FOTM - August - Lucrarile

[Unia]

FOTM – August – Votarea lucrărilor participante

Perioada de votare: De astăzi, 22 august, până marţi, 31 august.

Cum votez?
Votarea se face obligatoriu prin poll şi opţional printr-un comentariu în acest topic. Votul prin poll valorează 1 punct, iar votul prin comentariu, 3 puncte. Prin votul prin comentariu nu se înţelege ceva de genul "Votez pentru lucrarea X, mi-a plăcut aşa de mult OMG!!!!! Eşti atât de bun *100 de emoticoane*". Aceste comentarii nu vor valora decât un punct. Cine vrea să comenteze, este rugat să critice şi să atingă măcar câteva aspecte legate de lucrarea în sine. Nu trebuie să comentaţi toate lucrările, sunt multe şi e greu să le citeşti pe toate cu atenţie iar mai apoi să formulezi o critică constructivă. Puteţi comenta o singură lucrare, aceea pe care vreţi să o votaţi.

Lucrările vor fi postate anonime, în ordinea în care le-am primit.

Lucrările

Lucrarea 1

Ingerul meu

Numele meu este Chloe si sunt un Inger al Armoniei…
…Sau cel putin asta eram….Totul s-a schimbat cand l-am cunoscut. Eram la inceput. Trebuia sa ii aduc armonie in suflet, sa il fac mai bun, mai curat, mai corect. Dar EU nu am putut sa imi pastrez sufletul candid. Lucrurile s-au intamplat prea repede. Si ea a pus stapanire pe mine. M-a subjugat. M-a facut sa uit ce eram si cu ce scop ma coborasem pe Pamant.Ea, Dragostea, mi-a distrus destinul de inger. Mi-a infruntat soarta si a triumfat. Iar acum ne zambeste glorioasa.
Nu pot spune ca nu i-am multumit. Ca nu am primit-o cu bratele deschise, dar…se poate spune ca am gresit. Desi pedeapsa a fost prea mica, prea neinsemnata. Da, am fost izgonita din Cer, dar pamantenii m-au primit cu multa dragoste pentru ca in ciuda faptului ca nu mai eram un inger al armoniei ei inca ma iubeau.Da, am fost umilita in fata celor de Dincolo…dar el mi-a fost alaturi…iar dragostea lui mi-a vindecat ranile de atunci.
Pentru Anthony am incalcat Juramantul Sacru. Pentru el am depasit limite nepermise. Dar el…El mi-a oferit dragoste, pace, caldura… Alaturi am infruntat prejudecati, dureri, pierderi… Insa viata ne-a suras…Iar Anthony este acum ingerul meu… Si unica raza de sperata dintr-o viata ce se vede intunecata departe de el…
Am renuntat la Nemurire…Am renuntat la Familie…
Am primit in schimb Iubire… Am primit Armonia pe care o cautam…

---

Lucrarea 2

En Harmonie

Ticăitul liniştitor al ceasului din hol se aude încă în tot castelul, acompaniat de mirosul îmbietor de parfum de trandafir, prezent în toate încăperile ponosite, uşor prăfuite şi cu o alură învechită, trecută... Mă întreb de de încă persistă, în acest castel vechi, mort de atâţia ani, aceeaşi senzaţie plăcută pe care o găseam şi în vremea copilăriei.

Privesc mobila prăfuită, ştearsă, de parcă a decedat de mult în braţele timpului hain şi parcă îmi vorbeşte, îmi mulţumeşte pentru paşii mărunţi pe care îi fac în înăpere, călcând pe podeaua ce trosneşte sub atingerea mea uşoară...

Inima îi bate mai tare cu fiecare pas pe care îl fac, dar sunt liniştită, relaxată.Am lăsat totul afară, zgomotul şi durerea pricinuite în sufletul meu. Mâinile mele nu mai sunt mânjite de sânge, gândurile mele rele şi machiavelice au dispărut de mult. Sunt doar eu, eu şi sufletul meu inocent, dinaintea coruperii pricinuite de lumea din afară... din afara castelului protector, învăluit de praf acum.
Şi chiar şi aşa, ponosit şi trecut de vreme cum îl găsesc acum, sub bascheţii mei mânjiţi şi rupţi, cu hainele mele murdare, îmi găsesc liniştea şi pace, găsesc aceeaşi primire călduroasă pe care am avut-o în fiecare zi a copilăriei mele.

Bunica a dispărut de mult, pierdută printre această moblilă trecută de vreme şi pe care timpul s-a imprimat rapid, furios şi fără milă, asemenea ridurilor ce îmi brăzdează şi mie faţa...

Mă întreb când am plecat de aici... mi se pare că a trecut o veşnicie, şi totuşi... parcă a fost ieri când am dispărut pe uşa aceea imensă, din lemn negru, părăsind paradisul şi aruncându-mă în lumea hienelor. Dar a dispărut acum... după aceste porţi, după uşa castelului, înăuntrul lui... nimic nu mă poate atinge. Ticăitul ceasului cu cuc încă se aude, învăluindu-mi urechile atât de plăcut, lăsându-mă pradă trecutului şi amorţindu-mă...

E blocat la ora doisprezece, văd, chiar dacă limbile se mişcă dintr-un loc în altul, regulat, întorcându-se întotdeauna la ora douăsprezece fix.

Zâmbesc şi urc agale scările, cu toţi anii în urma mea, urcând cu mine fiecare treaptă ce trosneşte sub atingere.
Mulţumesc, mulţumesc că te-ai întors! Aud invariabil, plăcut, ca o alinare adusă urechilor mele surde. Uşa imensă ce duce în bibliotecă se deschide singură şi aud o muzică calmantă, simfonică, ieşită din pereţii mucegăiţi, la fel de trecuţi de vreme ca şi restul imensului castel.

Mă aşez pe unul din fotoliile prezente, fără să-mi peste de praful ce s-a aşezat de-a lungul anilor, ştergându-l uşor cu propriile mâini şi privind, aproape lacomă, sutele de rafturi de cărţi. Biblioteca este neschimbată, îmi zic în sinea mea, chiar dacă colbul s-a aranjat pe alocuri, nu contează... nu vreau să schimb nimic. Îmi place aroma de trandafir, adusă din vremea copilăriei, amestecată cu odorul prafului. Îmi alină nările, îmi face inima să tresalte şi muzica simfonică continuă, aproape periculos şi sălbatic să răsune din pereţi, inundându-mi ureachile până la refuz, până când lacrimi de fericire îmi cad şiroaie pe obraji, rostogolindu-se pe podeaua veche.

Am ajuns acasă...

---

Lucrarea 3

Corul credincioasei călugărițe a iubirii


Închid ușor și cu durere in sufletul plajin cartea greoaie și plină de cuvinte frumoase și cuprinse de plăpânda iubire, “ The Twilight Saga: Eclipse”, celebra dragoste interzisă a originii, unde sufletele pereche luptă pentru aș atinge fericirea mult visată. Cu buricele degetului trasez alene panglica roșie, singura pată de culoare în misteriosul abis al umbrelor, dar în momentul în care ajung la ruptura sângeroasă, inima începe să bată tristă și fără nici un motiv. Viața plină de mistere și durere, câteodată, m-ai este pătrunsă și de sacrul cuvânt al fericirii în doi, la care oamenii i-au spus fiecare în alt fel: iubire, love, amor, liebe și multe alte feluri, dar toate păstrează același sens și forță pentru oameni.


Se spune că iubirea adevărată este scrisă în destinul fiecăruia cu sângele celui ce îți este sortit, iar obstacolele ce se arată în față pot fi trecute cu un sărut curat și plin de sinceritate. Însă... pentru cel ce n-a simțit niciodată dulcele gust a iubirii și citește o carte plină de momente drăgăstoase, este precum înțepătura unui spin în adâncul sufletului, zona afectată este mică, dar fiecare bucățică de secundă mărește acea porțiune. Să te gândești andante la ce simt acele persoane și să te imaginezi tu în locul lor ar fi o aventură falsă și mincinoasă la adresa ta, ai trăii prin vise o lume ce nu-ți aparține.

