enjoy reading
e un one-shot!
Frecventa Vietii [+18]
‘Stiti inceputurile banale din povesti, nu? Acelea conform carora personajele rpincipale sunt prezentate ca avand nu stiu ce drame, etc. Ei bine, in viata reala nu e asa! In viata reala lucrurile sunt crude, mizerabile, de multe ori de nesuportat. In viata reala nu mai exista dragoste sau placere, decat daca tine de sex, sau de ceva legat de placerile trupesti!
Nu ca eu as fi mai diferita de restul, insa nu pot admite o astfel de existenta. M-am saturat sa ma dedau cuiva fara sa simt nimic pentru respectivul decat o simpla atractie de moment, alimentata fiind si de bautura in exces. La ce e buna o astfel de relatie cu cineva? Inafara faptului ca esti considerata drept o usuratica, o dama de companie din secolul XXI, nimic nou nu?’
Pixul se misca aproape singur pe foaie, in timp ce ea privea cu ochi goi la caietul in care scria, fara insa sa realizeze ce scrie. Ar fi trebuit sa fie tema ei pentru scoala, insa ajunsese un fel de confesiune. Dar, orice ar fi fost, ea nu realiza ce scrie.
Taraitul soneriei o trezi din acea stare de detasare in care cazuse, in timp ce amintirile ii navalisera in creier, mai puternice, mai mortale, cosmaruri la lumina ziilei.
Se ridica, cu greutate, si pasi cu gratie spre usa. Parul ei castaniu flutura in urma ei, un soi de voal misterios, catifelat si parfumat, in timp ce soldurile se unduiau. Nu apuca insa sa vada cine era la usa, caci aceasta se dadu de perete cu putere, aschii si bucati din ceea ce fusese candva incuietoarea, zburara pe langa capul ei. Se opri in loc, uitand de toate si holbandu-se la cel care intrase.
Nu ii vedea fata, ea fiind acoperita de gluga hanoracului cu care era imbracat, insa stia ca il mai cunoscuse candva. Mirosul de bere si de alcool, amestecat cu duhoarea de tutun, ii invada narile, iar ea se dadu un pas inapoi, nesigura pe propriile picioare, speriata de venirea acestui strain.
-Deja nu ma mai tii minte, Kat? Chiar nu iti mai aduci aminte cum te-am luat pe patul meu, prima data in viata ta? Chiar asa demult a fost, Kat?
Numele ei pe buzele lui ii starni un tremur vag in tot corpul, in timp ce se straduia sa isi aduca aminte. Si in ciuda tuturor sfortarilor, nu isi putea aduce aminte. Nu mai tinea minte cine fusese primul ei iubit, si nici cand isi pierduse virginitatea, insa acest strain nu ii starnea decat dezgustul si frica.
-Haide Kat, poate iti improspatez memoria! ranji necunoscutul, facand rapid, in ciuda starii de ebrietate in care se afla, cativa pasi inspre ea.
Corpul ei reactiona instinctiv la amenintare, iar ea sari intr-o parte evitandu-i mainile care incercasera sa o prinda cu o secunda in urma.
Cand se trezise intr-un cosmar? Intelegea ca isi dorise putina actiune in acea zi atat de plictisitoare, dar nici chiar asa. Nu stia ce avea sa ii faca respectivul daca o prindea, insa deja frica o prinsese din urma, impingand-o afara din camera, departe de agresorul ei.
Se intoarse pe varfuri, ochii ei verzi sclipind speriati, ca niste soricei prinsi in capcana, si o zbugi afara, cu acel strain, ce stia atat de multe lucruri despre ea, pe urmele ei, izbindu-se de pereti, strigand-o mereu.
-Kat,draga mea, stai! Nu ai facut atat scandal prima oara, de ce faci asa acum? Nici cu ceilalti nu cred ca ai facut asa! vocea lui o impingea de la spate, in timp ce de abia vedea pe unde calca, fugind pe scari, cat mai departe de urmaritor.
Groaza deja pusese stapanire pe trupul ei. Si totusi nu putea sa strige dupa ajutor. Toate strigatele ii erau blocate in gat. Auzea vag tropaitul lui undeva in urma ei, parca apropiidu-se de ea cu fiecare secunda care trecea. Putea sa se opreasca si sa intrebe ce vrea de la ea, dar stia deja. Putea sa stea si sa fuga pe langa el, dar nu avea unde sa se adaposteasca. Rupsese usa cu atat brutalitate, un ranjet hidos intinzandu-i trasaturile, incat ea nu gasise alta scapare din aceasta situatie neasteptata decat prin fuga.
-Haide Kat! Ar fi mai bine sa stai pe loc! E mai bine decat sa ajungi afara! si un ras de monstru cu chip omenesc trecu ca o sageata prin corpul ei, in timp ce panica o facu sa incetineasca.
Ce voia sa spuna? Ce avea degand sa ii faca?
Tremura indecisa, uitandu-se cand la usa de la intrare in scara, cand inapoi pe scari, unde se astepta din secunda in secunda sa il vada. Daca se ducea afara ce avea sa se intample? Daca statea pe loc avea sa o omoare? Cu siguranta, altfel de ce i-ar fi spart usa, si ar fi privit-o cu acei ochi de criminal?
De abia respira, intinzand precauta mana catre usa metalica de la intrare, cand o palma mare i se puse peste gura. Ochii i se marira, ingrozita, tipetele ei fiind inabusite de manusa neagra pe care o purta cel care o tinea acum. Cealalta mana a lui i se incolaci pe abdomen.
-Ai fost o fetita foarte rea Kat! Trebuie sa fii pedepsita! Mi-ai promis ca o sa ramai a mea, si uite ce ai ajuns: o curva de mana a cinspea, care se da tuturor, fara sa zica nimic. Daca e asa, atunci exact asta vei primi.
Rasuflarea lui ii gadila pielea de pe gat, in timp ce ea se zbatea in bratele lui, incercand sa scape. Avea sa o omoare, stia acum sigur, dupa modul in care i se infingeau degetele in carnea ei, cautand sa o strapunga.
Un flash din trecut ii trecu pe dinaintea ochilor, in timp ce usa de la intrare se deschise, parca singura, aratandu-i o masina neagra si doi ciudati, imbracati ca si cel care o tara acum spre masina. Isi aduse aminte cine fusese primul ei iubit: un tip de la nu stiu ce colegiu, cineva adus pentru distractie, un tocilar. Se imbatase si bine-nteles ca ajunsese in pat cu el. Dar dupa ce se dezmeticise, rasese cu pofta de el, razbunandu-se cu glumite idioate, facand misto de el. Cum de ajunsese acel tocilar, acest cineva care o tara catre pierzanie?
O arunca in porbagajul deschis, tinand apasat mana pe gura ei, cautand nu stiu ce prin buzunarele pantalonilor. Ea deja nu mai stia ce se intampla in jurul ei, prea ametita, prea obosita dupa nenumarate nopti nedormite ca-lumea. Dar ce mai conta? Astfel toate necazurile ei aveau sa se termine nu?
-Haideti!
Aceasta comanda ii trezi spiritul de auto-conservare, si incepu sa se zbata, insa prea tarziu. Cu un ultim ranjet sarcastic pe buzele de abia intrezarite, ultima lumina din afara disparu, in timp ce porbagajul se inchise, ascunzandu-le victima.
Timpul trecu, imposibil de masurat pentru sarmana victima. Stia ca fusese rapita de cineva caruia i se daduse in trecut si caruia, la betie, ii promisese ceva. Acum avea sa plateasca, cu viata probabil, in chinuri.
