Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dragostea nu are vârstă

#1
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Gramatica.

Bună! Deci m-am gândit să fac şi eu un fic inspirat din Naruto. Eu cred că e o idee originală deoarece nu am mai văzut-o pe aici. Sper să vă placă şi să îmi daţi orice fel de comentarii. Să fie dure pentru că vreau să mă perfecţionez. Păi..să nu o mai lungesc atât şi să încep:

Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto şi nu fac profit de pe urma acestor personaje/ întâmplări.


Capitolul 1



Întunericul innecacios pune stăpânire pe străzile capitalei Nipone. Doar câţiva oameni ce probabil că stătuseră până târziu la serviciu îndrăzneau să perturbe liniştea ce se lăsase odata cu căderea serii. Stelele se ivesc pe cer şi înconjoară Luna ce tronează mândră pe bolta cerească.
La etajul zece, într-o cameră de hotel stau eu şi privesc fascinată micile steluţe ce luminează cerul întunecat. Las un oftat să-mi scape printre buze şi îmi închid ochii de un verde crud. Fiind afundată în gânduri, tresar atunci când telefonul meu începe să vibreze. Mă ridic leneşă de pe pervaz şi iau în mână micul obiect gălăgios. Nu mai privesc ecranul şi răspund plictisită.
-Sakura! De câte ori ţi-am spus să nu-ţi mai închizi telefonul? Ai terminat ultimele două capitole, aşa cum mi-ai promis?
Îmi dau ochii peste cap şi înjur în gând că nu mă uitasem cine mă apela.
-Bună şi ţie Javier! Da, le-am terminat aşa că nu-ţi mai face atâtea griji, ştiu ce am de făcut! spun cu o voce plictisită deoarece mereu mă dădăcea ca pe un copil. Bine, recunosc că sunt cam împrăştiată. . .
După ce îmi spune că mâine, pe la prânz trebuie să duc cartea la editură, îl salut şi închid.
Îmi doresc să mă întorc la geam pentru a continua activitatea din care fusesem întreruptă, dar simt cum oboseala pune stăpânire pe corpul meu aşa că îmi fac un duş scurt şi mă bag în pat.
" Mâine va fi o zi lungă" îmi spun după care închid ochii căzând în lumea minunată a viselor.

* * *

Deschid încet ochii şi privesc buimacă în jurul meu. Locul în care mă aflu, este o cameră mare, - prea mare pentru gusturile mele- culorile predominante fiind albastrul şi albul. În partea dreaptă a patului de două persoane se află un dulap din lemn de cireş, uşa fiind acoperită de o oglindă, iar în partea stânga biroul din acelaşi material pe care e aşezat laptopul meu şi o fereastră mare prin care soarele pătrunde făcându-mă să-mi închid ochii.

Mă ridic leneşă din pat şi intru în baie. Aceasta are culoarea albastră asemenea cerului senin. Îmi dau cu puţină apa pe faţă după care îmi ridic privirea spre oglindă. Cea care mă priveşte înapoi nu-mi place deloc. Părul îmi e încâlcit, ochii roşii, iar cearcănele de sub ei te făceau să crezi că nu am dormit toată noaptea, dar defapt era invers. Nu am mai avut un somn atât de liniştit de mult timp.
Intru în dormitor şi deschid dulapul. Privesc câteva clipe nehotărâtă după care îmi iau un costum alb format dintr-un sacou simplu, o cămaşa cu mâneci scurte şi cu un decolteu discret şi o fustă ce îmi ajunge până puţin mai sus de genunchi. Aşez hainele pe pat după care mă piaptăn şi mă machiez discret. Doar cu rimel, creion dermatograf negru şi cu glossul meu preferat cu aromă de căpşuni. Mă îmbrac şi după ce mă privesc puţin în oglindă, îmi iau geanta neagră, o servietă în care aveam cartea scoasă la imprimanta şi mă încalţ cu o pereche de pantofi de aceaşi culoare cu geanta ce aveau un toc micuţ. Ies din cameră înaintând pe holuri. Nu mă grăbesc având în vedere că e ora zece şi jumătate. Am de gând să mănânc ceva înainte. Chem liftul, cât timp îl aştept mă rezem de peretele din spatele meu căscând. În sfârşit am terminat cartea. Pot să iau o mică pauză. Până acum am scris zile şi nopţi la rând. Eram presată de timp şi ştiam că trebuie să o termin repede, aşa că în două săptămâni a fost gata.
" Record personal, pot spune!"
Un zâmbet îmi apare în colţul gurii şi întru în ascensorul ce tocmai venise. În mai puţin de un minut ajung la parter. Mă duc la recepţie, îmi las cheile şi îi spun fetei de acolo că voi lipsi până diseară. Roşcata aprobă, iar eu ies din clădire. Odată ajunsă afară, aerul rece îmi făcu corpul să tremure involuntar. Chiar dacă e luna Iulie, astăzi e frig şi se pare că avea să plouă.
Mă îndrept grăbită spre un taxi şi îi fac cu mâna. Automobilul se opreşte lângă mine. Înainte să întru, mă uit la ceas. E unsprezece. Oftez şi îl salut pe şofer în timp ce mă aşez pe bancheta din spate. Îi spun unde să mă ducă după care privesc pe geam. Nu mai am timp să mănânc deoarece până la locul stabilit făceam o jumatate de ora.

