-a dat peste cap toata viata inca o data!
-Wilson!
-Asta e crudul adevar Krystal! Daca chiar te iubea asa de mult cum crezi tu si sustine el ar fi gasit o metoda sa te contacteze si sa iti dea de inteles ca traieste! Eu cel putin asa faceam! Oricat de constrans as fi fost tot nu te lasam sa crezi ca am murit ca apoi sa apar in fata ta numai asa ca sa iti dau si un infarct!
Cu toate ca incerca fata noastra sa ii gaseasca scuze, in acel moment nu putea. Mintea i s-a blocat cand a vazut reactia lui Jessie.
-Te iubesc scumpo si nu am sa renunt la tine usor. Stiu ca pana la urma e decizia ta si o s-o iei pe cea care ti se pare cea mai potrivita insa nu am putut sa ma abtin. Pentru prima data in viata mea sunt egoist si te vreau pentru mine. Nu cred ca merit sa te pierd din cauza lui.
-Ai putea sa ma lasi singura?
-Deci asta e raspunsul pe care il primesc.
-Nici eu nu stiu care e raspunsul meu ok?! Vreau sa fiu singura!
-Fie cum vrei tu. Numai ai grija pe cine alegi…

#9
-2-

*

Duminica seara. Krystal statea in fata apartamentului lui Satomi si de 5 minute incerca sa isi gaseasca curajul de a suna la usa. Stia ca era acasa, putea sa ii auda pasii care isi faceau loc spre bucatarie din camera de zi. Nu stia insa de ce ii era atat de frica sa intre si sa vorbeasca cu el, sa ii spuna decizia ei. Pe Jessie nu l-a mai vazut de ieri, probabil ar fi fost mai bine de ar fi tacut din gura insa trecutul nu poate fi schimbat.
,,Sper sa ma poata ierta vreodata…”
Luandu-si inima in dinti a apasat pe sonerie si a asteptat. Nu a durat decat cateva secunde pana usa i-a fost deschisa si Satomi i-a aparut in fata. Era imbracat in niste pantaloni de trening negri si un maieu alb care ii scotea in evidenta abdomenul bine lucrat.
-Ai venit pana la urma. Intra te rog, am pregatit tiramisu.
-Multumesc.
-Cum de nu ai venit mai devreme?
-Am avut nevoie de timp sa pun toate in balans si sa ajung la o concluzie.
Inainte sa apuce sa zica ceva baiatul a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui. Simtea parfumul ei preferat in dreptul gatului acestuia. Dupa cateva minute s-a retras din imbratisarea lui asezandu-se pe canapea. Si-a aprins o tigara in timp ce isi cauta cuvintele potrivite sa ii spuna raspunsul ei.
-La ce concluzie ai ajuns scumpo?
Zicand aceste lucruri se aseza langa ea si se juca cu parul ei lung. Se vedea pe el ca e fericit sa o aiba langa el, sa o poata atinge si simti aproape. Urmatoarea miscare pe care o facu a socat-o complet pe fata noastra. A sarutat-o lung timp in care a tras-o la el in poala. Nu asteptase sa afle ce decizie a luat, era atat de sigur ca ramane cu el incat nici nu s-a gandit ca mai are rost sa o lase sa vorbeasca avand in vedere ca s-a intors la apartamentul lui. Daca nu l-ar fi vrut nu ar mai fi venit inapoi nu?
Spre surprinderea lui, Krystal s-a dat jos si si-a indreptat privirea spre fereastra. Si-a mai aprins o tigara in timp ce s-a pus pe pervaz.
-Ma bucur foarte mult ca te-ai intors. Mi-ar placea ca in continuare sa ramanem prieteni insa mai mult de atat nu iti pot oferi.
-Poftim?
La auzul acestor cuvinte Satomi se ridica de pe canapeaua din piele si se indrepta spre ea stingandu-i tigara si dand-o jos de pe pervaz. A pus-o la perete in timp ce ii tinea mainile deasupra capului. Niciodata pana acum nu l-a mai vazut asa de furios si suparat.
-Mai repeta inca o data ce ai zis inainte!
-Am zis ca mai mult de prietenie nu iti pot oferi! Sunt indragostita de altcineva.
-Chiar crezi ca altcineva iti va putea oferi mai multe decat mine? Eu iti ofer intreaga lume la picioarele tale si nemurire! Nu asta iti doreai cel mai mult cand eram mici? Sa poti trai pentru totdeauna fara sa iti faci griji ca imbatranesti?
-Nu e vorba de cine ce imi ofera!
-Atunci de ce e vorba? De cine ti-o trage mai bine?
-SATOMI!
-Nici macar nu m-ai incercat, ai putea sa-mi dai o sansa macar.
Auzind aceste cuvinte Krystal a incercat din rasputeri sa scape din stransoarea lui. Nu a reusit insa acest lucru, vampirul din fata ei fiind de o mie de ori mai puternic decat ea. A inceput sa o sarute fortat trecand de la buze la gat in timp ce cu o mana ii descheia blugii. Intr-o ultima incercare disperata fata noastra l-a lovit cat putu ea de tare cu genunchiul in stomac. Luat fiind prin surprindere ii dadu drumul la maini si in mai putin de cateva secunde ea iesi afara din apartamentul lui. Fugea cat putea de tare fara nicio tinta.
La un moment dat s-a oprit, era in fata firmei unde lucra Jessie.Cu toate ca era duminca era sigura ca a venit la lucru numai ca sa uite de discutia avuta cu o zi inainte. Vroia sa il vada, sa il ia in brate si sa ii spuna ca pe el il vrea, sa ii ceara scuze pentru cat de nesabuita si proasta fusese inainte. Stia ca avea sa o ierte dar nu va uita momentul ei de slabiciune, o sa aiba niste dubii in legatura cu ce simte ea fata de el insa avea sa ii treaca repede… S-a uitat in jur si cu pasi usori s-a indreptat spre usa de la intrare. Fix inainte sa puna piciorul in cladire totul s-a facut negru in fata ochilor si a cazut intr-un somn adanc si agitat.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Sacrificiu si iubire Nywa 21 12.170 09-04-2013, 05:24 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  Iubirea Inseamna Sacrificiu [+16] hinata_rock 0 2.430 22-12-2009, 03:55 PM
Ultimul răspuns: hinata_rock


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)