Atipise la un momentdat, ignorand loviturile pe care le primea din toate partile din cauza drumului rau pe care mergeau. Nu stia ce o astepta cand porbagajul se va deschide si o vor scoate de acolo. Se temea sa se gandeasca, caci stia ca ar fi incercat sa fuga ceea ce nu era indicat in postura de victima in care se afla.
Scartaitul franelor o desteptara de tot, si in secunda urmatoare, porbagajul trancani si lumina lunii pline de deasupra ii lovi ochii, facand-o sa lacrimeze.
Maini puternice si deloc blande o apucara de o mana si de un picior, si o trasera afara,ca mai apoi sa o izbeasca de pamant.
-Si ce facem cu p**** asta?
-O tinem ca animal de companie.
-Procedam ca si cu celelalte?
-Nu cred, sefu nu vrea sa o omoram. Zicea ceva de pedeapsirea ei... Nu stiu ce planuri are, insa se pare ca numai el se va juca cu ea.
-Pacat! Arata destul de bine.
-Poate il convingem sa ne-o dea pentru o tura.
-Sa incercam macar nu?
Conversatia asta o deruta, caci nu stia cine cu cine vorbeste, si cati sunt. Cine era seful acesta de care vorbeau? Il cunoastea? Sau era chiar cel care o prinsese? Insa nu se putea. Isi amintea vag ca respectivul era cu mult mai inalt decat atacatorul ei. Cine erau si ce voiau de la ea, intuise demult. Dar cand aveau sa o scape de lumea asta nu stia.
Incepu sa tremure, in asteptarea ei muta. Fusese legata la maini, picioare si gura, deci nu putea face nimic. Se holba ca un osandit la siluetele invaluite in intunerica care tropaiau in jurul ei, fara sa inteleaga mormaielile lor.
La un moment dat, o usa se tranti undeva in apropiere, zdruncinand linistea care se lasase pentru cateva momente. Nu putu sa intoarca capul, ci ramase tot asa cum fusese aruncata, pe jos. Era prea obosita si prea vanata sa mai faca vreo miscare. Muschii ii tresareau pe tot corpul, picioarele si le simtea ca niste bucati de lemn, ca sa nu mai spun ca era mai mult decat obosita.
Auzi pasi, si simtii apoi cum era ridicata, insa nu stia de cine. Lesina aproape imediat cum simtii caldura celui care o cara.
Minutele trecura, poate chiar ore, timp in care fata trecu de la starea de lesin la cea de somn. In tot acest timp el o privise, ochii lui urmarind-o atent. O studiase atat de multa vreme. Ea ii spusese recent ca el era cel mai bun prieten al ei, dar ea nu mai stia cine era el. Cine fusese el pentru ea? Un nimeni caruia i se daduse pentru prima data.
Acum avea sa o faca sa il doreasca, dar el nu i se va da decat atunci cand va vrea. Intre timp avea sa pedepseasca niste tarfe. Nimeni nu isi batea joc de el.
Se ridica, iar figura lui fu luminata de lampa micuta din camera. Era inalt, brunet, cu minunati ochi negri, figura distinsa, intr-un cuvant barbatul perfect. Numai ca era departe de perfectiune, sau cel putin asa considera el. Autoritar si usor tocilar, exact ca vechiul el, ii placea sa dea ordine. In plus, chiar avea stofa de conducator. Tot ce spunea el era litera de lege, si toata lumea il asculta, indiferent de varsta. Nimeni nu stia insa de ce accepta ordinele. Poate pentru ca era intelegator si diplomat.
In orice caz, acest rapitori nu ii ieseau din vorba, ceea ce era minunat pentru toata lumea. Apuca instinctiv catusele de pe noptiera micuta de langa pat. Se uita la ele in lumina lampii, sclipirea lor rece dandu-i o senzatie de care se bucura numai cand era vorba de minunata lui Kat. Nu stia ce sa faca: sa o lege, sa o lase? Daca o lasa, poate ca ea va incerca sa fuga, ceea ce nu era bine pentru ea. Daca o lega, ea se va zbate si se va rani, ceea ce nu ii convenea lui. Nu era atat de sadic, oricat de mult durere voia sa ii provoace ei. Nu voia sa o omoare. De restul fetelor prinse, nu ii pasa. Ele fusese un fel de pregatire pentru ea, ca totul sa decurga normal. Acum urma sa puna in practiva tot ce stia.
Arunca catusele in sertar si se scotoci prin buzunare dupa un soi de frangie, ceva cu care sa o lege ca pielea ei sa nu sufere.
Negasind nimic, barbatul ridica din umeri, abia perceptibil, si isi dadu jos hanoracul negru, apoi tricoul si il rupse fasii. O lega de marginea metalica a patului, la maini si picoare.
Se mai uita cateva clipe la ea, urmarindu-i pieptul cum se ridica si coboara, ofta pentru sine, si iesi din camera. Dupa ce se va trezi, urma sa ii arate ce nu era bine sa faca, dupa cine era bine sa urle si tot asa.
Minutele se transformara in ore. Somnul ei dura aproape o zi jumatate, timp in care el chiar crezu ca ceva nu era in ordine cu ea. Insa, cu cateva ore inainte de a se trezi, ceva il linisti pe deplin: se pare ca ea inca ii stia numele, caci soptise “ Imi pare rau Will “
Oare isi mai aducea aminte si ce ii facuse lui? Isi aducea aminte cat de rau il badjocorise rand dupa rand, desi el incercase sa se schimbe pentru ea. Fusese dragoste la prima vedere pentru el, ceva in care nu crezuse pana atunci. Nici acum nu pricepea de ce mai tinea la ea, dupa cate patimise din cauza ei.
Cand noaptea se lasa din nou peste lacasurile ascunse adanc in padure, unde o adusesera, Kat se trezi speriata, sudoarea siroind pe ea, trezita dintr-un cosmar monstruos.
‘Fiecare om isi are monstrii lui ! ’ ii trecu prin minte, privirea ei speriata trecand rapid prin camera intunecata.
Nu vedea absolut nimic, dar simtea prezenta cuiva in camera. Stia ca era acolo, ca o urmarea, tacut si ganditor, ca un pradator de o calitate exceptionala, privindu-si victima cum se zbate in ghearele panicii si teroarei, inainte sa sara sa o sfasie, placearea vie schimonosindu-i trasaturile.
-My secret side I keep hid under lock and key
I keep it caged but I can't control it
'Cause if I let him out he'll tear me up, break me down
Why won't somebody come and save me from this, make it end?
I feel it deep within, it's just beneath the skin
I must confess that I feel like a monster
I hate what I've become, the nightmare's just begun
I must confess that I feel like a monster
I feel it deep within, it's just beneath the skin
I must confess that I feel like a monster – melodia intra de undeva, foarte aproape de ea, si isi aduse vag aminte de niste ochi negri ce se intunecau mereu, in timp ce ea isi batea neintrerupt joc de persoana respectiva.
Oare meritase tot acel scandal dupa, o noapte pe care nu o regreta, caci, in ciuda tuturor rautatilor pe care le spusese despre el, Will chiar o atrasese din prima clipa. Chiar inainte de a se imbata. Insa acum ii era frica de acest personaj. Ii era frica de ce ii va face. Se temea de tot viitorul neprevazut care i se deschidea in fata.
-Iti mai aduci aminte de melodia noastra ? vocea lui joasa, usor fortata sa para normala, o sperie.
Kat tresari pe pat, si abia acum observa fasiile de panza care ii legau incheieturile mainilor si picioarelor de pat. Insa nu trase. Nu mai avea nici un sens sa traga si sa se raneasca. Si asa avea sa sufere in curand, asa ca putea sa profite de cele cateva clipe de liniste pe care i le oferea.
