Dryadales

[SnowFlake.]

Sunt total şocat de impresia pe care o are Legolas. Crede că îl voi lăsa pentru Saya ? Ce în capul lui ? Nimic bun, clar nu gândeşte la rece. Merg prin pădure pentru a-l găsi, împreună cu Saya. S-a încăpăţânat să meargă cu mine, deşi i-am spus să rămână acolo. Când îşi postează acei ochişori rugători, pur şi simplu, nu-i poţi rezista. Ştie cum să şantajeze şi e foarte bună la asta. Când în sfârşit l-am văzut pe Legolas, mi-am auzit numele.
- La dracu'. Nu-mi spune că se trezesc spiritele la viaţă, ce moment prost şi-a găsit şi Legolas să meargă la o plimbărică.
- Înţelege-l era nervos. A crezut ceva ce nu era acolo. Ştii tu ce vreau să spun. Stai puţin, spiritele fac ce?
- Se trezesc la viaţă, am mormăit eu şi înjurând printre dinţi.
- Aaaaaa ! a strigat Saya.
Când m-am întors un spirit o apucase de mână. Cred că încerca să o răpească, dar nu-i voi permite.
- Legolaaaassss, mişcă-te aici. Avem nevoie de ajutorul tău.
Şi am început să atac.

Occ: Saya

[Stormrage]

Can am simtit ca ceva ma apuca de mana,din instinct, am folosit tatuajul de e mana stanga pentru a invoca un spirit luptator:
-Hao!
-Yes my lady!
-Ajutai pe baieti in lupta!
-Yes!
Atunci Hao,spiritul luptator, face o magie numita "Strigatul dragonului" si doboara cativa inamici.Nici rosscatul nu e mai prejos: Se indreapta cu viteza spre un spirit care se pregatea sa il atace pe Legolas si il distruge.Intr-un sfarsit Saya cu ajutorul blondului adorm spiritele:
-Ma mir ca ati venit dupa mine "porumbeilor"!
-Mai uratule! Se rasti Saya.Tu crezi ca daca il placeam pe Akira as mai fi plecat din oras atat timp! Si...
-Saya nu e nevoie sa...
-Taci! Nu vezi ca nu intelege nimic! Si ,Legolas, de ce bunica mea nu intelegi ca baiatul asta te iubeste! Chiar nu te duce mintea! Cate indicii vrei sa iti mai dau? TE IUBESTE.
Pana acum Saya nu mai fusese asa de temperamentala dar a venit timpul sa se impuna.
Atunci il impinse pe Akira spre Lego si cei doi cazura unul peste altul...
-Va las, Zbye!Si fata disparu in padure...

[DeDal N.]

Privesc socat cum Saya isi lua zborul.
-M-a facut cumva urat?
AKira izbucneste in ras, nici macar nu incerca sa se ridice de pe mine.
-Nu mai fii atat de narcisist, spune acesta inca razand. Era pur si simplu nervoasa.
Imi dau ochii peste cap si astept ca roscatul sa se dea la o parte. Vad ca nici nu se misca si indraznesc sa il privesc. Chipul lui era foarte apropiat de al meu.
-C...ce faci? Nu te ridici?
-Vrei? Ma privea lung, zambind siret.
-Normal ca vreau! Hai, valea, ii spun, dandu-l la o parte. Ma ridic si imi scutur hainele, apoi imi aranjez parul. Il aud cum rade din nou.
-De CE razi? Acesta da din mana plictisit, apoi priveste catre cer.
-E o noapte frumoasa, nu crezi?
-Da, ar fi fost si mai frumoasa daca nu trezeati spiritele. Erau si asa destul de nelinistite. Si eu destul de lipsit de energie.
Acesta ma priveste, apoi se apropie de mine. Ii aud pasii, fiecare miscare. Isi trece limba peste buze si ma ia de mana, tragandu-ma catre el.
-De ce esti nervos? Doar acum stii ca nu e absolut nimic intre mine si Saya.
Refuz sa ii raspund.