* * *

-Sakuraa! Cât mă bucur să te văd! Îmi spune un bărbat înalt, cu părul brunet şi ochii căprui în timp ce se apropie de mine imbratisandu-mă strâns.
-Şi eu Javier, şi eu! spun zâmbind după ce mă eliberează din strânsoare.
Îl urmez până în biroul sau pentru a-i da cartea. Ajunşi acolo, mă aşez pe scaun şi scot dosarul din servietă. Îl pun pe masă după care mă ridic să plec.
-Hei, stai! Nu vrei să luăm masă împreună? Nu de alta da` nu am mâncat nimic azi!
Dau negativ din cap şi îi mulţumesc după care ies. Am de gând să-l sun pe Shin să vină cu mine. Îmi e dor de el!

Ploaia începuse de ceva timp. Oftez şi vreau să ies din clădire pentru a-mi căuta un taxi, dar o maşină oprii în faţa mea,iar cel dinăuntru îmi deschise portiera.
Intru în autovehicul unde un bărbat înalt, cu părul blond şi ochii de un verde pătrunzător mă privea fericit. Se apropie încet de mine, buzele noastre contopindu-se într-un sărut. Tremur involuntar dupa care îmi pun mâinile în jurul gâtului sau şi îmi întredeschid buzele. Acesta profitând de ocazie îşi introduce limba în gura mea ce începe să se dueleze cu a mea. Mii de fiori îmi străbat corpul. Chiar şi după atâta timp săruturile sale mă inebuneau şi nu doream să se termine niciodată. Ma simteam de parca mii de fluturi erau in stomacul meu. Când simt că nu mai am aer, mă depărtez cu părere de rău de el şi îl privesc zâmbitoare.
El e Shinsuke, iubitul meu. Suntem împreună de mai bine de doi ani. Peste două luni, chiar de ziua mea se împlinesc trei ani de când sunt cu el. Îl iubesc şi sunt sigură că şi el are aceleaşi sentimente faţă de mine. Nu mi-aş putea imagina viaţa departe de el.
-Iubire, mi-a fost dor de tine! Nu ai mai dat semne de viaţă de câteva zile. îmi spune în timp ce porneşte autovehiculul.
Îi zâmbesc şi îl mângâi uşor pe obraz.
-Acum mă ai doar pentru tine. Am terminat cartea. spun şi observ că pe faţă i-a apărut un zâmbet satisfăcut însă fiind atent la drum.
Am continuat să-i povestesc ce făcusem în ultimele zile, acesta nezicand nimic, doar rânjind din când în când.
După douăzeci de minute oprim în faţa unei vile. Culoarea acesteia e albă, iar uşiile şi geamurile sunt maro.
Barbatul ieşi din maşină venind pe partea mea. Deschide uşa şi îmi pune o umbrelă deasupra capului. Intrăm grăbiţi în casă şi ne lăsăm hainele pe cuierul din hol. Intrăm în sufragerie.
Eu mă aşez pe canapea, iar Shin intră în bucătărie. Totul fusese aranjat cu gust de mama băiatului ce e designer interior. Mobilierul negru contrasta al naibii de bine cu pereţii albi. În mijlocul camerei e aşezată o măsuţă de aceaşi nuantă cu mobila, iar la câţiva metrii de ea, lipit de perete e televizorul cu plasmă.
În jurul măsuţei sunt două canapele şi două fotolii. Nu mai apuc să mai analizez încăperea deoarece două braţe puternice mă prind de talie şi nişte buze fine îmi săruta pielea gâtului. Scot un geamăt înfundat întorcăndu-mi privirea spre blond. Acesta mă ia în braţe urcând treptele până în camera sa. Mă întinde pe pat şi face şi el acelaşi lucru. Mă apropii de el sărutându-l scurt după care mă ghemui în braţele sale închizând ochii. Acesta si încolaceste mâinile in jurul trupului meu mangaindu-mi părul roz şi lung până la jumătatea spatelui.