Patul pufos, perna moale, căldura degajată de pătura în care sunt învelită, aceste elemente mă îmbată spăimântător să mă afund în bezna întunericului și să mă culc. Sting lampa ce reprezenta singura sursă de lumină în cameră și îmi îndrept privirea spre geamul larg-deschis. Inima mea micuță pulsează iubire spre steaua sclipitoare ce-o zăresc prin "spărtura" ferestrei, întunericul profund în care stă mica pietricică de lumină se aseamănă cu umbrele sufletului meu, dar la mine, în schimb, este o beznă crâncenă.

Privesc și mintea mea îndurerată caută măcar o cale de scăpare din durerea ce o simt în fiecare seară înainte de culcare, când realizez că timpul trece, iar eu încă aștept prințul din povești să coboare de pe armăsarul lui. Ca o naivă, ce sunt, mi-am creat o lume paralelă, altă dimensiune în care visele mele să se împlinească, în special, să cunosc iubirea, dar chiar și în subconștient eu nu simt nimic. Pentru a exista o iubire adevărată și de durată ai nevoie de trei armonii : glasul inimii și grasul minții, eu și el, iar cel mai important este între viață și moarte.

Armonia inimii și a minții:

Aceasta este viața, la fel este și norocul, iar dragostea este acel parfum încântător ce se ridică în aerul rece și se împrăștie dacă nu este sudat de simetrie. Un băiat poate arată foarte bine, hainele de firmă se mulează ușor pe corp, ochii pătrunzători îți topește inima, iar săruturile drăgăstoase îți îndulcește ziua, dar mintea matură mereu știe că frumusețea nu înlocuiește dragostea. Iar inima tânjește după iubire, pentru ea exteriorul nu contează la fel de mult cât sentimentele ce le porți. Doar când mintea și inima sunt în armonie... doar atunci poți spune : " I love you ".

Armonia dintre tine și el:

Ea este unirea ce se leagă între oamenii cu aceleași sentimente frumoase, nu poți să iubești și să-l silești pe celălalt să simtă la fel. Această legătură este magică, cel ce nu cunoaște încă iubirea o descrie cu fluturași colorați și jucăuș ce se află în stomac, cel ce o simte nu o poate cuprinde în cuvinte... dragostea este o enigmă. Trebuie să simți puritate pentru cel ce simți amorul, iar alesul tău să simtă același lucru. Timpul decide mereu ce cupluri rămân în armonie, pentru asta trebuie ca ambii parteneri să fie : sinceri, loiali, iubitori, înțelegători și multe alte calități minore, dar importante pentru conviețuirea în doi..

Armonia dintre moarte și viață:

Se spune că dragostea poate învinge orice, dar există o ușă ce nu o poți deschide decât prin sinucidere... moartea. Nimeni nu știe dacă există Rai sau Iad, nimeni nu știe dacă după părăsirea trupului există altă viață, nimeni nu știe cum e pieirea. Pe Terra iubirea poate este mare, dar nici cea mai pătrunzătoare pasiune nu poate învinge voința Domnului, ești sluga hotărârilor sale, cum bate vocea sa, așa te legăni tu. Suferința ce o simți când trupul neînsuflețit a alesului tău stă și se uită la tine de sus, iar tu nu poți să-l iei în brațe, este la fel de mare ca și iubirea ce i-ai purtat-o, dar întunecată ca ura.


Cu ajutorul acestor armonii, simetrii, legături, uniri, sau orice alt sinonim am folosii, mereu au același sens și putere pentru îndrăgostiți. Eu n-am iubit niciodată, din această cauză m-am călugărit, m-am dăruit bunului Dumnezeu. Armonia mea pentru Tatăl ceresc este: cu inima îi iubesc credința, cu mintea eu cred că este singura mea fericire în amor, el ține la toții fii lui, eu cred în cuvintele lui, viața mi-o petrec rugându-ma la el, moartea lângă trupul lui... asta sunt eu și dragostea ce i-o port.

Dar îl iubesc precum un tată, iar eu fiica lui credincioasă sunt... Trupul nu-l cere, doar ar fi rușine, dar mintea tot zboară la lucruri necurate, poate dacă aș fi cunoscut iubirea n-aș avea astfel de probleme. De ce am renunțat la viață și la așteptarea prințului ? Pentru că în Casa Domnului am găsit o altă iubire, o dragoste ce nu cere filozofii, armonii, doar cuvinte slavice ce se ridică și se contopesc cu altele, doar corul bisericii mi-a străpuns inima de amor. Mă contopesc cu sunetele, iau cuvintele și le îmbrățișez, simt căldură din partea lor... simt că el îmi este alesul.

---

Lucrarea 4

Puzzle-ul vieti


Viaţa, un joc simplu dar totuşi complicat, cu atâtea nivele din ce in ce mai grele. Totul pare simplu dar nu îi, te naşti, creşti, îmbatraneşti şi mori. Etapele principale dar sa nu uităm de iubire care duce la fericire apoi la tristeţe, suferinţa şi ura. Dar mereu, fie că plângi, fie că râzi, trebuie să accepţi, să te ridici şi să continui tot jocul ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Greu nu? Atât de greu dar atât de necesar, un joc relativ simplu dar complicat.Dar...

Atunci când vei învaţa să pastrezi armonia cu tine atunci toate piesele vor fi la un loc şi se va forma un întreg. Îi ca un puzzle pentru care continui să îţi cauţi piesele până la sfarşitul jocului, luptând cu tine şi cu cei din jur. Va veni răul cu mască de înger, vor fi aripi negre pictate în alb iar tu, suflet rătăcit în umbra nopţi, va trebui sa îi smulgi piesa din braţe pentru a trece la urmatorul nivel.Vor cânta îngeri şi-ţi vor croi drumul spre nemurire prin petalele căzute la fiecare lacrimă pierită în mâinile iubiri. Vei alerga spre nimic şi vei vrea sa poti da timpul înapoi pentru o secundă să repari greşeala care-ţi va îngreuna viaţa si vei auzi un surâs pentru ce a fost odata. Vei găsi calea, vei realiza că îi greşită, te vei simţi tânăr dar se va vedea pe chip trecerea tinereţi, vei fi urmarit de acel blestem care ţi-a fost dat la naştere şi a fost purtat pe umeri tăi slabiţi. Vei lupta în continuare sperând la o minune dar totul va fi în zadar. Visele nu se îndeplinesc ele doar îţi dau speranţe pentru a se hrani cu tristeţea şi suferinţa ta.

Dar vei trece şi peste asta si vei ajunge la ultimul nivel. Îti vei trăda prieteni, te vei hrăni şi tu la rândul tau cu suferinţa lor, îţi vei construi o lume a ta si vei găsi ultima piesa. O vei atinge, o vei simti, vei simţi gloria iar când jocul e pe sfârşite vei simti cum ultima piesa ia foc, îţi va arata drumul spre moarte pictat cu nemurirea, iar tu orbit de soarta blestemata o vei urma si vei muri. Apoi la judecata finala vei fi condamnat să găseşti iar piesele, să incepi viata iar, vei renaste vei adormi si vei visa moartea. Vei realiza că a fost doar o capcana iar tu orbit de acest joc prostesc, orbit de fiecare piesa castigată, i-ai picat în plasă şi ţi-ai vândut sufletul doar pentru "armonie", doar pentru a forma un întreg.

[Deea^_^]

Priima:X.
Pai o sa comentez doar ficul pe care il votez pentru ca nu am prea mult timp.
Si votul meu merge catreeeeeeeee..........tobe va rooog....Ingerul meu:X deoarece imi place mult ideea de inger al armoniei si sunt atat de indragostita de povestile de iubire imposibile incat m-a facut sa il votez.
Totusi data viitoare incearca sa scrii mai mult. In rest felicitari autoarei/autorului mi-ai castigat simpatia.

