Efecte Speciale [+16]

[Izobel-Chan]

hey ppl :d
nu ne`am mai vzt de`un an :D >:D<
lma!!>:D< and co. :d
este cam scurt,imi cer scuze..este cam tarziu..si nu prea am inspiratie..plus ca ma doare spatele..nu mai pot..anyway :D hope you gonna like it >:d<
___________________________________________________________________
Capitolul 12:Ai baut gaz??

Era dimineata.Dan nu dormise deloc.In minte i se derulau continuu cele petrecute in ziua anterioara: Mikki drogata,dand cu pumnii in el,privirea lui George,plina de ura si de rautate,Nina cazuta la pamant,sangerand...Ce se intamplase?Sau mai bine zis...De ce? Gata!S-a saturat! El,Dan Itsune,avea sa schimbe cele intamplate in familie.Vroia o familie unita,in care sa se simta bine.Avea sa se poarte frumos cu cei din jurul sau,sa-i protejeze.Meritau asta,dpa cele petrecute in ultima vreme...
-Buna dimineataaa!!!urla Dan intrand in bucatarie.Ce zi frumoasa!Ce mama grijulie!Ce tata iubitor!Ce verisoara scumpa!Ce zi! O s-o petrecem in familie,ca toti oamenii normali!Buna dimineata tuturor!!!
Servitorii s-au oprit din treburile lor.Stateau si se uitau la Dan,la acel Dan impertinet..acel Dan care le facea viata mizerabila..ce se intamplase oare?
-Ai baut gaz?Ce naiba-i cu tine?Ai innebunit?Sa sunam la salvare?Spitalu' 9,ceva?il ironiza Mikki
Zambetul lui Dan se transformase intr-o grimasa.Se straduiese sa se poarte frumos.Cu tot dinadinsul.Isi dorise asta.Vruse sa faca un bine.Acele vorbe i-au patruns in inima,intunecand-o.Se simtea ranit,umilit,jignit.Dan parasi camera lasandu-i pe ceilalti in bucatarie cu gura cascata.O lacrima ii curse pe obraz.Urca scarile.Nu avea chef de lift.Se indrepta spre camera lui Mikki.Stia precis ce avea sa faca.Se va droga!Macar asa s-ar fi simtit si el bine.Singurul lucru din lumea asta care-l putea face sa se simta bine..pentru un timp.Deschise usor usa camerei strecurandu-se inauntru.Era o dezordine de nedescris.Hainele pe jos,alaturi de cartile si caietele pentru scoala.Resturi de mancare pe pat.Toti pantofii inghesuiti dupa dulap.I se facea scarba.In ce hal a ajuns verisoara lui...Dar nu-i mai pasa.Cel putin,asa-i placea sa creada.Trebuia sa gaseasca drogurile...si asta cat mai repede.Verisoara lui l-ar putea surprinde in orice clipa.Se repezi spre sertarele noptierei golindu-le in zadar insa.Cauta si sub perna.Nici acolo nu gasi nimic.
-Asta cauti? zise o voce pe un ton smecheresc.
-Mikki!Ce cautia aici? zise baiatul plin de dispret
-Ce cauti tu aici?Este camera mea..stii.Oricum,drogurile s-au terminat.Imi pare rau.
-N-nu asta cautam,se balbai Dan.
-Atunci ce dragul meu verisor?
-Nu trebuie sa-ti dua tie socoteala,drogato!urla baiatul imingand-o pe fata din dreptul usii,facandu-si loc sa iasa.
Ajuns la el in camera,se inchise acolo.Vroia sa fie singur.Departe de aceea lume.Vroia sa fie in lumea lui.SI drogurile il ajutau sa reuseasca asta.Dar l-a intrerupt verisoara lui.Bagacioasa aceea.Are sa i-o plateasca!L-a facut sa se simta mizerabil.Aceea rasfatata.O povara!Trebuia sa scape de ea.Orice-ar fi!

[Apathy]

Meritau asta,dupa cele petrecute in ultima vreme...

-Mikki!Ce cauti aici? zise baiatul plin de dispret.

cam atatea greseli de tastare am sesizat...
imi place acest capitol :x
Dan se lasa prada drogurilor, si vrea cu disperare sa se simte fericit, dar nu va reusi daca nu o va alunga pe verisoara sa :love:
sper sa o alunge dar sa sesizeze ca are nevoie de ea, sa-i duca lipsa...
abia astept urmatorul capitol:X... :bye: si succes la scris

[Kiddy]

......i am baaack .....
......nu imi merg smilesurile alea X( [sunt obsedata de ele ]
......o problema aici ..... e scurt
......iar ....nu stiu ce se intampla cu voi....ba e ciorba ba fasole =))
......ba o place pe mikki ba se crede don juan
......vaaai ....ce sentimental :)) imi venea sa rad la partea "O lacrima ii curse pe obraz.Urca scarile.Nu avea chef de lift.Se indrepta"
.....adica ...ce s-a intampla cu baiatu rau .....sa mototolit...pacat...imi placea de el
.......si fi atenta la greselile de tastare ...nu are rost sa ti le scriu a facut-o deja flower_of_hell
.......nu mai stiu ce sa zic .....astept urmatorul capitol :*:*

[Kali?!]

