Pretul dragostei[yaoi][akira-chan and love_anime]

[akira-chan]

Capitolul 1
Regatul reprezinta doar un simplu cuvant pentru mine.Eu sunt de acord cu toata lumea si nu ma intereseaza nimic.Daca uni vor sa distruga regatul eu sunt de acord cu ei, iar daca alti vor sa-l apere eu sunt din nou de acord cu ei.Tot ce conteaza pentru mine sunt bani iar ei sunt cei ce pot sa mi ofere.Pe scurt sunt un asasin platit, care face tot pentru o suma frumusica de bani.Dar nu sunt ca ceilalti, imi pastrez demnitatea .Tara a fost macinata de razboiul civil care tine de 20 de ani si care se pare ca nu va se va termina prea curand.Sunt neinteresat de acest lucru dar ei sunt cei ce ma platesc, cele doua tabere.Una vrea sa-l inlature pe rege, iar alta il sustine pe aceasta.Eu sunt omul de legatura a acestor atentate, pentru ca razboiul regatului Sarmonic se desfasoare doar in ascuns.Asasin, hoti, oameni bogati toti sunt bagati in asta.Nimeni din afara regatului nu ar banui ceea ce se intampla aici.
De multe ori as vrea sa dispar de aici.Nicioadata nu m-am considerat incadrat in acest decor macabru.Totul este ciudat pentru mine.Lumea iti vorbeste frumos dar in spate incearca sa te injunchie adanc.Atata prefacere si uratenie.Nu mai am incredere in nimeni,sufletul e mort si putrezit de atata timp.Momentul tradari a fost cea mai groaznica clipa si nu as vrea s-o mai traiesc inca o data.
Flash back
„-Iubitule,azi e ziua cea mare.Vom preluat puterea si nu ne v-om mai intoarce la meseria asta niciodata.Dar tine cont tot tine de decizia si puterea ta.Te iubesc dragul meu.
-Si eu te iubest, Tim.Nu te voi dezamagi, iti promit.”
End of flash back
Totul a fost un vis frumos sau doar asa credeam.In spatele acelui zambet inocent se ascundea un demon care te putea seca singur de toata puterea.M-am lasat fraierit si am luat teapa.Cat de prost am putut fi dar acum nu mai cred pe nimeni.De iubit nici nu mai vorbesc, inima mi-a fost omorata.
Pentru mine nu mai exista nici o sansa, nici pe plan profesional dar nici sentimental.Nu pot iesi din acest cerc visios oricat as incerca, singura mea portita este moartea.De 10 ani astept sa se deschida dar se pare ca cineva de sus nu tine cu mine si vrea sa ma lase sa ma chinui in acest purgatoriu.Nu stiu nimic despre nimeni, m-am izolat dar nu pot uita inca clipa tradari.Acel zambet sfidator care m-a rupt, care aproape m-a ucis si m-a secat de putere mai rau decat orice arma sau alceva.Dragostea este doar un joc, nimic serios pentru ca poti suferi.Eram tanar fericit si plin de viata iar acum simt ca am trait o mie de ani.
Cu pasi mici, fiindu-mi sila de ceea ce va urma, ma indrept spre locul de intalnire stabilit prin biletul primit azi dimineata.Voi primi o noua misiune dar locul nu mi se pare potrivit.Hanul „Sarpele”nu este cel mai minunat loc de pe pamant.El se descrie mai bine prin numele de Iadul pamantean.Cine intra in acest loc nu este cel mai bun om.Dar pentru cei ce ma intalnesc nu ar fi prea bine.Totusi ei sunt oameni care pot sustine,pe ascuns totusi, una din taberele razboiului.Sunt oameni bogati, cu influenta chiar apropiati regelui.
-La o parte!Trece regele!La o parte!
Acelasi lucru din toate zilele.Cica face plimbari pentru a vedea situatia regatului dar stiu ca e doar o distractia.Imi indrept privirea spre caleasca si intalnesc o pereche de ochii precum doua smarande si un corp frumos,mult mai frumos decat poate fi descris, era printul.El este Ludovic, un adevarat zeu pe pamant,nu ca m-ar atrage dar totusi, frumusetea nu poate si trecuta cu vederea.
Dupa trecerea convoiului imi continui drumul pana la han.Locul era imbacsit de betivi fara scrupule si talhari de doi bani.Aerul era greu de respirat dar asta e.
-Buna,ai vrun bilet pentru Leon?
-Masa numarul 3.
Fiecare bogatas lasa mereu cate un cod,asa e smecheria, le era frica sa nu fie tradati.La masa stateau doi barbati, unul gras si urat,care mirosea de la o posta a alcool, iar celalalt slab dar cu acelasi aer de nenorocit.
-Vreau sa stiu despre ce e vorba,locatia si bani desigur. Le dau aceste amanunte in timp ce stsau cu spatele la ei.Uram sa le va mutrele.
-Sa vedem cat de curajos esti.Misiunea aceasta este destul de importanta si poate determina finalul acestui razboi.Desigur,pentru munca ta vei fi platit extrem de bine.
Imi intinse un bilet cu codul seifului cu bani.Baieti astia chiar nu glumeau dar ori erau putin cam prosti ori erau siguri ca voi accepta.Sa-mi dea din prima codul banilor era ceva totusi, ciudat.
-Va trebui sa te infiltrezi in palat si sa-l ucizi pe print.Ca sa fiu mai exact tu-l fraieresti noi il ucidem.Cam asta e treaba.
Ce usor poate vorbi de acest lucru.Acea pereche de ochi iar mi-a aparut in minte.Oare ce se intampla cu mine.Nu, nu e nimic sentimental,a fost doar socul momentului.Va trebui sa-l ucid pe printul Ludovic.Asta e, nu am de ales, de aceea mi-au dat datele despre bani inainte de misiune.Ca sa amelioreze efectul surprizei sau mai bine zis sa ma convinga.
-Accept propunerea voastra.Vreau si celelalte informatii.