[Fiction]

Grr... nu-s eu primul dar nu îmi pasă. E prima oară când comentez la aşa ceva, ar trebui să fie interesant. Nu sunt eu cine ştie ce critic sau mai ştiu eu ce, dar o să încerc să gravez o scurtă opinie însoţită de argumente pentru fiecare lucrărică în parte. Tema nu a fost chiar aşa de superbă, aşa că să sperăm că o să rămân surprins la ideea fiecărei lucrări. Încep...

Lucrarea întâi- Îngerul meu
Văd că este chiar în limita de cinsprezece rânduri, dar nu contează; altceva vroiam să remarc. Sunt foarte dezamăgit că nu te-ai obosit să foloseşti diacritice şi să o scri calumea pentru concursul ăsta, mai ales că nu a fost de cine ştie ce lungime. Sper ca pe viitor să iei în considerare asta şi să le foloseşti.
Să trecem acum la conţinutul în sine. O să mă opresc la titlu prima dată. Pot afirma că nu m-a impresionat în mod deosebit, adică nu mi s-a părut chiar aşa de original. Puteai să foloseşti un epitet sau ceva adjectiv mai "special", dacă mă înţelegi. Puteai la fel de bine să te gândeşti mai mult şi să exprimi aceeaşi idee în alţi termeni, adică să creezi o metaforă, care să dea mai mult de gândit şi să lase mai mult loc de interpretare. În concluzie, puteai să mai lucrezi la el ceva mai multicel.
Hmmm... să ştii că la început mi s-a părut că lucrarea nu are nicio legătură cu tema, dar mai apoi, citind şi sfârşitul am stat şi am re-analizat totul ca să constat că defapt e destul de interesantă ideea. Îngerul acela care are destinul lui, care la un momendat este distras şi "rupt" de acesta de iubire, care mai apoi descoperă că defapt armonie nu era neapărat "viaţa" pură pe care o ducea, ci descoperirea dragostei, mi se pare a fi ceva interesant şi original. Deci da, ideea mie mi-a plăcut foarte mult.
Ar fi fost frumos să mai lungeşti puţin lucrarea, măcar cu ceva fraze sau ştiu eu, ca să mai accentuezi puţin trăirile şi sentimentele, să accentuezi ideea pe care ai vrut so expui. Sincer, eu mi-am dat seama de asta doar la sfârşit când am citit fraza cu "Am primit armonia pe care o căutam" şi all that stuff. Până la momentul ăla totul mi se părea a fi puţin pe lângă. De aia zic că ai mai fi putut s-o lungeşti puţin, ca să introduci mai din timp un fel de "indicii" cum că Chole pare fericită că a descoperit aşa ceva şi că se abate de la destinul ei. Tu ai descris sau mă rog, relatat în mare cum ea cade în această situaţie şi este izgonită, iar după dintr-o dată că este fericită cu ce i s-a întâmplat şi că a întâlnit acel băiat. Mi s-a părut o trece bruscă şi cam "sacadată", rece, dacă aş putea zice. E doar o părere personală mai mult, aşa că dacă îţi pasă de ea bine, dacă nu, e perfect.
Apreciez foarte tare faptul că ai avut la bază o idee sentimentală şi o luptă între proprile sentimente şi gânduri. Ador acest tip de concepţie pentru povestea în sine, pentru idee, mai bine zis. Personal consider că oferă un plus de profunzime şi de esenţă unei lucrari, dar de asemenea şi lucrului/lucrurilor care vor să fie expuse şi transmise cititorilor. However, trebuie să ştii cum să conturezi şi cum să construieşti totul ca acest lucru să iasă - dacă nu perfect - măcar să-şi îndeplinească ţelul şi să îl atingă pe cititor şi să-l facă să înţeleagă. Din acest punct de vedere, pot zice că lucrarea ta a fost cam "săracă". Mai puteai să lucrezi şi aici.
De la idei şi acţiunea în sine, concepţii fundamentale şi ici colo, păreri de-ale mele, trec încet către punctuaţie, ortografie, exprimare şi all that stuff care ţine de estetică, corectotudine şi ce mai e pe acolo.
Îmi exprim dezamăgirea profundă din nou pentru faptul că ai ales să scri fără diacritice, mai ales într-un concurs de limba şi literatura română care implcă folosurea limbii şi literaturii române, adică implicit a diacriticelor. O să te penalizez pentru asta destul de tare; pentru asta şi pentru folosirea greşită sau în excces a anumitor lucruri. Serios acum, nu înţeleg de ce ai utilizat aşa de tare punctele de suspensie. Nu exagerez când zic că cel puţin un sfert din conţinutul lucrării tale e reprezentat de semne de suspenie. Te înţeleg perfect când vrei să exprimi sentimente şi trăiri prin ele sau lucruri care ţin de această natură, dar cred că puteai s-o faci şi altfel. Transpune semnele alea în cuvinte la fel de semnificative şi puternice, atfel încât să elimini abuzul exccesiv. Nu mi-a plăcut deloc asta, mai ales că au fost folosite în mare proprorţie aiurea în troleibuz. Ai grijă când şi cum le foloseşti. Toţi avem tendinţa uneori, atunci când scriem astfel de lucruri, să punem mii de astfel de semne pentru că vrem să transmitem acea emoţie, pauză etc. Ai de asemenea grijă să laşi spaţiu după semnele de punctuaţie înainte de a începe să scrii.
Apoi, nu înţeleg de ce scrii cu litere mari cuvintele familie, nemurire, armonie etc. Din câte ştiu sunt substantive comune şi se scriu cu literă mică în mijlocul propoziţiei, right? Acum să zic şi ceva de aşezarea în paragrafe. Nu începe un paragraf nou dacă nu ai o idee nouă pentru că e greşit. La sfârşitul lucrării ai scris ceva, după ai început alt paragraf continuând pe acceaşi idee. So yeah...
Nu prea mai am ce zice la cinşpe rânduri de word. În final cred că lucrarea ta a fost ok deşi cu siguranţă mai puteai lucra la ea. Ideea a fost bună, dar exprimarea ei cam sărăcăcioasă.
În final o să-ţi dau un şase sau un şase şi cincizeci de sutimi, adică în jur de șapte. Eşti între şase şi șapte, părerea mea. Take care next time şi baftă în acest concurs!

