Esti imaginea de langa cerneala paginii mele

[ohaio_angel]

Capitolul 4.

P.O.V. Kevin

La ce ma tot gandesc? Astept cumva sfarsitul zilei ca sa pot avea curajul de a vedea continutul plicului? Si acum il am in buzunar si de fiecare daca cand dau cu mana pe la el ma tot intreb ce este. Simt cum transpire din ce in ce mai mult, dar de fapt asta este in mintea mea, iar inima bate agitate in piept dandu-mi senzatia de cald. Eram speriat, iar singurul mod prin care ma puteam linisti era sa ma concentrez pe altceva, ce aveam de munca.
Cum poat eun om simplu sa iti transmita atatea sentimente prin ochii lui? Am avut acel sentiment de la ea. Mi-am intors capul pentru a doua oara si ca banuielile mele sa fie confirmate i-am privit cu atentie ochii. Ei erau, aveau o sclipire aparte, precum o ploaie.
- A-ti termina cu vorbitul? Intreb pe o tonalitate rece, iar ea si-a indreptat privirea spre mine.
Nu avea nici un sentiment, ca si cum totul ar fi inchis cu lacatul in subconstientul ei si care nu poate fi deschis decat cu cheia unei alte persoane.
- Dai ceva de imbracat si la machiaj, Jay, ma adresez baiatului si apoi plec.
Nu puteam sa mai suport sa vad acea privire goala. Ma indeparta complet de restul lumii si ma simteam ca un strain in propria-mi lume. M-a trecut chiar un fior rece pe coloana doar gandindu-ma. Speram sa visez asa ca m-am apucat impreuna cu ceilalti colegi sa pregatim echipamnetul in timp ce modele se pregateau pentru sedinta.
Jay intotdeuna imi da batai de cap, nu-l inteleg. Incearca mereu sa iasa totul bine, dar greseste, este un impiedicat si jumatate. Bine ca la facut programul cu sedintele si tot ce trebuie in legatura cu hartiile se descurca. La celeltate, mai bine sa nu intram intr-un calcul matematic complicat ca el ar fi in dezavantaj.
-Jay, ai grija cu apratele alea, sunt delicate, ii spun baiatului, dar prea tarziu ca s-a impiedicat de niste cabluri de pe jos si aproape ca le-a scapat daca nu eram eu si inca cativa oameni sa le prindem.
-Imi pare rau, a inceput sa se milogeasca sa nu ii facem ceva.
-Prostule! Tip eu la el dintr-o data, dar apoi imi dreg vocea si continui: Dute si vezi ce fac modelele.
A bagat coada intre picioare ca un catel si a plecat acolo unde i-am zis sa mearga. Nici un comentariu un plus sau in minus de la el. Nici nu stiam de ce il mai tin dupa mine daca lesa nu am si nici biscuiti speciali pentru el. Cel mai probabil este din mila, dar intr-o zi cred ca ma voi satura de stangacia lui.
In cele din urma a aparut si primul model, chiar ea a fost. M-am ridicat de pe scaun cu aparatul in mana sa incepem si apoi am privito. Am scuturat din cap, era ... frumoasa. Mi-am dres vocea ca sa nu dau de banuit si ii vorbesc.
-Haide, spun ridicandu-mi aparatul sa ii fac o fotografie.
- Stai sa ghicesc,tu esti Kev si nu mai stiu cum?
Ma priveste putin suparata. Ciudat comportamentul ei de acum si felul cum a pronuntat cuvintele, dar nu m-am lasat impresionat de niste intonatii ca sa nu mai fiu in stare sa ii vorbesc. Daca vroia sa ma intimideze nu-i prea reusea planul.
- Inghiteti vorbele si hai sa te fotografiez, vine si replica mea aroganta.
In jurul nostru incepusera cu soapte. Din nou incepeau sa zica destule despre mine. Ca si cum nu a-s sti sa ma descurc chiar cu persoana care nu au atata experienta astfel incat sa nu mai fie nevoie sa le spun ce sa faca. Era asa frustrant cand trebuia sa suport asta zilnic apoi:
- Le-am inghiti,acum vrei sa lasi atitudiea asta a ta de om important si sa revii cu picioarele pe pamant?!
Trebuia sa vina si replica ei plina de ... doar de. Pufnesc dispretuitor si apoi o privesc serios. Aici nu era de joaca, nici macar cu replicile acide.
- Ce ar fi sa lasi atitudinea asta acasa, aici lucram, ii spun serios. Acum incruciseaza-ti mainile si zambeste la camera, imi ridic aparatul sa incerc sa scot ceva bun.
- Nici daca ma rogi frumos! Apoi scoate limba la mine ignorandu-ma.
Sincer nu stiam cum sa o abordez ca sa imi pot face munca cum trebuie. Aveam de aface acum cu o fire dificila. Macar aveam o provocare si asta ma facea tot mai curios.
- Offf,voi incepatorii sunteti asa de nepoliticosi! O aud mai poi ca si cum ea ar fi singura profesionista, pe un ton superior.
Am preferat totusi sa o ignor facandu-i o fotografie, iar in jur vocile au inceput din nou. Ea fiind foarte frumoasa, nici eu nu pot nega asta. O rochie din dantela ce ii venea ca unsa pe trupul firav, de o culoare roz, un roz foate deschis , sters . In partea de sus ii era bine trasat bustul fiind croit din acelasi materal lucrat la mana si ii acoperea intr-o forma dreptunghiulara. Talia ii era fin trasata acoperita de catre inca in rand de dantela neagra brodata in forma unor flori, acelasi model ca al rochiei care in partea de jos avand mai multe colturi.