Capitolul 13: " Nu acum. Ne vedem diseara "
Se invartea prin camera sa, neavand stare: era agitat fara motiv. Avea siguranta ca Mikki nu-l va da in gat: daca o facea, si el ii spunea tatalui sau ca Mikki face afaceri cu Jasmine in privinta drogurilor. Erau in aceeasi oala, desi ii parea rau.
Simti o intepatura in stomac, ca si cum o sabie l-ar fi patruns cu putere: probabil ii era foame si trebuia sa manance.
Iesi din camera in liniste, fara sa comenteze. Privea coridorul care ducea spre lift in lung si-n lat, masurandu-l.
Pasi in lift: isi rezema spatele de un perete al acestuia, in acelasi timp apasand pe butoanele aurii care erau vizavi de el.
Simti cum liftul incepe sa coboare: stomacul il necajea in continuare, asteptand sa fie luat in seama.
Ajuns la parter, grabi pasul spre bucatarie.
Fiind sambata, servitoarele aveau liber. Era acasa el, verisoara sa si parintii sai.
Deschise frigiderul alb si privi cu atentie: frigiderul era aproape gol, exceptand o felie de pizza care ramasese intr-o farfurie.
Tranti usa frigiderului si se aseza pe un scaun la masa, gandindu-se: ar fi vrut sa mearga sa-si cumpere ceva de la magazin si sa manance, dar ii era lene. Pana avea sa se miste el, deja trecea un an.
In timp ce medita asupra mancarii, auzi soneria sunand insistent.
- Imediat! striga Dan, tarandu-si picioarele pana-n dreptul usii.
Deschise usa fara sa se uite pe vizor si avu o strafulgerare: in fata sa era George, purtand un costum negru, elegant, care ii dadea o aura pozitiva.
- Ce vrei? il repezi Dan.
- O poti chema pe Mikki? intreba George si zambi. Stii, avem intalnire, continua el si zambi.
Dan simti o durere teribila in stomac: si avea ciudata impresie ca nu mai e din cauza foamei. Era gelos: si o stia. Era gelos pe George: reusise sa o atraga pe Mikki foarte usor.
- Mikki momentan e indisponibila... incepu Dan, dar o voce il intrerupse.
- George ! Ai ajuns !
Vocea aceea parea sa ii apartina lui Mikki. Fata purta o rochie alba pana la genunchi, avand parul desprins. Ii dadea un aer elegant: ai fi zis ca merg la Opera.
- Intra! Iti fac o cafea? intreba Mikki si zambi.
- Intru numai daca dispare asta, zise George, facand semn cu capul spre Dan.
- Asculta, mai, butelie! spuse Dan, incepand sa fie arogant.
Mikki il masura pe Dan cu privirea, parca avertizandu-l. Nu-i placea cu siguranta situatia nici ei, dar daca George nu avea de gand sa se potoleasca, avea sa o incurce.
- Amice, cred ca nu stii cum stau regulile pe-aici, incepu Dan binevoitor. Pe mine nimeni nu ma trimite nicaieri. Pe mine nu ma sfideaza nimeni. Pe mine... vru sa continuie, dar Mikki il lua de bratul drept, tragandu-l.
Il conduse pana in bucatarie: ajunsi acolo, Mikki l-a trantit pe Dan de perete, fiind incruntata.
- Asculta, Maria Ta ! zise ea cat putu de sarcastic. George vine aici cand are chef, intelegi? intreba ea, stramband din nas.
- Sa inteleg? Stii cum inteleg eu? intreba Dan sugestiv.
Fara sa aibe timp sa dea un raspuns, Mikki se trezi trantita la perete, avandu-si trupul lipit de al lui Dan: sanii ii erau striviti de abdomenul lui Dan: buzele baiatului parca le devorau pe ale lui Mikki, innebunind-o.
Fata il impinse usor, soptindu-i la ureche:
- Nu acum. Ne vedem diseara, zise ea, si disparu din peisaj.
Dan era acum in ceata. Mikki simtea totusi ceva pentru el? El sau George?
Uitase complet de durerea care i-o creease stomacul: acum avea o alta durere. O durere insuportabila de cap: gandea intens, desi nu era cazul. Nu-i statea in fire: deobicei facea cum ii trecea prin minte. Se maturiza?
Gandul acesta il infiora, facandu-l sa se cutremure: de mic visase sa ramana acelasi baietel. Baiatul tatei, cel rasfatat.
Desi multi il batjocoreau, nu-i pasa: dar un lucru era sigur.
Simtea ceva pentru Mikki, desi ar fi vrut sa o nege.
- De la ura pana la dragoste nu e decat un pas... sopti el. Mai vedem noi, zise el, trecandu-si mana prin parul rebel.
Avea de gand sa ii dea o bataie lui George sora cu moartea: cine se dadea la Mikki, era ca si cum ar fi ucis-o.
Nu stia cum avea sa-i explice asta Ninei, dar nu conta asta acum: el voia sa protejeze deocamdata ce are. Iar Mikki ii apartinea in totalitate.

[Kali?!]

Poate va intrebati de ce il continui doar eu.
Nu am trimis-o la plimbare, ea a decis ce face in privinta fic-ului.
Si in privinta ignore-ului, sa invete sa vorbeasca :)) Eu nu sunt o carpa cu care sa stergi praful si apoi sa ma dai pe strada, Izz :)) Ma rog, de-acum o sa ma adresez la persoana ta cu " Maria ".
And, nu i-am dat ignore degeaba.
Eu nu dau ignore la nimeni, dar nu accept din partea nimanui sa ma ia la misto si in batjocura. Am si eu totusi o limita :-j

Daca vrei sa-ti reiei rolul la acest Fic, postezi mai departe. Daca nu, Good-Bye.
- am scris mesajul asta ca sa nu se creada ca sunt o scorpie si ca eu i-am zis sa nu mai scrie -.

[Flash]

well, 4 god'sake ajutor, iertati-ma, sincere scuze ilikeyou si...izobel-chan.
c'mon girls :-j

in primul rand iar am intarziat si de la inceput am decis sa fiu prima dar de fapt :yada: uite ca s-au ivit cateva chestiute, iar acum am ajuns aici. Ultima ca intodeauna ^^'
precizez ca m-ati lasat masca la ce am citit si probabil ca nu doar eu.
Am citit aseara taote capitolele, in sfarsit am reusit fiindca ramasesem in urma.
sincere scuze si Ilikeyou apreciez ca o sa continui doar tu singura ficul.

[Kali?!]

Capitolul 14: Ce inseamna sa te plimbi seara...

Dan era in camera sa, pe Laptop.
Verisoara sa plecase de o ora, dar pentru el parea un an. Era invidios pe George, desi nu voia s-o recunoasca. Nu stia de ce, dar el nu invidiase pe nimeni in viata sa: mereu fusese invers. Dar acum ce se intampla cu el? Ce se intamplase cu baiatul care era disponibil pentru o noapte? Se maturiza?
Ii era teama de ziua in care va avea o familie: responsabilitati mai multe... Nu voia sa creasca: voia sa ramana acelasi pusti rasfatat, care viseaza la fete frumoase.
Niciodata nu se imagina fiind in brate cu un copil: i se parea umilitor si jignitor.
In timp ce se gandea la maturitatea care-i dadea tarcoale, ochii i s-au marit cand i-a scris pe Messenger Ibaki, un vechi prieten din copilarie.

Ibaki: Salut, amice. De cand n-am mai vorbit ...
Ibaki: Cum e cu Liceul?
Dan: Salut... Sincer, e groaznic.
Ibaki: De ce? Tu mereu asteptai Liceul...
Dan: Cred ca ma indragostesc de verisoara mea.
Dan: Ma rog...
Ibaki: Verisoara ta? Frate! Ce chestie!
Ibaki: Mai buna e Nina.
Ibaki: Are niste forme...
Dan: Ati facut-o?
Ibaki: Nu. Dar am vazut-o marti la piscina.
Dan: Ati vorbit?
Ibaki: Sa vorbim? Nu risc. Maica-sa era lipita de ea.
Ibaki: Ma rog. Hai ca ies. Ma dispera Momopi.
Dan: Momopi? Cine e?
Ibaki: Ah. Momoko, dar ii spun Momopi. E verisoara mea de 10 ani.
Ibaki: Mai vorbim.

Si fara ca Dan sa aibe timp sa spuna ceva, Ibaki iesise.
El o avea pe verisoara sa... El era singur in cercul sau infinit, unde calca in gropi, visand la perfectiunea irealizabila...
Inchise Laptopul si se dadu jos din pat.
Arunca o ultima privire camerii, parasind-o. Cutreiera holul in lung si-n lat, gandindu-se la Nina.
Nina si Mikki... Doua iluzii, dar o singura solutie.
Se opri din mers. Ce facuse Nina pentru el? Nina incasase un pumn destinat lui... Si atat.
Mikki ce facuse pentru el? Mikki... Mikki nu facuse nimic pentru el. Oare fusese pentru Mikki doar o distractie?
Isi relua mersul monoton si incet, ajungand la parter.
Casa parca era pustie, cu exceptia sa. Probabil mama sa croseta niste sosete pentru tatal sau, acesta uitandu-se la Diaconescu.
Dan iesi din casa fara alte cuvinte: simtea nevoia sa faca o plimbare. Sa lasa la aer: sa simta ca este iarasi el.
Spera sa se intalneasca din intamplare cu Mikki sau cu George. Dar ar fi fost pierdere de timp.
Ajunsese in fata unui magazin cu dulciuri: o lua pe o alee intunecata, ferita de ochii lumii. Simtea nevoia sa fie ocolit de privirile curioase ale oamenilor. Simtea nevoia sa fie singur.
- Unde te grabesti, motanel? se auzi o voce.
Dan isi intoarse privirea catre un punct fix: nu stia cui apartinea vocea. Afara era intuneric, asa ca nu putea distinge silueta.
- George? intreba Dan, fiind prima persoana care-i venise in minte.
Nu auzi vreun raspuns: urmatoarea clipa se trezi cu trupul lipit de trunchiul unui copac.

[Kali?!]

Capitolul 15: Tatal lui Dan

Primea pumni si lovituri grele in spate, simtind cum inima ii tresare de fiecare data: daca George era cel care il batea in acel moment, cu siguranta avea sa o plateasca.
Dan incepuse sa gafaie din cauza durerilor: simtea ca nu mai poate sa faca nici un pas.
Degeaba striga sa i se dea drumul: nu avea sanse, mai ales daca ar fi fost vorba de George.
Dupa vreo zece minute de chin continuu, s-a trezit singur pe acea alee. Isi rezema spatele de trunchiul acelui copac, tragand aer in piept.
Ce scuza avea sa inventeze?... Presimtea ca avea sa o incurce rau de tot in seara aceea...
Trecura cateva momente de efort intens, dar reusi sa gaseasca telefonul:
- Alo? Un taxi pe strada...
Se uita putin in jurul sau, cautand un indiciu pentru a-si aminti de numele strazii.
- Strada Amuletei Norocoase nr. 56, spuse el, dupa care inchise telefonul.
Incepuse sa ii fie frig: in fata sa erau vreo doi dulai, care il priveau ciudat.
- Perfeeect! spuse el cat putu de sarcastic. Mi-e frig, mi-e foame, mi-e dor de casa mea, doi dulai se uita la mine, iar pe deasupra am incasat si bataie ! Ce zi perfecta ! spuse el, bosumflandu-se.
Incepuse deja sa se plictiseasca.
Nu vedea nici o masina sa vina sa parcheze.
- Rahat ! spuse el, si incerca sa se ridice.
Incepu sa mearga incet si fara vlaga, straduindu-se sa ajunga cat mai repede acasa, si daca se putea, sa ajunga si nevazut.

***
Ajunsese in fata vilei: luminile erau peste tot aprinse, exceptand camera sa.
Trase aer in piept si intra in casa.
- Am ajuns, spuse el scurt.
Mama sa il intampina: vru sa ii spuna ceva, dar tatal sau i-o luase pe dinainte.
- Si unde ai umblat, ma rog, tinere ? intreba tatal sau, uitandu-se la aspectul lui Dan.
- Am fost cu niste prieteni prin oras, spuse el scurt.
- Pe mine sa nu ma minti ! striga tatal sau, stergandu-i un dos de palma.
Nu stia de ce, dar palma asta duruse de o mie de ori mai tare decat bataia pe care o incasase cu o jumatate de ora in camera: fara sa spuna ceva, se duse in camera sa.
Pe drum se intalnise cu Mikki: fata a vrut sa-i spuna ceva, dar Dan plecase in camera sa.
Se tranti in pat.
- Au ! spuse el, ridicandu-se de pe pat.
Il ustura puternic spatele: probabil ca ziua aceasta nu avea sa o uite cat avea sa mai fie el Dan Itsune...
A intrat in baie, fara sa se dezbrace: s-a bagat in cabina de dus, si a dat drumul la apa rece.
Un fior ii strabatu ranile de pe corp: il ustura tot corpul.
- Ce am facut sa merit o bataie ? ... intreba el, rezemandu-si capul de faianta rece din baie.

[Flash]

ok am paarut prima :X:X:X
yes yes yes. In sfarsit eu prima :))
asa revenim la fic, mie mi-a placut capitoluil si chiar m-a impresionat. Ma bucur ca o sa-l continui, asa mi s-a parut tragic si trist in acelasti timp, dar cam scurt. Oricum, la baza ideii, mai trebuie adaugat niste descriere, o nota de sentiment insa, deoarece desfasurarea actiunii este cam robotica >.< nu stiu de ce.
oricum gambatte kudasai