19-07-2010, 01:17 PM
imi pare rau sa vad ca nu am mai primit comentarii dar tot am sa postez urmatorul capitol
Afara ploua necotenit iar norii plumburii acopereau cerul altadata senin. Din cand in cand, cate un fulger mai brazda cerul, luminandu-l, iar cand zgomotul se petrecea in urechile celor treji, un tipat puternic se auzea din nou.
In poiana in care Sakura se antrenase adineaori, era o balta de noroi iar fata statea pe ramura unui arbore batran, inghetata de frig, si tipa de fiecare data cand un alt fulger sau tunet rasuna puternic in vazduh. Printre copaci puteai zari o silueta neagra apropiindu-se.
-Sakura! Striga aceasta. Unde esti? Mai adauga o intrebare.
-A-a-ai-c-ci! Reusi rozalia sa ingaime printre tipete si dardaituri.
-Stai acolo ca vin sa te iau! Mai striga silueta. Vocea atat de ingrijorata ii indica tinerei ca era Itachi. Sakura nu mai spuse nimic. Continua sa tremure iar un alt fulger brazda cerul.
Fata tresari puternic si tipa iar din cauza miscarii bruste, aluneca de pe ramura uda a batranului copac. Din nou doua brate puternice au prins-o inainte ca aceasta sa simta durerea impactului cu solul.
-Te-ai antrenat din nou pana nu ai mai putut? Intreba brunetul cu o voce calma. Acum fata era suta la suta sigura ca era Itachi.
-Da. Eram furioasa pe esecul meu de ieri asa ca mi-am descarcat furia antrenandu-ma si din cauza ca am fost prea concentrata pe ceea ce faceam nu mi-am dat seama ca se inorase. Un alt tipat iesi din gura fetei din cauza unui fulger puernic.
-De ce iti e frica de fulgere? Adresa Itachi o alta intrebare.
-Pentru ca am impresia ca vor sa ma transforme in praf si pulbere. Veni si raspunsul fetei.
-Mai bine te duc acasa. Esti inghetata de frig.
Brunetul o stranse la piept si incepu sa alerge din nou de parca plutea. In scurt timp erau amandoi acasa.
-Schima-te cu nist haine uscate si dupa aia vino sa mananci. Ordona baiatul.
Rozalia executa numaidecat si isi lua o camasa de noapte roz deschis, din satin, ce ajungea pana sub fund. Avea bretele subtiri si un decolteu rotund. Dupa ce se schimba intrase in bucatarie. Isi scoase un bol, lapte si cereale apoi pescui o lingura din sertar si incepu sa manance.
Termina repede asa ca dupa ce spala bolul si lingura, isi saluta senseiul si urca treptele cu intentia de a merge in camera ei. Cand ajunse pe la jumatatea scarilor, il auzi pe Itachi spunand:
-Sakura! Vino inapoi! Trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Era serios asa ca rozalia considera ca e vorba de ceva important. Incepu sa coboare scarile alene pana ce ajunse in sufragerie si se aseza pe canapea langa senseiul ei.
-Despre ce voiati sa vorbiti cu mine? Intreba ea.
-Cred ca e timpul sa imi afli trecutul. Fata nu spuse nimic asa ca brunetul continua de vorbit: Dupa cum bine stii, fac parte din clanul Uchiha. Am un frate si intamplator este acel Sasuke care te-a luat prin surprindere si este cu un an mai mare decat tine.
Fata facu ochii mari de uimire dar Itachi o ignora.
-Acum ceva vreme, cand el era de vreo 5 ani, clanul meu a fost atacat si redus aproape la zero. Eu am aflat destul de tarziu de macelul ce trebuia sa aibe loc asa ca nu l-am putut salva decat pe fratele meu. El a aflat ca eu mai sunt viu acum aproape un an dar a fost dezmagit cand a aflat ca m-am alaturat organizatiei Akatsuki. Tsunade, doamna hokage, il informeaza mereu cu tot ce stie depre mine si asa a aflat si ca l-am salvat de la distrugere. Intr-o lupta corp la corp cu el tu ai iesi invingatoare dar nu ai rezista mai mult de 5 secunde pe picioare dupa lupta, si ai cadea terminata la pamant. Dupa ce brunetul isi termina istorisirea, se asternu linistea.
