Drum nestrăbătut ; Snowy. & AlerimxD

[Zuza.]

Nextu` ;;)
Uuuuu , cat suspans . Toti trei , fata in fata , amandoi o iubesc pe ea , si ea numai pe unul @-) . Mda , scuze :)) .

Capitolul exact cum m-ai obisnuit : descriere din plin , naratiune la fel si dialog nu prea mult dar nici chiar sec . Intr-un singur cuvant : superb! :X . Ce mult ii pasa de ea , e prea sweet! :]] . Acum o cunoastem si noi mai bine pe Myra , si speram ca in urmatorul capitol o sa il cunoastem mai bine si pe Tyler . Anyway , eu va urez amandurora multa bafta la scris si toti asteptam nextu` cu mare nerabdare . ^^'

[Mdn.]

Uuuh , capitolul trei. : >
Ah, am vazut eu bine ? ai spus Tyler ? : >, deci s - a gandit si el sa apara prin peisaj : - ", abia astept sa - i vad reactia. Revenind, mi - a placut capitolul , insfarsit un micut dialog intre cei doi : >. Acum pot spune ca ai avut cate putin din toate :]. Reactia Myrei nu ma surprinde deloc , adica cine nu ar socat/a sa vada o persoana in fata ochiilor , cand mai acum zece minute se ineca: : ))
Oh , ce nu - mi place , ca - i prea scurt T_T. Si din cate am observat va place sa ne lasati in suspans : >. Oricum e mai palpitant asa :].
Acum, ca de fiecare data astept capitolul urmator.
Spor la scris si bafta. >:d<

[Vex]

Iertati`ma ca nu am comentat si al doilea capitol, dar ce sa-mi faci ? Sunt eu ! *laughs*
Pai, imi plac ambele capitole in mod deosebit , mai in plus descrierea minunata . Stiti sa descrieti intr-un fel mirific, dati amploare sentimentelor personajelor, ma faceti sa visez cu ochii deschisi doar cand citesc . Dialogul nu este sec , si apropoo...Tyler e tot din Jurnalele Vampirilor , doar ca arata ca scumputea de Matt ? Daca da, bravo voua , diars ! *smile *
Ma enerveaza Tyler, dar il iubesc in continuare pe Damon [ my darling:X ] iar Myra este o simpatica ! O dulceata de fata ! AlerimxD , good to you, ai facut un personaj za best :] , iar tu , Dangerous Desire. , bravo pentru ca ai ales numele de Damon :>

Eh, astept nextu` cu nerabdare . Multa inspiratie si spor la scris , diars !

Cee Ya !

[AlerimxD]

x Inna x, chiar nu m-am gândit că ar putea să se bată. Nu sunt o adeptă a rezolvării problemelor în acest fel în viaţa reală. Da, după cum aţi văzut Lexxi m-a lăsat pe mine să fac confruntarea xD
SweetKiss, all right, Tyler ^^
DeDal Notorius, Da, Myra e foarte... um, inocentă aş putea spune.
I Love Colors, chiar am râs a faza aia cu toţi 3, faţă în faţă... =]]
Cookie., de data asta am făcut un capitol puţin mai lung.
Vex, şi încă mai sunt multe secret pe care nu le ştiţi despre Myra xD

All right, continuarea. Hope you like it ^^


Capitolul 4 ~ Confruntare.

Înaintez încet spre casă. Vântul adie uşor şi presimt că voi răci. Uneori Damon mă priveşte pe furiş, dar chiar înainte de a-i înfrunta privirea îşi întoarce capul în cealaltă parte prefăcându-se că se gândeşte la altceva. Pe drum găsim un copac. Hm, este exact copacul pe care Tyler a gravat cu grijă „M + T”. De fiecare dată când copacul resipiră noi trăim entuziasmul lui, obişnuia să spună el.

Damon se gândeşte intens la ceva. Pare că nu are chef de vorbă. Nici eu nu am. Suntem foarte aproape de casa mea. Mă deranjează liniştea, aşa că încep să îl privesc şi eu pe furiş. E atrăgător, la naiba! Are părul prea negru şi răvăşit, aproape îi atinge irişii verzi.

Dar îl văd pe Ty, iubitul meu. Acesta îl fixează ostil pe Damon, dar pe mine nu mă deranjează. Sar în braţele lui Ty şi simt cum mă strânge protector.

