FOTM - August - Lucrarile

[Unia]

FOTM – August – Votarea lucrărilor participante

Perioada de votare: De astăzi, 22 august, până marţi, 31 august.

Cum votez?
Votarea se face obligatoriu prin poll şi opţional printr-un comentariu în acest topic. Votul prin poll valorează 1 punct, iar votul prin comentariu, 3 puncte. Prin votul prin comentariu nu se înţelege ceva de genul "Votez pentru lucrarea X, mi-a plăcut aşa de mult OMG!!!!! Eşti atât de bun *100 de emoticoane*". Aceste comentarii nu vor valora decât un punct. Cine vrea să comenteze, este rugat să critice şi să atingă măcar câteva aspecte legate de lucrarea în sine. Nu trebuie să comentaţi toate lucrările, sunt multe şi e greu să le citeşti pe toate cu atenţie iar mai apoi să formulezi o critică constructivă. Puteţi comenta o singură lucrare, aceea pe care vreţi să o votaţi.

Lucrările vor fi postate anonime, în ordinea în care le-am primit.

Lucrările

Lucrarea 1

Ingerul meu

Numele meu este Chloe si sunt un Inger al Armoniei…
…Sau cel putin asta eram….Totul s-a schimbat cand l-am cunoscut. Eram la inceput. Trebuia sa ii aduc armonie in suflet, sa il fac mai bun, mai curat, mai corect. Dar EU nu am putut sa imi pastrez sufletul candid. Lucrurile s-au intamplat prea repede. Si ea a pus stapanire pe mine. M-a subjugat. M-a facut sa uit ce eram si cu ce scop ma coborasem pe Pamant.Ea, Dragostea, mi-a distrus destinul de inger. Mi-a infruntat soarta si a triumfat. Iar acum ne zambeste glorioasa.
Nu pot spune ca nu i-am multumit. Ca nu am primit-o cu bratele deschise, dar…se poate spune ca am gresit. Desi pedeapsa a fost prea mica, prea neinsemnata. Da, am fost izgonita din Cer, dar pamantenii m-au primit cu multa dragoste pentru ca in ciuda faptului ca nu mai eram un inger al armoniei ei inca ma iubeau.Da, am fost umilita in fata celor de Dincolo…dar el mi-a fost alaturi…iar dragostea lui mi-a vindecat ranile de atunci.
Pentru Anthony am incalcat Juramantul Sacru. Pentru el am depasit limite nepermise. Dar el…El mi-a oferit dragoste, pace, caldura… Alaturi am infruntat prejudecati, dureri, pierderi… Insa viata ne-a suras…Iar Anthony este acum ingerul meu… Si unica raza de sperata dintr-o viata ce se vede intunecata departe de el…
Am renuntat la Nemurire…Am renuntat la Familie…
Am primit in schimb Iubire… Am primit Armonia pe care o cautam…

---

Lucrarea 2

En Harmonie

Ticăitul liniştitor al ceasului din hol se aude încă în tot castelul, acompaniat de mirosul îmbietor de parfum de trandafir, prezent în toate încăperile ponosite, uşor prăfuite şi cu o alură învechită, trecută... Mă întreb de de încă persistă, în acest castel vechi, mort de atâţia ani, aceeaşi senzaţie plăcută pe care o găseam şi în vremea copilăriei.

Privesc mobila prăfuită, ştearsă, de parcă a decedat de mult în braţele timpului hain şi parcă îmi vorbeşte, îmi mulţumeşte pentru paşii mărunţi pe care îi fac în înăpere, călcând pe podeaua ce trosneşte sub atingerea mea uşoară...

