19-12-2009, 01:16 PM
Forbidden love
Deci... acest fik a fost postat.. adik ma rog primele 2 capitole de catre verisoara mea mai maare.... dar a renuntat repede cea ce m-a infuriat rau:) Mi-e imi place idea si cu acordul ei as vrea s-o continui....
§ Capitolul 1 §
Amintiri...
~"Fugi! Pleaca!" Pe holurile intunecate si sumbre ale unui castel maret alergau speriate doua fetite mititele:una, de vreo 7-8 ani cu parul lung si negru ca abanosul lasat liber pe spate si ochi rosii ca sangele pur, imbracata simplut, c-o rochita lunga de culoarea ierbii fragede.Cealalta, o copila mica de vreo 3-4 anisori, mititica si firava cu parul rosu aprins, tuns scurt, mai sus de umeri si cu cateva suvite cei aratau fata ovala buzele mici si rosii si ochisori mari, de un albastru inchis, ca apele tulbure dupa furtuna.Micuta purta o rochita scurta, cu dantela si fundite de culoarea rosie cu modele superbe, florale.Fetitele fugea, speriate urmarite de zeci de soldati
Intr-o incapere luminata puternic se auzi un tipat sfasietor:un barbat cu mantie rosiatica, cu par negru ca abanosul si ochi ca intunericul iadului, exprimand rautate tinea in mana o sabie lunga care intra puternic in trupul firav al unei domnite. Acum, pe jos femeia era intr-o balta de sange. Razele lunii radiau pe chipul alb ca varul al femeii:parul ei lung, mai sus de genunchi era de un roz puternic, ce radia in lumina lunii. Ochii ei firavi de un verde sters se inchisera pentru ultima data. Rochia ei de noapte de culoare lila si cu un decolteu adanc care ii arata sanii moi si rotunzi, era patata de un lichid rosu aprins care curgea, patand toata rochia.Langa ea, intins pe jos si plin de sange, un barbat chipes cu parul rosuaprins, ciufulit, si ochi de un albastru pal, zacea. chipul lui alb ca varul, aratand ca se duse deja in lumea cealalta.
Barbatul cu mantie rosie scoase sabia din trupul firav al femeii, plina de sange. Acesta privi sabia si trupurile nemiscate si scoate un raset diabolic care rasuna in intreg castelul.
Aceasta scena terifianta, fusese privita de doua perechi de ochisori din negura noptii. Fetita cu ochi rosii ca si sangele varsat privea inmarmurita fara sa scoata un sunet, iar din ochii copilei cu parul scurt se scurgeau mii de margaritare, care ii inundau ochii, prelingandu-se pe rochita ei.
-Mami!Tati! tipa micuta roscata cu un glas tremurat. Dar nu mai putu spune nimic ,caci lacrimile ii inundara din nou ochisori. Fetita mai scoase un tipat sfasietor, plin de durere, deupa care lesina~
-Nuuu! tip eu trezita din nou de acele cosmaruri care ma urmanrea neincetat, noapte de noapte.
-Din nou acele cosmaruri, Sofi? ma intreba ingrijorata prietena mea.
E o fata cu suflet mare, cu parul lung si negru ca onixul, lasat pe umeri. Ochii ei de un rosu puternic, te sperie la prima vedere, dar imediat poti citi blandete ei.Purta o rochie lunga, cu maneci de un mov deschis, care dadea spre roz. De le gat ii era legat cu o fundita, o mantie lunga si cenusie, cu o gluga mare la spate, semn ca fusese din nou la targ.
-Ti-am adus niste gustari, e aproape ora pranzului, si tu inca nu te-ai dat jos din pat. Bunicul tau o sa faca o criza de nervi.zise fata bland dandu-ni cosul pe care il purta cu ea.
-Of... mutumesc, Melinda, dar de cate ori sa-ti spun sa nu ma mai dadacesti, nu mai sunt un copil. spun eu mancand merindele aduse de ea.
