07-09-2010, 03:09 AM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Gramatica.
Bună! Deci m-am gândit să fac şi eu un fic inspirat din Naruto. Eu cred că e o idee originală deoarece nu am mai văzut-o pe aici. Sper să vă placă şi să îmi daţi orice fel de comentarii. Să fie dure pentru că vreau să mă perfecţionez. Păi..să nu o mai lungesc atât şi să încep:
Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări.
Capitolul 1
Întunericul innecacios pune stăpânire pe străzile capitalei Nipone. Doar câţiva oameni ce probabil că stătuseră până târziu la serviciu îndrăzneau să perturbe liniştea ce se lăsase odata cu căderea serii. Stelele se ivesc pe cer şi înconjoară Luna ce tronează mândră pe bolta cerească.
La etajul zece, într-o cameră de hotel stau eu şi privesc fascinată micile steluţe ce luminează cerul întunecat. Las un oftat să-mi scape printre buze şi îmi închid ochii de un verde crud. Fiind afundată în gânduri, tresar atunci când telefonul meu începe să vibreze. Mă ridic leneşă de pe pervaz şi iau în mână micul obiect gălăgios. Nu mai privesc ecranul şi răspund plictisită.
-Sakura! De câte ori ţi-am spus să nu-ţi mai închizi telefonul? Ai terminat ultimele două capitole, aşa cum mi-ai promis?
Îmi dau ochii peste cap şi înjur în gând că nu mă uitasem cine mă apela.
-Bună şi ţie Javier! Da, le-am terminat aşa că nu-ţi mai face atâtea griji, ştiu ce am de făcut! spun cu o voce plictisită deoarece mereu mă dădăcea ca pe un copil. Bine, recunosc că sunt cam împrăştiată. . .
După ce îmi spune că mâine, pe la prânz trebuie să duc cartea la editură, îl salut şi închid.
Îmi doresc să mă întorc la geam pentru a continua activitatea din care fusesem întreruptă, dar simt cum oboseala pune stăpânire pe corpul meu aşa că îmi fac un duş scurt şi mă bag în pat.
" Mâine va fi o zi lungă" îmi spun după care închid ochii căzând în lumea minunată a viselor.
* * *
Deschid încet ochii şi privesc buimacă în jurul meu. Locul în care mă aflu, este o cameră mare, - prea mare pentru gusturile mele- culorile predominante fiind albastrul şi albul. În partea dreaptă a patului de două persoane se află un dulap din lemn de cireş, uşa fiind acoperită de o oglindă, iar în partea stânga biroul din acelaşi material pe care e aşezat laptopul meu şi o fereastră mare prin care soarele pătrunde făcându-mă să-mi închid ochii.
Mă ridic leneşă din pat şi intru în baie. Aceasta are culoarea albastră asemenea cerului senin. Îmi dau cu puţină apa pe faţă după care îmi ridic privirea spre oglindă. Cea care mă priveşte înapoi nu-mi place deloc. Părul îmi e încâlcit, ochii roşii, iar cearcănele de sub ei te făceau să crezi că nu am dormit toată noaptea, dar defapt era invers. Nu am mai avut un somn atât de liniştit de mult timp.
Intru în dormitor şi deschid dulapul. Privesc câteva clipe nehotărâtă după care îmi iau un costum alb format dintr-un sacou simplu, o cămaşa cu mâneci scurte şi cu un decolteu discret şi o fustă ce îmi ajunge până puţin mai sus de genunchi. Aşez hainele pe pat după care mă piaptăn şi mă machiez discret. Doar cu rimel, creion dermatograf negru şi cu glossul meu preferat cu aromă de căpşuni. Mă îmbrac şi după ce mă privesc puţin în oglindă, îmi iau geanta neagră, o servietă în care aveam cartea scoasă la imprimanta şi mă încalţ cu o pereche de pantofi de aceaşi culoare cu geanta ce aveau un toc micuţ. Ies din cameră înaintând pe holuri. Nu mă grăbesc având în vedere că e ora zece şi jumătate. Am de gând să mănânc ceva înainte. Chem liftul, cât timp îl aştept mă rezem de peretele din spatele meu căscând. În sfârşit am terminat cartea. Pot să iau o mică pauză. Până acum am scris zile şi nopţi la rând. Eram presată de timp şi ştiam că trebuie să o termin repede, aşa că în două săptămâni a fost gata.
" Record personal, pot spune!"
Un zâmbet îmi apare în colţul gurii şi întru în ascensorul ce tocmai venise. În mai puţin de un minut ajung la parter. Mă duc la recepţie, îmi las cheile şi îi spun fetei de acolo că voi lipsi până diseară. Roşcata aprobă, iar eu ies din clădire. Odată ajunsă afară, aerul rece îmi făcu corpul să tremure involuntar. Chiar dacă e luna Iulie, astăzi e frig şi se pare că avea să plouă.
