Fire vs Ice (Yaoi +18) BLforever&Soo Youn

[HanniGram]

Eu si Soo Youn am decis sa facem o colaborare minunata(si ii multumesc pentru asta)asa ca din mintile noastre de obsedate yaoi a iesit acest fic.Sper sa va placa,asa cum ne place si noua sa ne punem ideiile perv in aplicare :D

Alexei http://i1099.photobucket.com/albums/g396...593286.jpg


Capitolul 1
Iluzia focului

Am respirat adanc, incercand sa-mi alung valul de emotie care ma macina in fiecare clipa. Am deschis usita care imi permitea accesul pe gheata si am facut cativa pasi hotarati, asteptand sa incep programul liber.
-…dublu medaliat cu bronz…Alexei Gorovici!...
Vocea de la microfon era acoperita de comentariile si uralele spectatorilor,insa nu era timpul sa ma concentrez pe asta. Melodia a inceput, electrizandu-mi toti muschii. Am tasnit, executand impecabil miscarile de dans pe care le repetasem ore in sir. Corpul meu se unduia la fiecare schimbare a directiei, imitand un foc in miscare. Imprimeurile rosii straluceau pe costumul negru, accentuand iluzia. Reflectorul imi urmarea fiecare miscare, aproape obindu-ma in acel semi-intuneric. Am inchis ochii si m-am pregatit de partea cea mai grea. Melodia devenise alerta, dandu-mi mai multa putere. Am inspirat profund si am inceput sa patinez cu spatele, facand o curba uriasa. M-am oprit si mi-am inaltat teatral bratele, tasnind din nou, pentru a executa salturile. Am incercat sa prind cat mai multa viteza, incepand cu un dublu axel executat perfect. Am mai tras de timp cu cateva miscari de dans si am luat din nou viteza, impingandu-mi corpul peste limite. Acum puteam sa zbor, ori sa cad. Picioarele mi s-au desprins de pe gheata, invartindu-mi corpul cu putere. Mi-am tinut respiratia cand aceasta senzatie minunata, amplificata de muzica era spre sfarsit. Spre usurarea mea,am aterizat intr-un picior si mi l-am intins pe celalalt, echilibrandu-ma cu mainile. Multimea a inceput sa aplaude,dar eu inca nu terminasem. Mi-am luat din nou avant, executand din nou un triplu axel. Corpul meu a trecut prin aceeasi senzatie minunata si am avut parte de inca o aterizare lina. Am simtit o durere in picioare, dar era normal pentru mine fiindca eu munceam pana la epuizare. Am strans din dinti si mi-am fortat din nou. Melodia se apropria de sfarsit spre usurarea mea. M-am lasat sa alunec usor in genunchi si mi-am inaltat capul, sfarsind programul. Un val de aplauze mi-a umplut urechiile. Nu conta nimic in drumul meu spre glorie, iar aceste aplauze erau ca niste tobe care imi anuntau victoria, neimportante. M-am ridicat epuizat si mi-am concentrat privirea pe gheata.Nu aveam chef sa imi privesc publicul in ochi. Eram prea obosit ca sa imi mai pese de asta. Mi-am scos patinele si m-am asezat aproape mort de oboseala. Genunchii imi tremurau incontrolabil. Am luat o sticla de apa si am baut dintr-o suflare. Acum trebuia decat sa astept. Mi-am relaxat spatele si am inchis ochii. In anii in care muncisem reusisem decat sa iau decat doua medalii de bronz. Mi-am dat parul blond de pe ochi. Speram ca macar acum sa iau o medalie de argint…

