Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Love Impossible

#1
Hello people! Hehe... Pai... Ummmm... HAi sa vedem... Am venit cu un alt fic... Nu e inca terminat... Dar am niste capitole gata... Asa ca... Poate ca in timp ce voi va bateti capul cu astea, daca va place, le pot asterne in Word si pe celelalte :)
So... This is it:


___________________________________




1




Apăsă pe frână în ultimul moment, exact la timp ca să evite coliziunea cu o maşină ce demarase în viteză din intersecţie. Scoase câteva înjurături printre dinţi şi-i mulţumi lui Dumnezeu că n-a intrat în ăla. Se uită în oglinda retrovizoare şi întâlni privirea sfredelitoare a şoferului din spate. Avea ochii negri, pătrunzători, asemănători cu ei ei. Nu observă când se făcuse verde, aşa că şoferul o claxonă scurt. Ea se înroşi, dându-şi seama că din cauza ochilor acelora nu mai fusese atentă la semafor. O şuviţă mov îi căzu pe ochi, dar o suflă şi acceleră nervoasă, ştiind că deja întârziase la interviu. Fiind obişnuită să se uite tot timpul în oglinda retrovizoare văzu că tipul cu ochii negri e tot în spatele ei, parcă urmărind-o. Încercă să nu se mai gândească la el şi sa-şi pună ideile în ordine, pentru că n-avea de gând să pice şi interviul ăsta.
Pe buze îi apăru un zâmbet când şi-o aminti pe sora ei strigând-o, sau mai bine zis zbierând la ea, să vină să-i arate ceva. Era un anunţ pe net, conform căruia o firma căuta IT-işti spre angajare. Caitlinei i-a plăcut cum suna anunţul, aşa că, spre entuziasmul surorii ei şi-a trimis imediat CV-ul acolo. Ei i-au răspuns şi au programat-o pentru interviu. Cu toate că nu ăsta era primul ei interviu, se simţea emoţionată, de parcă întreaga ei viaţă sr fi depins de cum decurgeau lucrurile atunci.
Semnaliză la dreapta pe Strada Eiger şi parcă în primul loc liber. Verifică dacă machiajul şi coafura sunt ok, îşi rearanjă eşarfa lila şi coborî din maşină, abordând o atitudine de femeie sigură pe sine. Când dădu să deschidă uşa prestigioasei firme IT, lângă ea se înfiinţă din spate chiar tipul cu misterioşii ochi negri. Acesta îi întinse mâna şi se prezentă:
- Adam Crawits, încântat.
- Caitlin de Jong, încantată, replică aceasta, întinzându-i mâna de asemenea şi afişându-şi un zâmbet discret pe buze, în timp ce se întreba cât de repede ar ajunge la orgasm cu bărbatul din faţa ei.
- Era s-o păţeşti în intersecţia aia, reîncepu el discuţia, de parcă ar fi fost prieteni vechi.
- Da... Mă întreb cine l-o fi invăţat să conducă, intră ea în joc.
- Ei, în felul ăla n-o să se plimbe prea mult pe străzile Bernei, fii sigură.
- Cred ÅŸi eu. Ai venit la interviu?
- Hehe, nu... Tu eÅŸti cea care a venit pentru asta. Ai un CV foarte complex.
- Am trimis şi eu un CV, dar n-aş spune că e complex, răspunse ea cu un zâmbet inofensiv.
- Ce nepoliticos sunt! Te ţin afară... Hai să intrăm.