Fata era socata de ceea ce tocmai auzise dar isi lua inima-n dinti si zise:
-Vreau sa lupt cu el. Vreau sa imi masor puterile comparativ cu el. Avea o voce hotarata desi stia ca nu ii va fi usor sa lupte cu un posesor al Sharinganului mai ales ca era fratele lui Itachi. Era sigura ca baiatul se antrena mai dur decat ea.
-Bine! Dar mai intai vei lupta cu mine ca sa iti spun daca esti pregatita. Veni si raspunsul brunetului.
Tanara era bucuroasa ca senseiul ei era de acord asa ca propuse ca a doua zi sa lupte cu Itachi. El fusese de acord si o trimise pe rozalie sa se culce ca sa fie odihnita.
In timp ce urca treptele, curajul pe care l-a avut cand i-a cerut lui Itachi sa o lase sa lupte cu fratele lui, disparea treptat. Acum se temea pentru viata brunetului. Isi alunga gandurile ce ar fi facut-o sa dea inapoi si se baga sub plapuma moale si calduroasa. Adormi repede mangaiata de blandele vraji ale noptii.
Dimineata veni cu repeziciune, si odata cu ea timpul ca Sakura sa lupte cu Itachi.
Acum erau amandoi la marginea padurii, fata-n fata, si ammandoi asteptau ca celalalt sa inceapa lupta. Itachi isi activa Mangekiou Sharingan si incerca sa o induca pe fata intr-un genjutu dar nu avu nici un efect asupra tinerei. Ea stia cum sa se feseasca de genjutu. Invatase de la senseiul ei ca trebuia sa isi opreasca fluxul de chakra apoi sa nu mai miste nici un muschi. Nu era usor, dar nici foarte greu nu era.
Trecusera trei ore de cand cei doi se luptau. Nici unul nu mai avea chakra asa ca se bazau doar pe forta fizica si inteligenta. La forta fizica Sakura il depasea cu mult pe Itachi dar la inteligenta erau cam la fel.
Fara vreun avertisment rozalia cazu pe pamantul rece. La vederea acestui fapt, Itachi lasa garda jos si se apropie de fata dar se trezi cu un pumn in purta, azvarlit cu zece metri mai in spate.
-Nu lasa garda jos, Itachi sensei! Regula de aur a unui ninja! Spuse Sakura printre gafaituri in timp ce afisa un zambet triumfator. In acelasi timp se apropie de el si ii oferi un alt pumn.
-Bine! De data asta ai castigat. Spuse senseiul zambind. Era mandru de eleva lui.
Fata zambi obosit si se prabusi pe iarba umeda.
Se trezi mai tarziu in patul ei moale. Itahci era langa ea si ii zise:
-Am trimis mesagerul spre Sasuke. Va veti lupta maine la ora patru dupamasa pe campurile de antrenamente al academiei din Konoha. Pana aunci odihneste-te! Eu o sa am grija ca nimeni sa nu intervina in lupta voastra de maine.
Sakura asculta atenta apoi se intinse pe pat si ii spuse:
-Multumesc! Datorita tie am o viata minunata. Apoi adormi, fiind inca obosita.
Itachi zambi apoi iesi din camera ca sa o lase pe fata sa se odihneasca.
Luna impreuna cu stelele isi jucau din nou rolurile pe maiastrul cer nocturn.
Un cires batran isi scutura haina roz si pufoasa in adierea calda a vantului. Paraul din apropierea casei curgea lin in timp ce-si canta notele muzicale iar greierii isi cantau muzica acompaniind cateva broscute ce orocaiau de zor creeand minunata simfonie a naturii.
