Duetul Crepusculului

[Zyspar]

Capitolul 3

Imi cer scuzae, am schimbat putin firul povestii. Mii de scuze. Mi-a venit o alta ideea si sper sa nu va deranjeze. Astept comenturi .

A fost odata un barbat foarte ambitios. Acum cateva mii de ani, se tot vorbea despre anumite legende, probabil le sti, probabil ai auzit si tu de “vampiri”,”varcolaci”,”strigoi” si toate acestea. Cat de reale erau ele? Pai sa vedem… 0,00000001%. Surprins?
Acest om, a citit undeva ca exista persoane care au caracteristicile unor vampiri. Nu erau vampiri, erau doar persoane care aveau o boala, “Porfiria” , o maladie genetica rara, de care se putea imbolnavi o persoana din 200 de mii si care presupunea nereguli in producerea de heme – un pigment din sange, bogat in fier. Oamenii cu forme grave de porfirie sunt foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice si pot suferi de delir acut.
O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri putea fi “Catalepsia” , o boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crize de catalepsie, omul pur si simplu ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se racea, iar bataile inimii si respiratia ii incetineau. Un suferind de catalepsie acuta putea fi confundat cu un cadavru.
Maladiile se tratau prin consumul de sange pe cale orala, care corecta dezechilibrul din organism.
In momentul in care acest om, Vladimir, pe numele sau, a auzit toate acestea, a mers in cautarea celor ce posedau acesti virusi. Stiind ca acestia aveau sa ii distruga oarecum viata, a decis sa se antreneze intr-o manastire “Shaolin “. Un echilibru complet si brut, de neclintit. Asta avea sa il ajute sa reziste cat mai mult virusilor ce urma a-i altera AND-ul.
Dupa 3 ani de antrenamente extenuante, era oarecum pregatit pentru ce avea sa urmeze. Plecat in cautarea celor bolnavi, ambitia lui de a deveni nemuritor s-a accentuat.
Dupa toate sacrificiile lui, a venit si rasplata. Intr-o seara cu luna plina, a patruns prin efractie intr-un spital unde erau internati cei cu astfel de boli, a extras din mainile fiecaruia in parte cate 3 seringi de sange si le-a pus intr-o cutie diplomat inchisa cu un cod. La portile spitalului si-a aruuncat ochii la cerul instelat si viitorul lui parea deja schimbat. De indata ce a ajuns acasa, a facut o baie pentru a da jos de pe el toate celulele moarte, s-a asezat in biroul sau si a inceput sa faca diverse experimente, acesta fiind doctor pe probleme genetice, dar care nu a dorit sa intre in nici un spital sa lucreze datorita dorintei si visului sau. Acum avea sa puna in practica tot ce invatase.

- Mai ai mult? M-am plictisit, nu ai spus nimic concret pana acum. Cum niste virusi daca te imbolnavesc l-au facut pe el sa traiasca mai mult? Cum a facut-o? Ce s-a intamplat apoi… M-am pierdut in atatea amanunte Neithis . Treci la subiect domnule “ stie tot “.

- Foarte bine! Cu cat bataile inimii se sutin la un nivel cat mai jos, adica in cazul lui urma sa bata cam de 100 de ori mai incet decat normal, iar procesul de respiratie este deasemenea foarte rarefiat, automat se altereaza cliclul normal si corpul uman isi incetineste metabolismul, adica se dezvolta de cel putin 1000 de ori mai incet decat un corp normal La o varsta de 150 de ani ai putea arata ca o persoana de 30 de ani, asta in functie de varsta la care ai inceput acest “ tratament special “. Combinarea virusilor impletiti cu un echilibru de otel invatat din manastirea shaolin, aveau sa ii dea posibilitatea incercarii vietii aproape vesnice. Dupa ce i-au reusit experimentele, si-a injectat in inima substanta albastrui-rosiatica ce a rezultat din cercetarile lui. Avea sa se simta ciudat. Corpul lui intepeni imediat, pigmentul pielii a suferit o degradare serioasa devenind mai mult alb-movalie, inima ii batea foarte, foarte incet, respiratie devenea din ce in ce mai inutila datorita racirii bruste a sangelui, ce nu mai avea nevoie de aer pentru a-l anima. Toata acesta durere acuta, focul din interiorul lui se stingea incet dar sigur, tot trupul lui se schimba. In cateva zile durerea a inceput sa dispara iar trupul lui incepea a se dezvolta intr-un alt ritm. Ochii lui de un negru sangeriu, trada toata acea postura eleganta si senzuala. Simtea nevoia sa “manance”, sa “bea”… dar nu stia ce anume. Dupa cateva minute a decis sa mearga la un magazin sa isi cumpere ceva de mancare, dar reactia lui la iesirea din casa a fost socanta. Ochii lui nu puteau vedea nimic in lumina zilei, parca I se punea ceva pe ochi. Pielea lui de un alb sidefiu reflecta lumina soarelui in ochii socati si hipnotizati ai fetelor pe langa care trecea. Simtea furnicaturi pe tot corpul, simtea un foc ce il mistuia pe tot parcursul drumului catre alimenta. Intrat in magazin, acea senzatie data de puterea soarelui, aproape disparu. Isi cumpara alimentele consumate de acesta, de obicei, iar apoi s-a indreptat spre casa. La jumatatea drumului a decis ca este totusi momentul sa incerce tratamentul pentru acei virusi, sange cald. Asa dar, s-a intors pe calcaie si s-a indreptat catre spitalul ce era nu foarte departe de casa lui. Ajuns in fata biroului doctorul de serviciu, a ciocanit si a cerut permisiunea pentru a intra. Discutand despre cele facute, doctorul s-a angajat in al ajuta, imedia i-a recoltat sange pentru analize si apoi, ducandu-l la camera unde era tinut sangele cald, proaspat recoltat. Ii dadu o punga si il puse sa o bea. Cand simti mirosul lichidului vascos, parca exploda, se atinti catre gura pungii si il bau fara a respira. Ochii sai de un negru sangeriu, acum se facusera caramizii aprinsi, vederea lui parca se imbunatatii cu 200%, iar trupul lui se simtea de parca abia se nascuse si era plin de noi forte si veselie. Se simtea cum niciodata nu s-a mai simtit. In acel moment doctorul s-a oferit sa ii faca iarasi analizele, fara stirea celorlalti colegi pentru a vedea reactia trupului lui Vladimir la sangele cald.
Dupa cateva ore, in biroul doctorului ajungeau rezultatele. Absolut scandalos dar deasemenea absolut de necrezut. Sangele lui rece, aproape inghetat, toate celulele lui pareau moarte in prima recoltare de sange pentru analize. Total schimbat si socant rezultatul celei de-a doua analize. Sangele de un mov-siclam clocotea si ardea celulele moarte si virusii, lasand lichidul de acum, pur si nou ca de bebelus. Doctorul a remarcat ca in momentul in care acesta introducea sange cald in trupul sau, acesta din urma se regenera complet, eliminand tot surplusul mort, digerandu-l ca o bacterie. Dupa cele intamplate cei doi au decis sa nu spuna nimanui si sa se ajute reciproc in cautarile lor. Doctorul s-a oferit sa il ajute cu sange proaspat in schimbul antidotului creat de Vladimir pentru acesti virusi. Un antidot ce avea sa si-l insuseasca doctorul.