Lucrarea a doua- En Harmonie
Titlul acestei lucrări mi se pare interesant, destul de interesant. Nu prea am ce comenta la el, poate ascunde multe lucruri, dar în acelaşi timp nimic interesant. Am fost curios să citesc lucrarea şi să văd despre ce este, pentru că titlul ales de tine a stârnit un oarecare sentiment de curiozitate. Desigur că trebuia să-ţi citesc lucrarea fie că voiam, fie că nu, dar eu mă refeream la cazul în care aceasta nu era în cadrul unui concurs de literatură. Mă rog, înţelegi tu. Mă bucur însă c-ai folosit diacritice şi ai avut grijă de lucrarea ta. (:
Imediat ce am citit lucrarea nu mi.a mai păsat de titlu, desigur. După cum presupuneam, felul în care este scris, dar şi profunzimea la care s-a încercat a se ajunge au trădat titlul şi m-au lăsat uşor impresionat atunci când am terminat de citit totul. Mai întâi pot afirma câ după o primă lectură pot zice că mi-a plăcut mult ceea ce a scris. Ideea revederii locurilor dragi în scopul obţinerii armoniei mi se pare ceva destul de original şi frumos, zic eu. (Sincer să fiu, ca o paranteză la tot ceea ce trebuie spus aici, şi eu prefer să merg la bunica de fiecare dată când doresc să-mi găsesc liniştea, armonia şi pacea interioară. Unele lucruri nu mor niciodată.) Din nou, mă bucur că şi lucrarea ta a avut la baza ideii o concepţie a sentimentelor; adică faptul că fundaţia acestui text a fost construită pe ele. Acest lucru face ideea mai originală şi frumoasă, decât poate ar părea. Dar cam atât cu ideea; să zic ceva şi despre conţinut.
Pe tot parcursul textului ai păstrat acceaşi calitate superioară în vocabular, în exprimare şi în idei. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat. Încă de pe acum îţi pot zice că lucrarea asta mi-a plăcut mult. Ai descris frumos, clar, folosind tot odată şi figuri de stil acolo unde ai crezut că trebuie. Nu prea am ce comenta sau ce zice aici, pentru că toate acestea mi s-au părut a fi în armonie (uite o ironie a sorţii). Totul mi s-a părut a fi aşezat unde trebuie, deci bine.
La capitolul greşeli de tastare nu e nimic de menţionat, n-am văzut să ai greşeli sau ceva de genul, ceea ce e un plus în notarea mea. Mă bucur să văd că-ţi pasă de lucrare şi în general de ceea ce faci.
O să fac şi o remarcă care, după părerea mea ridică valoarea lucrării. Mă refer la descrierea acelui castel (sau mă rog, casă mai mare, ce era ea; nu ştiu), care mi se pare că ar creea o armonie paralelă faţă de cea a fetei. Toate elementele acelea de mobilier, mirosurile care încă se mai simt prin casă etc. etc., creează şi ele o armonie a casei, o armonie cu timpul, păstrând totul neatins. Probabil că această armonie a declanşat sau s-a exitins asupra fetei, nu ştiu. Am remarcat asta şi e ceva pur personal, interpretat, dar care cred că ridică valoarea şi profunzimea ideii. Îmi place foarte mult, de asemenea, faptul că ai folosit epitete foarte expresive în anumite locuri. Am un fix cu epitele sălbatice. Oricum, ca să nu fie ceva subiectiv, o să accentuez existenţa epitetelor îndrăzneţe care se şi potrivesc acolo şi care conturează frumos şi delicat descrierea. :3
Sfârşitul lucrării a fost frumos şi perfect. (E ca diriga atunci când zice ceva de genul "Puteam eu să termin melodia asta în altă notă decât do? Puteam să zic fa mi la sol SI? fa mi la sol RE? NUUU!) Deci da, mi-a plăcut cum ai terminat-o şi cum ai structurat ideile pe paragrafe. Nu ştiu dacă am mai zis asta sau nu, dar dacă da, o repet. Nu ştiu ce aş putea să-ţi zic ca să critic ceva în adevăratul sens al cuvântului. Totuşi, parcă-i lipeşte ceva lucrării, dar nu ştiu ce... Cred că asta ar fi singura chestie care mă deranjează.
În rest nu găsesc nimic la care aş putea da şi argumente şi să fie şi greşit, aşa că o să-ţi dau un opt şi cincizeci de sutimi.. Succes în concurs.

Lucrarea a treia- Corul credincioasei călugăriţe a iubirii
Ok deci titlu e genial. Titul e pur şi simplu genial din punctul meu de vedere. Nu ştiu ce cred ceilalţi şi nu mă înteresează, ador titlul. Îmi exprimă ceva atât de liniştit şi armonios în prima parte, dar "a iubirii" aia răstoarnă şi lasă totul în suspans şi întrebări care par a fi fără răspuns dacă nu citeşti conţinutul. Tocmai de accea îl ador. Te felicit din toată inima pentru că nici eu nu puteam găsi ceva mai bun. Aici chiar n-am ce comenta sau argumenta.
Mă bucur că ai scris totul cu diacritice şi ai avut grijă de lucrare, cum s-ar zice, şi mă bucur că nu prea ai greşeli. I mean, nu cred că am văzut. Dacă vor exista le voi menţiona atunci când va fi momentul potrivit.
So, ideea lucrării este din nou foarte frumoasă şi originală. M-a impresionat totul de la o primă lectură şi pot zice că ai făcut o treabă bună. Lucrarea în sine se potriveşte cu tema armonie, ceea ce şi trebuia, deci e bine. However, am văzut că lucrarea ta e diferită faţă de toate celălalte, ceea ce din nou mi-a plăcut. Nu este diferită din cauză că nu se foloseşte acelaşi concept şi/sau idee, ci pentru că aici totul este mai original, transmiţându-se lucrurile într-un alt mod. Enough cu comparaţiile între lucrări, nu e bine să fac asta şi n-o s-o fac. O să argumentez, da... o să fac asta ca să nu existe probleme de nicio natură. Am ales însă să folosesc acest termen de comparaţie astfel încât să subliniez faptul că ideea şi concepţia textului sunt originale şi nimic mai mult.
Mi-a plăcut cum te-ai folosit de armonie ca o condiţie pentru obţinerea fericirii - a dragostei, în mare parte - şi faptul că nu există doar o armonie, ci mai multe, care în final să se armonizeze între ele la un moment dat şi să creeze un fel de armonie supermă şi complet necesară. Ideea de a atinge mai întâi armonia pentru a lua şi fericirea şi împlinirea este destul de profundă şi bine gândită. Pe mine m-a atins sincer şi m-a pus şi pe gânduri puţin, ceea ce mă face să mă gândesc că ai scris ceva speical. (Sau mă rog, ai reuşit să faci ceva mai deosebit).
Dacă tot am adus vorba de descriere şi de gravarea acţiunii cu elemente descriptive, o să aduc în vorbă puţin şi felul în care ai descris şi conturat totul. Am observat că ai folosit figuri de stil în mare parte, epitete şi all that literature stuff, dar nu în cine ştie ce măsură sau intensitate. În mare parte sunt alese bine şi la locul lor, dar în câteva locuri mi se întâmplă să mă trezesc puţin confuz. Oricum, mă bucur că în general ai avut o descriere bună. (din punct de vedere al alegerii figurilor de stil şi al modului de a descrie). În legătură cu ceea ce ai descris şi ceea ce ai vrut să împarţi cititorului prin această descriere, pot zice că te-ai descrucat şi că - în cazul meu, cel puţin - ai reuşit să zugrăveşti imaginea poveştii pe peretele minţii. Mă rog, ca să termin cu all this stuff o să zic defapt drept ce-am vrut să zic, adică faptul că descrierea, dar şi celălalte moduri de expunere au fost folosite frumos şi corect (mă rog, nui există dialog, dar nici măcar nu trebuie, so...) Nu este cine ştie ce dar cât să mă impresioneze tot a fost.
Trebuie menţinat că ţi-ai ales cuvintele cu grijă şi că ai reuşit să "nimereşti" la fix ceea ce ai vrut şi să transmiţi. Lăsând la oparte modul în care ai exprimat totul, revin puţin la idee şi zic că aceasta este profundă (sau cel puţin din descrierea care a existat pe tot parcursul mi-am dat seama de asta). Lucrurile mai simple sunt uneori mai originale; iar asta se cam întâmplă în lucrarea ta când vine vorba de descriere şi de alegerea vocabularului.
Așa... nu știu ce să mai zic, mi s-a părut totul la locul lui, dar nu extraordinar de bine; oricum faptul că a fost original totul și că ai ales un mod mai neobișnuit de a transpune ideile în practică pentru mine a fost suficient.
După cum am mai zis greșeli de tastare nu am văzut, dar nici alt fel de greșeli. În general lucrarea mi-a placut și și-a atins țelul. Heh, o să-ți dau un nouă douăzeci și cinci.