- Myra, intră înăuntru. Aşteaptă-mă în camera ta. Vin imediat, îmi promite iubitul meu.

Eu îl ascult şi intru înăuntru. Urc scările din lemn cu grijă şi trec prin faţa camerei goale, apoi mă schimb de hainele ude în camera mea. Albastrul pereţilor mă calmează. În mijloc este o măsuţă din sticlă, iar patul cu lenjerie roz, dulapul cu haine, biroul şi foarte mulţi ursuleţi de pluş sunt puse la întâmplare. Privesc pe fereastră şi încerc să aud ce vorbesc băieţii.

- Damon, stai departe de Myra, spune Ty. Ea mă iubeşte şi eu o iubesc. Aşa trebuie să fie lucrurile. Toate astea nu au nimic de a face cu tine. Îndepărtează-te.

- Nici nu mă gândesc, spune Damon pe un ton grav. Poate că te iubeşte acum, dar nu mă voi da bătut până când nu va fi înnebunită după mine. Iar pe tine te voi face să te simţi la fel de mizerabil şi nefericit cum sunt eu acum, adaugă el plecând cu un rânjet ciudat pe faţa cu trăsături atât de masculine.

Tyler intră în casă încet. Cuvintele lui Damon m-au împietrit. Ce încrezut! El chiar crede că mă poate face să mă îndrăgostesc de el atât de uşor ? Ei bine, are nevoie de mult farmec ca să reuşească. Oricum, sunt pregătită să uit de toate problemele mele şi să mă concentrez pe relaţia mea cu Ty.

- Îmi pare rău că am întârziat, My, spune el. Nu ştiu dacă ai auzit discuţia mea cu Damon, dar nu voi lăsa să ţi se întâmple nimic.

- Ştiu, îi şoptesc eu şi mă aşez pe pat. El se aşează lângă mine şi mă cuprinde, mă aprinde uşor.

Îmi închid ochii şi îmi eliberez mintea de gânduri. Mă simt atât de protejată, chiar îl cred pe Ty. Îl iubesc şi nu voi lăsa nimic că intervină între noi, mai ales pe antipaticul de Damon.

***

Privesc tavanul alb pierdută în gânduri. Stau întinsă în pat aşteptându-l pe tata să vină în cameră. Îl aud cum păşeşte pe scări, scârţâie şi mă sâcâie. Oare ce vrea să îmi spună ? Părea foarte serios la telefon. Oricum, bănuiesc că voi afla curând. Bate la uşă şi intră. Are un zâmbet înfiorător pe faţă, mă sperie. El întotdeauna este foarte rezervat, nu îşi arată sentimentele.

- Iubire, vreau să-ţi spun ceva foarte important, îmi spune solemn, de parcă ar vrea să mă ceară în căsătorie. Gândul acesta mă face să râd puţin. Îmi cer scuze şi îl rog să continue. Ce distrată sunt!

- Vreau să-ţi spun că eu şi Christine ne simţim foarte bine împreună. Ştiu cât de mult te-a durut când mama ta ne-a părăsit, dar o iubesc mult pe Christine şi vreau să fim o familie din nou. Mâine se mută la noi împreună cu fiul ei. Sper să vă împrieteniţi, e de aceeaşi vârstă cu tine, iubito! spune entuziasmat sărutându-mă pe frunte.

Se ridică din pat şi pleacă aproape dansând. Mă bucur că el şi-a găsit o persoană cu care să vorbescă. Avea dreptate. Plecarea mamei m-a durut, dar acum se pare că toate problemele mele se rezolvă uşor. Oricum, nu poate fi atât de rău. Doar nu voi locui cu Damon! Râd cu poftă la gândul acesta. Am un iubit, iar acum voi avea o familie. Şi dacă mă gândesc bine, mereu mi-am dorit un frate. Zâmbesc şi închid ochii nerebdătoare să-l cunosc.


That's it. A fost simplu, dar sper să vă placă.
Aşteptăm comentarii şi critici.
Xoxo, AlerimxD.