Intrând în clădire, Caitlin îşi dădu seama că imobilul era imens. El o conduse la lift, printre angajaţii ce mergeau grăbiţi cu nişte dosare la subţioara, apoi pe nişte coridoare de la ultimul etaj, până la biroul lui. Acesta era după aşteptări, aranjat cu gust, ca al unui director de companie. Avea un perete din sticlă, la care Caitlin nu se putu abţine să nu se ducă. Priveliştea era magnifică, se vedea toată capitala, de la o înalţime ce-ţi dădea fiori. Cerul era brăzdat de câţiva norişori răzleţi, ce dădeau peisajului o perspectivă fantastică. Fu trezită din contemplare de Adam, care era în spatele ei cu două pahare în care era un lichid maroniu.
- Am aruncat o privire pe CV-ul tău şi... ce să zic? Interviul nu-şi mai are rostul. Te angajez.
Pe faţa Caitlinei apăru un zâmbet imens şi se abţinu cu greu să nu sară în sus de bucurie sau să-l îmbrăţişeze pe acel tip ai cărui ochi o urmăreau cu interes. Nu-şi imaginase vreodată că va fi angajată doar pe baza CV-ului, dar acum nu trebuia să-şi mai bată capul cu asta. Tocmai primise cel mai tare post din viaţa ei şi asta era tot ce conta.
- Uite, hai să bem nişte whisky pentru succesul tau.
- Mulţumesc. Dar de când se servesc angajaţii cu whisky?
- Hehe, de când m-am făcut eu şef, spuse el afişând un zâmbet ce în trecut ar fi făcut orice fată să-i cada la picioare. Dar ea nu era orice fată, aşa că îi ignoră zâmbetul înainte de a face ceva regretabil.
- Uhm, sunt atât de încântată de post, încât nici n-am întrebat de program sau de salariu, sau de colegii pe care ii voi avea...
- Chill out, ăăă, Caitlin. Ai timp să te obişnuieşti cu toate, nu-i sfârşitul lumii dacă ai acceptat un job fără ca măcar să ştii ce-ai de făcut... Hehe... Dacă îmi aduc bine aminte şi eu am făcut odata o chestie asemănătoare. Eram în elementară. Mi-a spus un coleg că se organizează o excursie de o săptămână, la munte, gratuit. Atât mi-a trebuit, că m-am şi înscris, că ai mei nu stăteau bine cu banii, iar de excursii gratuite auzeai din an în paşte. Ajungând acolo ne-au pus să plantăm pui de brad... Hehe, când m-am izbit de realitate îmi venea să-mi dau palme, că nu mi-a plăcut niciodată să muncesc în felul ăla, dar n-am avut încotro, aşa că săptămâna aia mi-a ajuns...
Se opri din povestit, dându-şi seama că vorbise prea mult. Se uită la Caitlin ce contempla orasul şi îi spuse:
- Hm-hm, cred că o să-ţi dau biroul de acolo, dacă îţi place aşa mult să priveşti oraşul. Dar sper ca asta să nu vina în dezavantajul meu încât în timpul serviciului să meditezi contemplând-ul...
- Ei, chill out, promit să nu visez în timpul serviciului. E ok aşa? Hehe.
Începutul era mai mult decât nemaipomenit şi se simţeau bine unul în prezenţa celuilalt, chiar dacă totul era în interes de serviciu. Au stabilit ca ea să înceapă lucrul în mod oficial de luni, când avea să semneze şi contractul. Şi-au luat rămas bun cu zâmbetul pe buze, el gândindu-se la şuviţele ei move, razleţe, iar ea la ochii lui pătrunzători, simţindu-se încă scrutată de ei...



... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...


[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]

#2
Hello again... Am venit cu cu chapter two... :D




________________________


2





Parfumul ei încă mai dăinuia în biroul lui, de fapt biroul lor de acum. Era un parfum fin, după care şi-a dat seama că e o femeie cu gusturi bune. Înghiţi şi ultima picătură de whisky, îşi luă jacheta de pe scaun şi ieşi din cameră. Pe hol se întâlni cu un subangajat, căruia îi ordonă să-i facă orarul Caitlinei şi să se ocupe de hârţoage.
Ieşi din clădire şi se urcă în maşinuţa lui, un Audi ŢŢ, negru. Poate unora li se părea ciudat ca şeful celei mai tari firme IT din industria momentului să conducă o aşa maşină mică, de doar două locuri, ce părea mai degrabă demnă de o domnişoară decât decât de un bărbat. Îi spuseră asta şi câţiva prieteni, dar pe el nu-l interesă părerea celorlalţi cu privire la alegerile făcute deja. Desigur, nu era singura maşină pe care o avea, dar pe asta o folosea cel mai des, pentru că întotdeauna îşi dorise o maşină mică, sigură şi de viteză în acelaşi timp, cu care să se poată strecura nestingherit pe străzile aglomerate ale capitalei.
Probabil că de la cele câteva guri de whisky băute mai devreme, acum avea o energie şi un chef de distracţie ieşit din comun. Dădu muzica la un volum ce făcea să vibreze toată maşina, iar la semafoare ceilalţi şoferi se uitau la el de parcă ar fi fost nebun, însă pe el nu-l interesa, ci continuă să dea frenetic din cap pe melodia „Delyno & Park Place a€“ I have the world”. În drumul spre casă o luă pe ocolite, voia să se bucure de atmosfera umedă de după ploaie a oraşului.
Într-un final ajunse acasă, la semi-palatul construit exact după cum arăta acesta în fanteziile lui de copil, însă modernizat după ultimul răcnet. Când ieşi din maşină o pisicuţa albă i se vârî printre picioare, bucuroasă că stăpânul său s-a întors acasă.
- Hei, tu de unde ai apărut, întrebă Adam, ştiind că o lăsase pe Tera în casă, fără posibilitatea de a ieşi. O ridică în braţe, iar când o luă spre casă văzut geamul de la bucătărie deschis, ceea ce explică de ce pisicuţa putuse ieşi afară. Îşi puse în minte să-i atragă atenţia menajerei să nu mai lase geamurile deshise, pentru că Tera reprezenta pentru el fiinţa cu care îşi împărţea viaţa. Momentan. Ca şi cum aceasta îi citi gândurile mieună şi îşi atinse drăgăstoasă capul de pieptul puternic al stăpânului sau. Acesta o puse jos, în hol, dar ea continuă să îi umble printre picioare.
Îşi lasă jacheta pe un scaun şi intră în bucătărie, unde îşi turnă un pahar cu apa cu gheaţă. Se plimbă un timp prin bucătărie, înconjurând masa de câteva ori, cu o expresie mediaivă. Se gândea la fosta lui prietenă, o tipă blondă, cu ochii verzi, nu prea înaltă şi slăbuţă. La început, i se păruse super atractivă tipa, ar fi renunţat la orice pentru a fi cu ea seară de seară, însă, după cum se ştie, orice început este privit dintr-o perspectivă ce nu admite decât că totul e perfect. Din păcate viaţa ţine neapărat să te izbească de tot ce poate, de parcă ţelul ei ar fi acela de a te scoate din joc, de a te neutraliza. Şi reuşeşte, dacă oamenii îi permit, dacă în sufletele lor nu se aprinde spiritul de a trăi viaţa după propriile instincte, nu după dictatura hazardului.
Se opri brusc în mijlocul încăperii, ştiind că nu îi stă în fire să filosofeze şi că oricum n-a gândit vreodată prea profund despre ceva, cu atât mai puţin despre viaţă. Singura concluzie pe care a găsit-o i se părea destul de ok, aceea că viaţa i-a făcut un serviciu descoperindu-i latura ascunsă şi într-o totală contrarietate cu cea pe care o ştia el, a aşa-zisei sale prietene. Indiferent de sentimentele pe care le nutirise atunci pentru ea, în locul acestora rămase doar ceva ce aducea foarte bine cu o indiferenţă profundă.