Melinda imi zambi dulce si iesi lasandu-ma sa ma pregatesc.Usa masiva de lemn scartaii in urma ei, facandu-ma sa-mi ascund capul in perna.
Dar mai inatai de toate sa ma prezint: numele meu e Sofia, am 16 ani si o inaltime medie. Nu sunt prea multe de spus despre mine... am parul lung pana mai jos de solduri si putin odulat de culoare rosie, un rosu sters dand mai mult spre portocaliu. Cateva suvite imi incadreaza fata ovala si ochii mari si intotdeauna curiosi.Acestia avand o culoare puternica, un albastru patrunzator si intens.Locuiesc de mica cu prietena Melinda, bunicul meu Otto si varal meu mai mic Alejandro.
Imi i-au dintr-un dulap de lemn masiv niste pantaloni visinii lungi si o bluza larga albicioasa si simpluta.In picioare imi pun niste cizme negre simple de calarie. Imi prind parul intr-un coc lasand doar 2- 3 suvite scurte sa-mi cada pe chip. Parul astefel prins mi-l ascund cu o palarie, preferata mea. O palarie mare rosie cu modele negre si cu o pana de lebada neagra, asemeni palariilor de muschetari.Nu uit nici vesnica mea mantie neagra, lunga pana in pamant care ma apara si-mi ascunde trupul firav.
Sunt gata. Acum tot chipul si trupul imi este acoperit de acea imbracaminte de baiat. Aceste haine simple si comode sunt preferatele mele, eu nepurtand nicioadata vreo rochie ca toate celelalte fete.
De ce? Pentru ca bunicul meu ma crescut de mica si ma creste ca un baiat. Nimeni in afara de el si Melinda nu stie ca sunt de fapt, fata.Bunicul ma crescut de mica ca pe un nepot, nu ca pe o nepoata, invatandu-ma tot ce trebuie sa stie un viteaz: arata calaritului, folosirea armelor cum ar fi sabia, pe care o manuiesc cu usurinta, toate antrenamentele lui mau pregatit pentru viata de muschetar, la fel ca si el. Si toti ma cunosc sub numele de Alon sau Trandafirul Noptii
Imi place viata mea asa cum e. Poate sunt mai baietoaica decat toate celelate fete, dar imi place asa, si vreau o viata de ero, de muschetar, asemeni bunicului meu. Sub aceste haine, se afla Sofia, dar in acete haine se afla muschetarul Alon sau eroul mascat care vine in ajutorul tuturor :Trandafirul Noptii.
Deci.. sper ca va place.. acesta si capitolul 2 sunt ale verisoarei mele, dar capitolul 3 va fi facut de propia-mi imaginatie:D
Sper sa va placa, eu am vrut sa-l continui fiindca mi se pare o idee originala si draguta...[posturi unite]
FORBIDDEN LOVE[/align]
Capitolul 2
Mark: ~Alerg, alerg pe campia intinsa plina de flori asemeni rubinelor, colorate si inmiresmate.Alerg tipand si razand, urmarit de o fetita mai mica decat mine, cu chipul ei dulce si angelic, ca o papusa.Purta o rochita draguta, rosie cu o multime de modele. Pletele ei scurte adiau in voie in bataile usoare ale vantului.Ochisorii ei mari si albastri ca cerul ma priveau veseli.Chipul ei radia de fericire, fiindca ma prinsese.
-Te-am prins! zise fetita cu glas suav, prinzundu-ma de brat cu manuta ei mica si delicata.
-Data viitoare voi fi mai rapid decat tine!spune eu,iar ochii mei de un verde patrunzator radiau, cerand o revansa.
Am inceput sa ne jucam din nou, amadoi,razand ca doi copii nevinovati.Pe pajijtea inmiresmata de parfumul dulce al trandafirilor se odihnea o femeie:tanara si voluminoasa, femeia purta o rochie frumoasa si scumpa, de culoare albastra. Parul ei rozaliu, flutura in vant nestingherit, iar ochii ei mari de culoare algelor ca ai mei, ne priveau surazand.
