Well, azi am reusit sa termin partea a doua, daca mai am inca sase ore de germana la fel de plictisitoare am sa incep si partea a treia curand. Scuze ca scriu asa fragmentat si putin, dar chiar n-am inspiratie si tre' sa trag de mine putin (ergo multe greseli),
I-am privit pe rand, putin mirata, inainte sa intreb din nou.
- Asta ce inseamna?
Rahela isi dadu ochii peste cap inainte de a se indeparta, iar tata il invita din priviri pe Mefisto sa-mi raspunda el.
- In majoritatea cazurilor stim cand o persoana va ajunge la Sursa si cand nu, incepu Calauza. Dar sunt anumite momente in care cineva care era programat pentru Sursa este Sters in schimb. Cred ca e cea mai neplacuta experienta pe care o Calauza poate sa o aiba. O numim anomalia Icarus si dupa parerea noastra apare la persoane care au stat in coma mult timp.
- Si de ce...? am incercat eu sa-l intrerup, dar Mefisto continua pe acelasi ton.
- Nimeni nu stie ce o cauzeaza si in ce conditii apare. E atat de rara incat majoritatea Calauzelor nici nu afla de ea. Eu si tatal tau am intalnit-o cate o data pana acum, de aceea stim mai multe lucruri. Unele Calauze, spuse el privind spre Rahela, sunt de parere ca anomalia e doar o interpretare proasta a datelor.
N-am mai indraznit sa spun nimic, rusinata oarecum de intorsatura pe care o luasera lucrurile dupa intrebarea mea. Chiar ma gandeam cum sa readuc atmonsfera la starea relaxata dinainte, cand tatal meu ii atinse pe spate pe Rahela si Mefisto, vorbind pe un ton vesel.
-Ati venit aici sa va certati sau sa-mi fiti alaturi?
Apoi se intoarse spre mine, intinzandu-mi mana.
- Sa mergem, Sonia. Totul va fi bine.
Era pentru prima data cand il percepeam ca pe un tata, iar daca n-ar fi fost cele doua Calauze de fata probabil l-as fi imbratisat. Asa insa i-am luat mana si l-am urmat spre patul mamei. Mefisto si Rahela ramasera in urma, iesind mai apoi pe hol. Acum ca ma apropiam de momentul in care aveam s-o vad pe mama murind inima incepuse sa-mi bata tot mai tare. Eram sigura ca voi izbucni in lacrimi curand, dar tata paru sa nu bage in seama starea mea si, la indemnul lui, am luat mana mamei intre palme, in timp ce el se duse de partea cealalta a patului.
- Incearca sa nu o privesti, imi spuse tatal meu, pana si mie imi va fi greu.
Apoi se apleca asupra ei, mangaind-o usor pe fata, ca si cum s-ar pregati sa o sarute. Sunt sigura ca tata isi daduse seama ca nu imi puteam dezlipi ochii de chipul mamei, dar isi indeparta masca oricum, continuand sa ii tina mana pe obraz. Am simtit cum trupul ei tresare pentru o clipa, dar nu am fost pregatita pentru momentul in care deschise ochii si zambi, privind direct spre chipul tatei. Ramase asa pentru aproape zece secunde, timp in care lacrimile deja imi curgeau siroaie pe obraji, inainte sa ii simt mana racindu-se subit. M-am aplecat si i-am sarutat-o, nemaiputandu-mi stapani hohotele de plans.
Tata se ridica putin dupa aceea, dar nu veni langa mine, nici nu spuse nimic. Puteam doar sa-i aud pasii indepartandu-se spre fereastra, unde se opri la fel de tacut. Dupa cateva minute, sau poate zeci, cand in sfarsit am reusit sa ma opresc din plans, s-a apropiat si mi-a pus mana pe umar, probabil singurul gest de afectiune de care era capabil in acel moment.
- Sa mergem de acum, imi spuse bland.
L-am ascultat, aruncand o ultima privire trupului nemiscat pe care curand urma sa-l vad pus intr-un sicriu. Singurul lucru care m-ar fi ajutat ar fi fost sa-mi aud tatal vorbind despre frumusetea Sursei, asa cum facuse de multe ori inainte, dar in momentul de fata nu puteam sa-i cer asa ceva. Mama murise cu un zambet pe buze pana la urma, un lucru pe care nu multi oameni il fac.
Pasind pe holul ingust am simtit o oarecare usurare, desi era de asa natura incat imi venea sa izbucnesc in plans din nou. Tata insa se indrepta spre cele doua Calauze care il asteptau, adresandu-se barbatului.
- Transmite te rog Consiliului ca acumm sunt liber pentru alte cazuri acum. Ah, si un cod zece aici.
Atat Mefisto cat si Rahela il priveau incremeniti, dar cum nu le puteam vedea expresiile fetei am banuit ca erau pur si simplu uimiti de cum poate sa fie atat de calm dupa ce tocmai asistase la moartea sotiei sale. Motivul insa, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, era altul mult mai trist.
- Zece? intreba intr-un sfarsit Mefisto. Vrei sa transmit un cod zece in cazul sotiei tale, Azrael?
- Da, exact asta am spus. Multumesc ca ati venit aici, raspunse tatal meu, indepartandu-se usor. Sonia, ne vom revedea curand.
Nu i-am raspuns nimic, ci doar i-am facut usor din mana, iar in cateva secunde Mefisto il urma, disparand subit in modul in care doar o Calauza poate sa o faca. Rahela, ramasa singura acum cu mine, se apropie si ma cuprinse cu bratele.