[SnowFlake.]

Îl privesc cum începe să aibă nedumeriri, nu mă crede în totalitate, simt asta. Tremură sub atingerea mea şi când îmi apropii faţa de a lui încercând să-l sărut, a întors privirea.
- Tot nu te cred.
- Ce dovezi mai vrei ? Ne-ai prins cumva sărutându-ne ? Alooo ! Revino-ţi.
În sfârşit a bătut în retragere. I-am atins părul mătăsos şi am început să-l sărut. Îi plăcea asta se vede pe chipul lui. Închidea ochii când introduceam limba în lăcaşul " sfânt " ca să spun aşa. Mă pierdeam în lumea infinitului, împreună cu el. Totul era aşa de frumos, de magic, până când Saya a spus fericită:
- Ştiam eu ! Aşa fraţilor, iubiţi-vă, iar tu Legolas să nu mai ai nedumeriri, da? Prietena ta Saya, aici de faţă nu ţi-ar face niciodată rău.
Am început să râdem toţi trei şi ne-am îndreptat spre cabană.

Occ: Saya

[Stormrage]

In drum spre cabana:
-Chiar credeati ca va las singuri acolo??
-Poi...daca pui problema asa...Chiar te credeam in stare de asta! Spuse Legolas sarcastic.
-Hey! Imi priveam mainile...Aproape ca plangeam si nu vroiam sa arat asta dar Akira ma cunoaste prea bine:
-Te inteleg Saya....E greu sa pierzi pe cineva drag...Asa era sa il pierd eu pe blondul asta!
-Ce sa intamplat guys?De ce esti suparata Saya?
-A-a-a...A murr..murit Tax. Cateva lacrimi alunecasera pe obraz apoi cazand pe pamant.
-Cum? Din cauza mea? Saya chiar nu am vrut! Te rog iarta-ma!
-Nu am de ce...imi sterg lacrimile si continui...Oricum mai de graba el decat sa te vad pe tine omorat de spirite Uratule
-Iar mai facut urat?
-Ce ziceti ?...Mergem maine la o plimbare? Poate la mare... Schimba subiectul Akira.
-Dap! Strigam eu si Legolas....

[DeDal N.]

Sunt chiar socat. Tax a fost alaturi de ea aproape tot timpul. Chair daca ea spune ca nu din vina mea, tot ma simt vinovat. Macar o data in viata chiar simt ca am facut ceva ce nu trebuia.
Poate nu vrea sa ma simt prost din cauza asta sau mai stiu eu ce. Acum imi dau seama ce inseamna sa ai prieteni adevarati. Sa incerci sa ii ucizi, sa le termini fiintele apropiate si ei ma suporta cu toate figurile mele...stai. Am zis eu asta? Ma opresc uimit. De cand naiba ma judec eu, pe mine?
-Hei, s-a intamplat ceva?
Saya si Akira ma priveau uimiti. Probabil ca eram stupefiat si asta se vedea foarte clar. Poate prea clar.
-Nu, nu s-a intamplat nimic. Doar mi-am adus aminte de o expresie si ma intrebam daca e valabila si in cazul nostru.
Roscatul ma privea uimit si amuzat.
-Ce expresie te pune atat de mult pe ganduri, mai blondinule?
-Memento Mori*, zic eu pe nerasuflate. Era prima care imi venise in minte.
-Tu vorbesti serios, ma intreaba Saya. Asta te macina pe tine?
-De ce nu? Pana la urma, nu suntem nemuritori, am dreptate?

*Nu uita ca mori.

[SnowFlake.]