-Mami! Uite ce-am primit! striga fetita aratandu-i femeii trandafirul rosu pe care il daruisem. Era asa dulce cu micutul trandafir pus c-am intr-o parte in parul ei matasos.
Asa imi inalneam tovarasul de joaca in fiecare zi, la locul nostru secret.Pana cand intr-o zi, fetita cu par de foc a incetat sa mai vina.Oasteptam, in fiecare, zi si pe ea si pe mama ei, dar de atunci nu le-am mai vazut, nici pana in ziua de azi... Ciudat e ca in minte imi ramase doar un chip... cel al mamei ei. Acum noapte de noapte imaginea mamei ei, nu-mi da pace...ma simt amenintat de toate aceste vis, in fiecare noapte...~
Acum sunt treaz, privesc pe geam, cum razele soarelui imi gadila chipul ingandurat...
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie usoara la usa.
-Mark! De ce nu esti inca gata? Tatal tau se va infuria din nou! zise un baiat cu glas ragusit care tocmai isi facea aparitia pe usa.
-Antonio.... tu erai.. imi pare rau.O sa ma schimb imediat, mai trage tu de timp si spunei tatei ca voi fi gata imediat.
-Ce nu fac eu pentru tine, spuse ingandurat prietenul meu cel mai bun, Antonio. Eu un baiat cu suflet mare, bland si intotdeauna sare in ajutorul meu.
E mai mare ca mine, are 22 de ani, destul de intelept pentru varsta lui. Este fiul Ducelui De' Orlean. In ciuda statului tatalui sau este modest si discret, cea ce apreciez la el cel mai mult. Cat despre fizic, e un baiat destul de chipes, cu parul saten, putin lung prins intotdeauna intr-o codita scurta. Ochii lui ciocolatii plini de caldura sunt acoperiti de niste ochelari, ovali care ii incadreaza fata.
Nu mai stau pe ganduri, si caut repede sa ma imbrac, pana nu vin servitori sau pana nu il enervez din nou pe tata.El este Regele Regatului de Vest numit si Regatul Negru)... asta doar din cauza asprimii tatalui meu.Este un om dur, nemilos si deacea de multe ori nu sunt de acord cu el.
Eu sunt Mark Albertto De' Casanova, mai pe scurt, Mark. Am 18 ani si o fire... cam rebela, o fire necuvenita unui print, ceea cel ,scotea mereu pe tata din minti.
Ma pregatesc cu toata pompa cuvenita "unui print", desi consider ca aceste haine sunt mult prea impopotonate...Dar n-am ce face... azi e o zi importanta pentru tatal meu, mi-a pregatit o surpriza si nu vreau sa-i dezamagesc asteptarile.
Ma imbrac cu o bluza alba de matase cu modele negre si cu pantaloni negri de stofa, iar la brau sabia mea sta cam intr-o parte in teaca ei poleita cu aur.Deasupra camasii o broderie visinie cu pietre scumpe, si o mantie lunga, tot rosie, poleita cu aur alb si rubine si cu simbolul familiei De' Casanova. In picioare imi pun cisme de lac negre pana la genunchi. Parul meu, scurt cam rebel de culoare neagra cu reflectii albastre, il acopar cu palaria regala, din piele de sarpe cu o pana de strut multicolora, datorita pitrelor scumpe de pe ea. Pe chip las doar cateva suvite negre sa-mi cada punandu-mi in valoare ochii de un verde intens, asemeni smaraldelor.
Ma privesc in oglinda mare de cristal si stramb din nas.Semanam prea mult cu un print de vita nobila, cea ce-mi displacea enorm. Nu eram genul de print care sa se dea in vant dupa regaliate si bogatii.
