Filmul vietii noastre [+16]

[Naruse_Ryo]

Hi minna ^^ ok, so, m-am hotarat sa fac si eu un fic singura singurica si nesilita de nimeni :)) So m-am apucat de asta. Habar n-am cate capitole va avea dar cu siguranta vor fi multe. Chiar daca nu pare asa de +16 din capitolul asta va asigur ca lucrurile se vor schimba pe parcurs ^^ So here I go!

Capitolul 1


"De ce dragostea doare? De ce nu putem fi alaturi de cei pe care ii iubim? De ce trebuie sa existe mereu ceva sau cineva care sa ne impinga sa facem alegerile gresite? De ce noi, oamenii, trebuie mereu sa ascultam de ce spun ceilalti si sa fim asa cum ne vor ei? De ce nu putem macar o data in viata alege singuri ceea ce este mai bine pentru noi? Poate pentru ca ne temem... Poate pentru ca suntem nesiguri sau poate pur si simplu pentru ca nu vrem sa dezamagim pe nimeni. In filmul vietii fiecaruria dintre noi exista si un personaj negativ care sa ne distruga constant fericirea. De multe ori, acel personaj este viata in sine. Cum poti lupta cu propriul tau destin cand nici macar tu nu esti sigur de ce vrei defapt? Eu unul nu am habar de ce imi doresc in acest moment. Tot ce stiu este ca ma simt ca si cum as juca rolul secundar in filmul vietii mele iar asta nu imi place deloc. Nu vreau sa mai decida altii in locul meu. Ce stiu ei despre viata mea? Doar ceea ce vad... Aparentele inselatoare si nenorocite pe care eu le detest atat de mult. Dar stiu ca pentru el as face orice asa ca voi prelua controlul asupra vietii mele si le voi arata tuturor ca pot sa o conduc mult mai bine decat ei. Si poate ca atunci voi fi fericit cu adevarat..."