Lucrarea a patra- Puzzle-ul vieții
Uite că am ajuns și la ultima lucrare; în sfârșit, Doamne muțumesc. Deja sunt prea multe lucrări destul de bune și-mi va fi destul de greu să aleg între ele. Well, să las și aici un mic mare comentariu, să-mi exprim puțin opinia și să zic ce mi-a plăcut și ce nu. Ediția asta, cu toate că n-a fost o temă cine știe cum - mi s-a părut a fi totuși interesantă. So, we shall start and finish this...
Păi, titlul lucrării e destul de interesant, deși e greșit scris. Ai uitat o literă de i. Ai uitat să pui ț în loc de t, și așa mai departe. Dacă încă de pe aici faci greșeli de genul, ei bine, încă de pe aici o să te penalizez cu ceva sutimi. (Bine, nu sutimi, nu-s nebun să am bareme de corectare ._.). Nu prea am ce mai comenta la titlu; e ok, dar se putea și mai bine. Pe mine m-a atars cât de cât, să zicem că merge, deși sincer îți zic acum că puteai să mai lucrezi puțin pe el. E alegerea ta însă, nu am ce-i face. Să trecem acum mai departe puțin și să menționez și alte chestii. :3
Ideea e interesantă, chiar este. Din ceea ce ai scris am înțeles că unii oameni tânjesc așa de tare după armonie încât ajung să facă diverse chestii - fie ele bune sau oribile - doar pentru a o obține și a se bucura pe ea. Cred că aici ți-a ieșit lucrarea chiar pe temă, în sensul că obiectivul principal și asupra căruia se îndreaptă acțiunea e armonia. Deci da, tema lucrarii și ideea a fost bună. However, modul în care ai descris totul și relatat, felul în care ai îmbinat totul aș zice că mai putea fi lucrat puțin. Ideea este bună, dar exprimarea ei putea fi îmbunătățită. Cred că niște sentimente în plus adăugate cu ajutorul unor metafore sau epitete, or whatever you choose n-ar fi fost ceva rău. Nu stricau cu siguranță. Puteai să mai accentuezi puțin descrierea în general și să alternezi aspectele descrise între ele. Toată lucrarea ai ținut-o cu lucrurile pe care le faci ca să atingi armonia și all that stuf etc., daar eu cred că puteai... nu știu exact cum să-ți zic, să alternezi acest aspect și cu altceva, ca de exemplu o trăire sau o părere exprimată prin sentimente generalizate, or something like that. Nu știu dacă ai înțeles, dar eu am zis și pace. Oricum, cred că ideea e bună, dar felul în care ai exprimat-o nu se ridică la valoarea ei.
Acum o să îți zic și ceva de greșeli de tastare și exprimare. Am observat că există câteva și o să le zic pentru că mă deranjează.
Nu înțeleg de ce ai folosit *îi* în loc de *este*. Seriously? Am văzut că ai făcut greșeala asta în mai multe locuri. Data viitoare încearcă să folosești este, sunt, whatever. Pe mine personal mă deranjează enorm *îi*.
*Etapele principale dar sa nu uităm de iubire care duce la fericire apoi la tristeţe, suferinţa şi ura.* <-----Nu am înțeles absolut nimic din fraza asta. Vroiai să zici ceva de etape principale, după care ai adus în vorbă iubirea... ._. Poate te refereai la suferință și ură, poate nu, oricum e confuz totul. Fii mai atent/ă te rog data viitoare și verifică de un milion de ori lucrarea înainte să o trimiți. Cam atât cu greșelile, n-am mai văzut altceva. Dacă însă există, nu mă interesează, eu oricum mi-am format opinia pe tema asta.
Ai folosit ceva figuri de stil și le-ai folosit bine; în majoritatea timpului mi-au plăcut. Modurile de expunere au fost ok, zic eu. Le-ai îmbinat cât de cât bine, să zicem.
Keep it up like this. În general pot zice că lucrarea a fost bunicică, heh.
Altceva nu mai am de comentat, îți dau un opt sau un șapte șaptezeci și cinci (pe acolo).

---

Concluzie: A fost o ediție ok, nu cine știe ce. Lucrările au fost în general bune și undeva pe temă. Desigur că, originalitatea și calitatea exprimării, a vocab ularului și toate aceste aspecte au variat, întrucât fiecare are altă vârstă, alt vocabular, fiecare a citit alt număr de cărți la viața lui.
Mi-e greu a alege între En Harmonie și Corul credincioasei călugărițe a iubirii. Amânduoă lucrările mi s-au părut la fel de reușite. Hmm... cred că totuși lucrarea care-mi va obține votul este: En Harmonie . HOWEVER, țin să felicit în mod deosebit și din toată inima pe autorul/autoarea lucrării **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Mie personal mi-a câștigat tot respectul și aprecierea. Dacă ar fi să existe un vot special pentru locul și/sau premiul special eu i-aș acorda acest vot acestei lucrări. Ar fi frumos să putem vota și așa ceva.
De ce am ales En Harmonie și nu Corul credincioasei...? Pentru că En Harmonie mi s-a părut că a avut mai tare în vizor armonia în sine decât a doua lucrare. Toată atenția in En Harmonie s-a concentrat pe obținerea și recăpătarea armoniei, pe când în a doua lucrarea armonia a interferat puțin cu dragostea și all that stuff. Nu zic că a doua lucrare NU este pe temă, dar dacă ar fi să le compar pe cele două pentru a alege una dintre ele, eu aș merge cu En Harmonie. (iar asta doar din cauză că tema mă obligă să fac asta, oarecum)
Încă odată, felicitări autorului/arei care a scris **Corul credincioasei călugărițe a iubirii.** Dacă ar exista un vot special, eu i l-aș da ei acum și în acest moment.

Felicitări și mult succes tuturor în continuare. (:

[Budinca]

Haah..am decis sa stau pe bara de data aceasta si mi-am pastrat mainile acasa, pentru a-mi acorda onoarea de a comenta ACUM!
Overall: ...ce-i cu atatea lucrari triste?
Ah..obiectivitate, obiectivitate. Activam cenzura.

Lucrarea 1

Titlu: Uneori, un titlu simplu are mai mult impact asupra cititorului si ii ofera o stare aparte. Nu este cazul aici. It's nice (at first) pentru ca se mai repeta in prima propozitie si (mie), prima data, mi-a stanit putin interesul. Dar ma asteptam la altceva. Back on track, se putea gasi un titlu mai bun.
Continut: L-am citit prima data pe telefon, asa ca nu mi se parea atat de mic, dar acum ca il vad in miraculoasa lumina a ecranului, da..cam mititel. Meh, decat sa aiba aerul de poveste trasa de par, mai bine asa. Tin minte ca mi s-a spus si mie asta acum...patru sau cinci ani? Faptul ca...nu...prea...merg...punctele. I mean, yes, punctele sunt bune, le iubesc, ma fac sa ma gandesc la floricele. Dar nu in excess. Cred ca puteai sa optezi pentru punctul simplu in locul lor.
Este draguta ideea, little cute angel going from one man to the other and killing off their wrackspurts. Hm, dar (poate este doar firea mea rea si sceptica si malefica) nu am gasit motivul pentru care pana si un inger a cazut din rai. (I mean, doar nu folosea axe? XD..sorry) Ma gandeam ca textul ar fi avut o textura mai buna daca ea ne-ar fi ajutat putin sa intelegem situatia. Am inteles iubirea, se vedea ca era speciala, dar de ce?
Oh, si Dragostea. Nasty little thing. Mi-a placut sa mi-o imaginez ca pe o luptatoare, avand in vedere ca am ales sa iau acea parte de-a dreptul, fara metafore incluse. Povestea prezinta diferenta dintre cele doua armonii, dar se axeaza mai mult pe lipsa armoniei din momentul in care se indragosteste. Hm..okay, da, da, respecta tema.


