14-06-2009, 01:57 PM
Stiu ca am mai postat-o o data , mai bine spus 2 capitole , sau cate erau . Am rescris-o , cu un story-line un pic mai aproape de realitate . La fel ca precedenta , povestea prezinta sentimentele mele si cateva dintre intamplarile ce m-au schimbat [ radicaal , as spun eu : D ] in ultimele luni . Astept critici , despre cum scriu , dar despre story-line nu prea , deoarece cateva capitole as vrea sa-mi scriu sentimentele , deci as vrea sa pastrez cursul evenimentelor .
Am incercat sa fac un fel de jurnal , in care personajul isi aduce aminte anumite momente din trecut . Stiu ca e cam scurt , dar inca nu m-am obisnuit cu stilul , deci imi trebuie putin timp sa-l transcriu in forma de jurnal ...
10 Aprilie 2oo9
Ciudat , am o stranie dorinta de a scrie . Cu cat ma gandesc mai mult , incep sa cred c-am luat-o razna . Dar totusi , simt ca vreau sa am creionul in mana , sa ma joc cu el pe hartie , sa colorez albul ei cu sentimentele mele , sa patez paginile cu lacrimile mele ... Insa nu stiu cum sa fac asta , nu stiu cum sa va spun toate astea . Imi amintesc acea zi , acele sentimente ce mi-au inundat sufletul .
- Jane , nu ma mai tine pe jar ! Daca tot ai adus vorba , spune-mi .
- Ok , ok ! strig eu .
Fac o pauza , ca si cum aerul ar fi acea doza de curaj de care am nevoie pentru a merge mai departe . Un drog ascuns intr-o gura de aer ... Chiar acum , il vad trecand pe langa mine , dar nu m-a zareste . Il privesc cu lacrimi in ochi , dupa care ii spun Dianei :
- El , zic eu aratand spre baiat .
Auzind astea , bruneta ramane impietrita . Ochii sai blanzi , asemenea unei caprioare , ma priveau fix , cautand un raspuns in adancul alor mei .
Cu timpul , si-a dat seama ca si pentru mine a fost un soc , unul ce a adus cu el o furtuna ce s-a instalat in sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo . Obisnuita cu lipsa baietilor din viata si mintea mea , nua crezut vreodata ca-mi voi incalca acea afirmatie . N-am nevoie de ei , baietii sunt niste imaturi ! strigam eu ca si cum as fi vrut sa ma conving de acest lucru . In ciuda acestei propozitii , cineva a reusit sa ma schimbe ...
In clasa , dezordine totala . Majoritatea colegelor stau pe banci , in timp ce baietii se intrec in materie de telefoane mobile . Langa mine , unul dintre cei mai draguti baieti din clasa , priveste plictisit scena ce i se desfasoara inaintea ochilor . Vazandu-ma cu castile in urechi , imi ia una , intrebandu-ma :
- Asculti Parazitii ?
- Nu , poate ai totusi noroc sa se fi strecurat vreo melodie . Poftim , ma doare capul , spun eu dandu-i aparatul .
Imposibil sa nu intervin , pentru a ma onora cu cateva comentarii legate de comportamentul meu , bineinteles. Poate va intrebati de ce am facut asta . Grea intrebare ! Daca ma gandesc mai bine , nici eu nu stiu raspunsul . Dar inca mai simt ceea ce m-a facut sa recurg la un asemenea gest . In acel moment , intreg corpul a inceput sa-mi tremure , un strat de sudoare mi-a acoperit pielea , in timp ce temperatura trecuse demult de cea normala . Zambesc cand asemenea sentimente imi inunda sufletul , la fel ca atunci . Rad de propria-mi experienta , prima de acest gen . A fost atat de ciudat , sa simt asemenea lucruri , sa fiu intimidata de un baiat .
Acea zi a continuat la fel , aceeasi genunchi ce pareau ca vor sa alerge in urma sa , aceeasi ochi ce-i urmareau miscarile , ce-l analizau mereu , pentru a-i descoperii chipul , pentru a-i zarii din nou zambetul , acel val de veselie ce-i acoperea ochii ... cele doua smaralde , atat de pretioase ...
Iar azi , zambesc gandindu-ma la acea eu , la acea latura a personalitatii mele ce rareori isi amintea sa zambeasca , ce doar uneori lasa rasaritul soarelui sa-i lumineze chipul si lumina lunii s-o calauzeasca atunci camd ochii nu reuseau . Inca nu pot crede cum el , un demon cu chip uman , a reusit sa scoata la iveala ingerul din mine ... Demonul ce inalta un inger , demonul care , prin simpla sa prezenta , prin cateva cuvinte aruncate in vant si un zambet fugar a reusit sa ma schimbe ...
De atunci , am inceput sa-mi traiesc propria poveste , sa cunosc acel sentiment ce m-a inaltat pana pe cele mai inalte culmi , ce m-a adus pana in euforie , ce mi-a indus o stare de fericire permanenta ... Dar am cunoscut , fara voia mea , ura umana , gelozia , invidia , toate aceste lucruri care nu ma lasau sa ma bucur pe deplin de ceea ce simteam . Plangeam cand il vedeam tinand-o de mana , dar imi repetam mereu ca e doar o scena din piesa de teatru a vietii mele si ca voi trece cu bine peste ea . Am incercat sa-l uit , sa nu-l mai las sa-mi invadeze gandurile , dar mi-era imposibil . Ii cautam zambetul in fiecare dimineata , il zaream mereu , oriunde priveam , il gaseam pe el ... In formele norilor , in culoarea cafelei , in tot . Apoi , incetul cu incetul , m-am oprit ... am incetat sa ma mai mint , sa-mi spun ca pot sa mi-l scot din minte , ca nu va reusi sa-mi controleze gandurile . Am incercat sa-i fiu alaturi , dar in acea zi rolurile s-au schimbat .
