Eu, tu si ei

[Sarra]

Iulie 1914, este perioada in care a izbucnit primul confilc de dimensiuni mondiale, declansat de Austria, prin atacul asupra Serbiei. Pe trei august 1914 Germania avea sa invadeze Belgia, iar pe sase martie 1917 Statele Unite intrau in razboi. In noiembrie 1918 razboiul ia sfarsit. Istoria avea sa se repete unsprezece ani mai tarziu, cand vinovata inceperii celui de-al Doilea Razboi Mondial era Germania.
In anul 1928, la Bistrita Nasaud, baronul Roszika batea din picior iritat, asteptand momentul in care moasa va iesit cu urmasul lui. Spre surprinderea lui cel de-al doilea copil a fost tot o fiica, pe care a numit-o Lili. Dupa unsprezece ani ani se naste si primul mostenitor de sex masculin, care aduce odata cu el si razboiul cu numarul doi. In timpul confilictelor si al bombardamentelor, prima nascuta, Ecaterina Roszika moare din neatentie, calcand pe o mina de teren. Baronul Roszika isi urmeaza fiica la scurt timp, fiind asasinat. Adelaide, acum vaduva si cu doi copii inca minori se recasatoreste si da nastere la doi gemeni.
Anul 1945, a fost sfarsitul celui de-al Doilea razboi Mondial, iar Lili isi gaseste viitorul sot, pe Zaharia Aron, de origine israeliana. Se casatoresc, la scurt timp venind pe lume primul lor copil, Izack Mose. La o diferenta de un an si trei luni se naste al doilea copil, Avram. Familia Aron, emigreaza catre Israel cu cinci ani inaintea venirii lui Nicolae Ceausescu la conducerea tarii.
Izack Mose si Avram sunt luati in armata la cateva saptamani dupa intrarea lor in tara. La varsta de douazeci si unu de ani, Isack Mose terminase armata iar Avram, fiul cel mic, mai avea doar sase luni. In vila familiei in timp ce Lili gatea iar Zaharia isi facea rugaciunea de vineri pentru ziua de Shabat, Isack Mose si Avram se jucau cu armele, fratele mai mare incercand sa-l invete pe celalalt sa manuiasca mai bine arma, dar in urma unei greseli, Avram a platit cu viata. A fost impuscat in piept murind pe loc. Moartea in ziua de dinaintea Shabatului era un semn rau. Izack Mose si-a petrecut cateva luni in inchisoare, dupa care a iesit cu ajutorul gratierii presedintelui tarii.
La varsta de douazeci si cinci de ani, se casatoreste cu Tova. Au impreuna trei copii, Ravital, Vered si Avram, cel din urma purtand numele fratelui decedat. Isi paraseste familia dupa doisprezece ani, lasand in urma o avere impresionanta. Se intoarce in Romania, pentru a vizita casa unde copilarise timp de cincisprezece ani, apoi vine in Focsani, pentru a-si reintalni cativa prieteni. In resedinta judetului Vrancei, o cunoaste pe Cristina, pe vremea aceea ospatara intr-un restaurant. Se intoarce in Israel, dar revine in tara unde se casatoreste pentru a doua oara.
In anul 1995 se naste Sara, a-l patrulea copil al lui Izack Mose, iar in 1997 Lili Roszika moare din cauza cancerului pulmonar.
In 2006 viata lui Izack Mose ia sfarsit, in urma unui atac de cord, acesta stingandu-se la varsta de saizeci de ani.