Lucrarea 2

Titlu:Bun. Bun...da, bun. Uitandu-ma peste titluri inainte sa citesc, era unul dintre cele interesante. Nu o sa zic ca se precizeaza tema. Daca merge cu textul, este suficient de bun. Mi-a aratat in ce fel sa citesc povestea inainte de a o incepe. Acesta este rolul unui titlu bun.
Continut: Cu anumite exceptii, a avut stilul care mi-a placut cel mai mult din ce am vazut pe aici. Am fost putin subiectiva (oops), mi-am spus de dinainte ca este un text bun. Aveam asteptari si mai mari, daaar, in cele din urma a fost okay. Am apreciat spatiile dintre paragrafe, iar acestea din urma au fost impartite corect, din punctul meu de vedere.
Mai putine puncte de suspensie, dar inca puteau fi scoase din unele locuri, nu mi se pareau potrivite. Mi-a placut imaginea castelului, sentimentul pe care il emana cea care il cutreera. Ca o fotografie veche, ingalbenita, putin arsa, eventual. Dragut, oricum.
M-am cam strambat cand a inceput sa vorbeasca de lume. "părăsind paradisul şi aruncându-mă în lumea hienelor", da, asta a fost partea care a facut-o sa scada putin in ochii mei. Parea prea..melodramatic pentru gustul meu. Nu sunt subiectiva, imi pare rau.
Mai era o chestie. Lemme check. "sufletul meu inocent": Am o idee preconceputa despre faptul ca, atunci cand vorbesc despre ei insisi, folosesc un alt fel de adjective sau poate chiar deloc. Nu este un capat de lume, still. It's okay, dear *pats*. Este o lucrare buna.
Oh, si sa nu uit. Ceva mi-a placut foarte mult.

E blocat la ora doisprezece, văd, chiar dacă limbile se mişcă dintr-un loc în altul, regulat, întorcându-se întotdeauna la ora douăsprezece fix.

Now..nu stiu daca sunt doar eu sau a fost si ideea ta, dar eu cred ca ceasul ala merge. Am dreptate? God, sper ca am, pentru ca, atunci, ideea este geniala!

Lucrarea 3

Titlu: Sunt un fan al titlurilor lungi. Un punct. Pana la final, am uitat de titlu. Punct in minus mie. Am citit prea repede.
Continut: Avand in vedere ca personajul avansa destul de mult in timp, inteleg lungimea. Daca era mai scurt nu se potrivea. Cam trist. De ce atat de trist? De ce atat de trist la inceput, I mean. She sounded young. Tristetea asta m-a cam indepartat de poveste. Era ca si cum trecea si trecea mereu prin acelasi lucru. Not a good thing to do.

ai nevoie de trei armonii : glasul inimii și grasul minții, eu și el, iar cel mai important este între viață și moarte.

Acolo cred ca era "cea mai importanta". Am pierdut eu sirul?
Cat despre armonii. Nu mi s-a parut ca au avut atata greutate. Aveam impresia ca aveai o idee, dar nu puteai sa o exprimi in cuvinte. Ceva era acolo, dar nu am vazut asta. Iar acel "I love you" a parut prea mult ca unul superficial. Nu ai nevoie de acele cuvinte in genul de relatie cautat aici.
La sfarsit a avut loc o intorsatura grava de situatie. Nu am avut timp sa ma pregatesc pentru ea. Ramasesem putin in aer. Mi-a parut rau pentru ea. Nu era pe deplin fericita (nu ca ar fi posibil, dar..).

Lucrarea 4

Titlu: Ah..um..e gresit inca din titlu (haha, happened to me last time XD). I won't go any further.
Continut: Scurtut. Ca sa termin cu asta, voi spune greselile. Lipsesc multe virgule si acest lucru face lectura mai complicata. Oh, si lipsesc multe i-uri, too. Asta..nu este bine. Deloc. Serios.
Textul era destul de serios(cred), dar, sincer, nu ma mai puteam concentra la acel "îi". It just sounded so funny XD. Tema am cam pierdut-o pe drum si am regasit-o doar la final. Nu prea a mers. Ai mai multa grija data viitoare. Temele nu sunt atat de usor de respectat precum par.
Mult angst si aici. De ce sunteti atat de tristi, oamenilor?
Eu as sugera sa o scrii din nou, nu neaparat pentru un concurs, ci doar pentru a vedea cum ai putea sa o faci sa sune mai bine. Are o baza bunicica.



N-am mai dat note, m-am razgandit.
Voiam sa fac un comentariu dragut si frumos si pufos, dar nu am reusit nici asta XD. Soarta este impotriva mea (hehe..sau a voastra?), asa ca ma urc acum in tren si dispar.
Hopefully, tema urmatoare va fi mai frumusica, astfel incat nu ma veti mai avea la comentarii =D. As for this one, votez cu En Harmonie si..fie ca cel mai bun sa castige! =DD

[Ang.]

Bun, e prima dată când comentez şi nu sunt eu cel mai mare critic, dar sper să iasă ceva. Nu vă aşteptaţi la un comentariu kilometric, sunt prea leneşă.

Prima lucrare: ÃŽngerul meu

Titlul: E potrivit, scurt şi explicit, dar oarecum banal. Ar fi trebuit să te gândeşti la ceva care să atragă mai mult atenţia. Sunt mulţi cititori care judecă o lucrare după titlu, şi în cazul tău rişti să se piardă tot interesul pentru cititor, fiindcă nu are nimic deosebit. Dar totuşi, nu pot spune că nu are legătură cu lucrarea ta. Da, este potrivit.
Conţinut: Textul este prea scurt pentru că narezi la persoana întâi şi totul se întâmplă prea repede. Conceptul e drăguţ, totuşi destul de fumată ideea de a renunţa la aproape tot pentru persoana iubită.
Idee: Pare originală şi nu prea. S-ar putea să fie originală, sau doar să fie interpretarea diferită a altor idei. Totuşi, pe mine nu m-a impresionat atât de mult, sincer. Puteai s-o fi dezvoltat altfel, poate să adaugi ceva neaşteptat la sfârşit. Totul a decurs aşa ... as I expected.
Aspectul lucrării: Nu m-ar fi deranjat dacă ai fi scris cu italic "El", "Dragostea" şi alte cuvinte pe care ai vrut să le evidenţiezi, în loc de majuscule. De fapt, ar fi arătat mai bine. De asemenea, nu ar fi stricat nici o spaţiere între paragrafe, la tine totul merge cap-coadă. Nu alineat, nu mai multe paragrafe, nu nimic. E doar o înşiruire de fraze.
Stilistică: Ai câteva figuri de stil drăguţe, cum ar fi "Dar EU nu am putut sa imi pastrez sufletul candid" sau "Si unica raza de sperata dintr-o viata ce se vede intunecata departe de el". Dar în rest, lucrarea ta duce lipsă. Câteva metafore ar fi dat culoare lucrării.
Naraţiune: Naraţiune este, însă tinde spre banal. Cum am spus mai sus, ar fi trebuit să ne "smulgi" din banalitate spre sfârşit, unde să ne bucuri ochii cu ceva neaşteptat. :]
Descriere: Descriere în schimb, e pe alocuri şi acolo chinuită. Ar fi trebuit să îmbini armonions descrierea cu naraţiunea, mai ales că alte moduri de expunere lipsesc cu desăvârşire.
Dialog: Pauză.
Greşeli: Greşeli de tastare nu am văzut. Cum am spus şi mai sus, în unele locuri puteai folosi virgula în loc de punct. O greşeală am observat aici: "dar pamantenii m-au primit cu multa dragoste pentru ca [virgulă] in ciuda faptului ca nu mai eram un inger al armoniei [virgulă] ei inca ma iubeau."
Părere personală: Lipsesc diacriticele şi nu îmi place că ai început prea multe propoziţii noi. În unele locuri puteai să foloseşti virgula şi ar fi arătat mai bine.
Per ansamblu, a fost o lectură uşoară [prea uşoară], puţin cam scurtă, te-ai încadrat în temă, însă dacă ar fi să aleg o temă care să se potrivească lucrării tale, aceea nu ar fi Armonie ci probabil Sacrificiu.
Notă: 6/10.