-…medalia de bronz Alexei Gorovici! M-am ridicat nervos. Iar luasem bronzul! M-am urcat pe podium si am afisat o fata inexpresiva. M-am aplecat putin pentru a primii medalia si am dat plictisit din mana. M-am prefacut cu brio ca sunt fericit si imediat ce s-a terminat toata veselia, mi-am strans toate lucrurile si am mers la masina mea, un Toyota Auris negru. Am bagat patinele si costumul in porbagaj si am bagat viteza, oprind numai la semafoare. Azi ningea, dar era ceva obijnuit pentru Moscova. Dupa cateva minute am ajuns in fata unei vile de lemn si am deschis poarta rosie,bagand masina in garaj si mergand rapid in sufragerie. M-am intins pe canapeaua de culoarea ciocolatei, am luat telecomanda de pe masa de sticla si am deschis televizorul cu plasma. Am pus picior peste picior si mi-am scos un pachet de tigari din pantalonii negrii. Iubeam culoarea negru si tigarile. Erau cele doua vicii ale mele de care nu puteam sa scap si nici nu voiam fiindca negru ma evidentia, iar fumatul ma facea sa par mai serios. Am inceput sa butonez plictisit, tragand cate un fum si sufland cercuri. Am continuat sa schimb haotic canalele, incercand sa gasesc ceva care putea sa-mi linisteasca nervii. Am dat pe un canal de sport. Mda…era o ironie. Tocmai de patinaj se gasisera sa vorbeasca la aceasta ora. Am aruncat telecomanda, ratand televizorul cu doi centimetrii. Am oftat enervat la culme si m-am ridicat lenes,intrand in bucataria decorata in stil rustic. M-am dus pana la frigiderul negru din coltul bucatariei si l-am deschis, uitandu-ma fara chef la rafturile pline. Mi-am luat o Nutella pentru a-mi inlocuii gustul amar din gura. Am bagat mana sub masa de servit neagra si am scos o paine deja feliata. Am scos un cutit si o farfurie cafenie si am intins crema dulce pe felia alba. Am mai luat trei felii si am repetat miscarea deja mecanica, luand dupa aceea farfuria si mergand din nou in sufragerie. Am pus farfuria pe masa si am ridicat telecomanda si am dat la un canal de filme. Spre norocul meu am nimerit un film de actiune destul de interesant. Mi-am luat farfuria in brate si am inceput sa mananc feliile. Dupa ce le-am terminat, am lasat farfuria jos si mi-a lins usor degetele. Dupa o jumatate de ora deja ma plictisisem, asa ca am inchis televizorul si am urcat scarile de lemn, strabatand un coridor mic si intrand in camera mea, care desigur era predominata de culori inchise. Nu era o camera prea incarcata, fiind formata dintr-un birou, un pat, doua noptiere si un sifonier. Am deschis usile de lemn ale sifonierului si mi-am luat o pijama mai vaporoasa. M-am bagat in patul violet inchis, am stins lumina si m-am uitat la tavan. Daca viata mea incepuse asa, nu ma miram daca continuam asa, chiar daca imi ocupam mare parte din zi cu patinajul. Am inchis ochii si m-am lasat prada unui somn fara vise.


Comentati comentati comentati :D(eu voi fi plecata o sapt,asa ca ii dau stafeta semelui meu)

Edit: neee inca dezbatem, asa ca va las pe voi sa ghiciti. Iar am scapat o perla, dar am reparat-o. Ea e semele meu la cosplay. Va las sa va ganditi :->

[Zyklon]

Ce bine!!! Alt fic nou! Nu e frumoasa viata? :)) Acum sa imi dau cu parerea :

- titlul - se potriveste de minune din cate cred si suna frumos.
- descriere - una foarte buna si din plin. Iubesc cand este descriere.
- greseli - am vazut cateva de tastare dar nu sunt importante.

Nici nu il condamn fiindca s-a suparat. As fi fost la fel. Personajul imi place. Arata super kawaii. Abia astept si urmatoarele capitol sa avd ce mai face. Cred ca pana la final va lua medalia de aur.

Superb primul capito si succes in continuare :bv:

[MiraA]

Imi placeee imi placeee
Un nou fic :X (cum m-as putea supara?)
Imi place la nebunie titlul si idee de la care ati pornit cu povestea :X ceva nou si interesant numai bun de devorat
Descrierea este bine facuta, nici prea putin nici prea mult. Momentele descrise sunt bine alese, ati reusit sa puneti in evidenta cateva caracteristici ale persoanjului...mai mult zic cap viitor cand va cn este semeul
Oricum felicitri fetelor astept numai lucruri bune din partea voastra poop

[Addeh]

Fir-ati voi să fiţi. :> Aţi pus poză doar cu Alexei, hm ? Pai şi celălalt personaj ? *puppy eyes* Oh oh, apropo de celălalt personaj [ şiii de cealaltă scriitoare ], presupun că o să fie seme-ul. Goddamnit, dacă ar fi aşa... =p~ De fapt, I`m sure of this already. ^^

M-aţi făcut deja curioasă de la titlu. Între foc şi gheaţă ies întotdeauna aburi, daa, ceva fierbinte. *loveee* . Hmm, să ştiţi că-mi place de la bun început - totul pare liniştit şi calm - ofc, deocamdată. xD Curiosity. >____<
Haideţi cu capitolul ăla. *huug*

Xoxo Music xD.