Îşi ciufuli părul negru şi ieşi din bucătărie, amintindu-şi că nu mai schimbase apa din acvariu de câteva zile, dar se împiedică de Tera şi îşi dădu seama că îi este foame. Îi puse câteva granule din mâncarea ei într-un castronel, apoi se apucă de peşti. De fiecare dată când le curăţa acvariul îşi lua două-trei minute pentru a-i contempla. Dintotdeauna îi plăcuseră apa şi peştii şi de mic îşi dorise un acvariu cu peşti multicolori, prin pereţii căruia razele soarelui să fie dispersate şi să-i transforme pereţii castelului în curcubeu. Avea cinci peştişori şi fiecare avea câte un nume, pe care nu-l încurca niciodată. Cel mai mult îi plăcea un peştişor dungat cu alb şi portocaliu, pe care îl chema Nemo. Ei se învăţaseră foarte repede cu el şi de fiecare dată când trecea prin preajma acvariului lor se strângeau toţi într-un loc, ca şi cum ar fi vrut să se ţină după el.
După ce le curăţă acvariul şi-i puse la loc îi urmări câteva momente cum se bucură de apa curată şi dau voioşi din codiţe, apoi îşi trecu mâna prin păr şi urcă la primul etaj, unde făcu repede un duş, iar când ieşi, înfăşurat într-un halat de baie destul de lung se duse glonţ în camera sa, sperând să prindă telefonul care sura ca disperatul. Probabil din prea mult zel şi contrar voinţei sale, se împiedică de halat şi de un rucsac ce zăcea pe podea şi-şi piredu echilibrul, palnand în toată splendoarea spre bordura patului pe care nu reuşi s-o evite întru totul şi care-şi lasă amprenta pe fruntea sa... Telefonul sună în continuare, iar el scoase câteva înjurături printre dinţi, cu o foarte mare încărcătură negativă. Continuând să-şi maseze fruntea, deasupra ociului drept, se sprijinindu-se de se întinse după telefon, care tocmai momentul acela se opri. venea dea cu el de toţi pereţii, dar se stăpâni, pentru avea valoare , fiind primit de , de la cel bun prieten. Display-ul chiar numele celui bun prieten, iar el :
- Hello omule!
- Hi Mattew!
- Ce faci frate, parcă vorbeşti de pe altă lume!
- Eşti pe-aproape... Tocmai am luat o trântă demnă de tot râsul şi m-am ales cu un cucui în frunte!
- Serios? Nu te ştiam împiedicat... Din ce cauză ?
- Voiam să-ţi răspund la telefon şi m-am împiedicat în halatul de pe mine si de o chestie de pe jos. În fine, sunai în disperare. Ce-ai păţit?
- Eh, n-am păţit nimic, dar cred că tu da . Ce se întâmplă cu tine? Nu te-am văzut de secole prin cluburi...
- Chiar aşa bătrâni suntem, întoarse Adam întrebarea cu o notă ironică în glas.
- Doar nu-ţi imaginezi că suntem nişte puştani de saptişpe ani, nu? Omule, nu mai lăsa viaţa să treacă pe lângă tine ...
- Matt...
- Stai frate că nu mi-am terminat discursul, spuse prietenul său nepermiţându-i să intervină. Mai ştii când pierdeam nopţile prin toate cluburile de fiţe, când ne-o puneam cu tipele pe care le cunoşteam pe-acolo? Ei bine, eu îmi amintesc şi mi-e dor de timpurile alea. De când te-ai combinat cu Liz s-a dus dracua toată distracţia, că Stev şi Jack nu-s sufletul petrecerii ca tine. Omule, sper că n-ai de gând să te călugăreşti! Ce naiba, mai ieşi şi tu cu noi, că altfel te pierdem...
- Stai frate, vorbeşti de parc-aş fi pe moarte, spuse Adam dându-şi seama că prietenul său de-o viaţă are perfectă dreptate, ducându-se spre bucătărie în căutarea unui cub de gheaţă pe care să-l administreze proaspătului semn din frunte. Sunt perfect conştient că ai dreptate, dar Liz m-a orbit atât de mult încât am săvârşit păcatul capital, ăla de a-mi neglija prietenii... Chiar îmi pare rău...
- Ei frate, stai liniştit că nu te decapitează nimeni, omule! Noi nu ne-am schimbat, tot ăia pe care-i ştii suntem. Aşa că dacă vrei să-ţi fie iertate păcatele hai să ne reluăm bunul şi vechiul obicei şi să asaltăm cluburile ca în vremurile bune! Ok?
- Băi, trebuia să te faci avocat, nu tehnician dentar, că în felul ăsta ai fi în stare să mă convingi şi că pământul e un cub! Mai şi întrebi!? Normal că vin! Deci, ca de obicei, la unu făr-un sfert?
- Da frate, vnim noi şi te luăm, ok?
- Ok, frate. See yah!
Convorbirea se întrerupse, iar el căzu pe gânduri rememorând toată convorbirea. Se simţea atât de entuziasmat, de parcă ar fi plănuit cine ştie ce lovitură de stat, sau de parcă viaţa lui ar fi depins de seara aceea în care el şi gaşca lui reveneau la viaţă.
Între timp cubul de gheaţă i se topise şi îi cursese pe faţă. Îşi şterse apa cu mâneca halatului şi urcă din nou în camera sa şi se trânti în pat fiind conştient că dacă va adormi, îl va trezi grijuliul şi disperatul Mattew la timp pentru a fi gata.



... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...


[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]

#3
Saluuut, Shiro. Tin sa precizez ca am citit aseara primul capitol, insa trebuie sa recunosc ca mi-era groaznic de lene sa tastez un raspuns coerent :)) . Asadar, povestea pare a fi buna, insa in al doilea capitol te-ai cam grabit si ai uitat cate-un cuvant. Nu-ti dau in cap, doar iti spun sa citesti o data sau de doua ori capitolul [ sau daca o faci, continua, doar cu mai multa atentie :D ] pentru a imputina din greseli. M-a atras faptul ca in primul capitol ai relatat ceva despre masini si viteza, un subiect preferat de-al meu.

Luand-o mai detaliat, pot spune ca-mi place cum narezi. Descrierea e si ea okey, reusesti sa integrezi cuvinte nu foarte folosite in propozitii care se dovesdesc a fi simple pana la urma, usor de lecturat. Dialogul nu e sec, iar aici oricum nu ma pot pronunta, caci nici eu nu excelez la acest capitol :)) [ nu ca in general as face-o :)) ] .

As vrea doar sa ai grija la punctuatie, in unele locuri lipsea cate o virgula, dar se rezolva daca ciesti cu voce tare. Asa o sa-ti dai seama unde ai nevoie de virgula sau alt fel de semn de punctuatie.

Inchei prin a spune ca ai un fic frumos, ca abia astept sa vad continuarea si sper sa nu te fi suparat cu comentariul meu. Singura mea intentie a fost aceea de a-ti oferi o critica constructiva.

Spor la scris :*
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#4
Hello again people....
Am venit cu chapter 3... :P


