Forţele Răului Absolut RPG [ playground ]

[SnowFlake.]

Era bine. Mă completase exact atunci când aveam nevoie şi îi mulţumesc pentru asta. Şi nici nu a râs sau ceva de genul ăsta. Se pare că mă îngrijorasem degeaba.
- Dacă tot am început eu; ce zici să îmi spui şi tu ce simţi? Sau nu simţi?
Probabil răspunsul era "da", însă vroiam să o aud de la el.

Occ: Derek.

[Flash]

-Hm...asta e pentru mine să ştiu şi pentru tine să aflii.
M-am ridicat de pe iarba verbe şi am intrat rapid în casă făcându-i semn lui Simon să mă urmeze în camera noastră pentru a-i povesti ce mi se întâmplase.

occ : oricine

[Ryuu]

Vazand cum degetele lui Derek se misca in aer, facand parca un semn de chemare, le-am ordonat picioarelor sa se miste. Am urcat scarile si am intrat in camera, inchizand usa, nu inainte de a ma asigura ca nu patrula nimeni pe hol. Uram sa se asculte ce vorbeam eu cu o persoana. E ca si cum un papagal e atent la discutia a doua persoane, si apoi repeta intruna cuvinte ce nu isi au rostul. Sfat: nu iti lua un papagal daca vrei sa ai secrete.
- Ce s-a intamplat? Tonul meu era destul de calm.
M-am indreptat spre pat asezandu-ma, fiind gata sa ascult ce avea de zis.

occ: Derek

[Flash]

- Am lăsat impresia că o plac. Lui Chloe. Ce crezi ? Adevărul este că o fac, dar...
Nu ştiam nici ce să-i zic. Tocmai lui Simon ? Cred că aveam febră. Simon era singura dintre persoanele cărora le ziceam tot ce simţeam cu adevărat, dar în acele momente nu ştiam ce simţeam.

ooc : simon

[Ryuu]

Am ramas surprins de cuvintele rostite de Derek. Statea chiar acolo in fata mea, inrosindu-se usor-usorin obraji. Era de nerecunoscut. Mi-am trecut o mana prin par, dupa care m-am ridicat in picioare.
Am dat sa spun ceva, dar n ustiam ce. Trebuia sa imi aleg cuvintele cu grija, sa nu i izic vreo prostie care sa ma urmareasca toata viata. Fa-ti dusmani, dar ai grija sa nu fie din familie.
- Eu... Nu stiu ce sa-ti zic, frate? Sincer? Pe mine ma cam depaseste asta. Imi schimbam echilibrul de pe un picior pe altul, dupa care am lasat un oftat sa sparga tacerea dintre noi doi.
Era ciudat. Imi cerea mie sfatul. Mie!

____________________

Derek, sau cine vrea!

[Flash]

M-am ridicat si am plecat spre bucutarie. Acolo am observat o fata ce statea si manca inghetata. Ma intrebam ce probleme avea, dar chiar si eu aveam destule in acel moment.
- Buna. Am salutat timid.

ooc >cine vrea, de preferat si altii care nu au mai postat xD

[Shadow.Kiss]

Dupa discutia pe care ama vut-o cu Chloe, se pare ca si ei ii picase cineva cu tronc. Ma rog, daca nu voia sa imi spuna, ii respect decizia.
Stateam si mancam inghetata, cand aud un un,, Buna''. Imi ridic privirea. In fata mea statea fratele coreeanului. Nu stiam numele. L-am cercetat cu privirea. Bun. Se pare ca nu sunt singura diferita. Era foarte inalt ,avea niste ochi verzi foarte draguti si o musculatura dezvoltata. Am za,bit pentru a parea cat mai prietenoasa si i-am raspuns intinzand mana:
-Salut! Eu sunt Cara!

OOC: Lynn

[Flash]

M/am apropiat către ea şi m-am aşezat apoi pe scaun în timp ce îmi luam un măr din coşul de fructe.
- Derek. i-am răspuns în timp ce luam o muşcătură. Speram doar să nu apară Chloe pe aici şi să înţeleagă altceva. Nu doream să fiu pus în situaţiile alea în care protagonista îl surprinde pe protagonist şi crede altceva.

Ooc : who wants

[Allen]

Am scos un oftat prelung și mi–am strâns picioarele sub mine încă o dată, holbându–mă la ecranul televizorului ca o fantomă. Nu știu cine mai era pe acolo, dar nu–mi păsa. Trebuia să mă las păgubașă, ― nu le aveam cu socializatul și basta. Ei erau cool și toate cele iar eu chiar eram doar un copil smintit și atât. Degeaba mă amăgeam singură, probabil ajunsesem acolo din întâmplare. Nu puteau scoate scântei decât la figurat, nu urlam la lună noaptea și nu înviam morții. Sigur și fata cea nouă ― Cara, dacă mi s–a suflat bine, ― avea cine știe ce abilități șmechere pe lângă aspectul corespunzător.
Cu toate acestea confirmate, eu rămâneam ciudățica în plus. Simon abia de știa că exist, ― amuzant, de așa ceva nu îmi mai păsase vreodată, — deci puteam să visez în continuare, cât timp Tori avansa spre el. Aveam să o las, în primul rând dintr–o dorință malicioasă de al privi zbătându–se împotriva farmecelor ei fie și preț de câteva minute, și în al doilea rând pentru că era de prisos. Nu puteam totuși să neg că mă deranja enorm.
Mi s–a scârbit un pic de pledoarii, ele precis fiind vreun simptom al bolii mele, și m–am ridicat în două piciorușe, întinzându–mă absent. Afară se înnorase brusc, deși părea să fie foarte însorit și frumos mai devreme. Am dat din umeri o dată și mi–am luat farfuria goală și am dus–o în bucătărie, la chiuvetă. M–am pus s–o spăl și am dat de cei doi care păreau că (,) conversează. La rândul meu am murmurat un ‘Hei’, și mi–am continuat treaba.
— Cara, nu ? Am auzit bine. Spăl eu și farfuria ta, asta ca bun venit, i–am spus eu, fără să falsez vreun zâmbet. A doua oară n–o mai fac, am adăugat eu punând ambele piese de ceramică înapoi la locul lor.
M–am întors să–i privesc pe amândoi, apoi mi–am mutat privirea către fereastră, ștergându–mi mâinile cu un prosop mititel.



OOC : Derek sau Cara .

[Shadow.Kiss]

-Mersi, i-am spus. Ma bucur ca mai sunt si oameni care se gandesc la altii in afara de ei. Am zambit si i-am facut cu ochiul. Apropo, nu ti-am retinut numele...

OOC: Octavia