[Alistar]

Oo! un fic yaoi :)) E rost de comentat :yes:

Deci ficul mi se pare chiar in regula, descrierea e ok, greseli de tastare....e cine nu are?, personaj kawaii...de-abia astept sa-l vad pe urmatorul o//o
Am ceva de mentionat: Unele fragmente au prea mult si. De exemplu:
Am mai luat trei felii si am repetat miscarea deja mecanica, luand dupa aceea farfuria si mergand din nou in sufragerie. Am pus farfuria pe masa si am ridicat telecomanda si am dat la un canal de filme. Spre norocul meu am nimerit un film de actiune destul de interesant. Mi-am luat farfuria in brate si am inceput sa mananc feliile. Dupa ce le-am terminat, am lasat farfuria jos si mi-a lins usor degetele.
Inteleg ca si-ul e cam pacalici uneori si da de furca, dar ceva suna cam in neregula la urechile mele :-??

Astea fiind spuse.....astept urmatorul capitol, fic-ul se anunta promitator :> Gambate!:bv:

[Drama Queen]

In sfarsit am venit si eu cu capitolul ... sper sa va placa
P.S: poza o sa o pun cand voi gasi una care sa-mi placa cu adevarat


Capitolul 2
Vanilie in ciocolata

Doare cand stii ca ti-ai umplut intreaga viata cu minciuni si iluzii . Sa stii ca lumea ta e alcatuita din imagini false si fara continut e groaznic . Totusi , asta e realitatea mea si , fie ca imi place fie ca nu am inceput sa ma obisnuiesc cu ea . Sunt scriitor si , poate din cauza asta suport mai usor fictiunea ce am curajul sa o numesc viata mea .
Sa fii crescut intr-o familie ruseasca e ceva greu de indurat insa , sa fii crescut intr-o familie de rusi milionari e aproape insuportabil : daca nu esti nebun de la nastere innebunesti in timp .
Chiar daca am spus ca m-am rupt de acea lume atunci cand mi-am luat un apartament modest cu doua camere intr-un cartier marginas al Moscovei si m-am angajat la o editura mai putin cunoscuta sunt perfect constient ca tata e cel care trage sforile si imi controleaza viata pas cu pas .
Singurul lucru care ma relaxa era firgul , asa ca am iesit afara . Stiam ca e sambata insa nu aveam nici cea mai mica ce ora e . Din partea mea putea sa fie si seara . atata timp cat nu traiam pentru mine nu imi pasa .
Calcam in picioare fulgii firavi de zapada incercand sa-mi pastrez mintea goala , sa nu ma gandesc la nimic . Cu cat gandeam mai mult , cu atat mai tare realizam ce viata de marioneta am . Probabil intr-o viata anterioara am fost Pinocchio , sau poate ca papusa de lemn italiana a fost intr-una dintre vietile ei viitoare Demeter Grishenko , un rus de 20 de ani .
M-am oprit brusc in fata unui afis pe care tronau poze cu cei mai mari patinatori ai rusiei . Nu eram un fan al sporturilor . Defapt , as putea spune ca oscilam undeva intre " le detest " si " le urasc" . Totusi , privirea imi fusese atrasa de el , Alexei Gorovici , dublu medaliat cu bronz . Era un barbat frumos , cu trasaturi fine , aproape feminine , lucru destul de ciudat la un rus .
Dupa verificarea atenta a ceasului am observat ca spectacolul incepea peste o ora . Trebuia sa ma duc acolo . O forta invizibila si necunoscuta mie ma impingea , imi dicta sa ma duc acolo , iar eu nici macar nu ma puteam impotrivi . Defapt , daca stau sa ma gandesc putin , dintotdeauna fusesem un las . Imi era frica de orice , mai ales de viata . Daca nu as fi fost speriat de orice nu as fi acceptat atat de usor faptul ca viata imi era controlata si as fi avut dorinta arzatoare de a face ceva numai si numai pentru mine .
Sunt un ratat , un las , o persona iluzorie alcatuita din scrum : si ce ? Intotdeauna se poate ceva mai rau . Ar trebui sa ma multumesc ca sunt la zero cu toate , fix pe axa dintre viata si moarte . Existenta mea e o combinatie dintre doua elemente vitale , cam ca ... vanilia si ciocolata . Sunt foarte bune separat , insa si combinatia lor este acceptabila . Totusi , as putea spune ca sunt ca vanilia in ciocolata ? Poate ca da , poate ca nu , in orice caz nu sunt eu cel care detine raspunsul . Eu nu detin nimic , mai ales pe mine .
Zapada scartaia sub bocanicii mei . O ascultam refuzand sa ma gandesc la orice altceva . exact cu cincisperzece minute inainte sa inceapa spectacolul am reusit si eu sa ajung . Totusi , ghinionul care ma urmarea peste tot a facut ca langa locul meu sa se gaseasca unul dintre " prietenii de familie " impreuna cu logodnica sa . Desi eram de o varsta , tind sa cred ca el era mult mai matur ca mine : isi accepta situatia sau , cine stie , poate chiar ii placea .
- Demeter , tocmai pe tine te gasec eu aici . Nu stiam ca ai devenit brusc fan al sporturilor de iarna . Lasand asta la o parte . Noua ta carte s-a vandut destul de bine . Cred ca atat tu cat si cei de la editura sunteti foarte mandri de asta .
- Serghei , sincer sa fiu nu am fost si nici nu sunt un fan al sporturilor de iarna, insa unul dintre patinatori mi-a atras atentia . Revenind la carte : cred ca stii si tu ca succesul ei s-a datorat in mare parte faptului ca tatal meu este ... unul dintre cei mai influenti oameni din Moscova .
Brunetul din fata mea , vizibil incurcat de cele auzite , a ocolit subiectul cartii si a trecut din nou la patinaj :
- Daca nu sunt indiscret , care patinator te-a atras si de ce ?
Probabil voia sa spuna " Care patinator te-a atras si in ce fel " , avand in vedere ca , cu doar doua luni in urma , o refuzasem pe femeia aleasa de parintii mei sa-mi fie logodnica din cauza ca nu ma simteam absolut deloc atras de ea . Trebuie sa recunosc , interesul meu brusc pentru " patinaj" imi dadea de banuit chiar si mie . Totusi , cum trebuia sa ii raspund , am nascocit pe loc o minciuna care mi se pare cat se poate de plauzibila :
- Vreau sa scriu o carte despre viata patinatorilor , asa ca trebuie sa ma documentez . Cat despre persoana care ma intereseaza , aceasta este Alexei Gorovici .
Nici bine nu am rostit vorbele ca s-a si anuntat ca el este primul ce intra pe gheata .
Nu intelegeam de ce era doar dublu medaliat cu bronz avand invedere ca parea o flacara vie . Totusi , eu nu ma pricep la patinaj asa ca ...