[Dufresne]

Bun.Chiar ca a fost simplu.Ma asteptam la ceva mai intens,precum celelalte capitole,Ma astepam la o descriere mai ampla a sentimentelor Myrei,nu stiu de ce,dar imi doream un capitol mai bun {uite cine vorbeste =_=}.Nu vreau sa spun ca acest capitol nu a fost bun,deoarece este.Dar avand in vedere celelalte doua ma asteptam la ceva... intens,cum am mai spus si scuze ca ma repet.
Greseli?Am vazut doar una...
,,Îmi pare rău că am întârziat, My, spune el." -Imi pare rau ca am intarziat.I-mi spune el.{ma scuzati nu pot sa scriu cu dizacritice}
,, Ştiu, îi şoptesc eu şi mă aşez pe pat. El se aşează lângă mine şi mă cuprinde, mă aprinde uşor. "-ma cupribe,ma aprinde usor?Da.. recunosc chiar are o sonoritate aparte si da bine.Dar otusi nu cred ca se potrivea prea bine ,,ma aprinde usor"Mai ales ca a fost doar un moment de trandeste descris.. deloc.Puteai sa dai mai multe detalii,sunt un cuplu,ma asteptam la mai mult.dar nu stiu... poate aveti voi o idee fixa si aberez eu.
Inca ceva:Sper din tot sufletul ca urmatorul capitol nu e la fel de previzibil pe cat cred eu.Si daca e ceea ce cred am incredere in talentul si imaginatia voastra ca veti face ceva special ^_^
Astept urmatorul capitol.Bafta!>:D<

[DeDal N.]

Oh oao, very nice :) dar e gata? Si Damon a ramas cu ochii umflati? Sau cu botul umflat?
Anywho, fic-ul asta e foarte calm si foarte linistitor. Imi place tare mult faptul ca Myra nu se lasa vrajita de farmecul baiatului. Ma bucur pentru ea pentru ca va avea o familie si va fi si mai fericita.
Faptul ca propriul tata o sperie de fericit ce era mi s-a parut ciudat :)) scuza-ma ca iti spun. Dar il inteleg.
Fata se alege cu ce vrea, cu un frate, cu un iubit.
Bravo.

[Vex]

Hehe xD ! Eu ştiu cine-i fratele Myrei ! * evil laughs* Nu, de fapt, n-am nici cea mai vagă idee, dar dau şi eu cu presupusu` :]] Păăi ,mi-a plăcut foarte mult acest capitol .
Cel mai muuult mi-au plăcut vorbele lui Damon, şi rânjetu` ala sexy :X sunt sigură că-i sexy, dacă mi-l imaginez puţin *laughs* Myra, hmm...mă bucur că o să aibă o familie, good to her ;) Daar, Damon o să-i fie frate, nup ? Sau poate că-l băgaţi în scena pe Ştefan *viseee* , ce incitant ar fi ! Dar dacă nu se întamplă asta, mie tot îmi place cum scrieţi, btw, AlerimxD ai avut descriere, iar dialogul nu a fost sec . Very nice ;)
N-am văzut greşeli de exprimare, tastare, şi sper să nu fie.
Eh, aştept nextu` cu nerăbdare ! Spor la scris şi multă inspiraţie !
Cee Ya, diărs !

[SnowFlake.]

SweetKiss, mulţumesc pentru comentariu >:D<.
Dedal Notorius, Damon nu a rămas cu ochii şi nici cu botul umflat şi mulţumesc pentru că ai trecut pe aici.
Wanna, Tyler este iubitul Myrei, a fost, în trecut, prietenul cel mai bun al lui Damon, dar Myra i-a despărţit.
Perenelle şi Vex, pot spune că aveţi o intuiţie foarte bună ;; ). În fine citiţi şi ve-ţi afla mai multe.

Sper ca nu vă dezamăgesc cu acest capitol.


Capitolul cinci - Surpriza

Nu ştiu cum a trecut noaptea, însă nu am simţit prezenţa ei. Replica aceea a lui Tyler m-a făcut să mă gândesc la ea constant. ,, - Damon, stai departe de Myra. Ea mă iubeşte şi eu o iubesc. Aşa trebuie să fie lucrurile. Toate astea nu au nimic de a face cu tine. Îndepărtează-te. " Ha ce idiot şi încrezut poate fi ! Lucrurile nu vor rămâne aşa, eu o voi cuceri pe Myra şi va fi doar a mea, să vedem ce va spune el atunci. O să-l fac să-şi retragă cuvintele. Însă dacă stau bine să mă gândesc sunt doar nişte cuvinte aruncate-n vânt. Nu trebuie să-mi fac griji pentru ele, se vor uita atât de repede pe cât au fost spuse, cel puţin cele a lui Tyler. Nu ar trebui să mă doară deloc, însă nu-mi pot controla sentimentele, niciodată nu am putut, nu este tocmai punctul meu forte din câte se vede.