De multe ori, impreuna cu prietenul meu cel mai bun, Antonio ne deghizam in simpli oameni si vizitam targul. Vizitam pajistile, campiile cea ce ma relaxa si ma facea sa uit de "indatoririle mele regesti". As fi vrut sa fiu liber, sa pot fi un om normal, sa calatoresc, sa conosc, sa-i ajut pe cei neajutorati.
De acea imi doream sa fiu un muschetar, unul ca ei, liber, un erou asemeni Trandafirului Noptii, o legenda pentru mine.Nimeni nu mai stie dorinta mea secreta, in afara de Antonio, bineinteles, care nu prea e de acord, dar ma sprijina tot timpul. Nimeni nu stie ca vreau sa fiu ca Trandafirul Noptii, cel mai viteaz muschetar, dar cel mai mare inamic al tatalui meu. Tatal meu face crize de cate ori, un trimis, sau un servitor ii spune cate o noua isprava viteaza a acestui muschetar, dar eu zambesc fericit . ca desi oamenii sunt asupriti de tatal meu, acet erou ii ajuta intotdeauna.
N-as putea niciodata sa-i spun tatei dorinta mea de-a deveni muschetar, cand el il vaneaza pe Trandafirul Noptii, asemeni unui soim care isi vaneaza prada.
Servitorii imi navalesc pe usa, incercand sa ma mai aranjenze, intrerupandu-mi visarea. Sunt pregatit si deloc curios pentru surpriza pregatita mie, deoarece stiu ca tot ce face tata, e doar in folosul lui.Cobor infinitatea de trepte de marmura a castelului, pana in sala uriasa de bal unde il vad pe Antonio, calm ca intotdeauna, pe tata spumegand de furie, probabil, din cauza ca l-am facut sa astepte ceva timp. Alaturi de ei... vad o silueta.. dar cine poate fi.... semana... cu... dar nu se poate...
Deci acesta este ultimul capitol facut de vara mea... nextul va fi facut de mine, pt. ca idee chiar imi place.Dra as avea o intrebare: Merita sa-l continui? Daca nu... eu ma opresc aici...
Deci... acest fik a fost postat.. adik ma rog primele 2 capitole de catre verisoara mea mai maare.... dar a renuntat repede cea ce m-a infuriat rau:) Mi-e imi place idea si cu acordul ei as vrea s-o continui....
§ Capitolul 1 §
Amintiri...
~"Fugi! Pleaca!" Pe holurile intunecate si sumbre ale unui castel maret alergau speriate doua fetite mititele:una, de vreo 7-8 ani cu parul lung si negru ca abanosul lasat liber pe spate si ochi rosii ca sangele pur, imbracata simplut, c-o rochita lunga de culoarea ierbii fragede.Cealalta, o copila mica de vreo 3-4 anisori, mititica si firava cu parul rosu aprins, tuns scurt, mai sus de umeri si cu cateva suvite cei aratau fata ovala buzele mici si rosii si ochisori mari, de un albastru inchis, ca apele tulbure dupa furtuna.Micuta purta o rochita scurta, cu dantela si fundite de culoarea rosie cu modele superbe, florale.Fetitele fugea, speriate urmarite de zeci de soldati
Intr-o incapere luminata puternic se auzi un tipat sfasietor:un barbat cu mantie rosiatica, cu par negru ca abanosul si ochi ca intunericul iadului, exprimand rautate tinea in mana o sabie lunga care intra puternic in trupul firav al unei domnite. Acum, pe jos femeia era intr-o balta de sange. Razele lunii radiau pe chipul alb ca varul al femeii:parul ei lung, mai sus de genunchi era de un roz puternic, ce radia in lumina lunii. Ochii ei firavi de un verde sters se inchisera pentru ultima data. Rochia ei de noapte de culoare lila si cu un decolteu adanc care ii arata sanii moi si rotunzi, era patata de un lichid rosu aprins care curgea, patand toata rochia.Langa ea, intins pe jos si plin de sange, un barbat chipes cu parul rosuaprins, ciufulit, si ochi de un albastru pal, zacea. chipul lui alb ca varul, aratand ca se duse deja in lumea cealalta.