Într-un final adorm cu capul pe pieptul băiatului. Mă simţeam împlinită, pe plan sentimental, dar şi profesional. Ce mi-aş mai putea dorii?
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .

#2
Bun, am avzut ca nu ai niciun comentariu, asa ca m-am gandit sa-ti las eu unul. OK, alt fic Naruto. Cam toate ficurile de pe aici o au ca personaj principal pe Sakura, dar daca nu apare si Saske care se indragosteste de ea, hai ca merge. Imi place ca ai adaugat si alte personaje si ca ficul se petrece in zilele noastre.
Actiunea: E buna dupa parerea mea. Nu e foarte grabita, dar puteai sa o mai lungesti. Ziua aia descrisa acolo e putin cam scurta. Adica, Sakura se trezeste, merge pana undeva, apoi se intalneste cu iubitul ei si se culca, dupa ce zicea dimineata ca n-a dormit niciodata mai bine. Puteai sa mai introduci niste faze cu cei doi, dar in mare e bine.
Descrierea: Nu prea imi place cum descri interioarele. Nu prea imi place sa citesc fraze de genul "camera avea:bla bla bla". Daca nu e foarte imporatant pentru actiune, puteai sa nu mai descri fiecare coltisor din camera Sakurei. Insereaza in cursul actiunii piese de mobilier si cititorii isi pot da seama cum arata casa.
Dialog: Dialogul e bun. Nu e in exces si nu e sec. Asta e bine
Cand ai descris casa baiatului, puteai sa spui "măsuţă de aceaşi culoare cu mobila". Chiar daca negrul e o non-culoare tehnic vorbind, nu da bine cuvantul asta intr-o descriere, e prea tehnic. Sau puteai sa spui nuanta, suna mai placut asa.
A, era sa uit. Nu mai folosi expresii de genul "parul blond ca spicul graului". Sunt foarte des folosite si deja devine plictisitor. Incearca sa gasesti alte comparatii, sau nu scrie pur si simplu culoarea. A, si nu-mi place ca ai pus semnul exclamarii dupa "E noapte". Mai bine puneai punct, nu e nimic de exclamat in legatura cu asta, sau mai bine mergea fara propozitia aia. Cand ai zis de intunericul care punea stapanire pe strazi, cititorul isi da seama ca e nopate, deci nu trebuie sa ii spui tu la inceput.
In concluzie, imi place ficul tau. E original si bine scris. Ma gandesc ca o sa ii se intample ceva neplacut Sakurei, avand in vedere ultima propozitie, dar poate sunt doar eu pesimista. Oricum imi place cum ai incheiat capitolul. Lasi cititorul in suspans, imi place. Iti doresc mult succes cu urmatorul capitol!
Tenderest touch leaves the darkest of marks,
And the kindest of kisses break the hardest of hearts
~Florence + The Machine