-Kat? Regreti atat de mult ca m-ai cunoscut, asa-i?
O ruga sa ii spuna asta? O ruga sa minta? In ce scop?
-Nu... nu cred ca am regretat vreodata, insa m-am speriat atunci, cum ma sperii si acum.
Nu putea sa il minta. Trebuia sa ii marturiseasca acum adevarul, desi poate ca nu va scapa mai usor.
Dar nu il vedea, nu ii vedea chipul inmarmurit si ochii care se imblanzeau. Nu il vedea cum se intorcea in mormantul care ii spusese candva inima. Nu vedea suferinta de pe chipul lui, amestecata cu regret.
-Ar trebui sa iti iau viata, poate chiar o voi face... Nu stiu ce ...
Insa nu mai continua. Kat nu pricepu la ce se refera, insa nici nu voia sa priceapa. Nu voia sa stie ce incerca el sa ii spuna. O adusese aici ca sa se razbune, iar ei nu ii mai pasa de ce avea sa pateasca. Toata viata ei fusese o gluma proasta.
‘Cred ca singurul moment bun a fost atunci, cu tine, insa nu iti voi marturisi decat in ultima clipa’ isi zise, uitand imediat aceasta marturisire.
Ce se intamplase oare cu regina de gheata care ajunsese? Oare toate aceste noi intamplari o inmuiasera? Nu avea cum.
Situatia era foarte diferita de cum se asteptase el. Chiar crezuse ca ea va nega, si ca se va zbate si va urla dupa ajutor, desi tipetele ei se vor pierde imediat in padure, inghitite de copaci.
Ochii li se intalnira: verdele cel mai pur se ineca in abisurile lui intunecate, fiind atrasa din ce in ce mai tare in intunericul acela rece, pe care tot ea il crease. Se privira in liniste deplina cateva minute bune, pana ce el se apropie de pat.
Inghitind in sec, Kat il sorbi din ochi. Orice fata ar fi murit dupa el, insa oare de ce ajunsese ce era acum? Oare drept ce se dadea in lumea din afara, atat de departe de minunatul lui paradis din interior.
-Nu poti intelege! ii raspunse cu un suras amar barbatul, citindu-i intrebarile de pe chip.
-Ba cred ca pot, insa nu ma vei lasa niciodata, mai ales ca nu merit...
Cuvintele se pierdura din nou intr-o liniste mormantala, in timp ce el se apropie si mai tare de trupul ei.
Will se apleca inspre capul ei, mainile lui fiind de o parte si de alta a capului ei. Fetelor erau atat de aproape incat, daca ar fi vrut, Kat ar fi putut sa il sarute, fara ca el sa riposteze. Insa nu acesta era rolul ei, chiar daca se gandise serios sa faca asta, sa il ia prin surprindere.
-De ai stii cat m-ai ranit!
-Nu cred ca voi sti vreodata!
Conversatia se intrerupse brusc cu un sarut din partea lui. Oftand de placere, simtind imediat efectul buzelor ei dulci direct in pantaloni, Will adanci sarutul, lasandu-si capul intr-o parte. Asteptase prea mult sa o sarute. Kat nu se impotrivi, desi asa ar fi fost normal in orice poveste. Nu vru sa se impotriveasca.
Ii raspunse la sarut, limba ei mangaindu-i buza lui de jos. Ii cerea permisiunea, exact cum facuse si prima data. Deja voia mai mult, si amandoi constientizara acest lucru.
Cu o vointa de fier, Will se desparti de ea, tremurand tot. O voia, desi planul fusese altul. Oricat de mult se pregatise pentru clipa asta, nu reusea pe deplin sa se stapaneasca. Insa nu trebuia sa faca asta.
-Pleaca... reusi sa sopteasca, inchizand ochii, impotrivindu-se lacrimilor care voiau sa se scurga pe obrajii ei.
Nu asa era in povestile pe care le citise pana atunci. Nu asa trebuia sa se comporte cu cel mai bun prieten. Nu trebuia sa il doreasca, nu trebuia sa il raneasca asa cum il ranea ea. De la acel incident incercase sa il uite, insa tot la el se intorcea. Cand avea probleme se facea ca era foarte fericita, si nu ii pasa, desi voia sa planga, iar el sa o aline. Nu putea, caci stiuse de atunci cat rau ii facuse. Din cauza lui toata lumea il badjocorise, il si batusera, iar ea statuse pe margine, razand fortat cu lacrimile curgand siroaie pe obraji, privind la picaturile de sange care sareau peste tot.
Will o privi o ultima data, stupefiat. Aceasta situatie era ciudata.
‘Nu asa trebuia sa fie’ regreta el. Nu asta fusese planul.
Orele se transformara in zile, iar zilele in saptamani, insa nimeni nu o cauta, convinsi ca ea avea o aventura undeva. In tot acest timp insa il satisfacuse, pe jumatate fericita, chiar pe cel dupa care tanjea inima ei.
Inchizand ochii, trase cu putere de fasiile de panza de la incheieturi. Simtii imediat intepatura si se potoli instantaneu. Stia ca daduse acum de sange, si trebuia sa il stearga cumva, altfel el se va infuria. Nu crezuse ca o va plesni vreodata, insa Will o lovise la un momentdat pentru ca vazuse sangele de pe cearsafuri si ii cercetase incheieturile. Nu trebuia sa se zbata.
Trupul ei tresari din nou, in timp ce ochii ei se deschisera din nou. Isi plimba privirile pe tavan, asteptand venirea lui. Deja il voia, si cu cat el o facea sa astepte mai mult, cu atat o durea mai tare. Ofta, inabusindu-si incet tipatul de disperare.
Trecusera deja doua zile decand nu mai venise, dar ea tot il astepta, fara sa ceara dupa el. Il voia numai pe el, caci numai el existate vreodata pentru ea.
-Will... numele lui ii scapa din greseala de pe buze.
‘As vrea sa fii langa mine... as vrea sa iti pot spune cat de rau imi pare, cat de mult regret ca am facut atunci asa.. Ca te-am ranit! Vreau sa iti spun ca numai tu ai existat pentru mine, ca numai atingerea ta ma face fericita... insa nu pot.
Mi-ai spus mai demult ca daca voi vrea ceva sa te rog pe tine, insa stiu ca nu voi putea sa iti cer vreodata ceva.
Oare mai tii minte cum aratam atunci? Cum te-am strans la piept, cu am gafait in urechea ta, si cum iti ceream sa te misti mai repede, in timp ce lacrimile imi curgeau pe obraji. Mai tii minte cum te sarutam? Te stiam de la fratele meu, insa la acea petrecere te-am vazut pentru prima data asa cum te vad acum....
Mai tii minte cum te-am strans in brate dupa ce ai terminat? Mi-a placut sa te stiu asa, langa mine, sa stiu ca eram singura pentru tine.
Insa apoi, a venit .. ea.. si toate visele mele sau destramat. Ai sarutat-o atat de patimas, si inima mea s-a frant. Nu stiu de ce mi-a pasat atat de mult, insa stiu ca nu am vrut sa mai tin la nimeni dupa tine.
Apoi am facut ceva ce regret chiar si acum, desi numai eu am fost langa tine dupa ce au terminat sa te bata. Poate ca nu mai tii minte cine te-a bandajat, sau cine te-a dus la spital, si as vrea sa iti spun ca eu eram aceea, insa nu pot. Am jurat sa pastrez acest mic secret pentru mine.