A doua lucrare: En Harmonie

Titlul: „În armonie”. Dacă schimbi limba nu înseamnă că îşi pierde în totalitate din banalitate, doar îl urci la alt nivel, îl avansezi în grad ca să spun aşa. Dar totuşi, destul de inspirat. Şi nu înţeleg de ce „Harmonie” cu majusculă.
Conţinut: În timp ce am citit lucrarea am observat o oarecare pasiune a autorului pentru artă. Aşa mi-am dat seama de ce titlul e în fraceză. Franţa, castele vechi, biblioteci cu mii de cărţi şi muzică simfonică. Îmi place mult şi că ai amintit-o pe bunica, asta dă o alură de mister textului. E o lectură uşoară şi totuşi complexă.
Idee: Îmi place. E într-adevăr „armonie”. Şi să fim serioşi, unde poţi avea parte de armonie decât acasă ? Cum am spus şi mai sus, îmi place mult şi conceptul artei.
Aspectul lucrării: Ai spaţiere între paragrafe şi este ordonată. Ai structurat pe bucăţele şi astfel ai reuşit să nu faci lucrarea prea greoaie.Îmi place că ai scris cu italic la sfârşit, asta înseamnă că numai tu ştii ce înseamnă “acasă” pentru tine. x]
Stilistică: Well, oh well. E plin aici de figuri de stil şi imagini artistice şi asta nu poate fi decât de admirat. “ de parcă a decedat de mult în braţele timpului hain” – One of them and damn, I so love it.
Naraţiune: Şi tu narezi la persoana întâi, dar acţiunea nu e grăbită fiindcă se împleteşte cu alte moduri de expunere.
Descriere: Ai descriere din abundenţă şi îmi place că nu e forţată, ai ales maxim două însuşiri pentru obiecte/întâmplări. Deci acţiunea nu e grăbită şi totuşi nu te întinzi aiurea.
Dialog: Nu este dar nu mi se pare că ar avea nevoie.
Greşeli: Am găsit câteva greşeli de tastare.
” Inima îmi bate mai tare cu fiecare pas pe care îl fac” – Cred că ţie îţi bate, nu ?
” dinaintea coruperii pricinuite de lumea din de afară... din afara castelului “ – Ar fi sunat mai bine aşa, ca să nu se repete.
” chiar dacă colbul “ – Cred că puteai evita această cacofonie.
” inundându-mi ureachile” – Greşeală de tastare.
Părere personală: Apreciez că ai scris cu diacritice şi că ai o lucrare destul de estetică. Îmi place mult şi conceptul, se încadrează în temă şi în limita de rânduri, per ansamblu e reuşită.
Notă: 9/10.


A treia lucrare: Corul credincioasei călugăriţe a iubirii

Titlul: Okay, foarte interesant titlul şi se potriveşte perfect cu conţinutul textului, totuşi pe mine mă induce puţin în eroare. Văd o urmă de pleonasm acolo, dacă e călugăriţă e automat şi credincioasă. În orice caz, lung de nu se poate, dar foarte potrivit şi stârneşte atenţia cititorului. Felicitări!
Conţinut: Încă din prima frază m-ai lăsat mască. Nu ar fi trebuit să dai numele cărţii, ai încărcat la maxim fraza. E foarte interesant conţinutul lucrării, doar că e destul de greoi de înţeles pentru că e prea încărcată. Ai o grămadă de idei. Se potriveşte temei doar că într-o oarecare măsură, vorbeşti despre armonie foarte puţin, restul lucrării e acaparată de iubire. Şi mi se pare că te întinzi prea mult şi dai prea multe detalii.
Idee: Cum am spus şi mai sus, e un almanah de idei şi concepte aici, e un text foarte complex. Totuşi, nu ştiu cât e de original. O fi original, dar unde ai dat enumerat cele trei tipuri de armonii, mi s-a părut ca fiind un articol dintr-o revistă. Asta e impresia pe care mi-a lăsat-o.
Aspectul lucrării: Îmi place cum arată lucrarea ta, îmi place că ai împărţit paragrafele pe idei, ai evidenţiat ce ţi s-a părut mai important, ai folosit diferite tipuri de aliniere. Felul în care ai structurat lucrarea a făcut-o mai uşor de „savurat”. De asemenea îmi place ca ai folosit diacriticele.
Stilistică: Lucrarea e „plină” de figuri de stil şi imagini artistice, totuşi nu cred că asta o îngreunează, ci multitudinea de idei. Sunt multe dar unele, comparaţii sau epitete în special, tind spre banal.
” Să te gândești andante” – Mi-a plăcut foarte mult asta.
Naraţiune: Mi-a plăcut felul în care ai narat, nu ai grăbit acţiunea deloc, ba chiar te-ai întins destul. Totuşi, cred că e o îmbălmăceală acolo fiindcă ne-ai dat prea multe informaţii în destul de puţine rânduri.
Descriere: Ai descriere, poate chiar prea multă, cum am spus şi mai sus. Sunt unele locuri unde ne-ai dat prea multe informaţii, nu ai făcut decât să îngreunezi lucrarea.
Dialog: Lipseşte, dar n-ar fi fost rău dacă aveai şi o mică părticică de dialog. Ai fi dat cititorului o mică pauză, fiindcă îţi trebuie puţină concentrare să faci legătură între toate elementele despre care ai vorbit.
Greşeli: Am găsit destule. Să vedem.
” cartea greoaie și plină de cuvinte frumoase și cuprinse de plăpânda iubire” – Nu găsesc rostul adjectivului. Foloseşti o structură de o asemenea banalitate doar când eşti lipsit de insipraţie sau nu ai cu ce să umplii fraza, dar la tine nu era nevoie.
"unde sufletele pereche luptă pentru aș a-şi atinge fericirea"
” Cu buricele degetului degetelor” – Câte burice are un deget ?
” Viața plină de mistere și durere, câteodată, m-ai mai[/s] este pătrunsă”
” ai trăii prin vise o lume ce nu-ți aparține.” – Verbele care se termină în ‘-i’ se termină de obicei într-un singur ‘i’.
” aceste elemente mă îmbată spăimântător să mă afund în bezna întunericului și să mă culc” – mă îmbată să mă culc...nu îmi sună româneşte, cred că mă îndeamnă să mă culc s-ar fi potrivit mai bine.
” Ca o naivă, ce sunt, mi-am creat o lume paralelă” – Prima virgulă nu îşi are rostul.
” ochii pătrunzători îți topește [b]topesc inima” – Ochii îţi topesc, nu topeşte.
” iar săruturile drăgăstoase îți îndulcește îndulcesc ziua” – Măi, nu ştim să facem acordul ?
”doar atunci poți spune : " I love you ".” – Aici m-ai smuls din tot ce era frumos. De ce nu “te iubesc” ?
” Ea este unirea ce se leagă între oamenii cu aceleași sentimente frumoase” – În prima parte e un pic de pleonasm, unirea nu poate să facă altceva decât să se lege . Sună ca şi cum ai fi spus “unirea ce se uneşte” sau “legătura ce se leagă”. Şi în ultima parte nu înţeleg rostul adjectivului, îngreunezi propoziţia.
” Suferința ce o simți când trupul neînsuflețit al alesului tău”
” Cu ajutorul acestor armonii, simetrii, legături, uniri, sau orice alt sinonim am folosii, mereu au același sens și putere pentru îndrăgostiți” – Puţin nonsens. Cu ajutorul bla bla bla, mereu au acelaşi sens. Bang, sunt în aer. =/
” cu inima îi iubesc credința” – Nu îmi sună foarte corect, îi iubesc credinţa.
” El ține la toții fii lui”
” Dar îl iubesc precum ca pe un tată” – Se subînţelege că tu eşti tatăl.
Părere personală: Per ansamblu, lucrarea ta a fost printre cele mai bune. Ce o trage în jos a fost numărul destul de mare al greşelilor şi faptul că m-ai cam lăsat în ceaţă. Nu mi-a plăcut ce întosătură a luat totul spre finalul textului. După cum te-ai exprimat am început să văd o altfel de iubire între călugăriţă şi Dumnezeu. O.0
Nota: 8.5/10. Aş fi vrut să dau 9, chiar îmi place, dar ai prea multe greşeli de ortografie.