Am incercat sa fac un fel de jurnal , in care personajul isi aduce aminte anumite momente din trecut . Stiu ca e cam scurt , dar inca nu m-am obisnuit cu stilul , deci imi trebuie putin timp sa-l transcriu in forma de jurnal ...
10 Aprilie 2oo9
Ciudat , am o stranie dorinta de a scrie . Cu cat ma gandesc mai mult , incep sa cred c-am luat-o razna . Dar totusi , simt ca vreau sa am creionul in mana , sa ma joc cu el pe hartie , sa colorez albul ei cu sentimentele mele , sa patez paginile cu lacrimile mele ... Insa nu stiu cum sa fac asta , nu stiu cum sa va spun toate astea . Imi amintesc acea zi , acele sentimente ce mi-au inundat sufletul .
- Jane , nu ma mai tine pe jar ! Daca tot ai adus vorba , spune-mi .
- Ok , ok ! strig eu .
Fac o pauza , ca si cum aerul ar fi acea doza de curaj de care am nevoie pentru a merge mai departe . Un drog ascuns intr-o gura de aer ... Chiar acum , il vad trecand pe langa mine , dar nu m-a zareste . Il privesc cu lacrimi in ochi , dupa care ii spun Dianei :
- El , zic eu aratand spre baiat .
Auzind astea , bruneta ramane impietrita . Ochii sai blanzi , asemenea unei caprioare , ma priveau fix , cautand un raspuns in adancul alor mei .
Cu timpul , si-a dat seama ca si pentru mine a fost un soc , unul ce a adus cu el o furtuna ce s-a instalat in sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo . Obisnuita cu lipsa baietilor din viata si mintea mea , nua crezut vreodata ca-mi voi incalca acea afirmatie . N-am nevoie de ei , baietii sunt niste imaturi ! strigam eu ca si cum as fi vrut sa ma conving de acest lucru . In ciuda acestei propozitii , cineva a reusit sa ma schimbe ...
In clasa , dezordine totala . Majoritatea colegelor stau pe banci , in timp ce baietii se intrec in materie de telefoane mobile . Langa mine , unul dintre cei mai draguti baieti din clasa , priveste plictisit scena ce i se desfasoara inaintea ochilor . Vazandu-ma cu castile in urechi , imi ia una , intrebandu-ma :
- Asculti Parazitii ?
- Nu , poate ai totusi noroc sa se fi strecurat vreo melodie . Poftim , ma doare capul , spun eu dandu-i aparatul .
Imposibil sa nu intervin , pentru a ma onora cu cateva comentarii legate de comportamentul meu , bineinteles. Poate va intrebati de ce am facut asta . Grea intrebare ! Daca ma gandesc mai bine , nici eu nu stiu raspunsul . Dar inca mai simt ceea ce m-a facut sa recurg la un asemenea gest . In acel moment , intreg corpul a inceput sa-mi tremure , un strat de sudoare mi-a acoperit pielea , in timp ce temperatura trecuse demult de cea normala . Zambesc cand asemenea sentimente imi inunda sufletul , la fel ca atunci . Rad de propria-mi experienta , prima de acest gen . A fost atat de ciudat , sa simt asemenea lucruri , sa fiu intimidata de un baiat .
Acea zi a continuat la fel , aceeasi genunchi ce pareau ca vor sa alerge in urma sa , aceeasi ochi ce-i urmareau miscarile , ce-l analizau mereu , pentru a-i descoperii chipul , pentru a-i zarii din nou zambetul , acel val de veselie ce-i acoperea ochii ... cele doua smaralde , atat de pretioase ...
Iar azi , zambesc gandindu-ma la acea eu , la acea latura a personalitatii mele ce rareori isi amintea sa zambeasca , ce doar uneori lasa rasaritul soarelui sa-i lumineze chipul si lumina lunii s-o calauzeasca atunci camd ochii nu reuseau . Inca nu pot crede cum el , un demon cu chip uman , a reusit sa scoata la iveala ingerul din mine ... Demonul ce inalta un inger , demonul care , prin simpla sa prezenta , prin cateva cuvinte aruncate in vant si un zambet fugar a reusit sa ma schimbe ...
De atunci , am inceput sa-mi traiesc propria poveste , sa cunosc acel sentiment ce m-a inaltat pana pe cele mai inalte culmi , ce m-a adus pana in euforie , ce mi-a indus o stare de fericire permanenta ... Dar am cunoscut , fara voia mea , ura umana , gelozia , invidia , toate aceste lucruri care nu ma lasau sa ma bucur pe deplin de ceea ce simteam . Plangeam cand il vedeam tinand-o de mana , dar imi repetam mereu ca e doar o scena din piesa de teatru a vietii mele si ca voi trece cu bine peste ea . Am incercat sa-l uit , sa nu-l mai las sa-mi invadeze gandurile , dar mi-era imposibil . Ii cautam zambetul in fiecare dimineata , il zaream mereu , oriunde priveam , il gaseam pe el ... In formele norilor , in culoarea cafelei , in tot . Apoi , incetul cu incetul , m-am oprit ... am incetat sa ma mai mint , sa-mi spun ca pot sa mi-l scot din minte , ca nu va reusi sa-mi controleze gandurile . Am incercat sa-i fiu alaturi , dar in acea zi rolurile s-au schimbat .
Old nick - mary2we
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic