Für Elise

[Better Off Alone]

Tot am zis că îţi voi lăsa un comentariu şi mă prindeam mereu cu altceva, dar acum sunt aici ( ştiu că a trecut ceva, dar mai bine mai târziu decât neciodată ) şi voi încerca să punctez câteva lucruri.

În primul rând vreau să te felicit pentru tot ce ai scris până acum, ţi-am mai spus şi îţi repet că pentru o începătoare eşti foarte bună, nu mi-aş fi dat seama deloc de acest lucru dacă nu specificai. După cum am mai spus începutul e mai mult decât bun, este admirabil de-a dreptul, deci felicitările mele.
Titlul îmi place mult. Este şi sugestiv, dar şi atrage mult. Chiar complex, cu mai multe înţelesuri dacă stau să mă gândesc la ideea ta, mai pe scurt este foarte bun şi foarte potrivit, nu prea ştiu ce alt titlu ar fi mai sugestiv.
După cum ţi-am mai spus, ai un stil foarte bine conturat, un stil clasic în tot sensul cuvântului. De aici se vede şi faptul că îţi plac cărţile clasice şi că eşti citită. Mai pe scurt, tu chiar ai idee de ceea ce faci. De asemenea ai un vocabular foarte vast, cuvintele folosite nu sunt foarte uzuale, iar frazele în franceză, maxima în latină şi celelalte cuvinte din alte limbi sunt mai mult decât potrivite aici, având în vedere timpul în care se petrece acţiunea.
Apoi mai sunt personajele care sunt foarte bine construite, personalităţile lor fiind specifice timpului abordat. Cu tendinţa de a mă repeta afirm că tu chiar ştii ce faci şi insist şi pe stilul tău foarte bine conturat.
Îmi place mult descrierea ta, felul în care accentuezi anumite lucruri, cum ar fi păpuşa Elisei sau elementele argintăriei, mobilierul în general şi alte lucruri. De asemenea persoana la care scrii este perfectă pentru timpul abordat. Este şi foarte întâlnită în cărţile clasice, ce-i drept, dar pe bun motiv. Din punctul meu de vedere, tot orizontul acţiunii este mult mai larg, mai clar, mai bine pus la punct, detaliile sunt mult mai bine precizate din exterior.
Referitor la ultimul capitol ( până acum am menţionat aspectele generale ) mi-a plăcut foarte mult disputa dintre cei doi fraţi şi cum sărmana Marquerite trebuia să îi suporte pe cei doi. Chiar amuzant momentul şi oarecum tipic. Mi-a plăcut şi cum ai descris acea amintire, iar Emily deşi prima dată mi-a dat impresia de fată matură, comportamentul ei de când a ajuns în casa familiei Bounqoé' a fost mai mult decât infantil, iar antiteza asta chiar mi-a plăcut, ai evidenţiat caracterul schimbător al omului în general.
De asemena Rose mă intrigă din ce în ce mai mult, spre deosebire de Emily, ea îşi păstrează atitudinea rece de englezoaică, maturitatea şi calmul specific, iar interesul lui Alexandre faţă de Rose e sarea şi piperul din acest capitol, cel puţin mie mi-a plăcut mult acest lucru. Să nu mai spun că deja îmi place atitudinea lui Alexandre.
Per total mi-a plăcut, chiar nu am ce să îţi reproşez, eşti foarte pricepută.
Un singur lucru îţi spun. Dacă te mai aud vreodată că te subestimezi o încurci urât de tot cu mine, deci pentru binele tău termină cu aiurelile astea şi concentrează-te pe next.
Spor la scris şi mult succes în continuare.