Inima îi bate mai tare cu fiecare pas pe care îl fac, dar sunt liniştită, relaxată.Am lăsat totul afară, zgomotul şi durerea pricinuite în sufletul meu. Mâinile mele nu mai sunt mânjite de sânge, gândurile mele rele şi machiavelice au dispărut de mult. Sunt doar eu, eu şi sufletul meu inocent, dinaintea coruperii pricinuite de lumea din afară... din afara castelului protector, învăluit de praf acum.
Şi chiar şi aşa, ponosit şi trecut de vreme cum îl găsesc acum, sub bascheţii mei mânjiţi şi rupţi, cu hainele mele murdare, îmi găsesc liniştea şi pace, găsesc aceeaşi primire călduroasă pe care am avut-o în fiecare zi a copilăriei mele.

Bunica a dispărut de mult, pierdută printre această moblilă trecută de vreme şi pe care timpul s-a imprimat rapid, furios şi fără milă, asemenea ridurilor ce îmi brăzdează şi mie faţa...

Mă întreb când am plecat de aici... mi se pare că a trecut o veşnicie, şi totuşi... parcă a fost ieri când am dispărut pe uşa aceea imensă, din lemn negru, părăsind paradisul şi aruncându-mă în lumea hienelor. Dar a dispărut acum... după aceste porţi, după uşa castelului, înăuntrul lui... nimic nu mă poate atinge. Ticăitul ceasului cu cuc încă se aude, învăluindu-mi urechile atât de plăcut, lăsându-mă pradă trecutului şi amorţindu-mă...

E blocat la ora doisprezece, văd, chiar dacă limbile se mişcă dintr-un loc în altul, regulat, întorcându-se întotdeauna la ora douăsprezece fix.

Zâmbesc şi urc agale scările, cu toţi anii în urma mea, urcând cu mine fiecare treaptă ce trosneşte sub atingere.
Mulţumesc, mulţumesc că te-ai întors! Aud invariabil, plăcut, ca o alinare adusă urechilor mele surde. Uşa imensă ce duce în bibliotecă se deschide singură şi aud o muzică calmantă, simfonică, ieşită din pereţii mucegăiţi, la fel de trecuţi de vreme ca şi restul imensului castel.

Mă aşez pe unul din fotoliile prezente, fără să-mi peste de praful ce s-a aşezat de-a lungul anilor, ştergându-l uşor cu propriile mâini şi privind, aproape lacomă, sutele de rafturi de cărţi. Biblioteca este neschimbată, îmi zic în sinea mea, chiar dacă colbul s-a aranjat pe alocuri, nu contează... nu vreau să schimb nimic. Îmi place aroma de trandafir, adusă din vremea copilăriei, amestecată cu odorul prafului. Îmi alină nările, îmi face inima să tresalte şi muzica simfonică continuă, aproape periculos şi sălbatic să răsune din pereţi, inundându-mi ureachile până la refuz, până când lacrimi de fericire îmi cad şiroaie pe obraji, rostogolindu-se pe podeaua veche.

Am ajuns acasă...

---

Lucrarea 3

Corul credincioasei călugărițe a iubirii


Închid ușor și cu durere in sufletul plajin cartea greoaie și plină de cuvinte frumoase și cuprinse de plăpânda iubire, “ The Twilight Saga: Eclipse”, celebra dragoste interzisă a originii, unde sufletele pereche luptă pentru aș atinge fericirea mult visată. Cu buricele degetului trasez alene panglica roșie, singura pată de culoare în misteriosul abis al umbrelor, dar în momentul în care ajung la ruptura sângeroasă, inima începe să bată tristă și fără nici un motiv. Viața plină de mistere și durere, câteodată, m-ai este pătrunsă și de sacrul cuvânt al fericirii în doi, la care oamenii i-au spus fiecare în alt fel: iubire, love, amor, liebe și multe alte feluri, dar toate păstrează același sens și forță pentru oameni.