[Sarra]

De dimineata m-am trezit fara chef de viata, asa ca mi-am corupt prietena si am chiulit de la primele doua ore. Nici macar nu am plecat departe de scoala, ne-am dus la gradinita de vis-a-vis unde ne-am dat in leaganele peste care timpul isi lasase amprenta. Diana nu ma intreba nimic, doar statea cu mine si ma privea; Diana ma cunostea mai bine decat o faceam eu, stia ca nu trebuie sa ma intrebe nimic atunci cand sunt suparata, cand eram nervoasa ma calma mereu, iar cand zambeam, era lanag mine zambind la randul ei. Adevarul este ca o iubeam pe Diana. Dupa doua ore de cugetat am oprit leaganul si am coborat.
- Hai la ore, avem germana, am anuntat-o.
- Was habt wir für Heute gehabt?*
- Nu stiu, nu mi-am scris.
Ajunsi in clasa dezordonata si mizerabila, am vazut aceleasi scene care se repetau zilnic, de patru ani incoace; colegii tipau unii la altii si injurau ca la stana. Galagia s-a oprit in momentul in care diriginta noastra a intrat in clasa in asa zisa "Vizita de control". A trimis acasa pe cativa pentru ca nu aveau uniforma si ne-a anuntat sa aducem banii pentru banchet cat mai repede. Colegii care au fost trimisi acasa s-au intors dupa cinci minute, duhnind a tigari, intrerupand ora de Germana. Ghinionul face ca eram colega de banca a unuia dintre ei, si trebuia sa suport zilnic mirosul imbacsit in haine.
- Dragos, da-o dracu' de treaba, deschide geamul.
S-a conformat fara sa comenteze ceva, apoi s-a prefacut ca este atent la lectie. Ma deranja din cand in cand pentru a ma intreba ce inseamna anumite cuvinte. Cand s-a sunat de pauza, profesoara ne-a tinut cateva minute in plus si dupa ce a iesit din clasa, a fost injurata in toate felurile. Nu ma mai mira niciun comportament; trebuia sa suport , la urma urmei in patru saptamani se va termina si clasa a opta.
Am cascat apoi mi-am indreptat privirea catre geam; era o incantare sa privesti stejarul ce isi etala frunzele verzi in lumina soarelui.
- Sara, capu'!
Nu am apucat sa ma feresc, lovitura fiind foarte dura.
- Dobitocule! Cu ce ai aruncat, am explodat furioasa.
- Sara, calmeaza-te, iti curge sange, hai la cabinet.
Diana m-a insotit pana la etajul unu unde am avut surpriza sa nu gasim pe nimeni, ca de obicei.
- Hai la "Stomatologie", poate asistenta e acolo.
Am gasit-o savurandu-si cafeau in liniste. Cand a vazut rana de la capul meu a spus ca nu poate sa-mi faca nimic, de aceea m-a dus la spital. La "Urgente" ma ingrozea mirosul de mucegai si panzele de paianjen care atarnau din loc in loc. Socant...nu ai crede ca intr-un spital din Uniunea Europeana exista asa ceva. Un doctor in varsta mi-a dezinfectat rana si mi-a cusut-o cu mare grija, asigurandu-ma ca nu imi va ramane niciun semn.
- Totusi, cu ce a aruncat, am intrebat-o pe Diana in timp ce ieseam din spital.
- Nu stiu...
- De ce nu s-a dat cu capul de tabla daca nu avea ce face?
Ne-am intors la scoala pentru ultima ora, care spre surprindeream mea s-a transformat intr-o ora de dirigentie. Presupun ca daca nu as fi venit la scoala nu as fi patit nimic, si asa aveam o dispozitie proasta.


* Ce am avut pentru azi?

[Flash]

bUN am aparut si yo pe aici. In definitiv nu am avut ce sa pierd.
M-am uitat la titlu si am vazut ceva frumos, yumii uite un fic intreg la minte, care are un titlu care nu e cliseic si absolut plictisitor.
Cum a zis si pres.mar.only.me, actiunea este cam monotona si nu prea atrage atentia, insa frumusestea cu care ai descris a cuprins cititorul...ma rog pe unii dintre noi =__="

Imi place inceputul istoric, care a a avut o inesmnitate foarte complexa, insa ar trebui sa mai adaugi cateva lucruri ca sa imbunatateasca ficul, cum ar fi ceva mai mult si mai intrigant. In rest, mi-a placut cum a decurs forul naratiunii, a fost ceva foarte complex si genul istoric...hm ? nu prea am citit ficuri in acest gen, insa vreau sa mai vad anumite lucruri.