PS: i fucked up some times, but i'm too lazy to change them now >.<
II.2
I-am privit pe rand, putin mirata, inainte sa intreb din nou.
- Asta ce inseamna?
Rahela isi dadu ochii peste cap inainte de a se indeparta, iar tata il invita din priviri pe Mefisto sa-mi raspunda el.
- In majoritatea cazurilor stim cand o persoana va ajunge la Sursa si cand nu, incepu Calauza. Dar sunt anumite momente in care cineva care era programat pentru Sursa este Sters in schimb. Cred ca e cea mai neplacuta experienta pe care o Calauza poate sa o aiba. O numim anomalia Icarus si dupa parerea noastra apare la persoane care au stat in coma mult timp.
- Si de ce...? am incercat eu sa-l intrerup, dar Mefisto continua pe acelasi ton.
- Nimeni nu stie ce o cauzeaza si in ce conditii apare. E atat de rara incat majoritatea Calauzelor nici nu afla de ea. Eu si tatal tau am intalnit-o cate o data pana acum, de aceea stim mai multe lucruri. Unele Calauze, spuse el privind spre Rahela, sunt de parere ca anomalia e doar o interpretare proasta a datelor.
N-am mai indraznit sa spun nimic, rusinata oarecum de intorsatura pe care o luasera lucrurile dupa intrebarea mea. Chiar ma gandeam cum sa readuc atmonsfera la starea relaxata dinainte, cand tatal meu ii atinse pe spate pe Rahela si Mefisto, vorbind pe un ton vesel.
-Ati venit aici sa va certati sau sa-mi fiti alaturi?
Apoi se intoarse spre mine, intinzandu-mi mana.
- Sa mergem, Sonia. Totul va fi bine.
Era pentru prima data cand il percepeam ca pe un tata, iar daca n-ar fi fost cele doua Calauze de fata probabil l-as fi imbratisat. Asa insa i-am luat mana si l-am urmat spre patul mamei. Mefisto si Rahela ramasera in urma, iesind mai apoi pe hol. Acum ca ma apropiam de momentul in care aveam s-o vad pe mama murind inima incepuse sa-mi bata tot mai tare. Eram sigura ca voi izbucni in lacrimi curand, dar tata paru sa nu bage in seama starea mea si, la indemnul lui, am luat mana mamei intre palme, in timp ce el se duse de partea cealalta a patului.
- Incearca sa nu o privesti, imi spuse tatal meu, pana si mie imi va fi greu.
Apoi se apleca asupra ei, mangaind-o usor pe fata, ca si cum s-ar pregati sa o sarute. Sunt sigura ca tata isi daduse seama ca nu imi puteam dezlipi ochii de chipul mamei, dar isi indeparta masca oricum, continuand sa ii tina mana pe obraz. Am simtit cum trupul ei tresare pentru o clipa, dar nu am fost pregatita pentru momentul in care deschise ochii si zambi, privind direct spre chipul tatei. Ramase asa pentru aproape zece secunde, timp in care lacrimile deja imi curgeau siroaie pe obraji, inainte sa ii simt mana racindu-se subit. M-am aplecat si i-am sarutat-o, nemaiputandu-mi stapani hohotele de plans.
Tata se ridica putin dupa aceea, dar nu veni langa mine, nici nu spuse nimic. Puteam doar sa-i aud pasii indepartandu-se spre fereastra, unde se opri la fel de tacut. Dupa cateva minute, sau poate zeci, cand in sfarsit am reusit sa ma opresc din plans, s-a apropiat si mi-a pus mana pe umar, probabil singurul gest de afectiune de care era capabil in acel moment.
- Sa mergem de acum, imi spuse bland.
L-am ascultat, aruncand o ultima privire trupului nemiscat pe care curand urma sa-l vad pus intr-un sicriu. Singurul lucru care m-ar fi ajutat ar fi fost sa-mi aud tatal vorbind despre frumusetea Sursei, asa cum facuse de multe ori inainte, dar in momentul de fata nu puteam sa-i cer asa ceva. Mama murise cu un zambet pe buze pana la urma, un lucru pe care nu multi oameni il fac.
Pasind pe holul ingust am simtit o oarecare usurare, desi era de asa natura incat imi venea sa izbucnesc in plans din nou. Tata insa se indrepta spre cele doua Calauze care il asteptau, adresandu-se barbatului.
- Transmite te rog Consiliului ca acumm sunt liber pentru alte cazuri acum. Ah, si un cod zece aici.
Atat Mefisto cat si Rahela il priveau incremeniti, dar cum nu le puteam vedea expresiile fetei am banuit ca erau pur si simplu uimiti de cum poate sa fie atat de calm dupa ce tocmai asistase la moartea sotiei sale. Motivul insa, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, era altul mult mai trist.
- Zece? intreba intr-un sfarsit Mefisto. Vrei sa transmit un cod zece in cazul sotiei tale, Azrael?
- Da, exact asta am spus. Multumesc ca ati venit aici, raspunse tatal meu, indepartandu-se usor. Sonia, ne vom revedea curand.
Nu i-am raspuns nimic, ci doar i-am facut usor din mana, iar in cateva secunde Mefisto il urma, disparand subit in modul in care doar o Calauza poate sa o faca. Rahela, ramasa singura acum cu mine, se apropie si ma cuprinse cu bratele.
PS: i fucked up some times, but i'm too lazy to change them now >.<
![[Imagine: tumblr_m0b1jsILTh1qg582mo1_r1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_m0b1jsILTh1qg582mo1_r1_500.gif)