Dryadales

[Verrine]

Mi-am intors privirea catre Blue. Aceasta s-a ridicat tacut, indreptandu-se lent spre mine. Blonda ne privea nedumerita, asteptand sa vada o reactie din partea lui Blue.
- Buna, ii spun, insa n-am apucat sa continui deoarece palma lui s-a lipit de fata mea, lasand in urma ei o urma rosiatica.
L-am privit uimit. Era pentru prima data cand ma lovise.
- Ce crezi ca faci?
Avea privirea in pamant asa ca nu imi puteam da foarte bine seama de expresia care o avea pe fata. Oricum, avand in vedere cum a actionat nu putea fi una prea fericita. Asteptam o explicatie.

Occ: Asvi.

[A'Svear]

Nu! Tu...Tu nu faci asta, nu-i aşa? Nu-i aşa!? Palma mea s-a lipit de faţa lui şi a lăsat o urmă roşie, probabil usturătoare. Ah, nu-mi pasă! Sper să îl fi durut!
- Ce crezi că faci?
Asta a pus capac! Mai şi întreabă? Ce fac? Eu ce fac!?
- Yah! Credeam că ai mai multă minte de atât!
M-a întors cu spatele la el. SIncer nu îl credeam în stare. Simţeam o durerea în capul pieptului care îmi îngreuna respiraţia. O dâră fierbinte mi-a alunecat pe faţi şi mi s-a oprit pe buze. Câh, era amară! Mi-am pus mâinile pe faţă şi am încercat să îmi acopar suspinele.
- B-Blue...?
- Eu sunt roşcat, sub nici o formă blond! am urlat la el cât m-au ţinut plămânii.
Mi-am întors privirea spre Saya care pur şi simplu ne privea, uşor uimită de reacţiile mele ciudate. Mi-am amintit ultima mea replică. Aish, la naiba, am făcut o tâmpenie!
- Scuze Saya, a fost urât din partea mea să spun asta, doar că...Ştii tu, nu m-am putut controla, am spus timid încercând să îi zâmbesc pe cât posibil.
I-am mai aruncat o privire urâtă lui Verrin. Cum Doamne ai putut să faci asta, cap pătrat? M-am întors cu spatele la el şi mi-am pus din nou mâinile pe faţă, lăsând lacrimile să curgă şiroaie, gustul amar făcându-şi loc.

Occ: Verrine.

[Verrine]

Îl priveam cum stă cu spatele la mine, plângând. Nu exista o persoană mai idioată ca Blue când venea vorba de capitolul " dragoste". Am râs în sinea mea, reluând în minte cele întâmplate. Trebuia să recunosc că în ciuda scenei neconfortabile care o făcuse, îmi plăcea să-l văd gelos. Ar trebui să exprimentez asta mai des.
M-am apropiat de el, lovindu-l uÅŸor peste cap.
- Chiar îţi place să faci scene din orice, nu?
S-a întors brusc cu faţa spre mine, privindu-mă nervos, cu ochii în lacrimi.
- Cum poţi...?
Însă nu l-am lăsat să spună ce avea în minte. M-am apropiat foarte mult de el, şoptindu-i:
- Îmi place să te văd gelos.
Nu a zis nimic. Doar mă privea gânditor, uimit şi nehotărât.
- Aţi face mai bine să vă grăbiţi şi voi spre academie, doar nu vreţi să întârziaţi, nu?
Ne-am întors amândoi privirea către blondină.

Occ: Nemo.

[Stormrage]

-Ce va uitati asa ca la un OZN? Poate pare ciudat dar vreau la scoala sau mai bine zis vreau sa ii vad pe Akira si Legolas!
-Aaa!Esti cu Akira?
-Nu uratule!*smile*
-Inseamna ca cu Legolas!Il omor si il tin in lanturi pana ramane doar scheletul!
-Off....Nu nici cu el!
-Pai atunci cu care,bunica mea,esti? se rasti Blue.
-Cu nimeni.
-Aaa...Atunci de ce nu ne grabim? schimba subiectul indragostitul de Blue.
-Oare ce am repetat eu de 2-3 ori pana acum? Hay!
Si am plecat.Am trecut pe langa padure si apoi pe o scurtatura iar la capatul unei alei se afla academia.In fata ne asteptau Lego-chan si Aki-chan invartinduse "ca leii in cusca".
-Unde pizza mea ati fost?tipa Akira.
-Ne-ai simtit lipsa? intreb eu pe un ton sarcastic...

Occ:Snowweh

[SnowFlake.]

- Lipsa? Pff ... nici gând.
- A fost îngrijorat, a spus Legolas.
Nu m-am gândit niciodată că Legolas mă va trăda şi va spune exact ce am simţit. Prost am fost când i-am spus, dar adevărul era că aveam prea multă încredere în el. Şi nu doar încredere simţeam eu, dar nu prea conta, nu cred că trebuia să-mi dau frâu imaginaţiei. Lângă Saya stăteau alţi doi elfi prietenoşi. L-am recunoscut imediat pe Blue. Faţa lui de înmormântare m-a făcut să râd sarcastic.
- Ce s-a întâmplat? a întrebat Saya.
- Nimic, am răspuns absent.
L-am privit pe Legolas cu subînţeles dorind să inventeze ceva şi să plecăm de acolo. S-a apropiat de mine şi m-a întrebat de ce mă uit aşa de ciudat la el, iar eu i-am explicat cât de încet am putut, asigurându-mă că nimeni nu aude.
- Eu şi Akira ar trebui să mergem înapoi la cabană. Pentru că ... ăăă ... am uitat ceva acolo.
- Vin şi eu! a spus Saya bucuroasă.