Gambatte.

ps / off: MykY, my dear descrierea nu se rezuma doar la descrierea pantofilor asa cum fac altii, oke, data viitoare incearca sa observi ce gen foloseste autorul, ca sa iti dai seama ce fel de descriere se foloseste.

[Sarra]

Multumesc ca v-ati atuncat un ochi peste ce am scris, dar intentia era sa fie monoton si chestia cu penarul este adevarata, chiar daca nu am patit-o eu ;;) O sa vedeti cum evolueaza pe parcurs si toata banalitatea o sa se transforme in diferite actiuni.

[Axxa.No.Way]

So... inceputul e foarte frumos(ma refer la faptul ca ai descris intr-un mod inedit "aura" specifica anilor in care se desfasoara actiunea in ficul tau, astfel incat e asemenea unei cheite ce deschide o usa["X":cioc-cioc... "Y": Einstein, ai cheia :-w] catre interiorul a tot ceea ce ai scris si ne face mai receptivi la povestea ta:x:x:x)
in legatura cu penarul: poate ca penarul era din metal(deci impactul ar fi putut cu adevarat sa lase o vanataie urata[nu stiu sigur daca si sange, dar asta e :-) ]+ de chestia cu vanataia sunt sigura[proprie incercare, dar victima nu a fost prea fericita:D]
naratiunea e okay
cu-adevarat interesant primul capitol(ma refer la istoric), dar incearca ca pe viitor sa faci din fiecare capitol ceva dinamic care sa atraga atentia lectorilor(asta e pentru primul capitol, pentru ca al doilea a fost oarecum interesant...:D) si capitolele sa fie ceva mai lungi^____^
spor la scris:*:*

[Mabel]

Ce'as putea spune, nu m'a prea atras ca si idee, nu s'a intamplat nimic mobil.
Primul capitol a fost de'a dreptul plictisitor, l'as putea numi o lectie de istorie, dupa cum a mai spus Lost_in_love. Multa informatie, multi ani, scris telegrafic, o prezentare tip robotel a personajelor. Formatul in mod normal e bun, insa e destul de plictisitor. Al doilea nu contine nimic interesant, doar lucruri normale. Ideea ar fi ca trebuie sa piperezi actiunea, vad ca te descurci oarecum, nu ca n'ar putea fi mai bine.
Succes, astept nextul!

[Sarra]