A patra lucrare: Puzzle-ul vieti

Titlul: Greşeală încă din titlu, Puzzle-ul vieţii. Foarte drăguţ titlul, are un oarecare impact asupra cititorului, trebuie să recunosc că mi-a stârnit interesul. Se potriveşte lucrării, dar o să vedem mai jos că lucrarea nu se prea potriveşte temei. x]
Conţinut: E scurtă, ce-i drept, dar interesantă. Mi-a plăcut conceptul, ce nu pot să înţeleg eu e altceva: Sunt unii/unele dintre voi care se pricep de minune la scris, dar o duc cam greu cu limba română. =/
Cum am mai precizat, o lectură plăcută, dar nu m-ar fi deranjat dacă ar fi fost ceva mai lungă.
Idee[/i]: Ideea lucrării e şi nu e pe placul meu. Originală o fi, dar la câte texte asemănătoare am citit, îşi cam pierde şi din originalitate [mă rog, asta s-ar putea să fie vina mea]. Nu pot să spun că se potriveşte temei, ai vorbit şi despre armonie, dar prea puţin.
[u]Aspectul lucrării: E aşa scurtuţă, dar măcar ai separat paragrafele. Mi-ar fi plăcut dacă spre sfârşitul textului acel „armonie” l-ai fi scris cu italic. Nu îmi place că ai folosit diacriticele decât în unele locuri. Ori peste tot, ori deloc. ^^
În unele locuri între punct şi începutul următoarei fraze ai spaţiu, în unele locuri nu. Ştiu, nu ceva de o însemnătate extravagantă, dar ţine de estetică.
Stilistică: Ai câteva imagini artistice frumoase aici. Mi-a plăcut mult „ vei renaste vei adormi si vei visa moartea”. Totuşi, mai trebuia să “dai culoare” lucrării. ^^
Naraţiune: Tu ai povestit acolo despre viaţă, dar nu mi-ai prea captat atenţia. E ca şi cum ar fi vorbit televizorul. Dacă tot te-ai adresat cititorului, puteai face cumva în aşa fel încât să îi captezi atenţia. Textul e scurt şi e parcă scris în grabă.
Descriere: Este, dar este puţină, de aceea textul pare grăbit.
Dialog: Pauză, as I expected.
Greşeli: Încă din titlu am găsit o greşeală, am corectat-o.
” Totul pare simplu dar nu îi este” – “Îi” ca înlocuitor al lui “este” nu este corect. Şi după acea structură, având în vedere că urmează o enumeraţie puteai pune cele două puncte. De fapt nu că puteai, trebuia să pui. Înainte de “Etapele principale” puteai pune ori linie, ori verulă, ori două puncte. Nu trebuia să închei fraza şi să începi una nouă, nu mai are niciun sens aşa.
” Atunci când vei învaţa să pastrezi armonia cu tine atunci toate piesele vor fi la un loc şi se va forma un întreg” – Ori renunţi la acel “atunci” ori, dacă ţii neapărat să păstrezi structura, pui virgulă înaintea lui.
” suflet rătăcit în umbra nopţii”.
” în mâinile iubirii”
” şi vei vrea sa poti da timpul înapoi pentru o secundă ca să repari greşeala care-ţi va îngreuna viaţapunct si vei auzi un surâs pentru ce a fost odata” – Aici trebuia să mai pui un punct, o virgulă, merge de parcă nu ar avea cap sau coadă.
” pe chip trecerea tinereţii”
” şi a fost purtat pe umerii tăi”
” Vei lupta în continuare sperând la o minune virgula/puncte de suspensie dar totul va fi în zadar”
” Visele nu se îndeplinesc virgulă ele doar îţi dau speranţe “
” Îti vei trăda prieteni” – Aici depinde la ce te-ai referit. Dacă îşi va trăda toti prietenii, atunci ai mâncat un “i”, dacă îşi va trăda o parte din prieteni, e bine.
Spre sfârşit era bine să mai pui şi nişte puncte, ai fraze prea lungi, ai mâncat şi nişte virgule.
Părere personală: Nu se potriveşte în totalitate temei, e cam scurt, dar a fost un text destul de drăguţ. Nu te supăra, dar stai destul de prost cu ortografia.
Nota: 6.5/10. Aş fi vrut să dau 7, dar nu pot, prea multe greşeli.


În concluzie, a fost o ediţie reuşită, dar se putea şi mai bine. Sincer, m-am retras fiindcă ar fi fost prima oară când aş fi participat şi am văzut lista participanţilor. Toate vă pricepeţi destul de bine şi am zis că mai bine stau pe tuşă şi ediţia asta. Însă am fost dezamăgită. În primul rând am fost dezamăgită de faptul că staţi foarte prost cu limba română [Toţi autorii cu excepţia autoarei lucrării cu numărul 3. Din câte am observat v-aţi înscris numai fete]. Şi nu mă aştept la nişte lucruri ieşite din comun, dar mi se pare oarecum jalnic faptul că aţi ajuns până aici [din câte observ aţi trecut cam toate de clasa a 5-a] şi nu ştiţi să articulaţi corect sau folosiţi "îi" în loc de este. Doar exemple.
Ei bine, deşi am votat deja în poll o să precizez şi aici că votul meu merge către lucrarea numărul 3, En Harmonie. Mi-am cam dat seama cine e autoarea fiecărei lucrări fiindcă fiecare aveţi un stil propriu. Sper să ţineţi cont de sfaturi şi să nu mai repetaţi greşelile. Astfel voi fi mulţumită şi voi putea spune că nu am pierdut în zadar aprape 4 ore din viaţa mea.
Spor la scris şi multă imaginaţie!


Xoxo, Ang.

[crazy little red]

hello, deci este prima data cand comentez pe aici deci nu va asteptati la mare lucru
oricum o sa iau fiecare lucrare in parte ca votul meu sa fie bazat pe argumente
deci...

Lucrarea unu- aici ideea a fost buna dar parca cam atat, multe puncte de suspensie, unele puse aiurea, te-ai limitat la putine cuvinte, nu ai incercat sa transformi o idee buna intr-o lucrare buna... e doar, asa, daca nu esti incepator\toare am impresia ca nu ti-ai dat prea mult silinta, dar asta e doar impresia mea, oricum, lucrari nu as putea sa-i dau mai mult de 8

Lucrarea doi- aici am gasit ceea ce cautam si in prima lucrare, o idee prbabil nu chiar asa de stralucita dar expusa intr-un mod mult mai bun, lasand un impact asupra cititorului, acel multumesc trebuia sa-l pui in ghilimele dar nu asta conteaza acuma, felicitari autoarei\autorului acestei lucrari, nota, hmmm, 10

Lucrarea trei- titlul m-a impresionat, dar cand l-am citit ma asteptam la alt continut, ai avut fraze sau cuvinte care distrug profunzimea lucrari, la un moment datimi parea mai mult un fel de eseu sau o lectie decat un fic, deci nu prea ai ajus la mine cu ce ai scris desi un moment dat ai fost pe aproape, oricum, nota mea este 9

Lucrarea 4- au fost unele fraze care mi-au ajuns la suflet dar si care m-au calcat pe neuroni sau plictisit, in plus titlul nu ma impresionat in mod special, nu stiu de ce...
puteai merge mai departe cu ideea principala care e interesanta si inspirata dar am impresia ca uneori te-ai indepartat de ea, oricum un 9,50

nu ma lungesc mai mult de atat, au lasat alti comentari destul de elaborate, deci evident votul meu merge catre a doua lucrare- En Harmonie, felicitari tuturor, a fost totusi o tema grea dupa mine