[Zyklon]

Aleluia :x next. Abia astept sa pui poza cu el. Capitolul mi-a placut extrem de mult. A fost interesant si ti-a mai explicat cate ceva din fic. Sa sti ca asteptam de ceva timp acest next. Ma bucur mult ca l-ai adus. Ce sa zic? Personajul descris imi palce, scriitor si afza cu acea carte pe care doreste sa scrie e o varianta buna pentru a ii apropia pe cei doi. Cam atat am avut de zis, fiindca e inca ineputul unui nou fic si mai dureaza pana la adevarata actiune. (Yeah, eu si rabdarea nu ne intelegem ^_^)

Minunat capitol si succes in continuare :bv:

[MiraA]

Lucaaa...ce ma bucur ca ai adus nextul.. :X
Eram foarte curioasa sa vad cm e celalalt personaj principal. Luca, tu ar trebui sa fi seme sau uke? :)) Momentan nu-mi dau seama, dar nu asta conteaza. Ca de obicei ai facut o munca exemplara. Imi place la nebunie cum ti-ai construit personajul. O combinatie delicioase intre autoironie, dramatis si acceptare de sine e tot timpul pe placul meu. Daca el e Gheata, ce va pati cand va da nas in nas cu Flacara vie?:> abia astept sa vad, adik sa citesc...asa ca pana una alta poop:*

[Alistar]

Okay...uite-ma si pe mine pe aici :) Nu vreau sa fiu vrajitoarea sau ceva de genu' :)), dar din lipsa de ocupatie am avut timp sa ma uit cu atentie peste tot capitolul si sa-ti spun ce nu-mi place. Acum nu stiu daca parerea mea conteaza sau nu, dar here we go....