- Sara, hai te rog, iarta-ma.
- Te-a pus profa, nu-i asa? am continuat sa ii raspund taios tinandu-mi mainile incrucisate la piept.
- Sara, hai, please, te rog, pe ce limba vrei sa te iau?
- Du-te naibii! Nu ma intereseaza de media ta de la purtare.
M-am ridicat din banca apoi am strabatut clasa pentru a ajunge pe hol si pentru a scapa de insistentele lui Marius. "Ce prost, de parca imi pasa mie de el." In timp ce diferite ganduri imi treceau prin minte, l-am observat pe Raul, unul dintre colegii mei, in timp ce umilea o fata de clasa a saptea.
- Tu chiar credeai ca o sa ne combinam? Taranco, du-te si mulge capra si nu-ti mai fa sperante.
Saraca copila, asta merita daca se baga in gura lupului. Ora de matematica a trecut incet...enervant de incet; in timp ce profesorul se chinuia sa ne faca desenele perfecte eu primeam biletele de la Marius pe care scria aceleasi lucruri "Iarta-ma!!!". Exasperata, i-am aratat degetul mijlociu si culmea culmii m-a vazut profesorul. A ramas cateva secunde socat, apoi s-a prefacut ca nu a vazut nimic, desi era greu printre hohotele de ras ale colegilor mei. Penibil; toata viata mea parca era marcata de acest cuvant. Dupa ce s-a terminat ora, mi-am luat ghiozdanul si m-am hotarat sa mai adaug cateva absente la colectia mea care includea diferite specii. Ca de obicei oricine ma putea gasi la gradinita, locul meu preferat fiind la leaganul rosu. "Ce nume, suna a roman de dragoste." Pacat ca eu nu cunoscusem acea persoana pe care sa o numesc dragostea vietii mele, toti cu care am fost vreodata acum se credeau mari smecheri si se drogau pe unde apucau; slava domnului ca nu m-am apucat si eu de prostiile astea. Anul trecut ma gandeam sa ma las de scoala, dar in clasa a optaa se pare ca mi-au intrat mintile in cap. Nu invatam niciodata nimic, pentru ca retineam totul din clasa chiar daca eram sau nu atenta. Aveam note de la noua de zece dar si de sase, aceasta fiind cea mai mica nota a mea, la matematica. Ramaneam socata cand vedeam colegi care luau note de doi sau de trei...cum sa fii atat de tampit incat sa nu faci nimic si sa iei doar punctele din oficiu? Trecand peste astea abia asteptam sa scap de scoala si vedeam cum vacanta se apropia de mine cu pasi repezi. Care erau planurile mele de vacanta? Nu stiu...piscina, baieti, piscina, o excursie in Israel daca bunicul trimite bilet, o calatorie in Spania la unchiul meu, cumparaturi si iar piscina si baieti. Ca orice copil nu ma gandeam prea mult la viitor si aveam speranta ca voi trai mereu din banii ramasi mostenire de la tata. Pe mama nu o suportam, mereu ma enerva mai ales ca mereu ma critica cu scopul de a avea un tel in viata si de a fi mai buna decat a fost ea, mai ales pe plan scolar. Cand am luat opt la teza la matematica a spus ca este o nota buna, dar stiam ca daca nu erau colegii mei m-ar fi facut cu ou si cu otet.
Am vazut cum soarele apunea asa ca m-am ridicat lenes din leagan si am pornit catre casa. Am mai trecut odata pe la scoala si am vazut din nou listele cu notele luate la teza: "Constantinescu Maria sase treizeci, Crisan Matei opt patruzeci, nu stiu ce, nu stiu ce, blah blah...." Mi-am atintit privirea pe numele Noraha. Doar Noraha. Ce naiba in teza nu ai voie sa pui doar un singur nume. Tipul sau tipa avea zece la toate tezele dar ce e mai ciudta nu scria clasa.
- Maria, mi-am strigat o colega, misca pana aici sa vezi ceva.
A venit enervata de felul in care o abordasem, dar nu ma interesa.
- Uite aici Noiescu, Notaru....stai putin, era unu Noraha.
A aruncat o privire pe lista apoi s-a intors catre mine:
- Du-te acasa, te-a afectat lovitura de ieri.
M-am mai uitat de cateva ori pe lista, dar nu deliram. Stiu ce am vazut. Ajunsa acasa am dat o cautare pe Google la cuvantul Noraha, dar nu mi-a aparut nimic in afara de cateva nume de prin India si Malaezia. Poate cineva era mai destept decat mine si mi-am pus la status "Noraha, care ma luminezi?" Peste cateva minute un coleg s-a prins:
DancCe...:::4:::...liFe: blondo! e numele tau skris invers=))
sarrytta:X:X:Xmushroom: chiar ce cretina sunt....
sarrytta:X:X:Xmushroom: ms :*:*:*
DancCe...:::4:::...liFe: npc..app maine sa aduci banii pt banket
sarrytta:X:X:Xmushroom: da da dak nu uit
sarrytta:X:X:Xmushroom: pa pa :-h
Geniu copchila asta. Nu m-as fi gandit niciodata...dar totusi ce cauta numele meu scris invers pe lista?