Se spune că iubirea adevărată este scrisă în destinul fiecăruia cu sângele celui ce îți este sortit, iar obstacolele ce se arată în față pot fi trecute cu un sărut curat și plin de sinceritate. Însă... pentru cel ce n-a simțit niciodată dulcele gust a iubirii și citește o carte plină de momente drăgăstoase, este precum înțepătura unui spin în adâncul sufletului, zona afectată este mică, dar fiecare bucățică de secundă mărește acea porțiune. Să te gândești andante la ce simt acele persoane și să te imaginezi tu în locul lor ar fi o aventură falsă și mincinoasă la adresa ta, ai trăii prin vise o lume ce nu-ți aparține.

Patul pufos, perna moale, căldura degajată de pătura în care sunt învelită, aceste elemente mă îmbată spăimântător să mă afund în bezna întunericului și să mă culc. Sting lampa ce reprezenta singura sursă de lumină în cameră și îmi îndrept privirea spre geamul larg-deschis. Inima mea micuță pulsează iubire spre steaua sclipitoare ce-o zăresc prin "spărtura" ferestrei, întunericul profund în care stă mica pietricică de lumină se aseamănă cu umbrele sufletului meu, dar la mine, în schimb, este o beznă crâncenă.

Privesc și mintea mea îndurerată caută măcar o cale de scăpare din durerea ce o simt în fiecare seară înainte de culcare, când realizez că timpul trece, iar eu încă aștept prințul din povești să coboare de pe armăsarul lui. Ca o naivă, ce sunt, mi-am creat o lume paralelă, altă dimensiune în care visele mele să se împlinească, în special, să cunosc iubirea, dar chiar și în subconștient eu nu simt nimic. Pentru a exista o iubire adevărată și de durată ai nevoie de trei armonii : glasul inimii și grasul minții, eu și el, iar cel mai important este între viață și moarte.

Armonia inimii și a minții:

Aceasta este viața, la fel este și norocul, iar dragostea este acel parfum încântător ce se ridică în aerul rece și se împrăștie dacă nu este sudat de simetrie. Un băiat poate arată foarte bine, hainele de firmă se mulează ușor pe corp, ochii pătrunzători îți topește inima, iar săruturile drăgăstoase îți îndulcește ziua, dar mintea matură mereu știe că frumusețea nu înlocuiește dragostea. Iar inima tânjește după iubire, pentru ea exteriorul nu contează la fel de mult cât sentimentele ce le porți. Doar când mintea și inima sunt în armonie... doar atunci poți spune : " I love you ".

Armonia dintre tine și el:

Ea este unirea ce se leagă între oamenii cu aceleași sentimente frumoase, nu poți să iubești și să-l silești pe celălalt să simtă la fel. Această legătură este magică, cel ce nu cunoaște încă iubirea o descrie cu fluturași colorați și jucăuș ce se află în stomac, cel ce o simte nu o poate cuprinde în cuvinte... dragostea este o enigmă. Trebuie să simți puritate pentru cel ce simți amorul, iar alesul tău să simtă același lucru. Timpul decide mereu ce cupluri rămân în armonie, pentru asta trebuie ca ambii parteneri să fie : sinceri, loiali, iubitori, înțelegători și multe alte calități minore, dar importante pentru conviețuirea în doi..

Armonia dintre moarte și viață:

Se spune că dragostea poate învinge orice, dar există o ușă ce nu o poți deschide decât prin sinucidere... moartea. Nimeni nu știe dacă există Rai sau Iad, nimeni nu știe dacă după părăsirea trupului există altă viață, nimeni nu știe cum e pieirea. Pe Terra iubirea poate este mare, dar nici cea mai pătrunzătoare pasiune nu poate învinge voința Domnului, ești sluga hotărârilor sale, cum bate vocea sa, așa te legăni tu. Suferința ce o simți când trupul neînsuflețit a alesului tău stă și se uită la tine de sus, iar tu nu poți să-l iei în brațe, este la fel de mare ca și iubirea ce i-ai purtat-o, dar întunecată ca ura.