I-am mai luat cateva cadre sa vad daca iese ceva bun, dar inca eram nemultumit.
-Poti sa incerci sa te relaxezi?
- Vrei sa ma relaxez? Intreaba devenind zambitoare.
- Daca vrei sa nu auzi barfe de la astia ii dau afara, spun serios verificandu-mi aparatul. Pentru ca ies oribile pozele astea, continui mai apoi.
-Ok,ok,ma relaxes, dar pentru asta ar trebui sa iesi tu din camera ca ma scoti din minti, se tramba la mine, iar eu oftez dandu-mi ochii peste cap.
- Trebuie sa iti fac poze, ridic camera si privesc prin obiectiv. Poti sa zambesti, nu sa te strambi?
- Pot,dar nu vreau!
Deja simteam cum sangele din vene mai avea putin si exploda, bine, doar venele, dar ea este prea ciudata. Deja ma enerva. Cred ca mai mult incerca asta sau o mai suport, dar nu-i va reusi planul.
- Iesiti toti afara, ma rastesc la cei din incapere, iar apoi ii aud usor, usor cum isi iau picioarele de fotomodel afara din camera. Adunati prea multe barfe, ii privesc cum pleaca.
Apoi imi indrept privirea spre ea. Acum nu mai avea cum sa faca pe superioara cu mine si sper sa reusesc. Nu era un lucru greu sa o fac sa se intimedeze in fata mea, insa aveam nevoie de timp si de momentul potrivit.
- Tu! Un zambet nu strica nimanui, incerc sa o ajut sa intre in starea de relaxare.
- Wow!Ai un ego asa de mare incat nici oceanul pacific nu poate concura cu el.
Din nou acelasi lucru, cum pot sa o fac sa fie si ea mai sociabila? Cred ca nimic, dar nu s-a oprit aici, ci a continuat.
- Sa stii ca nu e bine sa tipi asa de tare si asa de des,crede-ma,vei avea probleme cu corzile vocale mai incolo! Imi zambeste.
Am ignorato pur si simplu vazandu-mi de treaba. Nu are nici un sens sa ma iau cu ea la cearta.
- Gandeste-te la o floare, privesc prin obiectiv gata sa ii fac fotografia. Ce floare iti place?
-Nu stiu, ridica din umeri. Nu imi place florile.
Grozav, am de aface cu o ciudata. Cam greu de abordat, dar nu si imposibil, insa am preferat sa oftez inainte sa ii mai zic ceva.
-Atunci ce iti plac, melci?! Ii spun asta iritat.
- Aaaa,de unde stii? Ma intreaba mirata.
- Ce altceva iti mai place? Surad cand o aud, chair era un pic amuzanta.
Cu ocazia asta ii mai fac o poza si am putut sa ii vad in privire o alta atitudine fata de masca precedenta, pe care vroia cu incapatanare sa o pastreze.
- Sa faci poezii? O intreb.
- Poezii?Nah,nu sunt genul meu,prefer proza sincer! Imi raspunde ganditoare.
Ma misc putin continuand sa ii fac poze. Era asa diferita, se schimbase total. Avea privirele pe care le cautam pentru acest proiect. L-a aparatul jos si ma indrept spre ea luand-o de mana.
-Iti place ciocolata? O intreb privind-o bland.
- Bingo! O ador,de fapt cui nu ii place ciocolata?! , incepe sa vorbeasca ca si cum nu s-ar mai opri. Cine e asa de nebun incat sa nu ii placa?!, se opreste apoi putin din vorbit.
- Esti asa frumoasa, spun asta privind-o adanc in ochii. Ai ochii ca ploaia, continui ridicandu-i mana si i-o sarut.
M-a privit asa uimita astfel reusesc sa ii fac o poza. Nici nu stiu cum am reusit sa o fac. A fost pe moment.
- Nu-i asa de greu sa imi dai o privire asa draguta, ii zambesc intorcandu-ma la locul meu.
- A-a-amice,te-ai imbatat cumva?Cine te-a drogat?Esti nebun?Ai scapat cumva din spital?Ai camasa de forta?
Incepe sa puna intrebari inca fiind surprinsa ceea ce ma amuza teribil atitudinea ei. Era asa draguta incat i-am mai facut una.
-Si chiar atat de mult iti place sa scri? , surad.
- Nu,nu imi place deloc,e destul de obositor si la un moment dat te plictisesti,dar ies bani buni din asta, inspira aer la cat a putut sa vorbeasca apoi continua: Dar este distractiv.
-Aha, continui sa ii fac poze. Stii sa fi seducatoare?
Intreb la un moment dat privind-o si lasand camera. Sigur trebuia sa stie cumva, oricat de putin.
- Asta e cumva o intrebare capcana?! Ridica din spranceana neincrezatoare.
-Nu, ii raspund dandu-mi ochii peste cap.
Stiu ca oricat de idiot as fi, nesimtit si arogant si enervant a-s fii de mintit nu a-s face asta niciodata si-n plus este munca mea. Nu mi-as bate joc de oamenii.
- Priveste-ma seducator sau ma rog te gandesti la altcineva, incep sa gesticulez incercand sa se simta confortabil.
- La cine? , ma intreaba ganditoare.
- Tu fi seducatoare, ma indrept spre ea cu pasi inceti inclinandu-mi capul putin intr-o parte apoi imi trec cu degetul mare peste buza inferioara, privind-o si lasand o urma de mister.
Din pacate pentru mine si pentru ea, inca nu pricepuse. Nu mai rezistam la o presiune atat de mare. Era complicata si rabdarea mea incepea sa ajunga la limita. Orice a-s fi facut ea era cu capul in nori. Speram sa am ceva din care sa aleg, daca nu, ea va avea de pierdut.