For the blood of a Vampire

[Botan`chan]

Ok...acesta e un fic inceput acum cateva luni. Inca lucrez la el si voi avea nevoie de critici si sfaturi. Vreau sa iasa ceva fain din acest fic si am nevoie de ajutorul vostru ;)
Sper ca va va satisface, macar putin^^


[center]For the blood of a Vampire

Eram intr-un...loc, credeam eu...dar de fapt nu era un loc ca toate celelalte, pentru ca tot ce era in jurul meu era culoarea neagra. Ma uitam mirata in jurul meu si nu stiam ce sa fac. Speram ca se va intampla ceva cu acest infern negru, sau cel putin sa fie cineva care sa imi auda strigatele dupa ajutor. Strigam din toti plamanii, dar nu vedeam pe nimeni si nimic. Era ca si cum as fi fost undeva uitata de lume.
Dar la un moment dat, aud niste pasi. M-am speriat pentru ca nu era gravitatie in locul acela si nici nu auzeam nimic. M-am uitat alarmata in jur si incercam sa raman calma. Auzeam pasii tot mai aproape de mine si incercam sa strig-ca sa vad daca chiar era cineva acolo-dar vocea mea disparuse...Nu puteam sa rostesc niciun cuvant.
Pasii se apropiau de mine cu repeziciune si simteam cum in mine se naste o durere, o frica imensa. Ma miscam de colo-colo si am auzit o voce blanda, calma, care imi striga numele duios.
-Yuuki...spuse vocea ca de inger. M-am intors brusc si in spatele meu era un baiat...neobisnuit de frumos. Ma uitam la el mirata si totodata fericita ca era cineva acolo, cu mine. Ochii lui albastrii se uitau la mine bland si avea pielea ca de inger-alba si neteda, fara nici o linie pe obraji sau pe frunte. Am pasit catre el, intinzand mana; voiam sa il ating, sa fiu sigura ca nu este o iluzie, iar el venea catre mine, de data aceasta parca plutind.
Am ajuns aproape unul de celalalt, iar eu am ridicat mana ca sa-l ating. Am simtit in palma mea finetea obrazului sau de marmura. Avea pielea neobisnuit de rece, asa ca nu am tinut prea mult palma pe fata lui; dar simteam ca nu puteam sa o deslipesc de pe el. Ii atingeam fata cu grija si ma uitam la el aproape zambind, cand, aud din senin vocea nervoasa a mamei:
-Yuuki!
Nu stiam ce sa fac. Nu voiam ca acest lucru sa se termine. Frumusetea baiatului ma fascina, iar eu�eu nu voiam sa plec! Stiam ca nu e bine sa stau, dar nu puteam sa-l las�Totusi�Am inchis ochii, strangandu-i, iar dupa cateva secunde, cand i-am deschis eram la mine in camera-mai exact, la mine in pat- cu mama la usa, strigand dupa mine.
-Mai dormi la ora asta? Jos din pat! Acum!
-Bine! am raspuns eu cu un strigat ragusit. Ma trezesc! Lasa-ma sa ma schimb...
Mama iesi din camera mea, trantind usa. "Ca in fiecare dimineata..." mi-am spus eu oftand. Asa era mama...ma trezea tot timpul cu vreo 20 de minute inainte ca trenul, care ma ducea la scoala, sa ajunga in gara. Trebuia sa si mamanc, sa ma si spal, sa ma pregatesc si sa si ajung in gara la timp! Nu suportam cand mama facea treaba asta. Ma enervam pe ea pentru ca nu ma scula mai devreme...sau cel putin trebuia sa imi cumpere un ceas cu alarma, ca sa ma trezesc singura.
Mi-am luat uniforma din dulap si am inceput sa ma imbrac; dar nu imi puteam lua gandul de la visul de azi-noapte. "Ciudat..." imi spuneam cand vedeam inaintea ochilor imaginea acelui baiat. Cine era? Ce voia? De ce a aparut in visul meu?; erau cateva intrebari care ma framantau. Speram ca voi gasi raspunsul, chiar daca trebuia sa fac lucruri mai putin obisnuite. "Am avut acelasi vis toata vara! Trebuie sa aflu ce se intampla cu mine!"
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit din camera. Cand am intrat in bucatarie, am luat un sandwich de pe masa si am spus rapid mamei:
-Sunt in intarziere. Plec acuma! Si mersi de sandwich.
Mama nici nu a apucat sa raspunda ca eu m-am si incaltat si am trantit usa in spatele meu. Nu voiam ca ea sa ma vada cat de ganditoare eram. Am inchis poarta si am inceput sa fug catre gara.
[/center]

poze:
Yuuki:

Mama:

Astept comment-uri...
Ja.