Cu ajutorul acestor armonii, simetrii, legături, uniri, sau orice alt sinonim am folosii, mereu au același sens și putere pentru îndrăgostiți. Eu n-am iubit niciodată, din această cauză m-am călugărit, m-am dăruit bunului Dumnezeu. Armonia mea pentru Tatăl ceresc este: cu inima îi iubesc credința, cu mintea eu cred că este singura mea fericire în amor, el ține la toții fii lui, eu cred în cuvintele lui, viața mi-o petrec rugându-ma la el, moartea lângă trupul lui... asta sunt eu și dragostea ce i-o port.

Dar îl iubesc precum un tată, iar eu fiica lui credincioasă sunt... Trupul nu-l cere, doar ar fi rușine, dar mintea tot zboară la lucruri necurate, poate dacă aș fi cunoscut iubirea n-aș avea astfel de probleme. De ce am renunțat la viață și la așteptarea prințului ? Pentru că în Casa Domnului am găsit o altă iubire, o dragoste ce nu cere filozofii, armonii, doar cuvinte slavice ce se ridică și se contopesc cu altele, doar corul bisericii mi-a străpuns inima de amor. Mă contopesc cu sunetele, iau cuvintele și le îmbrățișez, simt căldură din partea lor... simt că el îmi este alesul.

---

Lucrarea 4

Puzzle-ul vieti


Viaţa, un joc simplu dar totuşi complicat, cu atâtea nivele din ce in ce mai grele. Totul pare simplu dar nu îi, te naşti, creşti, îmbatraneşti şi mori. Etapele principale dar sa nu uităm de iubire care duce la fericire apoi la tristeţe, suferinţa şi ura. Dar mereu, fie că plângi, fie că râzi, trebuie să accepţi, să te ridici şi să continui tot jocul ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Greu nu? Atât de greu dar atât de necesar, un joc relativ simplu dar complicat.Dar...

Atunci când vei învaţa să pastrezi armonia cu tine atunci toate piesele vor fi la un loc şi se va forma un întreg. Îi ca un puzzle pentru care continui să îţi cauţi piesele până la sfarşitul jocului, luptând cu tine şi cu cei din jur. Va veni răul cu mască de înger, vor fi aripi negre pictate în alb iar tu, suflet rătăcit în umbra nopţi, va trebui sa îi smulgi piesa din braţe pentru a trece la urmatorul nivel.Vor cânta îngeri şi-ţi vor croi drumul spre nemurire prin petalele căzute la fiecare lacrimă pierită în mâinile iubiri. Vei alerga spre nimic şi vei vrea sa poti da timpul înapoi pentru o secundă să repari greşeala care-ţi va îngreuna viaţa si vei auzi un surâs pentru ce a fost odata. Vei găsi calea, vei realiza că îi greşită, te vei simţi tânăr dar se va vedea pe chip trecerea tinereţi, vei fi urmarit de acel blestem care ţi-a fost dat la naştere şi a fost purtat pe umeri tăi slabiţi. Vei lupta în continuare sperând la o minune dar totul va fi în zadar. Visele nu se îndeplinesc ele doar îţi dau speranţe pentru a se hrani cu tristeţea şi suferinţa ta.

Dar vei trece şi peste asta si vei ajunge la ultimul nivel. Îti vei trăda prieteni, te vei hrăni şi tu la rândul tau cu suferinţa lor, îţi vei construi o lume a ta si vei găsi ultima piesa. O vei atinge, o vei simti, vei simţi gloria iar când jocul e pe sfârşite vei simti cum ultima piesa ia foc, îţi va arata drumul spre moarte pictat cu nemurirea, iar tu orbit de soarta blestemata o vei urma si vei muri. Apoi la judecata finala vei fi condamnat să găseşti iar piesele, să incepi viata iar, vei renaste vei adormi si vei visa moartea. Vei realiza că a fost doar o capcana iar tu orbit de acest joc prostesc, orbit de fiecare piesa castigată, i-ai picat în plasă şi ţi-ai vândut sufletul doar pentru "armonie", doar pentru a forma un întreg.