L-am privit uimit. Ce l-a apucat acuma ? Vrea să devină filozof şi eu nu ştiam ?
- Putem să deviem de la subiect ? Mă irită, am spus eu evident deranjat.
- Aiii, Akira ce drăguţ. Îţi este frică să nu moară Legolas, asta da dovadă de iubire.
Legolas a privit-o amuzat, iar ea văzându-i reacţia a sărit cu gura:
- Ce ? Nici acum nu mă crezi ? Tu eşti bătut în cap ?
- Gata ! Nu vă certaţi, am intervenit eu. Parcă aţi fi copii mici care vor aceiaşi acadea, dar nu pot ajunge la ea.
Am mers în continuare spre cabană în perfectă linişte, până când s-au auzit nişte cuvinte rostite aproape fără glas:
- Ba da, acum chiar cred şi poate că şi eu simt acelaşi lucru.
Din cauza auzului meu, am priceput că acela era Legolas şi am zâmbit în sinea mea.

[DeDal N.]

Ne-am plimbat incoace si incolo fara o destinatie anume. Eu eram plictisit de moarte, gura lui Saya nu se mai oprea si Akira parea ca merge dormind in picioare. Intr-un final, ne oprim si fata ia cuvantul.
-Ei bine, baieti, eu am plecat. Vreau sa il inmormantez pe Tax si apoi sa dorm putin.
-Si ne trezim ca sari iar din tufisuri? intreaba Akira ironic
-Nu, nu si de data asta. Pa pa!
O urmarim cum pleaca, apoi roscatul se intoarce catre mine.
-Ce vrei sa facem?
-Scuze, dar sunt mort de oboseala, nu am chef de nimic. Vreau sa dorm si sa dorm. A,da, era sa uit. Si sa dorm.
Acesta stramba din nas, nemultumit de raspuns. Il ignor, aruncandu-mi parul pe spate si ii arunc o privire nervoasa. Acesta se abtine de la ce cred ca ar fi fost o portie sanatoasa de ras si o iau la pas, indepartandu-ma de el incet.

[SnowFlake.]

Încercam să ţin pasul cu el, dar fără să îl depăşesc. Când am ajuns la cabană, numai de somn nu aveam eu chef. M-am aşezat pe un scaun şi am început să mă uit în jur. Legolas, deja era în pat. Îmi treceau prin gând doar lucruri perverse, dar a spus clar şi răspicat că nu are chef de aşa ceva, însă nu mi-a spus că nu pot dormi cu el, nu-i aşa ?
M-am apropiat şi m-am aşezat pe pat cu faţa la perete.
- Ce crezi că faci ?
- Ţie ce ţi se pare că fac ? Dorm cu tine în această seară minunată de primăvară sau ce anotimp o fi, nu mă mişc de aici nici dacă vine Saya plângând după Tax.
- Insensibilule, a spus acesta lovindu-mă.
- Eu ? Cred că mă confunzi, nu mă numesc Legolas. Hei cred că ţi-am găsit o poreclă ,, Cel care nu crede că îl iubesc ! " Ah, ce zici ?
A început să radă zgomotos.
- Ba te cred.

[DeDal N.]

Il credeam si il credeam, bine zic. Dar ego-ul meu nu il credea. Ala, ala e prea mare si ala imi da batai de cap. Ii fac loc, sa nu cumva raceasca roscatul, apoi ma intorc cu spatele la el, spunandu-i noapte buna. De parca avea sa fie. Nici nu reusesc sa inchid bine ochii, ii simt mana jucandu-se cu parul meu.
-Parca nu iti placea parul, ii spun innabusit.
-Ba imi place. Stii cate perversiuni poti sa faci cu el, intreaba acesta incet.
-Nu si nici nu vreau sa aflu. Acesta chicoteste dar nu ma lasa in pace. Cel putin nu in seara asta, adaug eu cu jumatate de gura.
Simt cum se opreste, se apleaca peste urechea mea si ma musca. Nu stiu de ce am reactionat asa, dar stiu ca peste o secunda roscatul se tinea de ceva aflat mai jos de abdomen.
-L..Legolas, m-ai omorat, reuseste acesta sa zica printre hohotele mele de ras.