Mă îndrept grăbită spre un taxi şi îi fac cu mâna. Automobilul se opreşte lângă mine. Înainte să întru, mă uit la ceas. E unsprezece. Oftez şi îl salut pe şofer în timp ce mă aşez pe bancheta din spate. Îi spun unde să mă ducă după care privesc pe geam. Nu mai am timp să mănânc deoarece până la locul stabilit făceam o jumatate de ora.
* * *
-Sakuraa! Cât mă bucur să te văd! Îmi spune un bărbat înalt, cu părul brunet şi ochii căprui în timp ce se apropie de mine imbratisandu-mă strâns.
-Şi eu Javier, şi eu! spun zâmbind după ce mă eliberează din strânsoare.
Îl urmez până în biroul sau pentru a-i da cartea. Ajunşi acolo, mă aşez pe scaun şi scot dosarul din servietă. Îl pun pe masă după care mă ridic să plec.
-Hei, stai! Nu vrei să luăm masă împreună? Nu de alta da` nu am mâncat nimic azi!
Dau negativ din cap şi îi mulţumesc după care ies. Am de gând să-l sun pe Shin să vină cu mine. Îmi e dor de el!
Ploaia începuse de ceva timp. Oftez şi vreau să ies din clădire pentru a-mi căuta un taxi, dar o maşină oprii în faţa mea,iar cel dinăuntru îmi deschise portiera.
Intru în autovehicul unde un bărbat înalt, cu părul blond şi ochii de un verde pătrunzător mă privea fericit. Se apropie încet de mine, buzele noastre contopindu-se într-un sărut. Tremur involuntar dupa care îmi pun mâinile în jurul gâtului sau şi îmi întredeschid buzele. Acesta profitând de ocazie îşi introduce limba în gura mea ce începe să se dueleze cu a mea. Mii de fiori îmi străbat corpul. Chiar şi după atâta timp săruturile sale mă inebuneau şi nu doream să se termine niciodată. Ma simteam de parca mii de fluturi erau in stomacul meu. Când simt că nu mai am aer, mă depărtez cu părere de rău de el şi îl privesc zâmbitoare.
El e Shinsuke, iubitul meu. Suntem împreună de mai bine de doi ani. Peste două luni, chiar de ziua mea se împlinesc trei ani de când sunt cu el. Îl iubesc şi sunt sigură că şi el are aceleaşi sentimente faţă de mine. Nu mi-aş putea imagina viaţa departe de el.
-Iubire, mi-a fost dor de tine! Nu ai mai dat semne de viaţă de câteva zile. îmi spune în timp ce porneşte autovehiculul.
Îi zâmbesc şi îl mângâi uşor pe obraz.
-Acum mă ai doar pentru tine. Am terminat cartea. spun şi observ că pe faţă i-a apărut un zâmbet satisfăcut însă fiind atent la drum.
Am continuat să-i povestesc ce făcusem în ultimele zile, acesta nezicand nimic, doar rânjind din când în când.
După douăzeci de minute oprim în faţa unei vile. Culoarea acesteia e albă, iar uşiile şi geamurile sunt maro.
Barbatul ieşi din maşină venind pe partea mea. Deschide uşa şi îmi pune o umbrelă deasupra capului. Intrăm grăbiţi în casă şi ne lăsăm hainele pe cuierul din hol. Intrăm în sufragerie.
Eu mă aşez pe canapea, iar Shin intră în bucătărie. Totul fusese aranjat cu gust de mama băiatului ce e designer interior. Mobilierul negru contrasta al naibii de bine cu pereţii albi. În mijlocul camerei e aşezată o măsuţă de aceaşi nuantă cu mobila, iar la câţiva metrii de ea, lipit de perete e televizorul cu plasmă.
În jurul măsuţei sunt două canapele şi două fotolii. Nu mai apuc să mai analizez încăperea deoarece două braţe puternice mă prind de talie şi nişte buze fine îmi săruta pielea gâtului. Scot un geamăt înfundat întorcăndu-mi privirea spre blond. Acesta mă ia în braţe urcând treptele până în camera sa. Mă întinde pe pat şi face şi el acelaşi lucru. Mă apropii de el sărutându-l scurt după care mă ghemui în braţele sale închizând ochii. Acesta si încolaceste mâinile in jurul trupului meu mangaindu-mi părul roz şi lung până la jumătatea spatelui.
Într-un final adorm cu capul pe pieptul băiatului. Mă simţeam împlinită, pe plan sentimental, dar şi profesional. Ce mi-aş mai putea dorii?
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .