Eleganţă şi pasiune

[Berry.]

Fetelor, vă iubesc :x . Merci mult pentru commentarii >:d< . E doar prima parte, cred că până în weekend postez şi partea a doua :-" . . .

* * *

Capitolul patru

Prima parte

___

,, Angèle fu condusă de către brunet înapoi în sala de bal, unde o purta pe acordurile muzicii, dansând ca un profesionist. Ea îi memora cutele cămăşii, nefiind în stare să îl privească în ochi şi de asta se simţea ca un copil mic, neajutorat. El o sorbea din priviri, iar toată lumea îi priveau.
Brunetul îşi deschise buzele ca să spună ceva :
- Îţi mai aminteşti de mine, micuţo ?
Domnişoara Andrews ridică privirea, întâlnindu - i ochii minunaţi şi neînţelegând întrebarea lui . . . ''

Eleganţă.

El o purta ca un profesionist pe acordurile muzicii. Un adevărat cavaler elegant . . .

Tăcere.

Ea zâmbea şi era fericită. Se simţea ca o regină . . .

Pasiune.

- Ştii, întotdeauna mi - a plăcut felul cum zâmbeşti. De când erai mică. Erai adorabilă şi la vârsta de zece ani. Ai fost cea mai drăguţă fată încă de când te - am cunoscut.
Replici de Casanova. Nu le credea, le folosea de fiecare dată şi aşa cucerea inimile fetelor. Iar acum, o dorea pe ea. Era diabolic de rău şi de frumos, o voia doar pentru câteva nopţi. O plăcea, dar nu o iubea, nu simţea aşa ceva pentru ea şi nici nu a simţit dragoste pentru nici o altă femeie. Era doar o fata care, la zece ani, era îndrăgostită de el şi pe care a părăsit - o.
Zâmbea în sinea lui.
- Daniel ? vocea ei suna melodios şi parcă avea o speranţă în glas.
A căzut în capcană. Vedea asta în ochii ei verzi, frumoşi, timizi. Pentru el, femeile erau foarte uşor de prins, iar pe asta a pus ochii din prima clipă în care a văzut - o în sală, stând retrasă şi tăcută. Parcă aşteptând să apară el.
- Chiar eu . . . micuţa mea dragă, frumoasă şi minunată.

* * *

Perfect. Dacă domnişoara Andrews ar fi ales, pentru ea, un cuvânt care să descrie seara trecută, atunci sigur acesta ar fi fost. Nu putea să creadă . . . Nu îi venea să creadă că, acum câteva ore, ea chiar dansa vals cu Daniel. Era ca un vis frumos.
Era îndrăgostită de un bărbat, după părerea ei, superb . . . Minunat. Încă îşi mai amintea parfumul lui bărbătesc. Buzele senzuale. Ochii lui grii, nişte ochi prea frumoşi ca să fie reali.
Privea pe geam. Soarele abia se zărea şi cerul avea culoarea unei albăstrele. Era dimineaţă, o dimineaţă perfectă de mai. Inspiră aerul plăcut de primăvară şi se simţea mai bine ca niciodată.
Faptul că l - a revăzut pe Daniel şi că îl va vedea oricând dorea, azi, mâine, poimâine, o bucura mai mult ca orice.
Iar azi, mergea la un picnic împreună cu el. Doar cu el. Presimţea că totul va ieşi minunat. Sigur va fi cel mai bun picnic pe care l - a avut până acum.
Ah, nu mai putea aştepta să se trezească doica ei pentru a o ajuta să o îmbrace. Aşa că, intrând în camera special creată pentru a - şi schimba hainele, Angèle îşi schimbă furoul de noapte violet cu o rochie de culoarea lavandei. Arăta ca o prinţesă . . . semăna cu un înger venit din Ceruri numai ca să strălucească.
Şi de abia aştepta să vină ora unu şi să vină el să o ia la plimbare.

* * *