_____________________________________



- Nu-mi vine sa cred! Woa, te-a angajat asa pur si simplu? Hehe, stiam eu ca ochisorii aia ai tai fac ravagii, dar nici chiar asa...
- Mai termina! Nu i-am facut niciun ochi dulce, nu mai indruga prostii, ii replica fata cu parul mov, dand vehement din cap, dar razand in coltul gurii. Nu poti avea incredere in CV-ul meu care a fost dintotdeauna mai bun decat al tau?, adauga voind intentionat sa-si enerveze sora.
- Come on Lin, stim amandoua ca la un asa post nu te angajezi numai pe baza CV-ului.
- Ei bine, uite ca eu am reusit, asa ca nu te mai minuna atat, ii raspunse scotandu-i limba brunetei.
- Ok-ok, zise aceasta ridicand mainile in semn de capitulare. Luandu-si o alura meditativa si rasucindu-si o suvita neagra pe deget, continua:
- Cred ca stii foarte bine ca nu scapi de mine in seara asta daca nu vii cu mine in club, pentru a sarbatori inceputul noului tau job. Si sunt dispusa sa te imbrac de una singura si sa te iau in carca...
Nu-si continua replica, deoarece se trezi cu o perna in cap. In scurt timp camera brunetei semana cu un cuib de pasari, fulgii pernelor zburand in toate partile, aceat lucru motivandu-le si mai mult pe cele doua sa continue chelfaneala. Se bateau cu perne de cand se stiau si chiar daca acum nu mai erau doua pustoaice, nu-si crutau pernele, care erau lucrurile ce se degradau cel mai des in casa lor.
Caitlin si Sarah nu aveau in comun decat caracterul de razboinice si stilul intortocheat de viata. Ele faceau intotdeauna ce le trecea prin cap, netinand seama de „ce spune lumea”, se purtau deseori obraznic, injurau fara sa le fie teama ca astefel isi pateaza reputatia, pierdeau noptile prin cluburi sau stand acasa, mancand dulciuri si palavragind tampeniile debitate de cap’soarele lor in care nu stia nimeni se ce se ascunde. Cu vreo doi ani in urma se apucasera de fumat, dar si-au dat seama la timp ca e o tampenie si au renuntat foarte usor, intrebandu-se ce-o gasi lumea asa de greu sa se lase de fumat. Aveau chiar prieteni care se drogheaza, dar niciodata nu le-au tentat drogurile, asa ca nu s-au gandit niciodata sa renunte la prietenii lor din cauza asta. Si... asta era tot ce aveau in comun. Familia Sarei devenise familia Cailinei dinainte de a se naste Sarah. Parintiil lor o adoptasera pe Caitlin, fiind disperati sa aiba un copil, fiind convinsi ca nu vor putea avea vreodata unul propriu. Familia de Jong le iubise intotdeauna pe amandoua la fel, iar cand se nascuse Sarah se bucurau pentru Caitlin care nu va mai fi singura.
Caitlin nu-si cunoscuse niciodata parintii bilologici si nici acestia n-o cautasera. Nici nu stia cum ajunsese la ofelinat, pentru ca toate amintirile ei se invarteau in jurul familiei de Jong. Daca ar fi putut schimba trecutul nu era sigura ca ar fi ales sa aiba o viata normala, in sanul familiei sale biologice. Isi iubea parintii actuali si sora mai mult decat orice altceva pe lume. Se considera o norocoasa. Aflase la varsta de sapte ani ca parintii ei nu sunt de fapt parintii ei si ca Sarah nu e de fapt sora ei. Cateva clipe a procesat informatia, apoi a spus ca ea nici nu-si putea imagina o familie mai reusita decat a lor si ca nu i-ar parasi niciodata daca si-ar cunoaste si parintii bilogici. Chiar daca stia adevarul, relatia deintre ei nu s-a schimbat niciodata, fiind intotdeauna armonioasa si calda.
Atat in elementara, cat si in liceu, erau cunoscute de catre toti de nazbatiile lor care atingeau un grad prea mare de imaginatie si obraznicie cateodata si care nu intarziau sa ajunga la urechile parintilor lor. Acestia se vedeau in fetele lor chiar pe ei si faceau haz pe seama colegilor sau profesorilor acestora, cand ele povesteau cu chii stralucitori ce lupte au mai castigat.
Acum crescusera si isi infipsera fiecare radacinile in ceea ce voiau sa faca. Caitlin fusese intotdeauna atrasa de informatica si de lumea ciberneticii, dorindu-si sa fie la fel de buna ca cei din filme, care sparg parole si schimba istoria lumii doar tastand cateva butoane, precipitati si in criza de timp. Punandu-si asta in cap, a fost intotdeauna sefa de promotie si nu se opri pana nu-si lua diploma de doctorat in IT.
Sarah nu se pricepuse niciodata la informatica sau la vreun obiect real, asa ca se orienta spre un domeniu ce avea legatura cu muzica si ajunse moderator la cel mai in voga post de radio al momentului.