- De ce ar fi facut asta Vladimir, fiind totusi si el un doctor in genetica? Este stupid.

- Nu este deloc Lhuar, a luat decizia corecta. Fara ajutor din cadrul unui spital, acesta trebuia sa mearga sa vaneze animale sau in cel mai rau caz sa raneasca oameni pentru a se tine in viata.

- Deci sa inteleg ca sangele nu reprezenta hrana lui propriu-zisa, era doar un tratament?

- Pentru inceput da.

- Adica?

- Pai, daca ii dai o tigare unui om, nu se intampla nimic, daca ii mai dai inca una, iar nimic, dar daca ii tot dai in fiecare zi, sau saptamana, acesta va deveni dependent. Isteria va pune stapanire pe trupul sau in momentul in care nu va mai avea. In cazul lui Vladimir, sangele reprezinta cel mai puternic drog consumat de om. Gandeste-te sa te lasi… poti? Ba chiar, omul face atrocitati pentru a lua acel drog si a te simti bine. Cam asta reprezinta sangele pentru vampiri. Desi este si o forma de alimentatie foarte bogata in nutrienti si tot arsenalul necesar omului pe zi. De aceea s-a ajuns la ideea ca acesti oameni ce beau sange cald, se numesc “Vampiri”. Constatandu-se ca sangele tinea loc si de mancarea umana, atunci alimentatia lui Vladimir s-a bazat doar pe cateva pungute de sange pe saptamana. Era suficient pentru a se tine in forma.

- Asa dar, suntem oameni, aceste creaturi defecte. Se intrista cosmarul din sufletul meu.

- Da Lhuar, suntem oameni si noi, doar ca am evoluat spre o alimentatie ceva mai delicata si spre un ciclu de viata ceva mai indelungat.

- Adica, nemurirea.

- Exact.

- Deci acel Vladimir, nu doar a invins acei virusi ci le-a schimbat intrebuintarea si din boala i-a transformat in tratament pentru viata lunga. Ingenios.

- Foarte. Acum ca sti, nu ar trebui sa mai badjocoresti atat de mult oamenii. Sunt slabi, intradevar, au multe defecte, dar daca ei nu erau, nu eram nici noi acum.

- Cum spui tu Neithis . Si acesta disparu din inima mea, lasand-o goala si deschisa. Tristetea lui imi amara existenta.
Parcul parea a se imbraca intr-o mantie neagra, deindata ce soarele aluneca catre vestul indepartat. M-am hotarat ca este timpul sa ma indrept si eu spre casa, cand dintr-o data, o adiere usoara a vantului imi aducea un miros familiar ce ma facea sa incremenesc de spaima. “ Ce? Cum de simt asta? Ce se intampla, am crezut ca nu voi mai simti asta vreodata… si mai ales, sa innebunesc la doar reperarea lui. Nu se poate”

- Pramatie, ce ai facut? Vocea mea era pierduta deja, fior rece ca gheta ma invalua si ochii mei nu mai vedeau nimic, singurul simt activ acum era mirosul. Acela la care renuntasem in pofida umanitatii.

- Nu am facut nimic eu! Calmitatea acestuia ma scotea din sarite, niciodata nu ramanea asa de impasibil, el era bestia din mine, iar acum… era mai calm decat am fost eu vreodata…

- De ce simt sangele? Este foarte departe, dar il simt. Nu este normal. Iar disperarea tipa parca prin venele mele.

- Nu stiu ce se intampla, Neithis, poate ca mai sunt cateva urme in trupul tau, poate mai dureaza sa te acomodezi.

- Nu! Nu-I asta! O singura data am mai simtit asa ceva, atunci cand mi-am deschis ochii pentru prima data. Nevoia asta de sange este istovitoare, ma striveste, ma doboara, nu o pot tine in frau… am nevoie… dar nu am putut termina ca am fugit spre mirosul ispititor ca un glonte iesit de pe teava pustii.


Sper sa va placa si sa nu va suparati pe mine ca am schimbat. Lectura placuta

Edit 10:20 AM, 30.07.2009