#3
Well my dear, mi-am facut si eu aparitia pe la noua ta poveste...asta pentru ca am vazut cum lucrezi in combinatie cu Stella (matzaplouata...ah nici nu mai stiu ce user are acum...fetelor sunteti de groaza:))) si eram curioasa sa iti apreciez evolutia si pe plan individual.
In primul rand apreciez faptul ca scri cu diacritice (eu nu fac asta...shame on me)...desi in unele locuri te incurca.
Acum sa vedem...trebuie sa recunosc si eu (si tu) ca ai cam multe greselute...ar trebui sa revi putin asupra capitolului si sa le mai corectezi...nu dau bine si eventual eviti ca alti useri sa te critice...plus ca iti aduce puncte in plus in ochii celorlalti daca observa ca le asculti sfaturile si faci tot posibilul sa le si urmezi.
Trecand peste asta ai mici probleme de exprimare...dar astea se vor rezolva in timp.
Narezi la persoana I...deci ma astept sa nu ai probleme la acest capitol, iar pana acum nu ai avut...so congratulations my dear!
Despre descriere...pai mi-a placut descrierea sentimentelor in mare parte...dar mai ai de lucru la cea fizica. Evita expresiile uzuale si descrierea supraincarcata a mobilierului, hainelor si asa mai departe...insereaza astfel de elemente pe parcurs ca sa nu obosesti cititorul cu prea multa descriere fizica.
De asemenea mi-a atras atentia partea cu sarutul...ca cititor am simtit mai mult actul fizic decat emotia transmisa...incearca sa creezi un echilibru...e bine sa descri fizic (ca sa spun asa) dar de asemenea pune si o incarcatura emotionala adecvata, pentru ca textul sa nu capete aspect vulgar.
Dialogul a fost bun...bine inserat si deloc sec...bravo tie.
Acum despre povestea in sine...sa inteleg ca se intampla in zilele noastre...interesant. Ma bucur, dupa cum a punctat si Unia ca nu e SasuXSaku (pana acum)...si pana acum pare interesanta.
E cam devreme sa imi exprim opnia despre originalitate...voi astepta sa mai citesc cateva capitole.
Also, my dear, why do you underestimate yourself? Te descurci bine...mult mai bine decat altii, iar daca vei fi atenta la critici si vei exersa, cu siguranta ca vei ajunge la nivelul pe care tu ti-l doresti.
Mult succes in continuare!

#4
Ok , uite un fic care imi place desi nu imi place Naruto! Descrierea senzatiilor Sakurei (desi te rog sa ma scuzi ca ma scarbesc cand ma gandesc ca toata situatia de mai sus ii este atribuita chestiei aleia animate cu nas de porc) este foarte activa si deloc retrospectiva cum fac altii(si ma gandeam cum a fost cand m-am dus cu mama in parc si m-am luat la bataie)!Ce devine un pic deranjant este prezenta multitudinii de detalii si chichite(asemenea vre-unui roman scris de un autor arab) desi imi place faptul ca decorul urban prin care se plimba Sakura pana sa ajunga la casa lui Shinsuke este descris cat se poate de minimalist!(parca zici ca descrii din amintirile personale)
Cat despre sigul tau: this is what happens?
[Imagine: cat2.jpg]
[Imagine: nhkmisatosatousighh3.jpg]

#5
Fetelor va multumesc foarte mult pentru comentariile voastre. Ma bucur ca imi dati sfaturi si ca va place povestea mea.
Tzharane[ Lol, ce ciudat suna : )) ] ma bucur ca iti place ficul meu. Si presupun ca asa e cu sigul meu. Mi-e prea lene sa gandesc acum, deci presupun ca e bine.
Scuzati intarzierea, dar zilele astea am avut o lene mai mare ca mine. Sper sa nu va dezamagesc cu capitolul asta. So. . . Lectura placuta!

Capitolul 2

A doua zi ma trezesc in bratele blondului ce inca dormea. Il sarut scurt dupa care ma ridic somnoroasa din pat si intru in baie facandu-mi un dus. Ma imbrac intr-o camasa de-a tanarului si cobor in bucatarie incepand sa pregatesc micul-dejun. Cand mancarea e gata, incep sa aranjez masa. Dintr-o data, simt cum doua brate imi cuprind talia. Tremur la atingerea calda a barbatului si imi intorc capul spre el. Acesta nu mai sta pe ganduri si isi atinge buzele de ale mele. Ii raspund la sarut mii de fiori cuprinzandu-mi corpul. Il iubesc atat de mult. Nu imi pot imagina viata fara el.
-Neata, ai dormit bine? il intreb zambindu-i dulce.
-Mai bine ca niciodata! spune in timp ce se aseza la masa.