CAPITOLUL 3
Afara ploua necotenit iar norii plumburii acopereau cerul altadata senin. Din cand in cand, cate un fulger mai brazda cerul, luminandu-l, iar cand zgomotul se petrecea in urechile celor treji, un tipat puternic se auzea din nou.
In poiana in care Sakura se antrenase adineaori, era o balta de noroi iar fata statea pe ramura unui arbore batran, inghetata de frig, si tipa de fiecare data cand un alt fulger sau tunet rasuna puternic in vazduh. Printre copaci puteai zari o silueta neagra apropiindu-se.
-Sakura! Striga aceasta. Unde esti? Mai adauga o intrebare.
-A-a-ai-c-ci! Reusi rozalia sa ingaime printre tipete si dardaituri.
-Stai acolo ca vin sa te iau! Mai striga silueta. Vocea atat de ingrijorata ii indica tinerei ca era Itachi. Sakura nu mai spuse nimic. Continua sa tremure iar un alt fulger brazda cerul.
Fata tresari puternic si tipa iar din cauza miscarii bruste, aluneca de pe ramura uda a batranului copac. Din nou doua brate puternice au prins-o inainte ca aceasta sa simta durerea impactului cu solul.
-Te-ai antrenat din nou pana nu ai mai putut? Intreba brunetul cu o voce calma. Acum fata era suta la suta sigura ca era Itachi.
-Da. Eram furioasa pe esecul meu de ieri asa ca mi-am descarcat furia antrenandu-ma si din cauza ca am fost prea concentrata pe ceea ce faceam nu mi-am dat seama ca se inorase. Un alt tipat iesi din gura fetei din cauza unui fulger puernic.
-De ce iti e frica de fulgere? Adresa Itachi o alta intrebare.
-Pentru ca am impresia ca vor sa ma transforme in praf si pulbere. Veni si raspunsul fetei.
-Mai bine te duc acasa. Esti inghetata de frig.
Brunetul o stranse la piept si incepu sa alerge din nou de parca plutea. In scurt timp erau amandoi acasa.
-Schima-te cu nist haine uscate si dupa aia vino sa mananci. Ordona baiatul.
Rozalia executa numaidecat si isi lua o camasa de noapte roz deschis, din satin, ce ajungea pana sub fund. Avea bretele subtiri si un decolteu rotund. Dupa ce se schimba intrase in bucatarie. Isi scoase un bol, lapte si cereale apoi pescui o lingura din sertar si incepu sa manance.
Termina repede asa ca dupa ce spala bolul si lingura, isi saluta senseiul si urca treptele cu intentia de a merge in camera ei. Cand ajunse pe la jumatatea scarilor, il auzi pe Itachi spunand:
-Sakura! Vino inapoi! Trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Era serios asa ca rozalia considera ca e vorba de ceva important. Incepu sa coboare scarile alene pana ce ajunse in sufragerie si se aseza pe canapea langa senseiul ei.
-Despre ce voiati sa vorbiti cu mine? Intreba ea.
-Cred ca e timpul sa imi afli trecutul. Fata nu spuse nimic asa ca brunetul continua de vorbit: Dupa cum bine stii, fac parte din clanul Uchiha. Am un frate si intamplator este acel Sasuke care te-a luat prin surprindere si este cu un an mai mare decat tine.
Fata facu ochii mari de uimire dar Itachi o ignora.
-Acum ceva vreme, cand el era de vreo 5 ani, clanul meu a fost atacat si redus aproape la zero. Eu am aflat destul de tarziu de macelul ce trebuia sa aibe loc asa ca nu l-am putut salva decat pe fratele meu. El a aflat ca eu mai sunt viu acum aproape un an dar a fost dezmagit cand a aflat ca m-am alaturat organizatiei Akatsuki. Tsunade, doamna hokage, il informeaza mereu cu tot ce stie depre mine si asa a aflat si ca l-am salvat de la distrugere. Intr-o lupta corp la corp cu el tu ai iesi invingatoare dar nu ai rezista mai mult de 5 secunde pe picioare dupa lupta, si ai cadea terminata la pamant. Dupa ce brunetul isi termina istorisirea, se asternu linistea.