Dupa ce imprastiara fulgii din perne peste tot prin camera si constatara ca nu mai au vlaga nici sa mai ridice ramasitele de perne de pe jos, se trantira in patul moale din camera Caitlinei, iscand un nou nor de fulgi. Aspectul de acum al camerei reinvia trecutul si le propulsa inaopoi, printre amintirile colorate si zgomotoase ale copilariei lor, fara de care nu puteau trai. Caitlin isi aminti ca nu-si pedepsise sora pentru ca ii mancase toata inghetata la micul dejun, asa ca lua un pumn de fulgi si i-i baga pe sub bluza, apoi sari ca arsa din pat, anticipand riposta de la sora sa.
- Aia a fost pentru inghetata de dimineata, calico!
- Nu-s calica! Doar n-am putut rezista tentatiei...
- Da... indopandu-te cu ingheata mea!
Forta gravitatiei isi spunea cuvantul, iar fulgii pluteau usor, asezandu-se care pe unde, inclusiv pe crestetul Caitlinei. Ea sufla spre Sarah cativa ce plonjau chiar prin fata ei, isi lua un prosop si iesi din camera scotatndu-i limba. Statu la dus pana se plictisi Sarah s-o astepte si dadu buzna in baie. O gasi stand ghemuita sub dus, visatoare.
- Hei! Donsoara, ce faci aici? Stand up!, facu o pauza apoi continua, of-of-of... cunosc eu fetisoara asta... Cumva vreun nou orizont?
Se purtau ca niste adolescente, dar nu le pasa. In fond, asa s-au purtat dintotdeauna.
- N-nu... Nimic... Doar ma pierdusem si eu printre ganduri...
- Fie, admise Sarah cu o privire ce sugera „las’ ca stiu eu!”. Dar hai odata! Ai stat un secol aici. Daca mi-s fi pus ambitia in timpul asta as fi putut face ordine in camera, fulg cu fulg.
- Of! Asta e placerea ta nemasurata sa ma scoti pe mine de la dus, contesta Lin pe un ton certaret, dar afisand un zambet strengaresc pe fata.
Isi infasura parosopul in jurul corpului si parasi baia, intrand in dormitorul Sarei.
- Hei, ce crezi ca faci!?
- Uhm... nu se vede? Caut niste haine.
- Din cate stiu eu, ai si tu haine.
- Vad ca ai memorie buna, isi tachina Lin sora, dar se pare ca iti scapa faptul ca dormitorul meu seamana cu un cuib de gaini. Daca intru acolo or sa se lipeasca toti fulgii de mine. Uuu.... ce-avem noi aici?
- Hei, doar n-ai de gand sa te imbraci cu aia, sari Sarah spre sora ei si-i lua din mana o rochita neagra, lunga cam de doua palme, marca Diesel.
- Nici nu ma gandeam. E prea demodata pentru mine, ca toata garderoba ta, de altfel, replica Lin pe un ton ironic si cu un zambet dulce pe fata.
- Asa ma gandeam si eu, ii raspunse aceasta scotandu-i limba
In scurt timp sifonierul se goli, iar patul arata ca o movilita, incarcat cu haine. Interjectiile si complimentele cu nota ironica aveau o intensitate alarmanta, incat cine nu le-ar fi cunoscut ar fi spus ca urmeaza o incaierare. Fetele erau super-energice si se uitau din doua in doua minute la ceas, vazand ca e aproape unsprezece, iar ele nici macar nu s-au hotarat cu ce sa se imbrace. Apoi urma coafatul si machiatul, care in mod normal durau cateva decenii.
- O iau pe asta, anunta Caitlin, optand pentru o rochita de culoare alba cu dungi move ce se asortau cu parul ei de aceeasi culoare. Imi pune in evidenta parul si culoarea pielii.