Dupa ce mancam, ne hotaram sa ne plimbam prin parc. Ma imbrac cu un tricou si o pereche de blugi ce le aveam acolo si am iesit din casa. Soarele auriu ne intampina cu caldura sa. E chiar o zi calduroasa. Il iau de mana pe baiat si incepem sa mergem agale pe strazile intortocheate furandu-ne din cand in cand si cate un sarut.
Dintr-o data, ma opresc si privesc in fata. La cativa metrii de noi, un barbat inalt cu parul roscat si ochii verzi tinea de mana o fata blonda. Il analizez mai bine, dupa care pe fata imi apare un zambet, iar cand acestia au ajuns langa noi, ii sar in brate baiatului.
-Gaara, ce ma bucur sa te vad! spun si il sarut pe obraz.
Da, Gaara. Cel mai bun prieten al meu de la gradinita. A fost, este si va fi cel pe care eu il consider fratele meu mai mare. Nu il mai vazusem de cativa ani deoarece plecase in Anglia la facultate.
Cu greu, ma desprind din imbratisare si il privesc zambitoare. Acesta imi raspunde la fel, dupa care da mana cu Shin ce era in dreapta mea.
Cat timp ei vorbesc, eu imi indrept privirea spre fata ce era cu el. Acesta purta o fusta scurta, pantofi cu toc exagerat de inalt dupa parerea mea si un tricou decoltat. Nu cred ca aveam mai mult de nouasprezece ani.
-Buna! Eu sunt Sakura, incantata! ma prezint zambindu-i prietenos.
Aceasta ma priveste cateva clipe dupa care zambeste -un zambet fals daca ma intrebi pe mine- si imi intinde mana.
-Ino. . . mmm, incantata! spune cu o voce plictisita. Dau mana cu ea dupa care imi indrept atentia spre cei doi.
-Haideti baieti! Mergem si noi la o cafenea, sau preferati sa vorbim aici? intreb incepand sa rad. Cei doi imi zambesc, blondul luandu-ma de mana, iar celalalt apucand-o de dupa gat pe blonda. Sincer, nu stiu ce a vazut la ea. Recunosc, e frumoasa, poate putin vulgara, dar frumoasa, insa. . . atitudinea ei lasa de dorit.

Intr-un timp relativ scurt ajungem intr-o cafenea si ne asezam la o masa mai retrasa comandandu-ne cate o cafea.
-Mi-a fost dor de tine, roscovanul meu! spun pe un ton copilaros dupa care incep sa rad. Stiam ca nu-i place sa-i spun asa.
-Si mie de tine piticanie, si mie! spune dupa care imi zambeste. Poti sa vii cu mine putin? Vreu sa iti spun ceva. Spune dupa o mica pauza.
Zambesc dupa care ma intorc spre Shin si ii spun unde ma duc. Acesta imi zambeste dupa care ma saruta.
Ma ridic de la masa mergand spre toaleta, Gaara fiind in spatele meu. Ma opresc langa usa baii si ma intorc spre roscat.
Acesta ma priveste cateva minute dupa care incepe sa se fastaceasca.
-Sakura. . . eu vreau sa iti spun ca. . . , dar n-am mai fost atenta la ce imi spune pentru ca din greseala imi intorc capul spre masa noastra si vad ceva ce ma socheaza. Iubitul meu se saruta cu Ino. Neputand sa ma stapanesc, lacrimile imi inunda ochii si in scurt timp incep sa curga pe obrajii mei ce devenisera palizi. Nu mai privesc acea scena si ies in fuga din restaurant uitandu-mi geanta acolo. Nu imi vine a cred ca facuse asta. Nu il credeam in stare de asa ceva. Nu ii pasase nicio clipa ca eu ii puteam vedea. Chiar nu ma iubea deloc?
Alerg din ce in ce mai repede pasi ducandu-ma spre casa mea. In cateva minute am ajuns. Ma duc in camera mea si ma trantesc pe pat. Lacrimile curg siroaie din ochii mei in timp ce suspine rasunau in toata camera.
Minteam imi e goala. Nu ma pot gandii la nimic. Ma tradase, isi batuse joc de mine si nu acceptam asta. Nimeni nu isi bate joc de mine, nimeni. Cu toate ca simt ca nu mai am putere, reusesc sa ma ridic si sa intru in baie. Imi dau cu apa pe fata dupa care ma privesc in oglinda.
-Nu-l voi ierta. Nu, niciodata! spun dand cu pumnul in faianta alba.
Oftez dupa care imi misc picioarele spre bucatarie. Ma asez pe un scaun si imi pun capul in maini. Lacrimile incep din nou sa curga. Nu vreau si nici nu pot sa le opresc.