[Sarra]

Urcam treptele scolii cu o sila inexplicabila, asistand din nou la umilirea unei copchile naive de catre Raul:
- Eu...te iubeam...cum ai putut face asta?
- Vrei sa-ti fac un desen, intreba Raul ironic in timp ce fata fetei era inundata de lacrimi amare.
- Raul, lasa copchii in pace, hai in clasa sa mai discutam despre banchet.
- Sigur, papuso. Pot sa te sarut?
- Termina cu prostiile si asa copchilele astea sunt distruse nu le mai face in ciuda.
L-am luat de mana, croindu-ne drum printre fetele care il priveau rosind. Am mai stabilit cateva detalii asupra banchetului apoi ne-am indreptat catre sala de sport.
- Grozav...futu-i capra masii, s-o sara profa, spunea Teodora iritata.
Ne-am potolit lasand fumurile si fitele de o parte, apoi ne-am pregatit sufleteste si am inceput sa executam exercitiul. Cand a venit randul meu, am observat ca Marius statea foarte aproape de mine, desi executase exercitiul.
- Ma rog, am murmurat doar pentru mine.
Aveam toate motivele sa fiu suspicioasa pentru ca mai mereu presimteam cand o sa patesc ceva, ca si acum. Dragul meu coleg si-a bagat piciorul intre mine si capra, facandu-ma sa execut gresit si sa cad. Dumnezeu stie cum de am reusit, dar m-am lovit destul de urat la mana stanga.
- E a doua oara idiotule, vrei sa ma omori?
M-am indreptat catre el, dandu-i o palma care a rasunat in toata sala de sport. Toti ochii erau atintiti asupra noastra.
- Mai apropie-te odata de mine si ajungi acasa intr-o cutie!
M-am indreptat catre iesire apoi m-am dus la cabinet.
- E a doua oara saptamana asta, imi spuse asistenta.
- Da, da, s-ar putea sa va faca o vizita cat de curand vinovatul.
- Nu ti-ai rupt mana, doar ti-ai scarntit-o putin. Uite, eu iti pun un bandaj, asa pentru orice eventualitate si il tii cateva zile.
Ora de romana mi-am petrecut-o fumand cu Diana, apoi m-am intors pentru ora de matematica, dar surpriza, Marius era pe hol iar eu nu aveam de gand sa fiu prea calma. M-am dus la el cu intentia de a-i inrosi si celalat obraz, dar am fost oprita de un barbat imbracat in negru.
- O domnisoara nu ar trebui sa se comporte astfel.
L-am privit in ochi cateva secunde fara sa imi vina sa rad, analizandu-i tot chipul.
- Da-mi drumu, am strigat astfel incat sa auda tot coridorul.
M-a luat cu el, desi ma impotriveam sa merg, ducandu-ma la geam.
- Vedeti masina aceea, domnisoara, aratandu-mi spre un jeep imens de culoare neagra care aproape bloca strada.
- Da, cei cu ea, am raspuns nervos.
- Dupa ore sunteti asteptata acolo, va rog sa veniti si sa nu ma puneti in situatii neplacute, domnisoara.
L-a vazut pe profesorul meu indreptandu-se spre clasa asa ca a plecat. Aveam inima cat un purice, prin minte trecandu-mi tot felul de ganduri sumbre.
- Pss, aici planeta Marte. Ce ai Jupiterule?
- Lasa-ma Teodora, ma gandesc.
- Domnisoara, poate doriti sa iesiti la tabla din moment ce aveti ceva de impartasit. Poftim, exercitiul te asteapta.
Mi-am luat geanta din banca, mi-am pus-o pe umar si m-am indreptat catre usa. Pur si simplu am iesit, lasandu-l sa strige dupa mine. La poarta scolii am privit masina, apoi mi-am facut curaj si m-am indreptat catre ea. Aceasi persoana de mai devreme s-a dat jos din masina, deschizandu-mi usa din spate.
- Urcati, va rog.

