Forţele Răului Absolut RPG [ playground ]

[SnowFlake.]

Reiau.

Vroiam să merg cu Derek, dar nu! El trebuia să se ducă singur. De ce? Eu ce aveam? Ok, acum fac pe supărata când defapt nu sunt. Oricum nu mi-a interzis să merg la ei în cameră. Am tras adânc aer în piept şi m-am îndreptat cu paşi repezi spre camera lor. Ajungând în faţa acesteia am bătut uşor în uşă.
- Simon, poţi ieşi puţin te rog?

Occ: Simon.

[Ryuu]

Am deschis ușa și am rămas surprins. Prima oară când a venit Chloe aici, i-am prezentat "casa de vacanță"-să-i spun asa. După aceea parcă un zid s-a pus între noi și nu am mai discutat așa de mult.
Mi-am scuturat puțin capul pentru a nu parea surprins. Am privit-o lung în ochi.
- S-a întâmplat ceva? Mi-am dres vocea.
Mă privea. Pot spune că mă studia din cap până în picioare.

____________________
Chloe.

[SnowFlake.]

- Dacă s-a întâmplat ceva? Simon, ai fugit de pe teren ca ars. Nu vreau să zici că sunt băgăcioasă, dar se poate ştii de ce?
Chiar nu găseam un motiv pentru care ar fi putut pleca aşa. Mai ales când eu şi Derek dispărusem din peisaj. Credeam că se distrează şi fără noi. Şi dacă aici era problema? Că plecasem noi, iar el se simţea ciudat fără noi acolo? Preferam totuşi să aştept să-mi răspundă el şi şă nu mai fac atâtea presupuneri şi aşa mă durea capul îngrozitor.

Occ: Simon.

[Ryuu]

Am tăcut pentru câteva clipe, gândindu-ma la ce să îi spun. Am înghițit în sec.
- Am spus. Am ceva de rezolvat și o să dureze ceva.
Nu doream să dau ochii cu ea. Când mințeam, privirea o lua razna. Nu îmi era deloc frică de Chloe, nu îmi era teamă să îi spun câte ceva, dar în momentul de fața nu doream să vorbesc cu cineva.
Am coborât spre bucătărie, fără să mă mai uit înapoi spre Chloe. Mirosul de mâncare proaspătă îmi invadă nările.
Am intrat în bucătărie, unde o siluetă subtire se mișca pe lânga frigider.

_______________________
Oricine

[Shadow.Kiss]

Cineva a intrat in bucatarie. Nu prea aveam chef de companie, asa ca am pornit sa ies, insa cand am realizat ca intrase Simon, m-am razgandit. Trebuia sa o rezolv cu el. Privirea aceea plina de ura pe care mi-a aruncat-o chiar ma deranjase. Am facut cativa pasi pana am ajuns fata in fata cu el.
-Uite Simon. Chiar imi pare rau pentru tricou. Si pentru ca te-am suparat la basket sau ce ti-am facut de mi-ai aruncat privirea aia plina de ura. Dar chiar nu stiu ce sa mai spun, deoarece chiar incerc sa intregrez aici si e destul de greu sa fii mereu cea diferita.
De ce naiba am spus asta?! De cand imi pasa mie ce credeau altii despre mine. Dar era ceva cu tipul asta care ma facea curioasa. Asa ca am spus:
-Deci ce zici Coreea? Prieteni? Am zambit prieteneste, sperand la raspunsul asteptat.

OOC: Simon

[Ryuu]

Ziua de azi fusese una grea pentru mine. Fugi din fața lui Tori, ai grijă ce faci prin casă pentru a nu fi considerat și mai nebun de cât ești considerat, schimbăți hainele ude cu nu știu ce..
Simțeam că nu mai rezist. Trebuia să fac ceva să mă calmez. Cara stătea în fața mea și aștepta un răspuns care, sincer, nici eu nu știam când avea s-ăl primească. Într-un final am deschis gura și am spus:
- Mda! Nu e nicio problemă. Eu trebuie să...
Dar nu am mai terminat propoziția. Pur și simplu nu simțeam nevoia să fac asta. Ce doream eu acum era să îl caut pe Derek și să vorbesc cu el.
Spre surprinderea mea am reușit sa-l găsesc rapid.

_____________________
DerekuÈ™

---

[Flash]

- Ce s-a întâmplat şi cu tine ? îl întreb pe Simon cum îl văd degrabă vebind spre mine. Deja îmi savurasem mărul şi aveam chef de istorisirile lui uneori mă amuzau, dar nu îmntodeauna.

occ : who wants

[Allen]

Eu una am ales să mai stau un pic pe teren; am bătut mingea un pic, am înscris vreo 5 puncte, am dat vreo 3 rateuri, apoi am intrat înapoi în casă.
Aerul era îmbâcsit cu mirosul acela specific, care te ducea cu gândul la o oră de latină. Mult stres și chiar mai multă frică. Nu era neapărat cazul, mai degrabă niște încărcare emoțională. M–am dus până în bucătărie, am deschis frigiderul și am scos sticla de lapte, aruncând doar câțiva de “Hei” pe drum. Nu m–am băgat prea mult în seamă și nici nu aș fi vrut.
Mi–am turnat niște lapte proaspăt într–un pahar, am dus sticla înapoi în frigider și m–am așezat câțiva metri mai departe de “distracție”, trăgând și un scaun după mine. Speram să ajung și eu să mă amuz pe seama amicilor mei și a bătăilor lor de cap.
Poate era vina mea, nu știam. Nu vroiam să știu.
Am sorbit absentă din lăptic, urmărind fiecare mișcare afișată de personaje și fiecare schimbare de mimică.




OOC : Anyone .

[SnowFlake.]

Mi-aş fi dorit ca Simon să nu mă fi lăsat singură şi cu vorbele-n gură, dar aşa e el: mereu imprevizibil. Am zâmbit şi am încercat să merg agale spre camera mea. Nu aveam nici un chef să mă culc, dar eram obosită. M-am îndreptat, mai întâi spre bucătărie, pentru a-mi lua paharul cu lapte. Ajunsă aici, am deschis frigiderul şi am luat cutia, căscând. În starea mea de somnolenţă, am scăpat-o şi laptele s-a împrăştiat peste tot. Yai, ce bucurie. Şi acum ce fac? Nu puteam decât să sper că nimeni nu văzuse şi să plec de acolo, sau să sper că se va evapora: lucru imposibil de realizat.
Am luat-o la fugă spre cameră, destinaţia mea de la început. Pe drum nu am văzut pe nimeni, lucru care m-a liniştit puţin, dar când să deschid uşa camerei, am auzit o voce. Am tresărit şi am aşteptat să văd cine ieşea din întuneric.

Occ: cine vrea.