Barbatul cu mantie rosie scoase sabia din trupul firav al femeii, plina de sange. Acesta privi sabia si trupurile nemiscate si scoate un raset diabolic care rasuna in intreg castelul.
Aceasta scena terifianta, fusese privita de doua perechi de ochisori din negura noptii. Fetita cu ochi rosii ca si sangele varsat privea inmarmurita fara sa scoata un sunet, iar din ochii copilei cu parul scurt se scurgeau mii de margaritare, care ii inundau ochii, prelingandu-se pe rochita ei.
-Mami!Tati! tipa micuta roscata cu un glas tremurat. Dar nu mai putu spune nimic ,caci lacrimile ii inundara din nou ochisori. Fetita mai scoase un tipat sfasietor, plin de durere, deupa care lesina~
-Nuuu! tip eu trezita din nou de acele cosmaruri care ma urmanrea neincetat, noapte de noapte.
-Din nou acele cosmaruri, Sofi? ma intreba ingrijorata prietena mea.
E o fata cu suflet mare, cu parul lung si negru ca onixul, lasat pe umeri. Ochii ei de un rosu puternic, te sperie la prima vedere, dar imediat poti citi blandete ei.Purta o rochie lunga, cu maneci de un mov deschis, care dadea spre roz. De le gat ii era legat cu o fundita, o mantie lunga si cenusie, cu o gluga mare la spate, semn ca fusese din nou la targ.
-Ti-am adus niste gustari, e aproape ora pranzului, si tu inca nu te-ai dat jos din pat. Bunicul tau o sa faca o criza de nervi.zise fata bland dandu-ni cosul pe care il purta cu ea.
-Of... mutumesc, Melinda, dar de cate ori sa-ti spun sa nu ma mai dadacesti, nu mai sunt un copil. spun eu mancand merindele aduse de ea.
Melinda imi zambi dulce si iesi lasandu-ma sa ma pregatesc.Usa masiva de lemn scartaii in urma ei, facandu-ma sa-mi ascund capul in perna.
Dar mai inatai de toate sa ma prezint: numele meu e Sofia, am 16 ani si o inaltime medie. Nu sunt prea multe de spus despre mine... am parul lung pana mai jos de solduri si putin odulat de culoare rosie, un rosu sters dand mai mult spre portocaliu. Cateva suvite imi incadreaza fata ovala si ochii mari si intotdeauna curiosi.Acestia avand o culoare puternica, un albastru patrunzator si intens.Locuiesc de mica cu prietena Melinda, bunicul meu Otto si varal meu mai mic Alejandro.
Imi i-au dintr-un dulap de lemn masiv niste pantaloni visinii lungi si o bluza larga albicioasa si simpluta.In picioare imi pun niste cizme negre simple de calarie. Imi prind parul intr-un coc lasand doar 2- 3 suvite scurte sa-mi cada pe chip. Parul astefel prins mi-l ascund cu o palarie, preferata mea. O palarie mare rosie cu modele negre si cu o pana de lebada neagra, asemeni palariilor de muschetari.Nu uit nici vesnica mea mantie neagra, lunga pana in pamant care ma apara si-mi ascunde trupul firav.
Sunt gata. Acum tot chipul si trupul imi este acoperit de acea imbracaminte de baiat. Aceste haine simple si comode sunt preferatele mele, eu nepurtand nicioadata vreo rochie ca toate celelalte fete.