Capitolul 2
Vanilie in ciocolata (interesant titlu, te indeamna la meditatie :-?)

Doare cand stii ca ti-ai umplut intreaga viata cu minciuni si iluzii . Sa stii ca lumea ta e alcatuita din imagini false si fara continut e groaznic . Totusi , asta e realitatea mea si , fie ca imi place fie ca nu, am inceput sa ma obisnuiesc cu ea . Sunt scriitor si , poate din cauza asta suport mai usor fictiunea ce am curajul sa o numesc viata mea .
Sa fii crescut intr-o familie ruseasca e ceva greu de indurat insa , sa fii crescut intr-o familie de rusi milionari e aproape insuportabil : daca nu esti nebun de la nastere innebunesti in timp .
Chiar daca am spus ca m-am rupt de acea lume atunci cand mi-am luat un apartament modest cu doua camere intr-un cartier marginas al Moscovei si m-am angajat la o editura mai putin cunoscuta. Sunt perfect constient ca tata e cel care trage sforile si imi controleaza viata pas cu pas .
Singurul lucru care ma relaxa era firgul (frigul) , asa ca am iesit afara . Stiam ca e sambata (nu ar merge o virgula?)insa nu aveam nici cea mai mica (nu uita substantivul, cred ca vroiai sa zici "idee" :D) ce ora e . Din partea mea putea sa fie si seara . (punct sau virgula?) atata timp cat nu traiam pentru mine nu imi pasa .
Calcam in picioare fulgii firavi de zapada incercand sa-mi pastrez mintea goala , sa nu ma gandesc la nimic . Cu cat gandeam mai mult , cu atat mai tare realizam ce viata de marioneta am . Probabil intr-o viata anterioara am fost Pinocchio , sau poate ca papusa de lemn italiana a fost intr-una dintre vietile ei viitoare Demeter Grishenko , un rus de 20 de ani . (doar eu n-am inteles care e faza cu papusa italiana?)
M-am oprit brusc in fata unui afis pe care tronau poze cu cei mai mari patinatori ai Rusiei . Nu eram un fan al sporturilor . Defapt , as putea spune ca oscilam undeva intre " le detest " si " le urasc" (la faza asta mi-ai placut :))) . Totusi , privirea imi fusese atrasa de el , Alexei Gorovici , dublu medaliat cu bronz . Era un barbat frumos , cu trasaturi fine , aproape feminine , lucru destul de ciudat la un rus .
Dupa verificarea atenta a ceasului am observat ca spectacolul incepea peste o ora . Trebuia sa ma duc acolo . O forta invizibila si necunoscuta mie ma impingea , imi dicta sa ma duc acolo , iar eu nici macar nu ma puteam impotrivi . Defapt , daca stau sa ma gandesc putin , dintotdeauna fusesem un las . Imi era frica de orice , mai ales de viata . Daca nu as fi fost speriat de orice nu as fi acceptat atat de usor faptul ca viata imi era controlata si as fi avut dorinta arzatoare de a face ceva numai si numai pentru mine .
Sunt un ratat , un las , o persona iluzorie alcatuita din scrum : si ce ? Intotdeauna se poate ceva mai rau . Ar trebui sa ma multumesc ca sunt la zero cu toate , fix pe axa dintre viata si moarte . Existenta mea e o combinatie dintre doua elemente vitale , cam ca ... vanilia si ciocolata .(mai, mie imi place vanilia si ciocolata, insa nu stiu daca sunt elemente atat de vitale:))) Sunt foarte bune separat , insa si combinatia lor este acceptabila . Totusi , as putea spune ca sunt ca vanilia in ciocolata ? (Vanilia in ciocolata?Uite o combinatie interesanta:-?)Poate ca da , poate ca nu , in orice caz nu sunt eu cel care detine raspunsul . Eu nu detin nimic , mai ales pe mine .
Zapada scartaia sub bocanicii mei . O ascultam refuzand sa ma gandesc la orice altceva . Exact cu cincisperzece minute inainte sa inceapa spectacolul am reusit si eu sa ajung . Totusi , ghinionul care ma urmarea peste tot a facut ca langa locul meu (Locul meu? Da parca el nici nu vroia sa mearga acolo. Cum poate fi locul lui? Eventual puteai spune "langa singurul loc neocupat")sa se gaseasca unul dintre " prietenii de familie " impreuna cu logodnica sa . Desi eram de o varsta , tind sa cred ca el era mult mai matur ca mine : isi accepta situatia sau , cine stie , poate chiar ii placea . (stiu...sunt grea de cap....dar la ce situatie te referi?Specifica :))
- Demeter , tocmai pe tine te gasec eu (mai era nevoie de "eu"?) aici ? . Nu stiam ca ai devenit brusc fan al sporturilor de iarna . Lasand asta la o parte . Noua ta carte s-a vandut destul de bine . Cred ca atat tu *virgula* cat si cei de la editura sunteti foarte mandri de asta .
- Serghei , sincer sa fiu nu am fost si nici nu sunt un fan al sporturilor de iarna, insa unul dintre patinatori mi-a atras atentia . Revenind la carte : cred ca stii si tu ca succesul ei s-a datorat in mare parte faptului ca tatal meu este ... unul dintre cei mai influenti oameni din Moscova .
Brunetul din fata mea , vizibil incurcat de cele auzite , a ocolit subiectul cartii si a trecut din nou la patinaj :
- Daca nu sunt indiscret , care patinator te-a atras si de ce ?
Probabil voia sa spuna " Care patinator te-a atras si in ce fel " , avand in vedere ca , cu doar doua luni in urma , o refuzasem pe femeia aleasa de parintii mei sa-mi fie logodnica din cauza ca nu ma simteam absolut deloc atras de ea . Trebuie sa recunosc , interesul meu brusc pentru " patinaj" imi dadea de banuit chiar si mie . Totusi , cum trebuia sa ii raspund , am nascocit pe loc o minciuna care mi se pare cat se poate de plauzibila :
- Vreau sa scriu o carte despre viata patinatorilor , asa ca trebuie sa ma documentez . Cat despre persoana care ma intereseaza , aceasta este Alexei Gorovici .
Nici bine nu am rostit vorbele ca s-a si anuntat ca el este primul ce intra pe gheata .
Nu intelegeam de ce era doar dublu medaliat cu bronz avand invedere ca parea o flacara vie . Totusi , eu nu ma pricep la patinaj asa ca ...
[/quote]