Nu vreau sa mai stric ceva... desi cred ca acest mic secret m-ar scapa din bucluc, nu vreau sa risc... nu vreau sa te pierd iar, daca numai asa ma vrei, cum sunt acum ...’ si gandurile ei continuara sa se deruleze, imaginile sangeroase din acea noapte inundandu-i creierul.
Tinea minte fiecare atingere a lui, de parca ar fi fost proaspata. Tinea minte cum i se invartise limba dupa a ei, cum gemuse cand ea isi lipise sanii de pieptul lui, desi amandoi erau imbracati.
Ii daduse ochelarii jos ca mai apoi sa ii apuce fata in maini si sa il sarute apasat pe buze. Voia sa il tina langa ea pentru o vesnicie, si spera ca el va prinde mesajul.
Cand mainile lui incepura sa ii mangaie picioarele ca mai apoi sa urce, simtise ca ia foc si ca se va prelinge pe jos, daca el nu ar fi tinut-o atat de posesiv langa el. Apoi incepuse sa o sarute mai adanc, mai pasional.
Nu durase mult pana sa ii dea rochia jos, lasand-o numai in chiloti si sutien. Gura lui calatorise de la buzele ei, umflate din cauza saruturilor apasate, la sanii ei, in timp ce degetele lui se chinuiau disperate sa ii desfaca sutienul. Il intrebase, atunci, amuzata si usor disperata, daca are nevoie de ajutor si ca trebuie sa isi ia licenta, iar el rasese nervos, ascunzandu-si chipul minunat la pieptul ei. Ii sarutase aureolele de jur imprejur, fara sa isi dezlipeasca vreodata buzele de pielea ei. O muscase incetisor, sugand incet cand ajungea la scarcuri, nevrand sa o doara. Ii masase sanii atat de minunat incat, ajunsese la orgasm numai din asta.
Apoi urmase drumul catre centrul ei umed deja. El ramasese numai pe jumatate dezbracat, iar ea observase prea tarziu erectia lui care ii poruncise inca din prima clipa sa o ia, desi el se impotrivise.
Gand gura lui fierbinde se apropiase de acea parte a corpului ei, tresarise, iar picioarele ei se incolacira in jurul gatului lui, tragandu-l mai aproape.
Simtise apoi ceva umed si foarte cald trecand incet de jos in sus si probandu-i intrarea, si de abia se abtinuse sa nu geama disperata, voind un contact mai brutal. Si nu dura mult pana de unu din degetele lui, umezite bine cu propria lui saliva, ii intra mai adanc in corp, miscandu-se fata spate, asa cum vazuse de nenumarate ori in filmele porno ale fratelui ei.
Si ceva se intampla! El mai adaugase un deget, curios pe de o parte, sa vada cum va reactiona ea. Si atunci atinsese ceva ascuns adanc in interiorul ei, din nou si din nou.
Orgasul o cutremurase din toate incheieturile in numai cateva secunde.
Apoi urmase ceva care ii placuse numai pe jumatate: sexul, desi pentru ea fusese mai mult, dragoste decat sex.
Simtise mirosul acela usor dulceag, gretos, al latexului, si stiuse ce va urma, inainte sa ii spuna el ca o va durea. Insa nu o fortase. Ii prinsese picioarele deasupra fundului lui, si o penetrase incet, in timp ce ea scancea din cand in cand. Cand insa el ajunsese foarte aproape de marginea organului sau, si impinsese din picioare dintr-odata, sa intre tot, ea il muscase de gat pana la sange, lacrimile inghesuindu-i-se sub pleoape.
Inca tinea minte senzatia aceea de rupere, insa si cea de prea-plin. Cand el se miscase, din nou, fata spate, intorcandu-si bazinul in asa fel incat ea sa il simta toata lungimea – de mentionat cei 24 de centimetri sanatosi si erecti - , Kat crezuse ca va ajunge pe Luna la urmatorul orgasm.
Tragandu-se inapoi si impingand inainte, in timp ce gura lui ii saruta incet gatul , coborand inspre piept, Kat i se alaturase in scurt timp. Trecura repede la un tempou la altul, schimband pozitiile.
Cand isi aduse aminte de un anumit moment, Kat simtii cum i se umezesc din nou chilotii, si cum scarcurile i se intaresc, vazandu-se prin materialul subtire al tricoului pe care il purta.
Ofta, si incerca sa indeparteze amintirile acelea vechi, care insa o aduceau mereu la un orgasm sigur in serile in care nu era singura. Nu ii mai placuse de altcineva de atunci, dar nu voia sa marturiseasca.
-Off Will... De ai stii ... se planse, desi nu dadu drumul lacrimilor, alungandu-le cu incapatanare.
-De as stii ce? vocea lui o facu sa tresara, in timp ce isi intoarse capul inspre usa.
Acolo statea el, ranjind obosit, privind-o insa asa cum nu o mai privise de atunci.
Simtii cum inima ei o lua la galop si vru sa ii sara de gat, insa legaturile care ii taiau din carne, o tinura in loc.
-Atat de dor ti-a fost de mine? o intreba sarcastica, apropiindu-se.
Nu ii raspunse, ci continua sa il priveasca. Era si mai frumos in costum, desi nu ii va marturisi niciodata asta.
In clipa urmatoare, tot ce simti fu buzele lui modelandu-se dupa ale ei, si limba lui cautand-o pe a ei. Rasuflarea ei fu imediat consumata. Will nu mai astepta, ci ii desfacu mainile, apoi picioarele, si aproape ca se arunca asupra ei, acaparandu-i din nou gura, cautand sa o suga dintr-o singura sarutare.
Toata ziua se simtise ca pe jar, scrotul sau trimitandu-i semnale furioase, imagini cu ea drezbracata provocandu-i erectii peste erectii si dureri peste dureri. O dorea mai mult decat dorise pe cineva sau ceva in intreaga lui viata. Iar acum ca Kat se afla sub el, doritoare si gata sa il primeasca nu mai putea astepta. Nu ii pasa daca il urmarea cineva, nu ii mai pasa daca ea avea sa fuga, el o voia acum. O educase sa fie a lui, insa si el apartinea numai ei.
Dintr-o miscare, ii trase pantalonii jos cu tot cu chilotii, si se aseza intre picioarele ei. Isi desfacu, nu stiu cand sau cum, cureaua, si isi dadu cat de repede putu si el pantalonii jos, si o penetra fara nici un fel de protectie, privind-o numai cum isi da capul pe spate de placere si aproape ca tipa cand trupurile lor se unesc.
O simtii cum se incordeaza in jurul lui si cum il trage si mai adanc. Si apoi incepu sa o scoata si sa isi impinga trupul inainte cu vigoare si forta, in timp ce ea se impingea inapoi in el, sarutandu-l apasat. Cat de mult o dorise!
Accelerand, mainile sale ii prinsera sanii, masandu-i prin tricou in timp ce ea continua sa ii geama numele, cu ochii dati peste cap, tinandu-se de umerii lui pentru suport.
Actul lor nu dura mai mult de douazeci de minute, insa imediat ce ejacula, Will o intoarse cu fata in jos. Membrul lui inca pulsa, erect, aproape de centru ei umed si gata de orice, numai pentru el.
Probabil ca o tinura asa vreo doua trei ore, daca nu mai bine, insa nicioadata nu se saturau de asta. Niciodata nu se saturau sa se tina in brate si sa se alinte.
Ce ajunsesera oare?
O noua melodie pe o frecventa numai de ei stiuta. Un stapan si un slav, amandoi subordonati iubirii insa niciodata marturisind.
e un one-shot!
Frecventa Vietii [+18]
‘Stiti inceputurile banale din povesti, nu? Acelea conform carora personajele rpincipale sunt prezentate ca avand nu stiu ce drame, etc. Ei bine, in viata reala nu e asa! In viata reala lucrurile sunt crude, mizerabile, de multe ori de nesuportat. In viata reala nu mai exista dragoste sau placere, decat daca tine de sex, sau de ceva legat de placerile trupesti!
Nu ca eu as fi mai diferita de restul, insa nu pot admite o astfel de existenta. M-am saturat sa ma dedau cuiva fara sa simt nimic pentru respectivul decat o simpla atractie de moment, alimentata fiind si de bautura in exces. La ce e buna o astfel de relatie cu cineva? Inafara faptului ca esti considerata drept o usuratica, o dama de companie din secolul XXI, nimic nou nu?’
Pixul se misca aproape singur pe foaie, in timp ce ea privea cu ochi goi la caietul in care scria, fara insa sa realizeze ce scrie. Ar fi trebuit sa fie tema ei pentru scoala, insa ajunsese un fel de confesiune. Dar, orice ar fi fost, ea nu realiza ce scrie.
Taraitul soneriei o trezi din acea stare de detasare in care cazuse, in timp ce amintirile ii navalisera in creier, mai puternice, mai mortale, cosmaruri la lumina ziilei.
Se ridica, cu greutate, si pasi cu gratie spre usa. Parul ei castaniu flutura in urma ei, un soi de voal misterios, catifelat si parfumat, in timp ce soldurile se unduiau. Nu apuca insa sa vada cine era la usa, caci aceasta se dadu de perete cu putere, aschii si bucati din ceea ce fusese candva incuietoarea, zburara pe langa capul ei. Se opri in loc, uitand de toate si holbandu-se la cel care intrase.
Nu ii vedea fata, ea fiind acoperita de gluga hanoracului cu care era imbracat, insa stia ca il mai cunoscuse candva. Mirosul de bere si de alcool, amestecat cu duhoarea de tutun, ii invada narile, iar ea se dadu un pas inapoi, nesigura pe propriile picioare, speriata de venirea acestui strain.
-Deja nu ma mai tii minte, Kat? Chiar nu iti mai aduci aminte cum te-am luat pe patul meu, prima data in viata ta? Chiar asa demult a fost, Kat?
Numele ei pe buzele lui ii starni un tremur vag in tot corpul, in timp ce se straduia sa isi aduca aminte. Si in ciuda tuturor sfortarilor, nu isi putea aduce aminte. Nu mai tinea minte cine fusese primul ei iubit, si nici cand isi pierduse virginitatea, insa acest strain nu ii starnea decat dezgustul si frica.
-Haide Kat, poate iti improspatez memoria! ranji necunoscutul, facand rapid, in ciuda starii de ebrietate in care se afla, cativa pasi inspre ea.
Corpul ei reactiona instinctiv la amenintare, iar ea sari intr-o parte evitandu-i mainile care incercasera sa o prinda cu o secunda in urma.
Cand se trezise intr-un cosmar? Intelegea ca isi dorise putina actiune in acea zi atat de plictisitoare, dar nici chiar asa. Nu stia ce avea sa ii faca respectivul daca o prindea, insa deja frica o prinsese din urma, impingand-o afara din camera, departe de agresorul ei.
Se intoarse pe varfuri, ochii ei verzi sclipind speriati, ca niste soricei prinsi in capcana, si o zbugi afara, cu acel strain, ce stia atat de multe lucruri despre ea, pe urmele ei, izbindu-se de pereti, strigand-o mereu.
-Kat,draga mea, stai! Nu ai facut atat scandal prima oara, de ce faci asa acum? Nici cu ceilalti nu cred ca ai facut asa! vocea lui o impingea de la spate, in timp ce de abia vedea pe unde calca, fugind pe scari, cat mai departe de urmaritor.
Groaza deja pusese stapanire pe trupul ei. Si totusi nu putea sa strige dupa ajutor. Toate strigatele ii erau blocate in gat. Auzea vag tropaitul lui undeva in urma ei, parca apropiidu-se de ea cu fiecare secunda care trecea. Putea sa se opreasca si sa intrebe ce vrea de la ea, dar stia deja. Putea sa stea si sa fuga pe langa el, dar nu avea unde sa se adaposteasca. Rupsese usa cu atat brutalitate, un ranjet hidos intinzandu-i trasaturile, incat ea nu gasise alta scapare din aceasta situatie neasteptata decat prin fuga.
-Haide Kat! Ar fi mai bine sa stai pe loc! E mai bine decat sa ajungi afara! si un ras de monstru cu chip omenesc trecu ca o sageata prin corpul ei, in timp ce panica o facu sa incetineasca.
Ce voia sa spuna? Ce avea degand sa ii faca?
Tremura indecisa, uitandu-se cand la usa de la intrare in scara, cand inapoi pe scari, unde se astepta din secunda in secunda sa il vada. Daca se ducea afara ce avea sa se intample? Daca statea pe loc avea sa o omoare? Cu siguranta, altfel de ce i-ar fi spart usa, si ar fi privit-o cu acei ochi de criminal?
De abia respira, intinzand precauta mana catre usa metalica de la intrare, cand o palma mare i se puse peste gura. Ochii i se marira, ingrozita, tipetele ei fiind inabusite de manusa neagra pe care o purta cel care o tinea acum. Cealalta mana a lui i se incolaci pe abdomen.
-Ai fost o fetita foarte rea Kat! Trebuie sa fii pedepsita! Mi-ai promis ca o sa ramai a mea, si uite ce ai ajuns: o curva de mana a cinspea, care se da tuturor, fara sa zica nimic. Daca e asa, atunci exact asta vei primi.
Rasuflarea lui ii gadila pielea de pe gat, in timp ce ea se zbatea in bratele lui, incercand sa scape. Avea sa o omoare, stia acum sigur, dupa modul in care i se infingeau degetele in carnea ei, cautand sa o strapunga.
Un flash din trecut ii trecu pe dinaintea ochilor, in timp ce usa de la intrare se deschise, parca singura, aratandu-i o masina neagra si doi ciudati, imbracati ca si cel care o tara acum spre masina. Isi aduse aminte cine fusese primul ei iubit: un tip de la nu stiu ce colegiu, cineva adus pentru distractie, un tocilar. Se imbatase si bine-nteles ca ajunsese in pat cu el. Dar dupa ce se dezmeticise, rasese cu pofta de el, razbunandu-se cu glumite idioate, facand misto de el. Cum de ajunsese acel tocilar, acest cineva care o tara catre pierzanie?
O arunca in porbagajul deschis, tinand apasat mana pe gura ei, cautand nu stiu ce prin buzunarele pantalonilor. Ea deja nu mai stia ce se intampla in jurul ei, prea ametita, prea obosita dupa nenumarate nopti nedormite ca-lumea. Dar ce mai conta? Astfel toate necazurile ei aveau sa se termine nu?
-Haideti!
Aceasta comanda ii trezi spiritul de auto-conservare, si incepu sa se zbata, insa prea tarziu. Cu un ultim ranjet sarcastic pe buzele de abia intrezarite, ultima lumina din afara disparu, in timp ce porbagajul se inchise, ascunzandu-le victima.
Timpul trecu, imposibil de masurat pentru sarmana victima. Stia ca fusese rapita de cineva caruia i se daduse in trecut si caruia, la betie, ii promisese ceva. Acum avea sa plateasca, cu viata probabil, in chinuri.
Atipise la un momentdat, ignorand loviturile pe care le primea din toate partile din cauza drumului rau pe care mergeau. Nu stia ce o astepta cand porbagajul se va deschide si o vor scoate de acolo. Se temea sa se gandeasca, caci stia ca ar fi incercat sa fuga ceea ce nu era indicat in postura de victima in care se afla.
Scartaitul franelor o desteptara de tot, si in secunda urmatoare, porbagajul trancani si lumina lunii pline de deasupra ii lovi ochii, facand-o sa lacrimeze.
Maini puternice si deloc blande o apucara de o mana si de un picior, si o trasera afara,ca mai apoi sa o izbeasca de pamant.
-Si ce facem cu p**** asta?
-O tinem ca animal de companie.
-Procedam ca si cu celelalte?
-Nu cred, sefu nu vrea sa o omoram. Zicea ceva de pedeapsirea ei... Nu stiu ce planuri are, insa se pare ca numai el se va juca cu ea.
-Pacat! Arata destul de bine.
-Poate il convingem sa ne-o dea pentru o tura.
-Sa incercam macar nu?
Conversatia asta o deruta, caci nu stia cine cu cine vorbeste, si cati sunt. Cine era seful acesta de care vorbeau? Il cunoastea? Sau era chiar cel care o prinsese? Insa nu se putea. Isi amintea vag ca respectivul era cu mult mai inalt decat atacatorul ei. Cine erau si ce voiau de la ea, intuise demult. Dar cand aveau sa o scape de lumea asta nu stia.
Incepu sa tremure, in asteptarea ei muta. Fusese legata la maini, picioare si gura, deci nu putea face nimic. Se holba ca un osandit la siluetele invaluite in intunerica care tropaiau in jurul ei, fara sa inteleaga mormaielile lor.
La un moment dat, o usa se tranti undeva in apropiere, zdruncinand linistea care se lasase pentru cateva momente. Nu putu sa intoarca capul, ci ramase tot asa cum fusese aruncata, pe jos. Era prea obosita si prea vanata sa mai faca vreo miscare. Muschii ii tresareau pe tot corpul, picioarele si le simtea ca niste bucati de lemn, ca sa nu mai spun ca era mai mult decat obosita.
Auzi pasi, si simtii apoi cum era ridicata, insa nu stia de cine. Lesina aproape imediat cum simtii caldura celui care o cara.
Minutele trecura, poate chiar ore, timp in care fata trecu de la starea de lesin la cea de somn. In tot acest timp el o privise, ochii lui urmarind-o atent. O studiase atat de multa vreme. Ea ii spusese recent ca el era cel mai bun prieten al ei, dar ea nu mai stia cine era el. Cine fusese el pentru ea? Un nimeni caruia i se daduse pentru prima data.
Acum avea sa o faca sa il doreasca, dar el nu i se va da decat atunci cand va vrea. Intre timp avea sa pedepseasca niste tarfe. Nimeni nu isi batea joc de el.
Se ridica, iar figura lui fu luminata de lampa micuta din camera. Era inalt, brunet, cu minunati ochi negri, figura distinsa, intr-un cuvant barbatul perfect. Numai ca era departe de perfectiune, sau cel putin asa considera el. Autoritar si usor tocilar, exact ca vechiul el, ii placea sa dea ordine. In plus, chiar avea stofa de conducator. Tot ce spunea el era litera de lege, si toata lumea il asculta, indiferent de varsta. Nimeni nu stia insa de ce accepta ordinele. Poate pentru ca era intelegator si diplomat.
In orice caz, acest rapitori nu ii ieseau din vorba, ceea ce era minunat pentru toata lumea. Apuca instinctiv catusele de pe noptiera micuta de langa pat. Se uita la ele in lumina lampii, sclipirea lor rece dandu-i o senzatie de care se bucura numai cand era vorba de minunata lui Kat. Nu stia ce sa faca: sa o lege, sa o lase? Daca o lasa, poate ca ea va incerca sa fuga, ceea ce nu era bine pentru ea. Daca o lega, ea se va zbate si se va rani, ceea ce nu ii convenea lui. Nu era atat de sadic, oricat de mult durere voia sa ii provoace ei. Nu voia sa o omoare. De restul fetelor prinse, nu ii pasa. Ele fusese un fel de pregatire pentru ea, ca totul sa decurga normal. Acum urma sa puna in practiva tot ce stia.
Arunca catusele in sertar si se scotoci prin buzunare dupa un soi de frangie, ceva cu care sa o lege ca pielea ei sa nu sufere.
Negasind nimic, barbatul ridica din umeri, abia perceptibil, si isi dadu jos hanoracul negru, apoi tricoul si il rupse fasii. O lega de marginea metalica a patului, la maini si picoare.
Se mai uita cateva clipe la ea, urmarindu-i pieptul cum se ridica si coboara, ofta pentru sine, si iesi din camera. Dupa ce se va trezi, urma sa ii arate ce nu era bine sa faca, dupa cine era bine sa urle si tot asa.
Minutele se transformara in ore. Somnul ei dura aproape o zi jumatate, timp in care el chiar crezu ca ceva nu era in ordine cu ea. Insa, cu cateva ore inainte de a se trezi, ceva il linisti pe deplin: se pare ca ea inca ii stia numele, caci soptise “ Imi pare rau Will “
Oare isi mai aducea aminte si ce ii facuse lui? Isi aducea aminte cat de rau il badjocorise rand dupa rand, desi el incercase sa se schimbe pentru ea. Fusese dragoste la prima vedere pentru el, ceva in care nu crezuse pana atunci. Nici acum nu pricepea de ce mai tinea la ea, dupa cate patimise din cauza ei.
Cand noaptea se lasa din nou peste lacasurile ascunse adanc in padure, unde o adusesera, Kat se trezi speriata, sudoarea siroind pe ea, trezita dintr-un cosmar monstruos.
‘Fiecare om isi are monstrii lui ! ’ ii trecu prin minte, privirea ei speriata trecand rapid prin camera intunecata.
Nu vedea absolut nimic, dar simtea prezenta cuiva in camera. Stia ca era acolo, ca o urmarea, tacut si ganditor, ca un pradator de o calitate exceptionala, privindu-si victima cum se zbate in ghearele panicii si teroarei, inainte sa sara sa o sfasie, placearea vie schimonosindu-i trasaturile.
-My secret side I keep hid under lock and key
I keep it caged but I can't control it
'Cause if I let him out he'll tear me up, break me down
Why won't somebody come and save me from this, make it end?
I feel it deep within, it's just beneath the skin
I must confess that I feel like a monster
I hate what I've become, the nightmare's just begun
I must confess that I feel like a monster
I feel it deep within, it's just beneath the skin
I must confess that I feel like a monster – melodia intra de undeva, foarte aproape de ea, si isi aduse vag aminte de niste ochi negri ce se intunecau mereu, in timp ce ea isi batea neintrerupt joc de persoana respectiva.
Oare meritase tot acel scandal dupa, o noapte pe care nu o regreta, caci, in ciuda tuturor rautatilor pe care le spusese despre el, Will chiar o atrasese din prima clipa. Chiar inainte de a se imbata. Insa acum ii era frica de acest personaj. Ii era frica de ce ii va face. Se temea de tot viitorul neprevazut care i se deschidea in fata.
-Iti mai aduci aminte de melodia noastra ? vocea lui joasa, usor fortata sa para normala, o sperie.
Kat tresari pe pat, si abia acum observa fasiile de panza care ii legau incheieturile mainilor si picioarelor de pat. Insa nu trase. Nu mai avea nici un sens sa traga si sa se raneasca. Si asa avea sa sufere in curand, asa ca putea sa profite de cele cateva clipe de liniste pe care i le oferea.