Nu stiu cat timp trecuse de cand eu stateam acolo fara sa ma misc. Din cand in cand, cateva suspine perturbau linistea ce se lasase in camera.
Cateva zgomote ce veneau din hol ma trezesc din visare. Ma ridic cu greu de pe scaun si ies din bucatarie.
-Shin. . . soptesc mai mult pentru mine atunci cand vad cine intrase in apaprtamentul meu. Ce cauti aici? intreb pe o voce ragusita.
Blondul ma priveste cu parere de rau si se apropie incet de mine. Incerc sa plec, dar pur si simplu nu ma pot misca.
Ma ia in brate si imi mangaie parul. Cu forta pe care o mai am, il imping privindu-l nervoasa.
-Cum ai putut? De ce Shinsuke? Cu ce e ea mai buna ca mine? Abea ai cunoscut-o. De ce ai sarutat-o. . . de ce? ultimele cuvinte le-am soptit deoarece nu mai aveam putere. Cad in genunchi si incep sa plang in hohote. Nu mai suportam!
-Sakura. . . Nu a fost asa. Ea m-a sarutat. Trebuie sa ma crezi. Eu am respins-, dar se pare ca prea tarziu. spune si se aseaza langa mine.
Il credeam. Chiar daca constiindta imi spunea altceva, inima il credea, dar nu. Nu aveam sa-l iert. Nu asa de repede.
-Pleaca! spun in soapta cu privirea in pamant. Barbatul nu ma asculta si incearca sa se apropie de mine.
Inchid ochii tragand aer in piept.
-Pleaca am spus. Acum! zbier si ma ridic in picioare.
Se ridica in picioare si fara a mai spune ceva iese pe usa cu capul in pamant.
Imediat ce dispare din campul meu vizual ma prabusesc din nou pe podea izbucnind in plans. Ma durea ca faceam asta, dar acum nu mai era cale de intoarcere.

* * *

Sunetul enervant al telefonului ma trezeste din somn. Ma ridic in sezut si privesc pe fereastra. E inca noapte. Iau telefonul de pe noptiera si apas butonul rosu.
-Alo, da. Sunt Sakura Haruno. Da, eu sunt! spun si ma ridic din pat.
Dupa ce persoana de la celalat capat al firului termina de vorbit, telefonul imi cade din mana, iar eu ma prabusesc pe parchet.
-Nu, nu poate fi adevarat. Doamne, spune-mi ca nu e adevarat! Nu poate fi el. . .


P.S. Imi pare rau ca nu am mai folosit diacritice, dar mi-a fost taree lene si in plus, nici n-am mai avut timp. . .
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .

#6
buna,am venit si eu pe aici,fic-ul este foarte calumea,imi place ideea foarte multttt ,hmm nu prea ai greseli si bravo,imi place actiunea si dialogul este foarte interesant,intrebarea mea oare cine era la telefon vad ca are o legatura cu sakura .....interesant deabea astept next-ul

#7
wowwww:x:x:x pentru cap asta nu am decat un cuv: Genial!!
Totul se imbina perfect:X imi place cum descri sentimentele desi se poate si mai bine.
Naratiune , descrere si dialog dupa cum am spus deja se imbina PERFECT
Greselule de tastare, punctuatie &co. nu le-am vazut, nu m-au interesat!
Altceva nu cred ca mai am ce spune doar ca imi place atitudinea Sakurei!

Pupiceiii si multa, multa inspiratiee!! :*:*

Imprevizibilul sporeste entuziazmul fiecarei povesti de dragoste.
Iar eu pretuiesc fiecare moment neasteptat. (o^.^o)

I love :
Mizuki-chi...o(^-^)o [ my mammy ] ; Layla. [ my sury ] ; Kayla. [ my sis ] ; E. H. [ my daddy ] ; PnÈ™ . [ my little rainbow ] ; Eve. [ Prajiturica mea ] ; Briskly. and Ronnie.

[Imagine: desktop.png]

Is something about change !!!