[i][b]Acum ca sa nu fiu in totalitate vrajitoare :)), pot sa spun ca e un capitol interesant. Ai conturat bine personalitatea, dar de fizic nu prea stim nimic. Sper sa gasesti o poza sa ne lamuresti, cel putin pe mine :)). Un lucru care ma deranjeaza e ca lasi un spatiu dupa cuvant inaintea de a pune virgula sau punctul, gen "Totusi , asta e realitatea". Nu prea arata bine, iar virgula sau punctul risca sa inceapa de la capat de rand si nu sta tocmai bine. Acestea fiind spuse, gambate la amandoua pentru urmatoarele capitole :>:bv:

[alexutzy97]

Hi! Mai, mai! Un alt fic yaoi iar eu nu am prins primul capitol....Rusine sa-mi fie! :| Acum sa vad ce pot sa zic...:)
Imi place muuuuult titlul. Suna interesant, si credetima ca va fi dificila lupta....:))))))
Cap 1: Ai descris foarte frumos! Ati conturat foarte bine personajul, si prin asta iti dai seama ce fel de persoana este. Nici nu ma asteptam la altceva de la voi fetelor....:)
Alexei este foooarte dragut. Poza aceea arata bine rau, ador ochii verzi >:D< Preferatii mei!
Destul de enrvanta faza cu medalia de bronz. Adica, din toate acele explicatii ale miscarilor lui si aplauzele spectatorilor, credeam ca va lua mai mult. Cu cine concureaza el de fapt? :)))

Cap 2: "Vanilie in ciocolata" Miamy! Dragut titlu! Deja mi s-a facut pofta...:x
Si al doilea capitol este la fel de reusit. Vreau sa va spun ca imi plac personajele, si atitudinea lor la fel. Interesant cu patinajul asta...Ma-ti atins undeva, pentru ca mie imi place. :))) Da, nu ca.s fana, dar imi place sa privesc. Se pare ca sunteti pricepute in domeniu :)
Demeter,-ce nume ciudatel- e ok. Ma mir de ce nu face deja urat, doar este tinut in lesa si urmarit indeaproape...:-?
Mrog! :D Primele capitole sunt uimitoare, si cum v-am mai spus ideea este excelenta -patinaj.
Succes cu ficul in continuare si astept nextul! :->
Bye bye!!!