-Kat? Regreti atat de mult ca m-ai cunoscut, asa-i?
O ruga sa ii spuna asta? O ruga sa minta? In ce scop?
-Nu... nu cred ca am regretat vreodata, insa m-am speriat atunci, cum ma sperii si acum.
Nu putea sa il minta. Trebuia sa ii marturiseasca acum adevarul, desi poate ca nu va scapa mai usor.
Dar nu il vedea, nu ii vedea chipul inmarmurit si ochii care se imblanzeau. Nu il vedea cum se intorcea in mormantul care ii spusese candva inima. Nu vedea suferinta de pe chipul lui, amestecata cu regret.
-Ar trebui sa iti iau viata, poate chiar o voi face... Nu stiu ce ...
Insa nu mai continua. Kat nu pricepu la ce se refera, insa nici nu voia sa priceapa. Nu voia sa stie ce incerca el sa ii spuna. O adusese aici ca sa se razbune, iar ei nu ii mai pasa de ce avea sa pateasca. Toata viata ei fusese o gluma proasta.
‘Cred ca singurul moment bun a fost atunci, cu tine, insa nu iti voi marturisi decat in ultima clipa’ isi zise, uitand imediat aceasta marturisire.
Ce se intamplase oare cu regina de gheata care ajunsese? Oare toate aceste noi intamplari o inmuiasera? Nu avea cum.
Situatia era foarte diferita de cum se asteptase el. Chiar crezuse ca ea va nega, si ca se va zbate si va urla dupa ajutor, desi tipetele ei se vor pierde imediat in padure, inghitite de copaci.
Ochii li se intalnira: verdele cel mai pur se ineca in abisurile lui intunecate, fiind atrasa din ce in ce mai tare in intunericul acela rece, pe care tot ea il crease. Se privira in liniste deplina cateva minute bune, pana ce el se apropie de pat.
Inghitind in sec, Kat il sorbi din ochi. Orice fata ar fi murit dupa el, insa oare de ce ajunsese ce era acum? Oare drept ce se dadea in lumea din afara, atat de departe de minunatul lui paradis din interior.
-Nu poti intelege! ii raspunse cu un suras amar barbatul, citindu-i intrebarile de pe chip.
-Ba cred ca pot, insa nu ma vei lasa niciodata, mai ales ca nu merit...
Cuvintele se pierdura din nou intr-o liniste mormantala, in timp ce el se apropie si mai tare de trupul ei.
Will se apleca inspre capul ei, mainile lui fiind de o parte si de alta a capului ei. Fetelor erau atat de aproape incat, daca ar fi vrut, Kat ar fi putut sa il sarute, fara ca el sa riposteze. Insa nu acesta era rolul ei, chiar daca se gandise serios sa faca asta, sa il ia prin surprindere.
-De ai stii cat m-ai ranit!
-Nu cred ca voi sti vreodata!
Conversatia se intrerupse brusc cu un sarut din partea lui. Oftand de placere, simtind imediat efectul buzelor ei dulci direct in pantaloni, Will adanci sarutul, lasandu-si capul intr-o parte. Asteptase prea mult sa o sarute. Kat nu se impotrivi, desi asa ar fi fost normal in orice poveste. Nu vru sa se impotriveasca.
Ii raspunse la sarut, limba ei mangaindu-i buza lui de jos. Ii cerea permisiunea, exact cum facuse si prima data. Deja voia mai mult, si amandoi constientizara acest lucru.
Cu o vointa de fier, Will se desparti de ea, tremurand tot. O voia, desi planul fusese altul. Oricat de mult se pregatise pentru clipa asta, nu reusea pe deplin sa se stapaneasca. Insa nu trebuia sa faca asta.
-Pleaca... reusi sa sopteasca, inchizand ochii, impotrivindu-se lacrimilor care voiau sa se scurga pe obrajii ei.
Nu asa era in povestile pe care le citise pana atunci. Nu asa trebuia sa se comporte cu cel mai bun prieten. Nu trebuia sa il doreasca, nu trebuia sa il raneasca asa cum il ranea ea. De la acel incident incercase sa il uite, insa tot la el se intorcea. Cand avea probleme se facea ca era foarte fericita, si nu ii pasa, desi voia sa planga, iar el sa o aline. Nu putea, caci stiuse de atunci cat rau ii facuse. Din cauza lui toata lumea il badjocorise, il si batusera, iar ea statuse pe margine, razand fortat cu lacrimile curgand siroaie pe obraji, privind la picaturile de sange care sareau peste tot.
Will o privi o ultima data, stupefiat. Aceasta situatie era ciudata.
‘Nu asa trebuia sa fie’ regreta el. Nu asta fusese planul.
Orele se transformara in zile, iar zilele in saptamani, insa nimeni nu o cauta, convinsi ca ea avea o aventura undeva. In tot acest timp insa il satisfacuse, pe jumatate fericita, chiar pe cel dupa care tanjea inima ei.
Inchizand ochii, trase cu putere de fasiile de panza de la incheieturi. Simtii imediat intepatura si se potoli instantaneu. Stia ca daduse acum de sange, si trebuia sa il stearga cumva, altfel el se va infuria. Nu crezuse ca o va plesni vreodata, insa Will o lovise la un momentdat pentru ca vazuse sangele de pe cearsafuri si ii cercetase incheieturile. Nu trebuia sa se zbata.
Trupul ei tresari din nou, in timp ce ochii ei se deschisera din nou. Isi plimba privirile pe tavan, asteptand venirea lui. Deja il voia, si cu cat el o facea sa astepte mai mult, cu atat o durea mai tare. Ofta, inabusindu-si incet tipatul de disperare.
Trecusera deja doua zile decand nu mai venise, dar ea tot il astepta, fara sa ceara dupa el. Il voia numai pe el, caci numai el existate vreodata pentru ea.
-Will... numele lui ii scapa din greseala de pe buze.
‘As vrea sa fii langa mine... as vrea sa iti pot spune cat de rau imi pare, cat de mult regret ca am facut atunci asa.. Ca te-am ranit! Vreau sa iti spun ca numai tu ai existat pentru mine, ca numai atingerea ta ma face fericita... insa nu pot.
Mi-ai spus mai demult ca daca voi vrea ceva sa te rog pe tine, insa stiu ca nu voi putea sa iti cer vreodata ceva.
Oare mai tii minte cum aratam atunci? Cum te-am strans la piept, cu am gafait in urechea ta, si cum iti ceream sa te misti mai repede, in timp ce lacrimile imi curgeau pe obraji. Mai tii minte cum te sarutam? Te stiam de la fratele meu, insa la acea petrecere te-am vazut pentru prima data asa cum te vad acum....
Mai tii minte cum te-am strans in brate dupa ce ai terminat? Mi-a placut sa te stiu asa, langa mine, sa stiu ca eram singura pentru tine.
Insa apoi, a venit .. ea.. si toate visele mele sau destramat. Ai sarutat-o atat de patimas, si inima mea s-a frant. Nu stiu de ce mi-a pasat atat de mult, insa stiu ca nu am vrut sa mai tin la nimeni dupa tine.
Apoi am facut ceva ce regret chiar si acum, desi numai eu am fost langa tine dupa ce au terminat sa te bata. Poate ca nu mai tii minte cine te-a bandajat, sau cine te-a dus la spital, si as vrea sa iti spun ca eu eram aceea, insa nu pot. Am jurat sa pastrez acest mic secret pentru mine.