- Si bustul, adauga Sarah.
- Bine si bustul, accepta Lin, stiind ca mereu isi complexase sora pe tema bustului ei mai dezvoltat decat al Sarei. Asa. Dar tu ce iei pana la urma? Dumnezeule, e doispe fara douj’ de minute! Hai azi!
- Calm down, nu-i sfarsitul lumii! Eu iau vesta asta cu franjuri si pantalonii astia scurti. Seamana cu un echipament de calarie, dar e sexy, nu crezi?
- Asa e. O sa-i faci pe toti barbatii sa intoarca ochii dupa tine, perverso!
- Ete na, cine vorbea!?
Ciondanindu-se in continuare, reusira sa se imbrace si sa-si aplice putin fard si niste rimel, lasand balta machiajul profesionist fiind presate de timp. Lin isi ciufuli parul scurt fi mov si-si dadu cu fixativ pentru a sta razlet in toate partile, iar Sarah si-l impleti intr-o parte, aratand ca o fetita de fermier din vertul salbatic. Fiecare arata traznet in stilul ei si erau constiente ca barbatii se vor tine dupa ele ca ursul dupa miere, insa aceasta perspectiva la facea sa se simta bine, stiind ca merita toata admiratia masculina.
Lin isi lua o gentuta shic, in care isi pusera nelipsitul strugurel cu aroma subtila de fragi, o oglinga mica, telefonul Sarei si niste bani. Cand fura gata de plecare, in fata usii se masurara din priviri, semnificativ si aprobator si isi ciocnira pumnii, un gest strebgaresc pe care il adoptasera din elementara, cand intrasera intr-o gasca de baieti. Deschizand usa il gasira in fata acesteia pe tatal lor, care se pregatea sa ciocaneasca.
- Tatii! Fetele sarira de gatul acesteia, asa cum obisnuiau de cand erau mici si cand le lua pe amandoua in brate. Diferenta era ca acum erau aproape cat el de inalte si nu le mai putea lua in brate pe amandoua odata. Dar caldura imbratisarii era aceeasi, de iubire si adorare reciproca.
- Caaad! Striga acesta cand simti ca-si pierde echilibrul.
- Nicio sansa, te tinem noi, il linisti Caitlin facandu-i cu ochiul.
- Ce zici de tinutele noastre?, il aborda direct Sarah, facand o pirueta atat cat ii permitea holul.
- Uuu, cool, apuse tatal lor fluierand. De la mama ta ai mostenit stilul asta de a te imbraca. Cand ieseam cu ea prin cluburi trebuia sa fiu cu ochii in patru, ca altfel as fi ramas de caruta.
Izbucnitra cu totii in ras. Tatal lor ramase acelasi tip cu umorul in buzunar, capabil sa faca uz de el ori de cate ori avea ocazia.
- Ah, uite ca a sosit taxiul. Eram sigur ca pregatiti o escapada, asa ca l-am chemat eu.
Fetele il luara iar de gat multumindu-i, coborara scarile, unde o gasira pe mama lor care aranja niste flori intr-o vaza. O imbratisara si pe ea si intrara in taxi unde Lin ordona scurt:
- Vegas!



... One day... Freedom will be legalized... One day... One day...


[Imagine: sad_anime_by_CrimsonMoonTide.jpg]

#5
:))...Interesant cap...Greseli...Uhh...nu imi amintesc sa ai...nici nu ma chinui ...:D...Imi place pov. devine din ce in ce mai interesanta...:-*..Kisses!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  The scar of an impossible dream angeliqueVampire 4 4.111 16-02-2009, 05:37 PM
Ultimul răspuns: angeliqueVampire


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)