Privesc în gol cu nişte ochi plini de resentimente, vreau să alerg la ea, să o cuprind şi să o sărut. Să-i spun că o iubesc şi să nu-i mai dau drumul niciodată, dar aşa ceva nu trebuie să se întâmple, nu încă. Nu şi dacă vreau să o speri şi să plece de lângă mine pentru totdeauna şi categoric asta nu vreau.
- Damon, am ceva să-ţi comunic, dragul meu. Spune o voce plină de dragoste, parcă ar fi un cântec aşa de lin sună.
Când am întors privirea, la uşă stătea mama fixându-mă din priviri, dar zâmbindu-mi în acelaşi timp.
- S-a întâmplat ceva ?
- Nimic pentru care să-ţi faci tu griji. Uite, am decis să ne mutăm din casa asta. Sunt prea multe amintiri care te fac să tresări, doar când te gândeşti la tatăl tău. Ştiu că te-a durut moartea acestuia, chiar dacă tu nu vrei să admiţi. Ţi-l aduci aminte pe omul acela care a venit să ne vadă, ieri ? El este, la el ne vom muta.
Doamne, ce naivitate ! Dar nu vreau să-i nărui visele aşa că dau din cap în semn afirmativ şi îi spun că în zece minute sunt jos cu tot cu bagajele. Are dreptate ! Orice lucru din această casă îmi aduce aminte de tata, doamne cât de dor îmi e de el. Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar îi simt lipsa. De ce oare trebuie să ne dăm seama cât preţuim pe cineva chiar după ce acesta moare ? Am fost un prost pentru că nu l-am acultat, tot timpul i-am cauzat necazuri.

Îmi împachetez toate lucrurile de care am nevoie, sau cel puţin eu cred că am nevoie şi bagajul este gata. Dacă-mi mai trebuie ceva îi voi cere bani tatălui meu adoptiv. Ce oribil sună ! Nu pot accepta un alt tată, dar vreau o soră, am nevoie de ea cu disperare. Fiind fată cred că mă poate ajuta cu Myra. Ce plan inteligent.

Maşina parcată în faţa casei era de o culoare neagră ca un cărbune, parcă ar fi pus-o cineva în foc. Ce ironic pot fi. Domnul acela stătea cu uşa deschisă şi aştepta ca eu să intru în maşină. Dacă nu era mama la mijloc nu aş fi făcut-o. Acestea fiind zise m-am urcat în maşină şi am pornit. Tot drumul am fost îngândurat, nu băgam de seamă absolut nimic, chiar dacă se întâmpla sub nasul meu. Am surprins doar câteva priviri furişe ale omului acela ciudat către mama şi către mine. După câteva minute de mers m-am cutremurat.

Ştiu drumul asta ! Nu se poate ! Voi locui cu Myra însăşi ?

[Vex]

Primaaa XD Staţi să citesc tot, apoi si comentez *smile*
Dau edit imediat ;))
Edit, edit, edit xD

Prima dată, `elău !
Mi-a plăcut acest capitol foarte mult, mai în plus ultima replică a lui Damon. Hăh, ştiam eu ! Cu acţiunea pe care o aveţi mă faceţi să-mi pun atâtea întrebari legate de cei doi. În orice caz, ai avut descriere foarte bună, iar micul dialog nu a fost deloc sec.
Acum, let`s talk about Damon, yup ? Ok! În primu` rand îmi pare rău de el, de ceee o să-i die Myrei frate ? Dacă ne gândim binişor, cum o să mai poată fi împreună ? Dar nu-i nimic, place şi aşa. *sweet smile* Capitolul a fost cam scurt, dar nu`i nimic, e bine toootuşi, dar data viitoare să fie puţin mai mărişor :].
Cam atât am avut de zis, spor la scris şi multă imaginaţie în continuare !
Cee Ya !

[DeDal N.]

Wow, wow daaa :X O da, ce increzator era Damon la inceput si acum se cutremura.
Asta da continuare si chiar nu ramane cu botul umlat sau cu ochii umflati. Pentru el cuvintele nu au valoare? Cuvintele inseamna mult pe orice limba le spui. Si faptele normal, dar de la cuvinte porneste totul. Si accepta usor faptul ca se muta? Ei da, ca o pasare ce vrea sa scape din colivie.
Super continuare, si vrem next, next si next.