Occ: Nemo

[Stormrage]

-Va ganditi ca scapati de mine asa usor? ma apropii de Akira si ii soptesc:"Ajutama sa scap de perversul de Ver ,plizz!"
-Pa baieti!Ne vedem la scoala... spun eu fugind catre baieti.
-Pa!Spuse Verrin cu o voce stinsa.
Pe drumul spre cabana radeam de tot felul de prostii dar cand ajungem in fata cabanei problema: "Akira nu m-ai avea cheile"
-Oare unde le-am pierdut?
-Off!Si acum cu iti iei caietul din casa Batman?
-Cu ajutorul tau! *horror smile* Si aste fiind spuse,Akira ma luase in spate si ma "aruncase", sa zic asa, pe geam deoarece geamul era deschis.Am luat caietul si ma indrept spre pervaz.De la geam si pana jos era o inaltime destul de mare asa ca fara sa anunt sar pe Legolas si ne imprastiem pe jos.Akira incepuse sa rada de mama focului iar Matt latra de nu il mai tinea boticul. In timpul asta la academie:
-Oare ale cui sunt cheile astea? il intrebase Ver pe Blue....

Occ:Snowweh.

[SnowFlake.]

M-am oprit în sfârşit din râs, nu puteam să cred cât de neîndemânatici pot fi. Saya peste Legolas! Legolas peste Saya! O doamne! Ce mortal e! Dar gata! Nu mai vreau să râd, aşa că alung acest gând. L-am privit pe Matt care mergea ţanţos pe drum aşteptând-o pe stăpâna să şi poate şi pe noi.
- Legolas! Incredibilul Hulk! Nu mă gândeam că o să o dai pe Saya de pe tine cu atâta forţă!
S-a uitat la mine foarte urât. Tipic lui Legolas. Întotdeauna reacţionează aşa când îl iau peste picior.
- Hei .. ce e aia? a întrebat Saya speriată.
Am privit înspre locul în care arată ea, şi am văzut cum ceva prinde contur.
- Nu-mi spune că iar se trezeşte un " isteţ " la viaţă.
- Am pus-o! E uriaÅŸ!

Occ: Saya.

[Stormrage]

-Hao!"Adevarata putere este inteligenta iar forta este doar o arma" Si cu aceste cuvinte il invoc pe Hao,spiritul meu protector.Ataca creatura aceea!
Atunci Akira incepe sa atace cu toata forta folosindusi arcul iar Legolas ma privea uimit ,cum ii dadeam comenzi spiritului stand pe umarul acestuia.
-Ce stai acolo si privesti?spun eu pe un ton impunator.
-Saya...De ce nu mai atacat si pe mine la fel in aceea lupta in care era sa te omor?
-Pentru ca ...Nu imi pot lovi prieteni!Acum nu mai pune intrebari stupide si ajutane!
-Bine...
Intr-un final am reusit sa disttrugem monstrul si ne indreptam in continuare spre academie... In drum Legolas nu scosese nici un cuvant.Ajunsi la destinatie,Ne cerem scuze profesorului Chrono si ne punem in banci...
Occe Dal N.

[DeDal N.]

Ziua trecuse repede. Asteptam momentul in acer aveam libertatea de a pleca la cabana. Imi era deja dor de ea.
Ajunsi, eram nesatisfacut. Vroiam ceva de la Akira, ceva ce doar el putea sa imi daruiasca. Dar Saya era prezenta, nu imi puteam permite asta. Aceasta parca simtea dorintele mele, asa ca spuse repede.
- Eu plec, baieti, ne vedem maine, aveti grija.
Si cu acestea fiind spuse, iesi pe us ca un vartej. Ultimele intamplari ma facusera sa ii duc lipsa roscatului asa ca sarii pe el.
- Legolas, ce vrei?
- Cum ce vreau? Sa ne jucam, asta vreau. Nu ti-a dat seama?
- Acum? Dar sunt obosit.
- Nu ma intereseaza. Si eu cand am fost TU ai avut chef de distractii, asa ca taci.

Occ: Snowweh

[SnowFlake.]

- Legolas, nu fii copil!
- Uite cine vorbeşte de copilării! Dar eu vreau acum!
Mă uitam uimit la el. Chiar nu ştiam ce-l apucase. Iar eu eram prea obosit pentru a manevra toată chestia asta. S-a apropiat de mine şi m-a sărutat scurt. Am încercat să-l dau jos, dar nu am reuşit. Se pare că era mai ceva ca un leu în cuşcă. Chiar vroia să-i iasă şi lui ceva bine, măcar acum.
- Uite ce e! i-am spus repezit. Dacă vrei să mă ai manevrează tu situaţia, iar eu îţi voi da o notă la final.
- O notă?
- Taci odată sau mă răzgândesc!
Şi a trecut la acţiune.
În scurt timp am auzit o scurtă bătaie în uşă. Haide cine putea fi acum!