De ce? Pentru ca bunicul meu ma crescut de mica si ma creste ca un baiat. Nimeni in afara de el si Melinda nu stie ca sunt de fapt, fata.Bunicul ma crescut de mica ca pe un nepot, nu ca pe o nepoata, invatandu-ma tot ce trebuie sa stie un viteaz: arata calaritului, folosirea armelor cum ar fi sabia, pe care o manuiesc cu usurinta, toate antrenamentele lui mau pregatit pentru viata de muschetar, la fel ca si el. Si toti ma cunosc sub numele de Alon sau Trandafirul Noptii
Imi place viata mea asa cum e. Poate sunt mai baietoaica decat toate celelate fete, dar imi place asa, si vreau o viata de ero, de muschetar, asemeni bunicului meu. Sub aceste haine, se afla Sofia, dar in acete haine se afla muschetarul Alon sau eroul mascat care vine in ajutorul tuturor :Trandafirul Noptii.
Deci.. sper ca va place.. acesta si capitolul 2 sunt ale verisoarei mele, dar capitolul 3 va fi facut de propia-mi imaginatie:D
Sper sa va placa, eu am vrut sa-l continui fiindca mi se pare o idee originala si draguta...[posturi unite]
FORBIDDEN LOVE[/align]
Capitolul 2
Mark: ~Alerg, alerg pe campia intinsa plina de flori asemeni rubinelor, colorate si inmiresmate.Alerg tipand si razand, urmarit de o fetita mai mica decat mine, cu chipul ei dulce si angelic, ca o papusa.Purta o rochita draguta, rosie cu o multime de modele. Pletele ei scurte adiau in voie in bataile usoare ale vantului.Ochisorii ei mari si albastri ca cerul ma priveau veseli.Chipul ei radia de fericire, fiindca ma prinsese.
-Te-am prins! zise fetita cu glas suav, prinzundu-ma de brat cu manuta ei mica si delicata.
-Data viitoare voi fi mai rapid decat tine!spune eu,iar ochii mei de un verde patrunzator radiau, cerand o revansa.
Am inceput sa ne jucam din nou, amadoi,razand ca doi copii nevinovati.Pe pajijtea inmiresmata de parfumul dulce al trandafirilor se odihnea o femeie:tanara si voluminoasa, femeia purta o rochie frumoasa si scumpa, de culoare albastra. Parul ei rozaliu, flutura in vant nestingherit, iar ochii ei mari de culoare algelor ca ai mei, ne priveau surazand.
-Mami! Uite ce-am primit! striga fetita aratandu-i femeii trandafirul rosu pe care il daruisem. Era asa dulce cu micutul trandafir pus c-am intr-o parte in parul ei matasos.
Asa imi inalneam tovarasul de joaca in fiecare zi, la locul nostru secret.Pana cand intr-o zi, fetita cu par de foc a incetat sa mai vina.Oasteptam, in fiecare, zi si pe ea si pe mama ei, dar de atunci nu le-am mai vazut, nici pana in ziua de azi... Ciudat e ca in minte imi ramase doar un chip... cel al mamei ei. Acum noapte de noapte imaginea mamei ei, nu-mi da pace...ma simt amenintat de toate aceste vis, in fiecare noapte...~
Acum sunt treaz, privesc pe geam, cum razele soarelui imi gadila chipul ingandurat...
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie usoara la usa.
-Mark! De ce nu esti inca gata? Tatal tau se va infuria din nou! zise un baiat cu glas ragusit care tocmai isi facea aparitia pe usa.
-Antonio.... tu erai.. imi pare rau.O sa ma schimb imediat, mai trage tu de timp si spunei tatei ca voi fi gata imediat.
-Ce nu fac eu pentru tine, spuse ingandurat prietenul meu cel mai bun, Antonio. Eu un baiat cu suflet mare, bland si intotdeauna sare in ajutorul meu.
E mai mare ca mine, are 22 de ani, destul de intelept pentru varsta lui. Este fiul Ducelui De' Orlean. In ciuda statului tatalui sau este modest si discret, cea ce apreciez la el cel mai mult. Cat despre fizic, e un baiat destul de chipes, cu parul saten, putin lung prins intotdeauna intr-o codita scurta. Ochii lui ciocolatii plini de caldura sunt acoperiti de niste ochelari, ovali care ii incadreaza fata.