#8
Deci am trecut si eu pe aici si am vazut ficul tau, ideea e originala, la câte ficuri am citit nu am întâlnit ideea, crede-mă sunt la cel de al 3-lea cont ^^. Greşeli de tastare sau exprimare, bla, bla nu sunt pasiunea mea. Nici la liceu nu le înghit desi diriga e profa de română şi ne face chiftele cu ele. Ce mă amuză este faptul că după părerea mea Sakura vrea să pară o dură şi se străduieşte, îi reuşeşte şi asta e bine dar nu mă convinge că e o dură şi că poate îndura şi cea mai grea lovitură poate o să te întrebi de ce mă iau de comportament, păi după părerea mea dacă ideea ar fi pusă într-o piesă de teatru nu m-ar impresiona, acun nu îţi spun să faci telenovela de genu "Şi ce mult a plâns X. Şi Y se sinucide, X ajunge în spital din cauza medicamentelor" sper că ai prins ideea. Dacă te-am supărat cu ceva ştii unde mă găseşti.

Asta e tot ce am avut de spus, succes! ^^

#9
Va multumesc foarte mult pentru comentarii si sper ca stiti cat le apreciez. Ma bucur ca va place.
Stiu ca nu am mai pus continuarea de mult timp si va cer mii de scuze, dar nu am avut timp. Oricum, mai am putin de scris si sper ca in urmatoarele doua zile sa il pot posta.
Va multumesc inca odata pentru pareri si sper sa urmariti ficul in continuare pentru ca am de gand sa ma tin de el.
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .

#10
Salut! Sper ca nu v-am facut sa asteptati prea mult, doar ca am fost foarte ocupata saptamanile astea.
Pai, dupa o perioada lunga de timp, am adus nextu`. Imi pare sincer rau ca e atat de scurt, dar sunt presata de timp.


Capitolul 3

Ma simt ingrozitor! Nu pot sa cred ca mi se intampla asta. De cateva minute stau prabusita pe parchetul rece in timp ce lacrimile nu inceteaza sa-mi curga siroaie din ochii rosii si umflati. De ce el? De ce acum? E numai vina mea, doar a mea! Poate daca nu ma certam cu el nu se intampla asta.
Mii de ganduri imi strabat mintea si ma fac sa devin si mai confuza cu fiecare clipa ce trece.
Cu greu, ma ridic de pe podea si imi sterg lacrimile. Atunci cand realizez cu adevarat ca tot ce se intampla e adevarat si telefonul de mai devreme nu fusese o farsa, ies vijelios din apartament si urc in masina. Merg cu viteza, dar nu mai am rabdare. Trebuie sa-l vad, sa ma conving ca nu e nimic grav si sa-i spun cat de mult il iubesc si ca nu vreau sa ma paraseasca vreodata.
Intr-un sfert de ora, opresc in fata spitalului. Cobor grabita din automobil si intru in cladire. Nu pot spune in cuvinte disperarea pe care o simt.
Intreb o asistenta ce trece pe langa mine unde este salonul lui Shinsuke Asazuki, iar aceasta ma conduce spre acel loc. Cand sa deschid usa, cineva mi-o ia inainte, eu ciocnindu-ma de el. Imi ridic privirea vazand un barbat inalt ce nu cred ca avea mai mult de patruzeci de ani. Imi cer scuze si il intreb cum se simte blondul.
-Avand in vedere ce i s-a intamplat, e intr-o stare destul de buna. Nu suntem singuri, dar. . . sunt sanse sa ramana paralizat. spune si imi pune mana pe umar.
Cand aud ce-mi spune doctorul, fac ochii mari si il privesc pe cel din fata mea. Speram sa fie o gluma, dar de ce ar vrea un doctor sa glumeasca cu asa ceva. Era real! O realitate care imi zdrobeste inima si ma lasa fara vlaga.
Inchid pentru cateva secunde ochii si trag aer in piept. Ii deschid din nou si il intreb pe doctor daca pot intra sa-l vad.
-Desigur, dar sa nu-i spuneti ca ar putea sa ramana paralizat, i s-a putea agrava starea. spune, iar eu doar incuvintez din cap si intru in salon.
Era o camera destul de mare, culorile predominante fiind alb si albastru. In partea stanga, langa perete, se afla patul in care se odihnea un barbat palid, ce parea mai mult mort decat viu. Ma apropii sfoasa de el si ma asez pe un scaun ce era acolo. ``olo. Il apuc de mana dreapta si i-o mangai usor. Era rece, foarte rece! Oricat as fi vrut sa nu o fac, o lacrima sarata mi se scurge din ochiul drept si cade pe mana sa. Nu pot sa exprim in cuvinte durerea ce o simt in suflet. In mare parte, e vina mea, deoarece ma certasem cu el si practic, ne despartiseram, dar nu puteam sa trec cu vbederea faptul ca se sarutase cu Ino, desi, daca stau bine sa ma gandesc, el mi-a zis ca blonda l-a sarutat. Ar putea fi adevarat, doar eu am zis ca pare o tarfa.