Nu vreau sa mai stric ceva... desi cred ca acest mic secret m-ar scapa din bucluc, nu vreau sa risc... nu vreau sa te pierd iar, daca numai asa ma vrei, cum sunt acum ...’ si gandurile ei continuara sa se deruleze, imaginile sangeroase din acea noapte inundandu-i creierul.
Tinea minte fiecare atingere a lui, de parca ar fi fost proaspata. Tinea minte cum i se invartise limba dupa a ei, cum gemuse cand ea isi lipise sanii de pieptul lui, desi amandoi erau imbracati.
Ii daduse ochelarii jos ca mai apoi sa ii apuce fata in maini si sa il sarute apasat pe buze. Voia sa il tina langa ea pentru o vesnicie, si spera ca el va prinde mesajul.
Cand mainile lui incepura sa ii mangaie picioarele ca mai apoi sa urce, simtise ca ia foc si ca se va prelinge pe jos, daca el nu ar fi tinut-o atat de posesiv langa el. Apoi incepuse sa o sarute mai adanc, mai pasional.
Nu durase mult pana sa ii dea rochia jos, lasand-o numai in chiloti si sutien. Gura lui calatorise de la buzele ei, umflate din cauza saruturilor apasate, la sanii ei, in timp ce degetele lui se chinuiau disperate sa ii desfaca sutienul. Il intrebase, atunci, amuzata si usor disperata, daca are nevoie de ajutor si ca trebuie sa isi ia licenta, iar el rasese nervos, ascunzandu-si chipul minunat la pieptul ei. Ii sarutase aureolele de jur imprejur, fara sa isi dezlipeasca vreodata buzele de pielea ei. O muscase incetisor, sugand incet cand ajungea la scarcuri, nevrand sa o doara. Ii masase sanii atat de minunat incat, ajunsese la orgasm numai din asta.
Apoi urmase drumul catre centrul ei umed deja. El ramasese numai pe jumatate dezbracat, iar ea observase prea tarziu erectia lui care ii poruncise inca din prima clipa sa o ia, desi el se impotrivise.
Gand gura lui fierbinde se apropiase de acea parte a corpului ei, tresarise, iar picioarele ei se incolacira in jurul gatului lui, tragandu-l mai aproape.
Simtise apoi ceva umed si foarte cald trecand incet de jos in sus si probandu-i intrarea, si de abia se abtinuse sa nu geama disperata, voind un contact mai brutal. Si nu dura mult pana de unu din degetele lui, umezite bine cu propria lui saliva, ii intra mai adanc in corp, miscandu-se fata spate, asa cum vazuse de nenumarate ori in filmele porno ale fratelui ei.
Si ceva se intampla! El mai adaugase un deget, curios pe de o parte, sa vada cum va reactiona ea. Si atunci atinsese ceva ascuns adanc in interiorul ei, din nou si din nou.
Orgasul o cutremurase din toate incheieturile in numai cateva secunde.
Apoi urmase ceva care ii placuse numai pe jumatate: sexul, desi pentru ea fusese mai mult, dragoste decat sex.
Simtise mirosul acela usor dulceag, gretos, al latexului, si stiuse ce va urma, inainte sa ii spuna el ca o va durea. Insa nu o fortase. Ii prinsese picioarele deasupra fundului lui, si o penetrase incet, in timp ce ea scancea din cand in cand. Cand insa el ajunsese foarte aproape de marginea organului sau, si impinsese din picioare dintr-odata, sa intre tot, ea il muscase de gat pana la sange, lacrimile inghesuindu-i-se sub pleoape.
Inca tinea minte senzatia aceea de rupere, insa si cea de prea-plin. Cand el se miscase, din nou, fata spate, intorcandu-si bazinul in asa fel incat ea sa il simta toata lungimea – de mentionat cei 24 de centimetri sanatosi si erecti - , Kat crezuse ca va ajunge pe Luna la urmatorul orgasm.
Tragandu-se inapoi si impingand inainte, in timp ce gura lui ii saruta incet gatul , coborand inspre piept, Kat i se alaturase in scurt timp. Trecura repede la un tempou la altul, schimband pozitiile.
Cand isi aduse aminte de un anumit moment, Kat simtii cum i se umezesc din nou chilotii, si cum scarcurile i se intaresc, vazandu-se prin materialul subtire al tricoului pe care il purta.
Ofta, si incerca sa indeparteze amintirile acelea vechi, care insa o aduceau mereu la un orgasm sigur in serile in care nu era singura. Nu ii mai placuse de altcineva de atunci, dar nu voia sa marturiseasca.
-Off Will... De ai stii ... se planse, desi nu dadu drumul lacrimilor, alungandu-le cu incapatanare.
-De as stii ce? vocea lui o facu sa tresara, in timp ce isi intoarse capul inspre usa.
Acolo statea el, ranjind obosit, privind-o insa asa cum nu o mai privise de atunci.
Simtii cum inima ei o lua la galop si vru sa ii sara de gat, insa legaturile care ii taiau din carne, o tinura in loc.
-Atat de dor ti-a fost de mine? o intreba sarcastica, apropiindu-se.
Nu ii raspunse, ci continua sa il priveasca. Era si mai frumos in costum, desi nu ii va marturisi niciodata asta.
In clipa urmatoare, tot ce simti fu buzele lui modelandu-se dupa ale ei, si limba lui cautand-o pe a ei. Rasuflarea ei fu imediat consumata. Will nu mai astepta, ci ii desfacu mainile, apoi picioarele, si aproape ca se arunca asupra ei, acaparandu-i din nou gura, cautand sa o suga dintr-o singura sarutare.
Toata ziua se simtise ca pe jar, scrotul sau trimitandu-i semnale furioase, imagini cu ea drezbracata provocandu-i erectii peste erectii si dureri peste dureri. O dorea mai mult decat dorise pe cineva sau ceva in intreaga lui viata. Iar acum ca Kat se afla sub el, doritoare si gata sa il primeasca nu mai putea astepta. Nu ii pasa daca il urmarea cineva, nu ii mai pasa daca ea avea sa fuga, el o voia acum. O educase sa fie a lui, insa si el apartinea numai ei.
Dintr-o miscare, ii trase pantalonii jos cu tot cu chilotii, si se aseza intre picioarele ei. Isi desfacu, nu stiu cand sau cum, cureaua, si isi dadu cat de repede putu si el pantalonii jos, si o penetra fara nici un fel de protectie, privind-o numai cum isi da capul pe spate de placere si aproape ca tipa cand trupurile lor se unesc.
O simtii cum se incordeaza in jurul lui si cum il trage si mai adanc. Si apoi incepu sa o scoata si sa isi impinga trupul inainte cu vigoare si forta, in timp ce ea se impingea inapoi in el, sarutandu-l apasat. Cat de mult o dorise!
Accelerand, mainile sale ii prinsera sanii, masandu-i prin tricou in timp ce ea continua sa ii geama numele, cu ochii dati peste cap, tinandu-se de umerii lui pentru suport.
Actul lor nu dura mai mult de douazeci de minute, insa imediat ce ejacula, Will o intoarse cu fata in jos. Membrul lui inca pulsa, erect, aproape de centru ei umed si gata de orice, numai pentru el.
Probabil ca o tinura asa vreo doua trei ore, daca nu mai bine, insa nicioadata nu se saturau de asta. Niciodata nu se saturau sa se tina in brate si sa se alinte.
Ce ajunsesera oare?
O noua melodie pe o frecventa numai de ei stiuta. Un stapan si un slav, amandoi subordonati iubirii insa niciodata marturisind.
, chibi-ul lui candy_cane
"Furiile Iadului sunt mai blande decat femeia badjocorita" - SK-'Apocalipsul'