[Sarra]

Am aruncat o privire catre geamul clasei mele, vazund pentru prima data pe chipul profesorului meu teama - teama pentru mine. M-am uitat catre barbatul care tinea usa portierei deschisa pentru mine apoi am urcat in masina. Facusem multe tampenii la viata mea, dar niciodata nu acceptasem invitatia unui strain de a merge undeva cu el...nu stiu ce era in mintea mea in momentul acela, probabil prostie. A urcat cu mine apoi a inchis usa, dupa care motorul masinii a pornit.
- Deci, unde mergem? am intrebat increzatoare.
- Ve-ti afla la momentul potrivit, domnisoara.
Calmul lui ma scotea din minti.
- Este departe?
- Depinde.
M-am abtinut sa nu comentez la propozitia lui aproape monosilabica apoi mi-am aruncat privirea pe geam. O luasem pe drumul principal catre centrul orasului, oprindu-ne in fata unui hotelului "Unirea". A coborat primul, apoi a asteptat pana mi-am facut curaj si l-am urmat. La intrarea in hotel am fost asteptati de alte doua persoane, cel care ma aduse pana aici fiind nevoit sa plece la ordinul unuia dintre ei.
- Buna ziua, domnisoara. Ma bucur ca in sfarsit ati ajuns. Sper ca ati calatorit bine.
- Presupun ca da.
- Ma bucura enorm cuvintele dumneavoastra, va rog sa ma urmati.
Am pasit usor in spatele lor, urcandu-ne in lift, apoi oprindu-ne la etajul treisprezece. Imi placea numarul, de aceea imi tatuasem vara trecuta numarul cu cifre romane pe mana stanga in dreptul venelor.
- Domnisoara, imi intrerupse unul sirul gandurilor, pe aici.
Am intrat pe usa indicata, ei oprindu-se acolo. In acea camera imensa erau alti doi barbati, dintre care unul avea in jurul a douazeci de ani iar celalat cu mult mai in varsta decat primul. Domnul in varsta s-a apropiat de mine, studiindu-mi chipul, dupa care a facut o plecaciune si mi-a sarutat mana.
- Numele meu este Raffael. Incantat sa va cunosc domnisoara Sara.
Tanarul a ramas retras, analizandu-mi miscarile si comportamentul si...doamne ce bine mai arata.
- Bun, am fost draguta pana acum, dar vreau sa stiu ce se petrece.
- Cati ani aveti, domnisoara?
- Paisprezece.
- Si mai cat?
- Si cinci luni.
- Pe cat va-ti nascut?
Intrebarile fara rost continuau...puteau sa se uite in fisa de la scoala si ar fi aflat si ce greutate am.
- Trei ianuarie 1995.
- Domnule, ce parere aveti?
- Presupun ca daca o mai intrebi ceva o sa se enerveze, si asa deja fierbe.
- E chiar atat de evident, am intrebat strengareste.
- Cred ca e suficient...se vede ca este exact ca Izack.
Cand am auzit numele tatalui meu am simtit cum inima mi se accelera.
- Ce treaba are tata cu asta?
Tanarul a inceput sa se apropie de mine:
- Raffael, lasa-ne singuri, te rog.
- Sigur, domnule.
Usa s-a inchis usor in camera ramanand teama si curiozitatea mea.
- Stii cat de mare e familia ta, printeso?
- Nu, am raspuns sec.
Corect! Stiam ca undeva prin America mai traia un frate de al bunicii mele iar in Australia o alta ruda de a ei.
- Iti voi spune eu; familia ta este atat de mare incat ma cuprinde si pe mine. Eu iti sunt intr-un fel var de gradul II, dar nu conetaza asta, nu acum. Radacinile ti le stii mai bine decat mine, dar nu stii tot. Tu esti mostenitoare a unui regat sa-i spunem asa, la fel ca mine.