Am privit fila alba a jurnalului meu pe care tocmai o terminasem de scris. Cernala nu se uscase inca iar literele straluceau frumos in lumina puternica din camera mea. Am rasfoit incet paginile micului caiet pana la una anume pe care am privit-o indelung. Zeci de inimioare roz si rosii inramau o poza facut cu doar cateva luni in urma. Am simtit cum privirea mi se incetioseaza in timp ce priveam chipul iubitului meu zambindu-mi din acea imagine. Chipul lui perfect, zambetul lui fermecator, buzele lui apetisante... Ochii lui negri si stralucitori pareau sa ma priveasca in timp ce lacrimile incepusera sa-mi curga pe chip. Am lasat jurnalul pe birou, ridicandu-ma de pe scaun si asezandu-ma in patul mare si confortabil. Mi-am acoperit fata cu mainile si am inceput sa plang si mai rau, suspinand greu si rostind incet numele lui. In adancul meu speram ca aveam sa-l vad intrand pe usa si imbratisandu-ma, spunandu-mi ca totul va fi bine si ca putem fi impreuna de acum. Visam la ziua in care tatal meu nu avea sa se mai poarte ca un tiran si avea sa imi accepte relatia cu el. Chiar era un lucru atat de grav faptul ca eram amandoi baieti? Era oare o crima? Nu intelegeam deloc desi mi-as fi dorit sa o fac... Simteam ca imi voi pierde mintile in acea casa. Desi dimensiunile ei depaseau orice limita si ar fi putut fi casa visurilor multor oameni, eu nu eram fericit acolo. Eram singur... Ma simteam ca si cum as fi fost captiv intr-o colivie de aur din care nu puteam sa ies.
O bataie in usa m-a trezit putin din gandurile mele si mi-am sters repede lacrimile de pe fata inainte ca tata sa intre in camera. Nu vroiam ca el sa ma vada plangand, stiam ca nu avea sa-i placa asta. Era inalt si bine facut, meseria lui de mafiot isi lasa amprenta asupra lui. Avea parul scurt, inchis la culoare si niste ochi mai negrii decat smoala. Era un om bun insa, desi nu intelegea ce imi doream cu adevarat si era extrem de crud cu mine fara sa realizeze asta. Costumul negru pe care il purta ma facea sa-mi dau seama ca tocmai se intorsese de la una din numeroasele lui intalniri cu clanul, unde probabil daduse ordine si palme ore in sir. Avea in mana o cutiuta lunga si frumos impachetata si a inaintat incet spre mine, sarutandu-mi usor fruntea.
-Iar te-ai inchis aici? imi spuse. Nu iti face bine, fiule.
-Imi pare rau tata, vroiam doar sa fiu singur putin, i-am raspuns incercand sa nu par mult prea deprimat.
M-am ridicat incet, asezandu-ma intr-o pozitie mai confortabila si evitand sa il privesc in ochi. Eram sigur ca durerea mea profunda mi se putea citi pe chip. S-a asezat langa mine si a inceput sa imi puna tot felul de intrebari, facandu-ma sa ma simt ca la un interogatoriu. Tata avea acest obicei destul de neplacut sa se bage in viata oamenilor. Avea doar 27 de ani iar eu implinisem recent 18. Era tatal meu adoptiv, dar avand in vedere diferenta mica de varsta nu puteam avea de multe ori o discutie gen tata-fiu cu el. Nu ma intelegea si nu ii reprosam asta, ceea ce ma deranja era faptul ca nici macar nu incerca sa o faca.
-Inca te gandesti la el, nu? ma intrebat pe un ton oarecum dur.
Mi-am ridicat brusc privirea spre el dar apoi mi-am plecat din nou capul in pamant, evitand sa ii dau un raspuns. Era oricum evident acest lucru si nu intelegeam de ce ma mai intreba asta.
-Poftim, ti-am cumparat asta, spuse el, inmanandu-mi cutiuta din mana lui.
Am deschis-o incet si am privit lantisorul alb dinauntrul ei, ce stralucea puternic, orbindu-ma parca. Cruciulita frumoasa ce era atarnata de el era superb lucrata si imi dadeam seama ca acest mic cadou costase o avere. Dar eram obijnuit cu aceste daruri din partea lui, banii nu fusesera niciodata o problema pentru noi.
-Wow... Alt lantisor de platina... Multumesc, este doar al paisprezecelea pe saptamana aceasta, am spus plictisit, ridicandu-ma din pat si ducandu-ma sper noptiera unde se afla o cutie de bijuterii deschisa plina de tot felul de lantisoare si asezandu-l si pe acesta la un loc cu celelalte. Stii, data viitoare cand voi avea nevoie de un tata o sa vorbesc cu el.
-Ce vrei sa spui cu asta? ma intrebat, ridicandu-se si venind langa mine.
Era cu aproape un cap mai inalt si mult mai puternic decat mine si de multe ori ma speria dar de data aceasta eram hotarat sa ii spun adevarul.
-Vreau sa spun ca niciodata nu ma asculti, tata! Esti mult prea ocupat cu misiunile tale de Yakuza ca sa iti aduci aminte ca mai ai si un fiu! Nu iti pasa de ce simt eu, niciodata nu ti-a pasat! i-am spus tare.
-Bineinteles ca imi pasa, esti copilul meu, mi-a raspuns.