Nu mai apuc sa-mi continui gandurile, deoarece in salon intra doua persoane. Parintii lui Shinsuke. Femeia e blonda cu ochii negri, scunduta, iar barbatul are parul castaniu si ochii albastri. Au in jur de patruzeci si cinci de ani, dar arata mult mai tineri.
Ma ridic de pe scaun si ii salut respectuos. Elizabeth ma priveste urat si se repede spre patul baiatului, iar William se apropie de mine si ma ia in brate.
-Imi pare rau scumpo! Stiu cat de mult il iubesti! imi spune cu o voce blanda.
Ii zimbesc slab si acesta se indeparteaza de mine ducandu-se la fiul sau. Spre deosebire de Elizabeth, care ma uraste, Will ma iubeste ca pe o fiica.
Simtindu-ma in plus acolo, ma scuz si ies din salon. Ma asez pe o banca din apropiere si imi rezm capul de perete.


In salon se aud doua voci strigand una la cealalta
-Doar ea e de vina pentru ceea ce i s-a intamplat fiului nostru! spune Elizabeth printre lacrimi.
-Nu,nu e doar vina ei, si el e de vina! El s-a sarutat cu fata aia !Tie ti-ar conveni sa ma sarut eu cu alta?!
-Nu, dar eu nu pot sa o iert! Nu dupa tot ce i-a facut fiului meu!
Aud tot ce se vorbeste in salon si simt cum inima mi se rupe si o mie de ace imi strapung corpul. Incep sa transpir si fara sa-mi dau seama raman fara aer si ma prabusesc la pamant.Nu pot sa cred! Eu nu i-as face rau niciodata. Il iubesc! Cum pot ei sa spuna asa ceva?Nici macar nu ma cunosc! Poate ca e si vina mea, dar partial e vina lui! Nu trebuia sa o lase pe Ino sa il sarute.

Un doctor trecu pe langa mine si ma ajuta sa ma ridic.
-Esti bine? ma intreaba in timp ce ma priveste ingrijorat.
-D-da,cred!spun eu printre suspine.
-Mai bine mergi acasa,ai nevoie sa te odihnesti! imi spune zambind.
-C-cred ca aveti dreptate.spun eu balbaindu-ma.Ma ridic si merg spre iesire.
Afara il vad pe Garra.Alerg spre el si il imbratisez fara sa scot vreun cuvant.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba Garra in timp ce ma strange in brate si ma mangaie pe par.
-A fost ranit grav si asta din cauza mea!ii spun eu printre suspine si il strang si mai tare in brate.
-Cine a fost ranit grav?ma intreaba comfuz si ma indeparteaza putin de el incant sa ma poate privii in ochi.
-Shin! Pentru ca m-am despartit de el.
Acesta nu imi mai pune intrebari si ne urcam in masina sa. Pe drum, niciunul nu am scos nicio vorba. Nu ma simteam in stare sa vorbesc si cred ca el si-a dat seama de asta.
Ajungem in fata blocului destul de repede dupa parerea mea. Imi iau la revedere de la roscat si ies din masina.
Ajunsa in apartament, imi fac un dus dupa care ma intind pe pat. Intunericul din jur ma inspaimanta intr-un fel. Ma simt asa de singura. Mi-as dori ca Shin sa fie langa mkine si sa ma tina in brate, dar din pacate acest lucru nu se poate intampla asa ca adorm cu speranta ca barbatul se va face bine cat in curand.
After a while you learn the difference between holding a hand and falling in love. You begin to learn that kisses don`t always mean something. Promises can be broken just as quickly as they are made and that goodbyes really are forever. . .




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)