For you...

[Corina.]

Deci,vom posta urmatoarele capitole dupa ce vom avea minim 3 comentarii,daca dati 3 comentarii,in secunda urmatoare punem si capitolul,ca noi nu scriem aici de nebune,si pentru ca urla lenea in voi nu mai puneti un cometariu,3 randuri de scris sunt !

III

Sakura:
Mergeam agale, fara nici un chef de biblioteca si sa le vad fata celor doi, ba poate pe cea a lui Gaara, era prea perfecta, pentru comportamentul lui cu lacune mari de educaţie si respect, poate o fi fost un copil cu părinţii plecat oriunde in lume care a trăit in puf si i s-au făcut toate poftele, nu ca eu oi fi mai diferita, dar el nu a trecut prin trauma insuportabil de aţi pierde un părinte.
- Hei papusa, la ce te gândeşti, la Gaara? Întreabă brunetul Uchiha.
- Ba, nu îmi zi papusa si nu mă confunda cu Ino sau Karin aia a ta, si ce te face sa crezi ca mă gândesc la uratul ala? Mai mincinoasa nu pot fi, decât aici, deci pana acum ziceam ca e un zeu al frumuseţi si acum îl fac urat, daca ar exista un premiu pentru minciuna eu la-si câştiga, foarte uşor, cu aceasta minciuna.
Acesta ridica palma sa mă pocnească, dar ceva la oprit, era Gaara. Roşcatul mă privea furios si daca ar fi avut un obiect tăiat la indemana in acel moment, mi-ar diseca capatana mea.
- Atât, nu trebuie sa o pocneşti, daca ar fi cineva care trebuie sa o pocnească, ala as fi eu, spuse acesta radicand din sprâncene către mine.
- Tu ce te bagi uratule? Îl întreb eu înfumurata ca mă tot lua peste picior.
- Eu, urat? Nu te uiţi la tine ca ai circumferinta unui schelete, mi-o reteza acesta.
- Tot mai bine decât sa am creierul cu circumferinta unei alune, spun eu ca sa nu mă las mai prejos
- Ha, ha, ha nu te uiţi la tine zici ca te-a ameninţat cineva in baie, spune acesta uitându-se la mine mândru si ridicând încontinuu din sprâncene, iar săracul Sasuke nu mai ştia ce se întâmpla, dar nici in general asta nu intelegea pe ce planeta este sau daca este om.
- Nu vezi ce fata ai zici ca ai dormit pe trotuar...
- Hai gata cu cearta Gaara du-te pe culoarul A, Sakura pe B si Sasuke pe C...spune bibliotecara intrerupandu-ma din insulte, staţi ca nu ştiţi cate aveam pregătite.
Am plecat aproape in pas alergător, sper culoarul meu ca deja îl vedeam pe roşcat roşu la fata de furie, si avea pumnii stansi. Mergeam cat mai repede si mă uitam in spate parca mă urmarea un criminal in serie, inima bătea puternic, iar ochii in cap îmi umblau ca un girofar. Ma urc pe scara cea înalta,ca sa ajung la o carte de pe ultimul raft. Firar! Nu ajung eu ramases o pitica de 1.60 si un schelete ambulant, mereu mi-a fost ruşine de felul in care arat. Ma ridic pe vârfuri, iar nenorocita aia de scara se dezechilibrează cu mine pe ea, in timp ce cădeam simţeam cu minisecundele se transformau in secunde si secundele in ore, deodată mă izbesc de ceva tare, da nu pamantul, ci braţele roşcovanului meu. In braţele lui, era atât de cald si de bine, incat mă simţeam protejata de tot si de toate, incat as putea sa stau in braţele sale, toata viata.
- Bine ca eşti scândura, ca sa te prind când tu eşti neatenta si cazi de pe scări, spuse acesta razand, iar eu rusinandu-ma toata, nu neapărat pentru ca el mă salvase, pentru ca si el aprobase ca sunt o scândura mai ramane sa mă facă si pitica ca mă enervez deja, fiindcă momentul frumos pentru mine, îl stricase, prin acel comentariu răutăcios.
- De ce te-ai inrosit aşa, mai pitico? Ma întreba el.
Ceee!?!? a zis "pitica" ? Gata m-am saturat de comportamentul sau înfumurat.
- Nu mai zi aşa, zic eu pe jumate de gura, in timp ce mă lăsa jos, când deja inima începu sa bata in piept ca nebuna, si sa mă fac mai roşie ca parul lui.
- Nu iţi mai fi aşa ruşine de felul cum araţi, ca araţi foarte bine, apropo cate kilograme ai? Ma întreabă acesta pe un ton provocator, in timp ce ma privea pervers.
- Patruzeci si cinci…
- Minţi!
- Bine, bine, patruzeci!
Am observat ca nu făcusem nimic si ne-am apucat de treaba, bine eu m-am apucat ca el nu a făcut nimic, a stat si a frecat menta, ca sa o zic aşa. După inca vreo ora de stat in biblioteca, se făcuse ora noua jumătate seara. Am plecat in graba, mai ca alergam, îmi era frica sa umblu singura noaptea, si categoric refuzam sa vina şoferul sa mă ia. Aud nişte râsete in spate, inima începe sa îmi bata cu putere, iar eu sa tremur din toate încheieturile, erau 2 oameni beţi criţa, care se uitau la mine de parca au văzut-o pe Madonna goala. Unu se apropie de mine iar eu mergeam cu spatele pana am dat de un perete, deja mă panicasem, tremuram si mai rău, îmi era si frig, iar lacrimile amare si grele au început sa curgă pe obrajii palizi de frica, acesta s-a năpustit peste mine, deja eram inconştienta,dar conştienta de ce avea sa urma după asta, dar înainte sa leşin, am văzut o silueta care i-a luat la bătaie pe cei doi beţivi si apoi am mai văzut o claie de par roşu in bătaia razei lunii care stătea regina peste tot văzduhul întunecat.
M-am trezit confuza, ciufulita si sifonata toata. Ma aflam intr-un pat care nu era al meu, fiindca era mare, rotund si plin de perne pufoase si acoperita cu o plapuma alba moale in care te puteai scufunda cu uşurinţa. Un ciocănit uşor se aude dinspre uşa, îl vad pe Gaara intrând in camera numai intr-o pereche de pantaloni si la bustul gol, si chiar arata hot. Avea abdomenul plin de muşchi puternici, care se încordau la fiecare mişcare pe care o făcea, si mai avea patratele pe burta. De n-as da sa-i simt sub degetele mele. Sa-i mângâi, sa-i sarut... Îmi scutur capul uşor si îmi focalizez privirea pe chipul sau.
- Unde mă aflu si ce s-a întâmplat cu mine? Îl întreb eu ruşinata ca mă aflam de fapt la el in pat
- Pai, eşti la mine acasă si aseară când ai plecat de la şcoala, ai fost atacata de doi beţivi, iar daca nu eram eu, nu se ştie pe unde erai..., numai apuca sa continua, ca m-am repezit la el in braţe, strângându-l si ii spuneam intr-una „mulţumesc”.
Ma imbratisa si începu sa mă mângâie uşor, pe par si spate, pentru a mă calma, ca plângea si tremuram de frica, la gândul, daca nu era el, ajungeam sa fiu violata de nişte beţivani nenorociţi, care m-ar fi nenorocit pe viata…