Nu mai stau pe ganduri, si caut repede sa ma imbrac, pana nu vin servitori sau pana nu il enervez din nou pe tata.El este Regele Regatului de Vest numit si Regatul Negru)... asta doar din cauza asprimii tatalui meu.Este un om dur, nemilos si deacea de multe ori nu sunt de acord cu el.
Eu sunt Mark Albertto De' Casanova, mai pe scurt, Mark. Am 18 ani si o fire... cam rebela, o fire necuvenita unui print, ceea cel ,scotea mereu pe tata din minti.
Ma pregatesc cu toata pompa cuvenita "unui print", desi consider ca aceste haine sunt mult prea impopotonate...Dar n-am ce face... azi e o zi importanta pentru tatal meu, mi-a pregatit o surpriza si nu vreau sa-i dezamagesc asteptarile.
Ma imbrac cu o bluza alba de matase cu modele negre si cu pantaloni negri de stofa, iar la brau sabia mea sta cam intr-o parte in teaca ei poleita cu aur.Deasupra camasii o broderie visinie cu pietre scumpe, si o mantie lunga, tot rosie, poleita cu aur alb si rubine si cu simbolul familiei De' Casanova. In picioare imi pun cisme de lac negre pana la genunchi. Parul meu, scurt cam rebel de culoare neagra cu reflectii albastre, il acopar cu palaria regala, din piele de sarpe cu o pana de strut multicolora, datorita pitrelor scumpe de pe ea. Pe chip las doar cateva suvite negre sa-mi cada punandu-mi in valoare ochii de un verde intens, asemeni smaraldelor.
Ma privesc in oglinda mare de cristal si stramb din nas.Semanam prea mult cu un print de vita nobila, cea ce-mi displacea enorm. Nu eram genul de print care sa se dea in vant dupa regaliate si bogatii.
De multe ori, impreuna cu prietenul meu cel mai bun, Antonio ne deghizam in simpli oameni si vizitam targul. Vizitam pajistile, campiile cea ce ma relaxa si ma facea sa uit de "indatoririle mele regesti". As fi vrut sa fiu liber, sa pot fi un om normal, sa calatoresc, sa conosc, sa-i ajut pe cei neajutorati.
De acea imi doream sa fiu un muschetar, unul ca ei, liber, un erou asemeni Trandafirului Noptii, o legenda pentru mine.Nimeni nu mai stie dorinta mea secreta, in afara de Antonio, bineinteles, care nu prea e de acord, dar ma sprijina tot timpul. Nimeni nu stie ca vreau sa fiu ca Trandafirul Noptii, cel mai viteaz muschetar, dar cel mai mare inamic al tatalui meu. Tatal meu face crize de cate ori, un trimis, sau un servitor ii spune cate o noua isprava viteaza a acestui muschetar, dar eu zambesc fericit . ca desi oamenii sunt asupriti de tatal meu, acet erou ii ajuta intotdeauna.
N-as putea niciodata sa-i spun tatei dorinta mea de-a deveni muschetar, cand el il vaneaza pe Trandafirul Noptii, asemeni unui soim care isi vaneaza prada.
Servitorii imi navalesc pe usa, incercand sa ma mai aranjenze, intrerupandu-mi visarea. Sunt pregatit si deloc curios pentru surpriza pregatita mie, deoarece stiu ca tot ce face tata, e doar in folosul lui.Cobor infinitatea de trepte de marmura a castelului, pana in sala uriasa de bal unde il vad pe Antonio, calm ca intotdeauna, pe tata spumegand de furie, probabil, din cauza ca l-am facut sa astepte ceva timp. Alaturi de ei... vad o silueta.. dar cine poate fi.... semana... cu... dar nu se poate...
Deci acesta este ultimul capitol facut de vara mea... nextul va fi facut de mine, pt. ca idee chiar imi place.Dra as avea o intrebare: Merita sa-l continui? Daca nu... eu ma opresc aici...