-Daca ti-ar pasa ai sti ca nu sunt fericit aici... i-am spus, coborand vocea.
-Ce nu iti convine? Ai tot ce iti doresti aici!
-Nu tata... Eu il vreau pe Lee... Si el nu e aici...
-Si nici nu va fi vreodata! aproape ca a strigat.
-Vezi ce vreau sa spun? Nu intelegi nimic tata! Eu il iubesc! am spus eu, ridicandu-mi privirea sper el.
Urmatorul lucru pe care l-am vazut a fost podeaua, palma puternica pe care am primit-o facandu-ma sa ma prabusesc instantaneu. M-am sprijinit in maini dar nu m-am ridicat, temandu-ma ca ar putea iesi mai rau daca continuam acea discutie.
-Uite ce e, Tsubasa. Nu il vreau pe tipul ala aici, intelegi? Daca vrei iti voi face rost de o fata, una alaturi de care sa-ti poti intemeia un viitor si sa fii fericit. Dar nu un baiat, pricepi? Nu voi accepta asta niciodata!
-De ce nu? am intrebat incet, printre lacrimi.
-Pentru ca nu este normal! Baietii nu pot iubi alti baieti, este impotriva legilor umane! Pentru ce mai sunt facute fetele atunci? Trebuie sa accepti asta! In plus, toata aceasta prostie mi-ar putea afecta pozitia in Yakuza, am o reputatie de pastrat.
-Asta este defapt, nu-i asa? Nu iti pasa de mine ci de ce vor crede tovarasii tai mafioti... Doar asta conteaza pentru tine defapt...
-Un cuvant in plus si iti vei petrece aceasta noapte plin de bandaje! mi-a spus amenintator. Si acum schimbate si coboara. Seful unui clan foarte puternic va venii din clipa in clipa aici alaturi de fiul lui. Vreau sa inchei o alianta cu el. Nu imi strica noaptea si ai grija cum te porti. Ai inteles?
-Da tata... am spus, inainte ca el sa plece trantind usa.
M-am ridicat incet de pe podea si am inceput sa imi dau jos tricoul, cautand unul nou prin dulap. Aveam sute de haine, tatalui meu ii placea sa mearga la cumparaturi dar nu foloseam decat cateva. Mi-am ales in cele din urma o pereche de pantaloni albi si un tricou galben cu mult sinboluri si scris pe el. M-am privit in oglinda, aranjandu-mi parul nergu si rebel ce imi cadea usor pe umeri. Cand totul a fost gata am coborat scarile si am ajuns in sufragerie unde am vazut-o pe Ayumi, angajata noastra aranjand tacamurile pe masa. Tata statea sprijinit de perete, fumanand o tigara si privind absent in gol. Probabil se gandea la ceva asa ca nu l-am intrerupt. Nu dupa mult timp usa a sunat iar eu m-am grabit sa deschid. Am vazut un barbat imbracat in negru stand in fata usii noastre si l-am salutat politicos inainte sa-l poftesc inauntru. Parul lui negru si scurt era frumos aranjat dar ochii lui ma speriau. Parea crud si dur si asta ma facut sa imi doresc sa stau departe de el.
-Tu trebuie sa fii Tsubasa, imi spuse. Incantat de cunostinta, tatal tau mi-a spus despre tine. Eu sunt Sean Junki.
-Junki? am spus repede si uimit.
-Da, vreo problema cu numele meu?
-Nu... Sigur ca nu, este un nume foarte frumos domnule, i-am spus repede.
"Doar ca este numele de familie al lui Lee..." mi-am spus in gand.
-Fiul meu este inca in masina, este destul de rusinos si nu vrea sa coboare. Ce-ar fi sa te duci tu sa-l convingi sa intre inauntru? mi-a spus el.
-Sigur, o sa incerc. Tata va asteapa in sufragerie, i-am spus.
Am iesit din casa aproape alergand. Simteam cum ceva fierbea in mine, aveam un presentiment straniu, ca o speranta ce ma inunda complet. Am vazut Mercedes-ul domnului Junki parcat langa auto-strada si am grabit pasul ajungand numai decat acolo si batand incet in geamul de langa bancheta din spate unde vazusem umbra slaba a unui baiat. Usa sa deschis brusc si cineva ma tras puternic inauntru, cuprinzandu-ma in brate si sarutandu-ma patimas. Acel sarut intens, acele buze... L-am prins de gat si l-am sarutat si eu, fericit peste poate si simtindu-mi inima batand tare. Limba lui se plimba prin gura mea cu o viteza nebuna, savurand toata dulceata si tandretea pe care le aveam de oferit. A inceput apoi sa-mi sarute gatul in timp ce eu ii mangaiam parul fin iar el ma strangea cu putere.
-Mi-a fost dor de tine, papusa... mi-a spus.
-Si mie mi-a fost dor de tine... Te iubesc, Lee... i-am raspuns sarutandu-l din nou.


Cam atat momentan ^^ Here are some pictures too

Lee Junki

Tsubasa

So, hope you like it si astept parerile si criticile voastre ^^ Kiss you all minna and ja ne ^__^

[Lye]

Absolut adorabil.Nu prea citesc eu fic-uri...dar asta e printre putinele care imi place cu adevarat!Ti-am spus cat de tare m-am speriat cand am vazut varstele...ce viril trebuie sa fi fost mafiot.Daca era fiul lui adevarat:)).Ce intalnire frumoasa:X:XTsubasa...nu renunta!Lupta pentru dragostea ta!Si mai lasa-l pe mafiotu de taica'tu...nu e viata lui.Nee...de la tine astept urmatorul capitol.
Ja'