Fata era socata de ceea ce tocmai auzise dar isi lua inima-n dinti si zise:
-Vreau sa lupt cu el. Vreau sa imi masor puterile comparativ cu el. Avea o voce hotarata desi stia ca nu ii va fi usor sa lupte cu un posesor al Sharinganului mai ales ca era fratele lui Itachi. Era sigura ca baiatul se antrena mai dur decat ea.
-Bine! Dar mai intai vei lupta cu mine ca sa iti spun daca esti pregatita. Veni si raspunsul brunetului.
Tanara era bucuroasa ca senseiul ei era de acord asa ca propuse ca a doua zi sa lupte cu Itachi. El fusese de acord si o trimise pe rozalie sa se culce ca sa fie odihnita.
In timp ce urca treptele, curajul pe care l-a avut cand i-a cerut lui Itachi sa o lase sa lupte cu fratele lui, disparea treptat. Acum se temea pentru viata brunetului. Isi alunga gandurile ce ar fi facut-o sa dea inapoi si se baga sub plapuma moale si calduroasa. Adormi repede mangaiata de blandele vraji ale noptii.
Dimineata veni cu repeziciune, si odata cu ea timpul ca Sakura sa lupte cu Itachi.
Acum erau amandoi la marginea padurii, fata-n fata, si ammandoi asteptau ca celalalt sa inceapa lupta. Itachi isi activa Mangekiou Sharingan si incerca sa o induca pe fata intr-un genjutu dar nu avu nici un efect asupra tinerei. Ea stia cum sa se feseasca de genjutu. Invatase de la senseiul ei ca trebuia sa isi opreasca fluxul de chakra apoi sa nu mai miste nici un muschi. Nu era usor, dar nici foarte greu nu era.
Trecusera trei ore de cand cei doi se luptau. Nici unul nu mai avea chakra asa ca se bazau doar pe forta fizica si inteligenta. La forta fizica Sakura il depasea cu mult pe Itachi dar la inteligenta erau cam la fel.
Fara vreun avertisment rozalia cazu pe pamantul rece. La vederea acestui fapt, Itachi lasa garda jos si se apropie de fata dar se trezi cu un pumn in purta, azvarlit cu zece metri mai in spate.
-Nu lasa garda jos, Itachi sensei! Regula de aur a unui ninja! Spuse Sakura printre gafaituri in timp ce afisa un zambet triumfator. In acelasi timp se apropie de el si ii oferi un alt pumn.
-Bine! De data asta ai castigat. Spuse senseiul zambind. Era mandru de eleva lui.
Fata zambi obosit si se prabusi pe iarba umeda.
Se trezi mai tarziu in patul ei moale. Itahci era langa ea si ii zise:
-Am trimis mesagerul spre Sasuke. Va veti lupta maine la ora patru dupamasa pe campurile de antrenamente al academiei din Konoha. Pana aunci odihneste-te! Eu o sa am grija ca nimeni sa nu intervina in lupta voastra de maine.
Sakura asculta atenta apoi se intinse pe pat si ii spuse:
-Multumesc! Datorita tie am o viata minunata. Apoi adormi, fiind inca obosita.
Itachi zambi apoi iesi din camera ca sa o lase pe fata sa se odihneasca.
Luna impreuna cu stelele isi jucau din nou rolurile pe maiastrul cer nocturn.
Un cires batran isi scutura haina roz si pufoasa in adierea calda a vantului. Paraul din apropierea casei curgea lin in timp ce-si canta notele muzicale iar greierii isi cantau muzica acompaniind cateva broscute ce orocaiau de zor creeand minunata simfonie a naturii.
Hi :3